În acești doi-trei ani de lucrare, ceea ce ar fi trebuit să se înfăptuiască prin lucrarea de judecată asupra voastră s-a înfăptuit, în principiu. Majoritatea oamenilor au renunțat la unele dintre perspectivele lor de viitor și la destin. Totuși, când se menționează că sunteți descendenții lui Moab, mulți dintre voi nu puteți să suportați acest lucru – trăsăturile vi se schimonosesc, gurile vi se strâmbă și privirea vă este fixă. Pur și simplu nu vă vine să credeți că sunteți descendenții lui Moab. Moab a fost alungat în acest ținut după ce a fost blestemat. Urmașii săi i-au continuat descendența până astăzi, iar voi toți sunteți descendenții lui. Nu pot să fac nimic – cine ți-a spus să te naști în casa lui Moab? Te compătimesc și nu îți doresc așa ceva, dar nimeni nu poate să schimbe acest fapt. Tu ești un descendent al lui Moab, iar Eu nu pot spune că tu ești un descendent al lui David. Indiferent al cui descendent ești, tot ești o ființă creată, o ființă cu o poziție inferioară, o creatură de condiție modestă. Toate ființele create trebuie să experimenteze întreaga lucrare a lui Dumnezeu; ele sunt toate obiectele cuceririi Lui și toate trebuie să-I vadă firea dreaptă și să-I experimenteze înțelepciunea și omnipotența. Astăzi, tu ești un descendent de-al lui Moab și trebuie să accepți această judecată și mustrare; dacă nu ai fi un descendent al lui Moab, nu ai fi avut nevoie să accepți judecata și pedeapsa aceasta? Recunoaște asta! De fapt, lucrarea de astăzi asupra descendenților lui Moab este cea mai valoroasă și cea mai importantă. De vreme ce lucrarea este săvârșită asupra voastră, are o importanță imensă. Dacă lucrarea ar fi făcută asupra descendenților lui Ham nu ar fi importantă, deoarece, spre deosebire de Moab, ei nu sunt de condiție modestă. Descendenții celui de-al doilea fiu al lui Noe, Ham, sunt doar blestemați – ei nu s-au născut din preacurvie. Ei au doar o poziție inferioară, întrucât Noe i-a blestemat să fie servitorii servitorilor. Au o poziție inferioară, dar valoarea lor originală nu era umilă. Vorbind de Moab, oamenii știu că poziția lui originală era umilă deoarece era născut din preacurvie. Deși poziția lui Lot era foarte înaltă, Moab s-a născut din Lot și fiica lui. Lot era numit drept, dar Moab tot era blestemat. Moab avea o valoare scăzută și o poziție joasă și, chiar dacă nu ar fi fost blestemat, tot ar fi fost murdar și, astfel, era diferit de Ham. El nu L-a recunoscut pe Iahve, ci, în schimb, s-a împotrivit și s-a răzvrătit împotriva Lui – și, astfel, a căzut în cel mai întunecat loc. Să lucrez acum asupra descendenților lui Moab înseamnă să îi mântuiesc pe cei care au căzut în cel mai mare întuneric. Deși ei au fost blestemați, Dumnezeu este dispus să obțină glorie de la ei căci, la început, toți au fost oameni a căror inimă era lipsită de Dumnezeu; doar a-i face pe cei fără Dumnezeu în inima lor să I se supună și să-L iubească este adevărata cucerire, iar roadele unei asemenea lucrări sunt cele mai valoroase și mai convingătoare. Doar asta înseamnă dobândirea gloriei – aceasta este gloria pe care Dumnezeu vrea să o câștige în zilele de pe urmă. Deși acești oameni au o poziție inferioară, faptul că acum sunt capabili să câștige o mântuire atât de minunată este o adevărată înălțare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă și prin judecată îi câștigă El pe acești oameni. Intenția Sa nu este să îi pedepsească pe acești oameni, ci să îi mântuiască. Dacă în zilele de pe urmă El încă ar mai săvârși lucrarea de cucerire în Israel, ar fi inutil; chiar dacă ar aduce roade, nu ar avea valoare sau vreo mare însemnătate, iar El nu ar putea să câștige toată gloria. El lucrează asupra voastră, a celor care ați căzut în cele mai întunecate locuri, a celor care sunteți cei mai înapoiați. Acești oameni nu recunosc faptul că există un Dumnezeu și nu au știut niciodată că există un Dumnezeu. Aceste ființe create au fost atât de corupte de Satana încât L-au uitat pe Dumnezeu. Au fost orbite de Satana și nu știu că există un Dumnezeu în cer. În inima voastră, toți venerați idoli și vă închinați Satanei – nu sunteți cei mai josnici și cei mai înapoiați oameni? Sunteți cele mai josnice dintre trupuri, fără vreo libertate personală, și îndurați și greutăți. În plus, sunteți oamenii de la cel mai de jos nivel al acestei societăți, fără să aveți măcar libertatea credinței. În asta constă importanța lucrării asupra voastră. Lucrarea de astăzi asupra voastră, descendenții lui Moab, nu este menită să vă umilească, ci să dezvăluie importanța lucrării. Pentru voi, este o mare înălțare. Dacă o persoană are rațiune și discernământ, va spune: „Sunt un descendent de-al lui Moab, cu adevărat nevrednic să primesc astăzi o înălțare atât de măreață de la Dumnezeu sau binecuvântări atât de minunate. În tot ceea ce fac și spun, și conform statutului și valorii mele, nu sunt deloc vrednic de binecuvântări atât de mărețe din partea lui Dumnezeu. Israeliții au o mare dragoste pentru Dumnezeu și El le oferă harul de care se bucură ei, dar statutul lor este mult mai înalt decât al nostru. Avram I-a fost foarte devotat lui Iahve, iar Petru I-a fost foarte devotat lui Isus – devotamentul lor era de o sută de ori mai mare decât al nostru. Potrivit acțiunilor noastre, suntem absolut nevrednici să ne bucurăm de harul lui Dumnezeu”. Slujirea acestor oameni din China pur și simplu nu poate fi adusă înaintea lui Dumnezeu. Este un haos complet; faptul că acum vă bucurați atât de mult de harul lui Dumnezeu este doar înălțarea voastră de la El! Când ați căutat voi lucrarea lui Dumnezeu? Când v-ați sacrificat viața pentru Dumnezeu? Când v-ați abandonat de bunăvoie familia, părinții și copiii? Niciunul dintre voi nu a plătit un mare preț! Dacă Duhul Sfânt nu v-ar fi atras atenția, câți dintre voi ar fi reușit să sacrifice totul? Până astăzi ați urmat doar forțați și privați de libertate. Unde este devotamentul vostru? Unde este supunerea voastră? Pe baza acțiunilor voastre, ar fi trebuit să fiți distruși demult – nimiciți cu toții. Ce vă califică să vă bucurați de niște binecuvântări atât de minunate? Nu le meritați nici pe departe! Cine dintre voi și-a croit propria cale? Cine dintre voi a găsit de unul singur adevărata cale? Toți sunteți niște mizerabili leneși, lacomi și care caută confortul! Credeți că sunteți minunați? Cu ce vă lăudați? Chiar și ignorând faptul că sunteți descendenții lui Moab, este natura voastră sau locul nașterii voastre de cel mai înalt nivel? Chiar și ignorând că sunteți descendenții lui, nu toți sunteți descendenții lui Moab, de la primul la ultimul? Poate fi schimbat adevărul faptelor? Expunerea naturii voastre denaturează acum adevărul faptelor? Cercetați-vă slugărnicia, viețile și caracterele – nu știți că sunteți cei mai josnici dintre oameni? Cu ce vă lăudați? Uitați-vă la poziția voastră în societate. Nu sunteți la cel mai de jos nivel al acesteia? Credeți că nu M-am exprimat corect? Avram l-a oferit pe Isac – voi ce ați oferit? Iov a oferit totul – voi ce ați oferit? Atât de mulți oameni și-au dat viețile, și-au plecat capetele și și-au vărsat sângele ca să caute adevărata cale. Ați plătit acel preț? Prin comparație, nu sunteți calificați deloc să vă bucurați de un har atât de mare. Vă nedreptățesc dacă spun astăzi că sunteți descendenții lui Moab? Să nu aveți păreri prea bune despre voi. Nu aveți cu ce să vă lăudați. O mântuire atât de măreață și un har atât de mare vi se oferă fără plată. Voi nu ați sacrificat nimic și, totuși, vă bucurați nestingheriți de har. Nu vă simțiți rușinați? Este adevărata cale ceva ce ați căutat și găsit pe cont propriu? Nu Duhul Sfânt v-a convins să o acceptați? Niciodată nu ați avut inimi care să caute, cu atât mai puțin inimi care caută adevărul și tânjesc după acesta. Pur și simplu ați stat cu mâinile încrucișate și v-ați bucurat de el; ați aflat acest adevăr fără să faceți cel mai mic efort. Ce drept aveți să vă plângeți? Credeți că sunteți cei mai valoroși? În comparație cu aceia care și-au sacrificat viețile și și-au vărsat sângele, de ce aveți a vă plânge? Să vă distrug acum ar fi corect și natural! Singura voastră opțiune este să vă supuneți și să urmați. Voi pur și simplu nu sunteți vrednici! Majoritatea celor dintre voi au fost chemați, dar, dacă mediul vostru nu v-ar fi convins sau dacă nu ați fi fost chemați, ați fi fost pe deplin reticenți să ieșiți. Cine este dispus să-și asume o asemenea lepădare de sine? Cine este dispus să renunțe la plăcerile trupești? Toți sunteți oameni care savurează cu lăcomie confortul și caută o viață de lux! Ați obținut binecuvântări atât de mari – ce altceva mai aveți de spus? Ce nemulțumiri aveți? Vi s-a permis să vă bucurați de cele mai mari binecuvântări și de cel mai mare har din cer, iar lucrarea care nu a mai fost făcută până acum pe pământ vi se dezvăluie azi. Nu este asta o binecuvântare? Sunteți astăzi mustrați astfel pentru că v-ați împotrivit și v-ați răzvrătit față de Dumnezeu. Datorită acestei mustrări, ați văzut mila și dragostea lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, ați văzut dreptatea și sfințenia Lui. Datorită acestei mustrări și din cauza murdăriei omenirii, ați văzut marea putere a lui Dumnezeu și sfințenia și măreția Lui. Nu este asta cel mai rar dintre adevăruri? Nu este aceasta o viață care are sens? Lucrarea pe care o face Dumnezeu este plină de însemnătate! Astfel, cu cât mai joasă este poziția voastră, cu atât mai mult dovedește că sunteți înălțați de Dumnezeu și cu atât mai mult dovedește marea valoare a lucrării Lui asupra voastră astăzi. Este pur și simplu o comoară de neprețuit, care nu poate fi obținută nicăieri altundeva! De-a lungul mileniilor, nimeni nu s-a bucurat de o mântuire atât de mare. Faptul că poziția voastră este joasă arată cât de mare este mântuirea lui Dumnezeu și arată că Dumnezeu este credincios față de omenire – El mântuiește, nu distruge.

Chinezii nu au crezut niciodată în Dumnezeu; nu L-au slujit niciodată pe Iahve și nu L-au slujit niciodată pe Isus. Ei doar se ploconesc, ard tămâie, ard talismane de hârtie și îl venerează pe Buddha. Pur și simplu venerează idoli – toți sunt extrem de răzvrătiți. Așadar, cu cât mai joasă este poziția oamenilor, cu atât mai mult arată că ceea ce câștigă Dumnezeu de la voi este și mai multă glorie. Din punctul lor de vedere, unii ar putea spune: „Dumnezeule, care este lucrarea pe care o faci? Un Dumnezeu atât de măreț, un Dumnezeu atât de sfânt ca Tine vine într-un ținut murdar? Te subestimezi? Suntem atât de mizerabili, dar Tu ești dispus să fii cu noi? Ești dispus să trăiești printre noi? Poziția noastră e atât de joasă, dar Tu ești dispus să ne faci compleți? Și să ne folosești ca modele și specimene?” Eu spun: Tu nu Îmi înțelegi intențiile. Nu înțelegi lucrarea pe care vreau să o fac și nici nu Îmi înțelegi firea. Importanța lucrării pe care o voi face vă depășește capacitatea de a o îndeplini. Poate lucrarea Mea să se conformeze noțiunilor tale umane? Potrivit noțiunilor umane, ca să arăt că am un statut înalt, că sunt de mare valoare și să Îmi arăt onoarea, sfințenia și măreția, ar fi trebuit să Mă nasc într-o țară frumoasă. Dacă M-aș fi născut într-un loc care Mă recunoaște, într-o familie de elită, și dacă aș fi avut o situație bună și un statut înalt, atunci aș fi fost tratat foarte bine. Asta nu ar fi de folos lucrării Mele și, atunci, ar mai putea fi dezvăluită o mântuire atât de măreață? Toți cei care Mă văd Mi se vor supune și nu vor fi poluați cu murdărie. Ar fi trebuit să Mă nasc într-un asemenea loc. Asta credeți voi. Dar gândiți-vă la asta: oare Dumnezeu a venit pe pământ pentru a Se bucura sau pentru a lucra? Dacă aș fi lucrat într-un loc atât de plăcut și comod ca acela, Mi-aș fi putut câștiga gloria deplină? Aș putea să cuceresc toate ființele create? Când Dumnezeu a venit pe pământ, nu era din lumea asta, și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul unde lucrarea Îi va dezvălui firea și care va fi cel mai semnificativ este cel în care S-a născut El. Fie că este un tărâm sfânt sau murdar și indiferent unde lucrează El, El este sfânt. Totul în lume a fost creat de El, deși totul a fost corupt de Satana. Totuși, toate lucrurile încă aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut murdar și lucrează ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut necurat. Face lucrul acesta pentru a fi martor, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine supremația Sa. Măreția și corectitudinea Lui se manifestă în mântuirea unui grup de oameni umili, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut murdar nu dovedește că El este umil; pur și simplu permite tuturor finnțelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut murdar și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de murdărie, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată câștiga marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii câțiva ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni murdari și josnici, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce să fi trăit și să fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce să Se întoarcă întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și să trăiască alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu loial? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este poluat de mizerie, deși El a venit într-un ținut murdar; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari! Nu știți cât de mare e umilirea pe care o îndură pentru voi toți și pentru destinul vostru? În loc să-i mântuiască pe oamenii importanți sau pe fiii familiilor bogate și puternice, El ține să-i mântuiască pe cei care sunt umili și desconsiderați. Nu sunt toate acestea sfințenia Lui? Nu sunt toate acestea dreptatea Lui? De dragul supraviețuirii omenirii, El preferă să Se nască într-un ținut murdar și să suporte toate înjosirile. Dumnezeu este foarte real – El nu face lucrări false. Oare nu fiecare etapă a lucrării se face într-un mod atât de practic? Deși toți oamenii Îl vorbesc de rău și spun că stă la masă cu păcătoșii, deși toți oamenii Îl batjocoresc și spun că locuiește cu fiii murdăriei, că locuiește cu cei mai josnici oameni, El tot Se oferă altruist și tot este respins de