229 Auto-reflecția îmi permite să am o cale de urmat

I

Urmându-L pe Dumnezeu tot drumul până astăzi,

Văd că Dumnezeu este iubire.

Prin eșecuri și dureri multe,

vorbele Lui sunt alinarea ce o am.

Văzându-mă pe mine prin ale Lui cuvinte

Descopăr că stricăciunea mi-e profundă.

Natura mea satanică are rădăcini adânci

și în păcat mă face să trăiesc.


Arogant și fudul, mințind și înșelând,

Nu am cu omul multă asemănare.

Eu acționez după voința mea,

arareori practic adevărul.

Fără principii faptele îmi sunt,

dar cred ca am realitatea adevărului.

Nu sunt decât un fățarnic

nu mă supun lui Dumnezeu deloc.


Mă concentrez să alerg

după statut și faimă.

Intrarea în viață mi-e superficială.

Spre deosebire de Petru, eu am lipsuri,

departe sunt de duhul lui.

Atât de rușinos, cuvintele-mi lipsesc.


II

Încercările și năpastele îmi arată

că sunt lipsit de iubire de Dumnezeu.

Nu-mi pasă decât de-al meu trup

și de Dumnezeu deloc nu mă preocup.

Mă tem de chinul arestării

mă tem să nu devin ca Iuda.

De moarte mi-a fost frică

și-am trăit un trai nedemn.


Îmi văd adevărata statură din

a faptelor dezvăluire.

Fără realitatea adevărului,

negreșit Îl voi trăda pe Dumnezeu.

Fără iubire pentru Dumnezeu în inima mea

cum m-aș putea închina și asculta?

Regret că ai mei ani de credință

nu sunt pentru căutarea adevărului.


Dezvăluită prin prigoană,

încercări și năpaste,

îmi văd cu ochii mei

primejdioasa situație.

Fără realitatea adevărului

nu poate fi un martor cu tărie.


III

Încercările, rafinarea, tratarea și emondarea,

mă demască pe mine și ceea ce fac.

Cu doctrine mă justific

și caut scuze pentru a mă apăra.

Cu minciuna și înșelăciunea in inima mea,

cum aș putea fi onest cu adevărat?

Reflectând, descopăr că a mea fire

nu e schimbată mult prin credința din toți acești ani.


Cât de prostește să nu cauți adevărul,

dar tot să vrei să intri în Împărăție!

Firea lui Dumnezeu, credincioasă, dreaptă,

Fără de adevăr voi fi îndepărtat de Dumnezeu.

Văd că am atât de multe lipsuri

Și firea mea stricată nu a fost purificată.

Ani am crezut în Dumnezeu fără a urmări adevărul,

Așa că sunt atât de nenorocit.


Fără auto-reflecție, cum aș fi putut ști

că merg pe drumul lui Pavel?

Mă hotărăsc să îl imit pe Petru,

să caut să-L iubesc pe Dumnezeu

și voia lui Dumnezeu să o împlinesc.

Anterior: 228 Trecutul mă străpunge ca o sabie

Înainte: 230 Nu mă îndepărtez de cuvintele lui Dumnezeu

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

32 Dumnezeu coboară cu judecată

În timp ce coboară la națiunea marelui balaur roșu,Dumnezeu Se uită către univers,iar acesta tremură.Există vreun loc ferit de judecata...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte