Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Aroganța și neprihănirea de sine constituie cea mai evidentă fire satanică a omului și, dacă oamenii nu acceptă adevărul, nu vor avea nicio posibilitate de-a o curăți. Toți oamenii au firi arogante și neprihănite de sine și mereu sunt îngâmfați. Indiferent ce gândesc, ce spun sau cum văd lucrurile, totdeauna consideră că propriile puncte de vedere și atitudini sunt corecte și că ceea ce spun alții nu e la fel de bun sau de corect precum ceea ce spun ei. Întotdeauna se agață de opiniile lor și, indiferent cine vorbește, nu vor să-l asculte. Chiar dacă ceea ce spune altcineva este corect sau în acord cu adevărul, ei nu vor accepta; doar vor părea că ascultă, dar nu vor adopta realmente ideea, iar când va veni timpul să acționeze, tot vor face lucrurile așa cum doresc, gândindu-se mereu că ceea ce spun ei este corect și rezonabil. Poate că ceea ce spui este, într-adevăr, corect și rezonabil sau poate că ceea ce ai făcut este corect și ireproșabil, însă ce fel de fire ai dezvăluit? Nu una arogantă și neprihănită de sine? Dacă nu te vei lepăda de firea asta arogantă și neprihănită de sine, nu-ți va afecta ea îndeplinirea datoriei? Nu-ți va afecta practicarea adevărului? Dacă nu vei înlătura firea ta arogantă și neprihănită de sine, oare nu va fi cauza unor piedici serioase în viitor? În mod sigur vei avea parte de piedici, asta e inevitabil. Spuneți-Mi, poate Dumnezeu să vadă un astfel de comportament al omului? Dumnezeu e mai mult decât capabil să-l vadă! El nu doar examinează atent adâncurile inimilor oamenilor, ci le și observă fiecare cuvânt și faptă oricând și oriunde. Ce va spune Dumnezeu când va vedea acest comportament al tău? Va spune: „Ești intransigent! E de înțeles că s-ar putea să te agăți de ideile tale când nu știi că greșești, dar când știi clar că greșești și totuși te agăți de ideile tale și ai prefera să mori, decât să te căiești, nu ești decât un nesăbuit încăpățânat și ai o problemă. Dacă, indiferent cine face o sugestie, întotdeauna adopți o atitudine negativă, de împotrivire față de ea, și nu accepți nici măcar un strop din adevăr, iar inima îți e total potrivnică, închisă și refractară, atunci ești foarte ridicol, ești un om absurd! Ești prea dificil!” În ce sens ești dificil? Ești dificil întrucât ceea ce afișezi nu este o abordare eronată sau un comportament eronat, ci o manifestare a firii tale. O manifestare a cărei firi? A unei firi în care îți e lehamite de adevăr și urăști adevărul. Odată ce ai fost identificat ca persoană care urăște adevărul, în ochii lui Dumnezeu ai o problemă și El te va detesta, te va respinge și te va ignora. Din punctul de vedere al oamenilor, cel mult ei vor spune: „Firea acestei persoane e rea, este incredibil de încăpățânată, împietrită și arogantă! E greu să te înțelegi cu persoana asta și nu iubește adevărul. N-a acceptat niciodată adevărul și nu-l pune în practică.” Cel mult, toți te vor evalua astfel, dar poate această evaluare să-ți decidă soarta? Evaluarea pe care ți-o fac oamenii nu poate să-ți decidă soarta, dar există un lucru pe care nu trebuie să-l uiți: Dumnezeu examinează atent inimile oamenilor și, în același timp, El le observă fiecare cuvânt și faptă. Dacă Dumnezeu te definește în felul acesta și spune că urăști adevărul, dacă El nu spune doar că firea ta e puțin coruptă sau că ești puțin neascultător, nu e asta o problemă foarte gravă? (Este gravă.) Asta înseamnă necaz, iar necazul acesta nu constă în modul în care te văd oamenii sau cum te evaluează ei, ci în modul în care Dumnezeu vede firea ta coruptă de-a urî adevărul. Cum o vede Dumnezeu, deci? Oare Dumnezeu doar a stabilit că urăști, și nu iubești adevărul, și asta-i tot? Oare e atât de simplu? De unde vine adevărul? Pe cine reprezintă adevărul? (Îl reprezintă pe Dumnezeu.) Reflectați asupra acestui lucru: dacă o persoană urăște adevărul, atunci, din punctul lui Dumnezeu de vedere, cum o va privi El? (Ca fiind dușmanul Său.) Nu e asta o problemă gravă? Când o persoană urăște adevărul, ea Îl urăște pe Dumnezeu! De ce spun Eu că Îl urăște pe Dumnezeu? L-a blestemat ea pe Dumnezeu? I s-a împotrivit lui Dumnezeu fățiș? L-a judecat sau L-a osândit pe la spate? Nu neapărat. Atunci, de ce spun că a manifesta o fire care urăște adevărul înseamnă a-L urî pe Dumnezeu? Asta nu înseamnă să faci din țânțar armăsar, e realitatea situației. Este ca în cazul fariseilor ipocriți care L-au pironit pe cruce pe Domnul Isus pentru că urau adevărul – consecințele au fost teribile. Asta înseamnă că, dacă o persoană are o fire căreia îi e lehamite de adevăr și urăște adevărul, aceasta poate răbufni din ea oricând și oriunde și, dacă trăiește după firea asta, oare nu I se va împotrivi lui Dumnezeu? Când persoana se va confrunta cu ceva care implică adevărul sau cu luarea unei decizii, dacă ea nu poate accepta adevărul și trăiește după firea ei coruptă, I se va împotrivi în mod natural lui Dumnezeu și-L va trăda, întrucât firea ei coruptă este una care-L urăște pe Dumnezeu și urăște adevărul. Dacă ai o asemenea fire, atunci, chiar și când e vorba de cuvinte rostite de Dumnezeu, tu le vei pune sub semnul întrebării și vei vrea să le analizezi și să le diseci. Apoi vei fi suspicios în privința cuvintelor Lui și vei spune: „Acestea sunt cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu? Mie nu-mi par a fi adevărul, nu mi se par toate neapărat corecte!” Oare nu a răbufnit astfel firea ta de-a urî adevărul? Te poți supune lui Dumnezeu, când gândești în modul acesta? Categoric nu poți. Dacă nu te poți supune Lui, mai este El Dumnezeul tău? Nu este. Ce va fi Dumnezeu pentru tine, atunci? Îl vei trata ca pe un subiect de cercetare, ca pe cineva pe care să-L pui la îndoială, cineva pe care să-L condamni; Îl vei trata ca pe un om obișnuit și comun și-L vei condamna ca atare. Făcând astfel, vei deveni o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl blasfemiază. Ce fel de fire provoacă lucrul acesta? Este provocat de o fire arogantă, care s-a inflamat într-o anumită măsură; nu doar că din tine va răbufni firea ta satanică, ci și chipul tău satanic va fi complet expus. Ce se întâmplă cu relația dintre Dumnezeu și un om care a ajuns la stadiul de-a I se împotrivi lui Dumnezeu și a cărui răzvrătire față de El a ajuns la un anumit grad? Devine o relație ostilă, în care un om Îl plasează pe Dumnezeu în opoziție cu sine. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu poți accepta adevărul și nu i te poți supune, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Dacă refuzi și respingi adevărul, vei fi devenit deja cineva care I se împotrivește lui Dumnezeu. Mai poate Dumnezeu să te mântuiască, atunci? Categoric nu poate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”

Aroganța este rădăcina firii corupte a omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai nerezonabili și, cu cât sunt mai nerezonabili, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Nu numai că oamenii cu o fire arogantă îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că sunt chiar condescendenți față de Dumnezeu și nu au deloc inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar dacă e posibil ca unii să pară că ei cred în Dumnezeu și că Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A crede că unul este mai bun decât ceilalți este o chestiune banală. Problema esențială este că firea arogantă a omului îl împiedică pe acesta să se supună lui Dumnezeu, suveranității Lui și rânduielilor Sale; o astfel de persoană se simte mereu înclinată să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune. Persoanele care sunt arogante și vanitoase, mai ales cele care sunt atât de arogante încât și-au pierdut rațiunea, nu se pot supune lui Dumnezeu în credința lor în El și chiar se preamăresc și sunt martore pentru ele însele. Astfel de oameni se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și nu au deloc teamă de Dumnezeu. Dacă oamenii își doresc să ajungă să Îl slăvească pe Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-și înlăture firea arogantă. Cu cât mai temeinic îți înlături firea arogantă, cu atât mai mult vei avea o inimă temătoare de Dumnezeu și numai atunci poți să I te supui și să dobândești adevărul și să-L cunoști. Doar cei care dobândesc adevărul sunt cu adevărat oameni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Când cooperați cu alții pentru a vă face îndatoririle, sunteți în stare să fiți deschiși la opinii diferite? Îi puteți lăsa pe alții să vorbească? (Eu pot, puțin. Înainte, de multe ori nu ascultam sugestiile fraților și surorilor și insistam să procedez așa cum voiam. Doar mai târziu, când faptele au dovedit că nu aveam dreptate, am văzut că majoritatea sugestiilor lor fuseseră corecte, că moțiunea pe care toată lumea o discutase era, de fapt, potrivită, și că, bazându-mă pe părerile mele, nu reușeam să văd lucrurile clar și că aveam neajunsuri. După ce am avut această experiență, mi-am dat seama cât de importantă este cooperarea armonioasă.) Și ce puteți vedea din asta? După ce ați avut această experiență, ați primit vreun beneficiu și ați înțeles adevărul? Credeți că cineva este perfect? Indiferent de cât de puternici sunt oamenii sau cât de capabili și talentați, tot nu sunt perfecți. Oamenii trebuie să recunoască asta, este o realitate și e și atitudinea pe care ar trebui s-o aibă ca să-și abordeze