omenire. Suferința pe care o îndură El nu este mai mare decât a voastră? Lucrarea pe care o face El nu valorează mai mult decât prețul pe care l-ați plătit voi? Voi v-ați născut într-un ținut al murdăriei și, totuși, ați câștigat sfințenia lui Dumnezeu. V-ați născut într-un ținut în care se adună demonii și, totuși, ați primit o mare protecție. Ce opțiune aveți? Ce nemulțumiri aveți? Suferința pe care a îndurat-o El nu este mai mare decât suferința pe care ați îndurat-o voi? El a venit pe pământ și nu S-a bucurat niciodată de plăcerile lumii umane. El detestă asemenea lucruri. Dumnezeu nu a venit pe pământ ca oamenii să Îl trateze cu lucruri materiale, și nici nu a venit ca să Se bucure de mâncarea, hainele sau podoabele oamenilor. El nu dă atenție acestor lucruri. A venit pe pământ ca să sufere pentru om, nu să Se bucure de bogăția pământească. A venit ca să sufere, să lucreze și să-Și încheie planul de gestionare. Nu a ales un loc frumos, ca să locuiască într-o ambasadă sau într-un hotel de lux, și nici nu are mai mulți servitori care Îl slujesc. Bazându-vă pe ce ați văzut, nu știți dacă El a venit ca să lucreze sau să Se bucure? Ochii voștri nu văd? Cât de mult v-a oferit? Dacă S-ar fi născut într-un loc confortabil, ar fi putut să obțină gloria? Ar fi putut să lucreze? Ar fi avut vreo importanță acțiunile Lui? Ar fi putut cuceri pe deplin omenirea? Ar fi putut să-i salveze pe oameni din ținutul murdăriei? Oamenii întreabă, potrivit noțiunilor lor: „De vreme ce Dumnezeu este sfânt, de ce S-a născut în locul nostru murdar? Tu ne urăști și ne detești pe noi, oamenii murdari; detești împotrivirea și răzvrătirea noastră, așadar, de ce trăiești cu noi? Tu ești un Dumnezeu suprem. Te-ai fi putut naște oriunde, deci de ce a trebuit să Te naști în acest ținut murdar? Ne mustri și ne judeci în fiecare zi și știi clar că suntem descendenții lui Moab, deci de ce mai trăiești printre noi? De ce Te-ai născut într-o familie a descendenților lui Moab? De ce ai făcut asta?” Aceste gânduri ale voastre sunt complet lipsite de rațiune! Doar o asemenea lucrare permite oamenilor să vadă măreția Lui, smerenia și tăinicia Lui. El este dispus să sacrifice totul de dragul lucrării Sale și a îndurat toate suferințele pentru lucrarea Sa. Acționează de dragul omenirii și, mai mult de atât, ca să îl cucerească pe Satana, ca toate ființele create să se poată supune stăpânirii Lui. Doar aceasta este o lucrare valoroasă și semnificativă. Dacă descendenții lui Iacob s-ar fi născut în China, pe această bucată de pământ, iar ei ar fi fost voi toți, atunci care ar fi fost importanța lucrării făcute asupra voastră? Ce ar spune Satana? Satana ar spune: „Înainte s-au temut de Tine, Ți s-au supus de la început și nu Te-au trădat niciodată. Ei nu sunt cei mai întunecați și cei mai josnici sau cei mai înapoiați dintre oameni”. Dacă lucrarea ar fi fost într-adevăr făcută în acest fel, pe cine ar fi convins? În tot universul, chinezii sunt cei mai înapoiați dintre oameni. Ei s-au născut josnici, cu o integritate scăzută; sunt înceți la minte și amorțiți și sunt vulgari și decadenți. Sunt îmbibați cu firi satanice, murdari și imorali. Voi aveți toate aceste firi satanice. Odată ce această lucrare se va încheia, oamenii se vor lepăda de aceste firi corupte și vor putea să se supună întru totul și să fie făcuți compleți. Doar astfel de roade ale lucrării sunt mărturie printre ființele create! Înțelegi ce este mărturia? Cum ar trebui să se aducă, de fapt, mărturia? Acest tip de lucrare v-a transformat în contraste, cât și în obiecte care prestează un serviciu; chiar mai mult, v-a transformat în obiecte ale mântuirii. Astăzi, sunteți poporul lui Dumnezeu; mai târziu, veți fi modele și specimene. În această lucrare, jucați diverse tipuri de roluri și, la sfârșit, veți fi obiectele mântuirii. Mulți oameni sunt negativi din cauza asta; nu sunt orbi întru totul? Nu vezi nimic limpede! Te copleșește doar să ți se spună așa? Înțelegi ce este firea dreaptă a lui Dumnezeu? Înțelegi ce este mântuirea lui Dumnezeu? Înțelegi ce este dragostea lui Dumnezeu? Nu ai integritate! Când ți se vorbește frumos, ești bucuros. Când ți se vorbește urât, ești refractar și dai înapoi. Ce ești tu? Nu cauți adevărata cale! Încetează imediat să mai cauți – este rușinos! Nu este un semn al rușinii faptul că un lucru atât de banal te copleșește?

