Dumnezeu desăvârșește oamenii

prin supunerea lor,

prin cum se bucură de cuvintele Lui

și prin suferința lor.

Doar prin această credință

ei își pot schimba firea,

ca să-L cunoască pe Dumnezeu.

Cei ce doar se bucură de harul Lui

nu pot fi schimbați ori desăvârșiți.

Evlavia, răbdarea,

supunerea și iubirea lor sunt de suprafață.

Nu-L cunosc pe Dumnezeu,

dar și când o fac, Îl cunosc superficial.

Asta-i face să spună:

„Dumnezeu iubește omul și-i e milă de el”.

Asta nu-i cunoaștere de Dumnezeu.

De nu ești mulțumit

să trăiești în harul lui Dumnezeu,

de cauți adevărul și tânjești după el,

de cauți să fii câștigat de Dumnezeu,

asta-i credința ce-o vrea El,

asta-i credința ce-o vrea El,

căci ea e supunere conștientă față de El.

De oamenii nu I se supun lui Dumnezeu,

de cad și-s îndoielnici,

când sunt rafinați prin cuvintele Lui

sau încercați de El, asta nu-i supunere.

În ei sunt reguli ale credinței în Dumnezeu

și doctrine bazate pe Biblie.

Oamenii aceștia

se supun lui Dumnezeu cum vor ei.

Oare-ar vrea Dumnezeu această supunere?

Astea-s liniștirea și mulțumirea sinelui,

nu supunere față de Dumnezeu.

Dacă spui că sunt, oare nu-i blasfemie?

Ești un faraon egiptean,

ce face rău și I se-opune lui Dumnezeu.

El nu vrea să-L slujești așa.

Căiește-te și devino conștient de sine,

nu deranja, cunoaște-ți locul,

altfel vei fi pedepsit că I te-opui lui Dumnezeu.

De nu ești mulțumit

să trăiești în harul lui Dumnezeu,

de cauți adevărul și tânjești după el,

de cauți să fii câștigat de Dumnezeu,

asta-i credința ce-o vrea El,

asta-i credința ce-o vrea El,

căci ea e supunere conștientă față de El,

căci ea e supunere conștientă față de El.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu”