1

Am auzit un glas familiar chemându-mă din când în când.

Ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis, m-am uitat să văd cine mă cheamă.

Vocea era blajină dar neînduplecată, o imagine de o asemenea frumusețe.

Cuvintele erau ca o sabie tăioasă străpungându-mi inima și spiritul.

Ele spuneau adevărul gol-goluț despre stricăciunea mea, nu aveam unde să mă ascund.

Cu nefericire și dezgust, am reflectat la tot ce am făcut.

Profund stricat de Satana, devenisem atât de mârșav.

Otrăvit și afundat în gândurile celui rău, mi-am pierdut toată umanitatea.

Concurența cu Dumnezeu pentru statut mi-a dezvăluit josnicia.

Dumnezeu este Dumnezeu, până la urmă, iar omul e tot om – nu aveam nicio rațiune.

Am fost arogant, nezăbuit și ignorant, nu m-am cunoscut pe mine.

Nu am cunoscut rușinea și am făcut lucruri jenante și inima îmi este plină de regret.

S-a dezvăluit că eram profund stricat și nu aveam nicio asemănare umană.

Fără a-mi eradica firea stricată, serviciul meu va fi în van.

Cu capul plin de noțiuni, ignorant în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, cum puteam să nu mă împotrivesc Lui?

Datorez totul faptului că judecata și mustrarea lui Dumnezeu m-au curățit și m-au mântuit.

2

Sunt frânt și sufăr o mare durere, dar o mână iubitoare este aici alinându-mă.

Dumnezeu mă judecă pentru răzvrătirea și nedreptatea mea.

Mă urăsc, un vechi urmăritor al Domnului care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Văzând că Dumnezeu este cu adevărat drept și sfânt, mă supun complet.

Judecata și mustrarea sunt iubirea lui Dumnezeu, binecuvântarea Lui.

Doar datorită mântuirii Lui prin judecată am această zi.

Realitatea și atotputernicia lui Dumnezeu sunt complet dezvăluite omului.

Trăind în lumină, Îl cunosc pe Dumnezeu și văd frumusețea Lui.

Dumnezeu este atât de încântător, Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima mea, voi fi martor pentru El pe vecie.