Ai face bine să înveți să te cunoști puțin. Nu te considera prea grozav și nu visa să mergi la ceruri – pur și simplu caută conștiincios să fii cucerit pe pământ. Nu te gândi la acele vise nerealiste care nu există! În cazul în care cineva spune următoarele, acelea sunt cuvintele unei persoane hotărâte și cu tărie de caracter: „Deși sunt un descendent al lui Moab, sunt dispus să lupt pentru Dumnezeu. Mă voi răzvrăti împotriva vechiului meu înaintaș! El m-a născut și m-a călcat în picioare, iar eu am trăit în întuneric până acum. Astăzi, Dumnezeu m-a eliberat, iar eu am văzut în sfârșit cerul-soare. Fiind dat în vileag de Dumnezeu, am văzut în sfârșit că sunt un descendent de-al lui Moab. Înainte, aveam ochelari de cal și nu știam că Dumnezeu a făcut atât de multe lucrări, căci am fost orbit de bătrânul Satana. Mă voi răzvrăti împotriva lui și îl voi umili pe deplin!” Așadar, aveți voi o astfel de hotărâre? În ciuda faptului că fiecare dintre voi seamănă cu un om, cedați mai repede decât oricine și sunteți cei mai sensibili în privința aceasta. De îndată ce vi se menționează că sunteți descendenții lui Moab, vă bosumflați. Nu este aceasta firea unui porc? Sunteți inutili. V-ați sacrifica viețile de dragul faimei și al bogăției! Poate că-ți dorești să nu fii un descendent de-al lui Moab, dar nu asta ești? Spun astăzi că ești și trebuie să recunoști acest lucru. Nu vorbesc contrar faptelor. Unii oameni sunt negativi din cauza asta, dar de ce trebuie să fie negativi? Nu ești și tu un copil al marelui balaur roșu? Este nedrept să spun că ești un descendent al lui Moab? Uită-te la ce trăiești, lăuntric și în afara ta. Din cap până în picioare, nu este nimic de lăudat. Imoralitate, murdărie, orbire, împotrivire, răzvrătire – nu fac toate acestea parte din firea ta? Locuiești mereu într-un ținut al imoralității și nu lași niciun rău nefăcut. Crezi că ești nemaipomenit de sfânt. Te uiți la lucrurile pe care le-ai făcut și ești în continuare foarte mulțumit de tine. Ce ai făcut demn de laudă? Ești ca fiarele. Nu ai umanitate! Te întovărășești cu animalele și locuiești în mijlocul ideilor ticăloase și imorale. Cât de multe vă lipsesc? Recunoașteți că sunteți copiii marelui balaur roșu și sunteți dispuși să serviți, dar, mai târziu, când se spune că sunteți descendenții lui Moab, deveniți negativi. Nu acesta este adevărul? Este la fel ca atunci când te-ai născut din mama și tatăl tău – indiferent cât de îngrozitori sunt, tot din ei te-ai născut. Chiar dacă îți găsești o mamă adoptivă și îți părăsești casa, nu ești tot copilul părinților tăi biologici? Poate fi schimbat faptul acesta? Te-am etichetat ca descendent al lui Moab fără motiv? Unii oameni spun: „Nu m-ai putea numi altfel?” Eu spun: „Dar dacă te-aș numi contrast?” Ei nu sunt dispuși să fie nici contraste. Contraste, făcători de servicii – nu asta sunteți? Ce altceva ai alege? Nu ești o persoană născută în țara marelui balaur roșu? Indiferent dacă spui că ești un copil al lui David, lucrul acesta nu e conform faptelor. Este ceva ce alegi singur? Poți să îți alegi singur un nume frumos care îți place? Copiii marelui balaur roșu care au fost menționați nu sunteți voi, oamenii corupți? În ceea ce îi privește pe făcătorii de servicii – nu sunteți tot voi, oameni corupți? Specimenele și modelele cuceririi care au fost menționate – nu sunt și ele din rândul vostru? Nu pentru voi se vorbește despre calea desăvârșirii? Voi sunteți cei pedepsiți și judecați; cei desăvârșiți mai târziu nu tot dintre voi vor fi? Mai contează titlul acesta? Sunteți atât de nesăbuiți; nu puteți nici măcar să vedeți clar un lucru atât de banal? Nu știi cine se trage din cine, dar pentru Mine este clar și vă spun. Este bine să puteți recunoaște astăzi lucrul acesta. Să nu vă simțiți mereu atât de inferiori. Cu cât ești mai negativ și te retragi, cu atât mai mult dovedește asta că ești progenitura Satanei. Când îi pui să asculte imnuri, sunt unii care spun: „Pot descendenții lui Moab să asculte imnuri? Eu nu voi asculta. Nu sunt în măsură!” Dacă îi pui să cânte, ei spun: „Dacă descendenții lui Moab cântă, este Dumnezeu dispus să asculte? Dumnezeu mă detestă. Sunt prea rușinat să vin înaintea lui Dumnezeu și nu pot să fiu martor pentru El. Pur și simplu nu voi cânta, ca nu cumva Dumnezeu să Se enerveze când aude”. Nu este aceasta o abordare negativă a chestiunii? Ca ființă creată, te-ai născut într-un ținut al imoralității și ești un copil de-al marelui balaur roșu, un descendent al lui Moab; ar trebui să te răzvrătești împotriva vechiului tău strămoș și să te răzvrătești împotriva vechiului Satana. Doar cine face este cineva care Îl vrea cu adevărat pe Dumnezeu.

La început, când v-am oferit poziția de popor al lui Dumnezeu, ați țopăit, cu mai multă bucurie decât oricine altcineva. Totuși, de îndată ce am spus că sunteți descendenții lui Moab, ce ați făcut? Toți v-ați pierdut cu firea! Unde este statura voastră? Conceptul vostru de poziție este prea puternic! Majoritatea oamenilor nu pot să se ridice singuri. Unii merg să facă afaceri, iar alții se duc la muncă. De îndată ce spun că sunteți descendenții lui Moab, toți vreți să fugiți. Aceasta e mărturia pe care o aduceți lui Dumnezeu, despre care strigați toată ziua? Va fi Satana convins astfel? Nu este acesta un semn al rușinii? Cu folos este în a vă avea? Toți sunteți niște gunoaie! Ce fel de suferințe ați îndurat de vă simțiți atât de neîndreptățiți? Credeți că imediat ce Dumnezeu v-a chinuit până la un anumit punct va fi bucuros, ca și când ar fi venit cu intenția de a vă condamna și că, după ce vă condamnă și vă distruge, lucrarea Lui se va încheia. Asta am spus Eu? Nu din cauza orbirii voastre credeți asta? Oare voi înșivă nu vă străduiți să vă purtați bine sau Eu vă condamn intenționat? Nu am făcut niciodată așa ceva – e ceva ce ați născocit voi. Acesta nu a fost niciodată modul în care am lucrat, și nici nu am intenția asta. Dacă aș vrea cu adevărat să vă distrug, aș fi nevoit să îndur astfel de greutăți? Dacă aș vrea cu adevărat să vă distrug, ar fi nevoit să vă vorbesc atât de sincer? Aceasta este intenția Mea: după ce vă voi mântui, atunci Mă voi putea odihni. Cu cât mai josnică este o persoană, cu atât mai mult este obiectul mântuirii Mele. Cu cât mai proactiv puteți intra, cu atât mai fericit voi fi. Cu cât cedați mai mult, cu atât sunt mai supărat. Mereu vreți să veniți țanțoș și să preluați tronul – vă spun, aceasta nu este calea de a vă mântui de murdărie. Fantezia de a sta pe tron nu vă poate desăvârși; nu e realistă. Spun că ești descendentul lui Moab, iar tu ești nefericit. Zici: „Dacă mă trimiți în Adânc, nu Îți voi fi martor și nu voi suferi pentru Tine”. Procedând astfel, nu Mi te-ai împotrivi? Ți-ar folosi să faci asta? Ți-am oferit atât de mult har – ai uitat? Ați nesocotit și ați umilit inima lui Dumnezeu, care este ca a unei mame iubitoare; care va fi consecințele pentru voi? Nu te voi forța dacă nu ești martor pentru Mine – dar ar trebui să știi că vei fi o țintă a distrugerii la sfârșit. Dacă nu pot dobândi mărturia în tine, o voi dobândi în alți oameni. Acest lucru nu contează pentru Mine, dar, la sfârșit, vei regreta și, în acel moment, vei fi căzut demult în întuneric. Apoi cine va mai putea să te mântuiască? Să nu crezi că lucrarea nu se poate face fără tine – să te am pe tine nu înseamnă mult și să nu te am nu este o mare pierdere. Nu te considera prea onorat. Dacă nu ești dispus să Mă urmezi, acest lucru va arăta că ești răzvrătit și că în tine nu este nimic dezirabil. Dacă ești un bun orator, nu e doar datorită faptului te-ai înzestrat cu acele cuvinte pe care le-am adus prin lucrarea Mea? Ce e demn de laudă în tine? Nu îți lăsa imaginația să fugă (odată cu tine)! Dacă nu pot obține gloria de la voi, descendenții lui Moab, voi alege un al doilea și un al treilea grup din descendenții lui Moab pentru lucrarea Mea, până obțin gloria. Dacă nu ești dispus să Îmi fii martor, atunci pleacă! Nu te voi forța! Să nu crezi că nu voi putea să fac un pas fără tine. În acest ținut al Chinei, Îmi este ușor să găsesc obiecte potrivite lucrării Mele. În acest ținut nimic altceva nu poate fi găsit – oameni murdari și corupți sunt absolut peste tot, iar lucrarea Mea poate fi făcută oriunde. Nu fi atât de mândru! Indiferent cât ești de mândru, nu tot un copil născut din preacurvie ești? Uită-te la valoarea ta – ce altceva ai de ales? Simplul fapt de a-ți permite să trăiești este o înălțare imensă, așadar, ce motiv ai să mai fii arogant? Dacă nu ar fi fost ca lucrarea Mea să pună capăt epocii, nu ai fi căzut demult în mijlocul dezastrelor naturale și al celor provocate de om? Încă mai poți să trăiești atât de comod? Tot te cerți constant în privința asta. De când am spus că ești un descendent al lui Moab, ești bosumflat tot timpul. Nu vă educați, nu citiți cuvintele lui Dumnezeu și nu puteți suporta să vedeți o persoană sau alta. Când vezi că alți oameni devin educați, îi perturbi și le spui lucruri descurajatoare. Ce impertinență! Spui: „Ce educație ar putea să aibă descendenții lui Moab? Eu nu mă voi deranja”. Nu asta ar zice o fiară? Poți fi măcar considerat om? Am spus atât de mult, dar nu ți-a folosit la nimic. Degeaba am făcut toată această lucrare? Degeaba am rostit toate aceste cuvinte? Până și un câine ar da din coadă; o asemenea persoană nu este nici măcar la fel de bună ca un câine! Meriți să fii considerat om? Când Eu vorbesc despre descendenții lui Moab, unii oameni se înjosesc intenționat. Se îmbracă altfel decât înainte și sunt atât de neîngrijiți încât nu seamănă cu oamenii și mormăie: „Sunt un descendent al lui Moab. Nu sunt bun de nimic. Să mă gândesc să obțin vreo binecuvântare înseamnă să visez cu ochii deschiși. Pot descendenții lui Moab să fie desăvârșiți?” Imediat ce vorbesc despre descendenții lui Moab, majoritatea oamenilor nu mai au speranță, zicând: „Dumnezeu spune că suntem descendenții lui Moab – ce înseamnă asta? Uită-te la tonul pe care l-a adoptat – este irevocabil! În cuvintele Lui nu este iubire. Nu suntem țintele distrugerii?” Ai uitat ce am spus mai devreme? Expresia „descendenții lui Moab” este singurul lucru pe care ți-l amintești acum? De fapt, multe cuvinte sunt menite să obțină un efect, dar ele dezvăluie și adevărul faptelor. Majoritatea oamenilor nu cred asta. Nu ești dispus să suferi astfel pentru Mine. Te temi de moarte și mereu vrei să scapi. Dacă îți dorești să pleci, nu te voi constrânge să rămâi, dar trebuie să îți spun clar asta: nu îți trăi inutil toată viața și nu uita lucrurile pe care ți le-am zis în trecut. Ca ființă creată, ar trebui să îndeplinești datoria unei ființe create. Nu acționa împotriva conștiinței tale; să te dedici Domnului creației este ceea ce ar trebui să faci. Și descendenții lui Moab sunt ființe create, doar că sunt contraste și sunt blestemați. Indiferent de situație, tot ești o ființă creată. Nu te înșeli prea mult dacă spui asta: „Chiar dacă sunt un descendent al lui Moab, m-am bucurat atât de mult de harul lui Dumnezeu încât trebuie să am o oarecare conștiință. Am să recunosc pur și simplu acest lucru, dar nu voi stărui asupra lui. Chiar dacă sufăr în acest curent, voi suferi până la capăt și, dacă sunt un descendent al lui Moab, atunci așa să fie. Tot voi urma până la capăt!” Trebuie să urmezi până la capăt. Dacă fugi, într-adevăr nu vei avea nicio perspectivă – vei fi pășit pe calea distrugerii.

Este bine că v-am făcut să vă înțelegeți originea și să înțelegeți că adevărul faptelor este în beneficiul lucrării. Fără să fac asta, rezultatul dorit nu ar fi obținut. Aceasta este o parte a lucrării de cucerire și o etapă necesară a lucrării. Acesta este un fapt. Lucrarea este menită să trezească spiritele oamenilor, să le trezească simțul conștiinței și să le permită să obțină această mare mântuire. Dacă oamenii au conștiință, cu atât mai mult trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu când văd că au o poziție inferioară. Ei trebuie să-I țină cuvintele în mâini, să se țină bine de harul pe care li l-a oferit El și chiar să plângă cu amărăciune și să spună: „Poziția noastră este joasă și nu am câștigat nimic în lume. Nimeni nu ne admiră pe noi, oamenii umili. Suntem persecutați în mediul nostru de acasă, soții ne resping, soțiile ne insultă, copiii noștri ne privesc disprețuitor, iar când suntem bătrâni, și nurorile noastre se poartă urât cu noi. Într-adevăr am suferit mult, iar faptul că acum ne bucurăm de marea dragoste a lui Dumnezeu este un mare noroc! Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi mântuit, cum am fi putut vedea clar suferința umană? Nu ne-am deprava în continuare în acest păcat? Nu este aceasta înălțarea noastră de către Dumnezeu? Eu sunt unul dintre cei mai umili oameni, iar Dumnezeu m-a înălțat atât de mult. Chiar dacă sunt distrus, tot trebuie să Îi răsplătesc dragostea. Dumnezeu ne apreciază și vorbește cu noi, niște oameni atât de umili, față în față. Mă ia de mână ca să mă învețe. Cu gura Lui, mă hrănește. Trăiește cu mine și suferă cu mine. Chiar dacă mă mustră – ce pot să spun? A fi mustrat nu înseamnă și a fi înălțat de Dumnezeu? Sunt mustrat și, totuși, pot să văd dreptatea Lui. Nu pot fi lipsit de conștiință – trebuie să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Nu mă mai pot răzvrăti împotriva lui Dumnezeu”. Statutul și identitatea lui Dumnezeu nu sunt aceleași ca ale oamenilor – suferința Lui este aceeași și mâncarea și hainele Sale sunt aceleași, dar toți oamenii Îl respectă, iar asta este singura diferență. Toate celelalte lucruri de care Se bucură El nu sunt cele de care se bucură și omul? Așadar, ce vă îndreptățește să Îi cereți lui Dumnezeu să vă trateze într-un anumit fel? Dumnezeu a îndurat atât de multă suferință și a făcut o lucrare atât de măreață, iar voi – mai mici decât furnicile, mai mici decât gândacii – ați fost înălțați atât de mult astăzi. Dacă nu poți răsplăti dragostea lui Dumnezeu, unde este conștiința ta? Unii oameni spun din inimile lor: „De fiecare dată când mă gândesc să Îl părăsesc pe Dumnezeu, ochii mi se umplu de lacrimi și mă mustră conștiința. Sunt îndatorat lui Dumnezeu. Nu pot face asta. Nu Îl pot trata astfel. Dacă ar fi să mor și, murind, să dau glorie lucrării Lui, aș fi mai mult decât mulțumit. Altfel, chiar dacă aș trăi, nu m-aș simți împăcat”. Ascultă aceste cuvinte – ele descriu datoria pe care ar trebui să o îndeplinească o ființă creată. Dacă un om are întotdeauna această viziune în el, va fi senin și liniștit în sinea lui; va fi sigur de aceste lucruri. Vei spune: „Dumnezeu nu mă rănește, nu râde intenționat de mine și nu mă umilește. Deși vorbește cu o oarecare asprime și îmi străpunge inima, o face de dragul meu. Deși vorbește atât de aspru, El tot mă mântuiește și tot este atent la slăbiciunile mele. Nu folosește faptele ca să mă pedepsească. Cred că Dumnezeu este mântuirea”. Dacă ai cu adevărat viziunea aceasta, va fi puțin probabil să fugi. Conștiința ta nu te va lăsa să pleci, iar acuzele sale îți vor spune că nu ar trebui să Îl tratezi astfel pe Dumnezeu. Te gândești la tot harul pe care l-ai primit. Ai auzit atât de multe dintre cuvintele Mele – e posibil să le fi ascultat degeaba? Indiferent cine fuge, tu nu o poți face. Alți oameni nu cred, dar tu trebuie să o faci. Alți oameni Îl abandonează pe Dumnezeu, dar tu trebuie să Îl susții și să Îi fii martor. Alții Îl ponegresc pe Dumnezeu, dar tu nu poți să o faci. Indiferent cât de aspru este Dumnezeu cu tine, tot trebuie să procedezi corect față de El. Ar trebui să Îi răsplătești dragostea și trebuie să ai conștiință, deoarece Dumnezeu este nevinovat. El deja a îndurat mari umilințe venind din cer pe pământ ca să lucreze printre oameni. Este sfânt, fără nici urmă de murdărie. Venind într-un ținut al murdăriei, câte umilințe a suportat? El lucrează asupra voastră de dragul vostru. Dacă Îl tratați fără conștiință, ar fi mai bine să muriți înainte de vreme!

În prezent, celor mai mulți oameni le lipsește acest aspect al viziunii; ei categoric nu pot să priceapă această lucrare și nu știu ce intenționează Dumnezeu să obțină în final cu aceasta. Mai ales cei confuzi – este ca și când ar fi intrat într-un labirint și s-au rătăcit după câteva cotituri. Dacă le explici amănunțit țelul planului de gestionare al lui Dumnezeu, nu voi deveni confuzi. Mulți oameni nu-l pot pricepe și cred că lucrarea lui Dumnezeu este menită să chinuie oamenii. Ei nu înțeleg înțelepciunea și minunăția lucrării Lui și faptul că lucrarea Sa este menită să dezvăluie marea Lui putere și, mai mult decât atât, să mântuiască omenirea. Ei nu văd nimic din toate acestea; văd doar dacă au vreo perspectivă, dacă vor putea să intre în ceruri. Ei spun: „Lucrarea lui Dumnezeu este mereu atât de indirectă; ar fi bine să ne permiți să-Ți vedem direct înțelepciunea. Nu ar trebui să ne chinuiești astfel. Suntem prea lipsiți de calibru și nu Îți înțelegem intențiile. Ar fi minunat dacă ai vorbi și ai acționa direct. Vrei ca noi să ghicim, dar nu putem. Ar fi minunat dacă Te-ai grăbi și ne-ai permite să Îți vedem gloria. Ce folos are să faci lucrurile într-un mod atât de indirect?” Ceea ce vă lipsește cel mai mult acum este conștiința. Să aveți mai multă conștiință. Deschideți larg ochii, ca să vedeți cine săvârșește cu adevărat etapele acestei lucrări. Nu trageți concluzii pripite. Acum, în cel mai bun caz, ai înțeles ceva din aspectul superficial al modului de viață pe care ar trebui să îl experimentezi. Mai este încă mult adevăr pe care trebuie să îl experimentezi, iar când va veni ziua în care vei putea să-l înțelegi pe deplin, nu vei mai vorbi astfel și nici nu te vei mai plânge. Nici nu te vei mai grăbi să definești lucrurile. Vei spune: „Dumnezeu este atât de înțelept, Dumnezeu este atât de sfânt, Dumnezeu este atât de puternic!”