corect propriile merite și puncte tari sau neajunsuri; aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Cu o asemenea rațiune, poți să-ți tratezi așa cum trebuie propriile puncte tari și slăbiciuni, la fel de bine ca pe ale altora, iar acest lucru te va abilita să lucrezi în armonie alături de ei. Dacă ai înțeles acest aspect al adevărului și poți să pătrunzi în acest aspect al adevărului-realitate, atunci te poți întelege armonios cu frații și surorile tale, bazându-te pe punctele lor tari pentru a compensa orice slăbiciuni ai. În acest fel, indiferent de datoria pe care o îndeplinești sau ce faci, vei deveni mereu din ce în ce mai bun și vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă întotdeauna crezi că ești destul de bun și că alții sunt mai puțin buni în comparație cu tine, dacă întotdeauna vrei să ai ultimul cuvânt, atunci acest lucru va fi problematic. Asta este o problemă care ține de fire. Nu sunt aroganți și neprihăniți de sine astfel de oameni? Imaginează-ți că cineva îți dă un sfat bun, dar te gândești că, dacă îl accepți, ceilalți te vor privi cu condescendență și nu te vor considera la fel de bun ca ei. Așa că decizi să nu urmezi sfatul. În schimb, încerci să îi eclipsezi prin cuvinte mărețe și elevate pentru a-i face să te stimeze. Dacă mereu interacționezi în acest fel cu oamenii, poți coopera în armonie cu ei? Nu doar că nu vei reuși să atingi armonia, dar vor exista și consecințe negative. În timp, toată lumea te va percepe drept prea înșelător și viclean, ca pe cineva pe care nu îl pot descifra. Nu practici adevărul și nu ești o persoană onestă, astfel că îi dezguști pe ceilalți. Dacă toți sunt dezgustați de tine, nu înseamnă asta că ești respins? Spune-Mi, cum ar trata Dumnezeu pe cineva pe care toată lumea îl respinge? Și Dumnezeu ar respinge o astfel de persoană. De ce detestă Dumnezeu acest fel de oameni? Chiar dacă intențiile lor de a-și îndeplini datoria sunt sincere, metodele lor sunt ceea ce Dumnezeu detestă. Firea pe care o dezvăluie și fiecare gând, idee și intenție a lor sunt ticăloase în ochii lui Dumnezeu și sunt lucruri pe care Dumnezeu le detestă și care Îl dezgustă. Când oamenii folosesc mereu tactici vrednice de dispreț atunci când vorbesc și acționează, cu scopul de a se face respectați de ceilalți, Dumnezeu detestă acest comportament.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Oamenii care sunt aroganți și neprihăniți de sine au tendința să-și urmeze propriile idei, așadar, au ei o inimă cu frică de Dumnezeu? Oamenii care au idei personale puternice uită de Dumnezeu când vine vremea să acționeze, uită de supunerea față de Dumnezeu; numai când s-au lovit de un zid și nu au reușit să realizeze nimic, le trece prin minte că nu s-au supus lui Dumnezeu și nu s-au rugat Lui. Ce problemă este asta? Ei nu Îl au pe Dumnezeu în inimile lor. Acțiunile lor indică faptul că Dumnezeu este absent din inimile lor și că ei se bazează doar pe ei înșiși. Astfel, fie că faci o lucrare în biserică, fie că îndeplinești o datorie, te ocupi de unele chestiuni externe sau de chestiuni din viața ta personală, trebuie să existe principii în inima ta, trebuie să existe o stare. Ce stare? „Oricum ar fi, înainte să mi se întâmple ceva, trebuie să mă rog, se cuvine să mă supun lui Dumnezeu și să mă supun suveranității Lui. Totul este rânduit de Dumnezeu, iar când se întâmplă acel lucru, trebuie să caut voia lui Dumnezeu, trebuie să am această mentalitate, nu trebuie să-mi fac propriile planuri.” După ce experimentează astfel o vreme, oamenii vor ajunge să vadă suveranitatea lui Dumnezeu în multe lucruri. Dacă ai întotdeauna propriile planuri, considerații, gânduri, motive egoiste și dorințe, atunci inima ta se va îndepărta, fără să vrea, de Dumnezeu, vei fi orb cu privire la modul în care acționează Dumnezeu și, de cele mai multe ori, Dumnezeu va fi ascuns de tine. Nu îți place să faci lucrurile după propriile idei? Nu îți faci propriile planuri? Crezi că ai minte, ești educat, ai cunoștințe, ai mijloacele și metodologia pentru a face lucruri, poți să le faci singur, ești bun, nu ai nevoie de Dumnezeu, așa că Dumnezeu spune: „Prin urmare, du-te și fă-o singur și asumă-ți responsabilitatea în caz că merge bine sau nu, nu Îmi pasă”. Dumnezeu nu îți acordă deloc atenție. Când oamenii își urmează propria voință în acest fel în credința lor în Dumnezeu și cred în ce manieră vor ei, care este consecința? Ei nu sunt niciodată capabili să experimenteze suveranitatea lui Dumnezeu, nu pot vedea niciodată mâna lui Dumnezeu, nu pot simți niciodată luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, nu pot simți îndrumarea lui Dumnezeu. Și ce se va întâmpla odată cu trecerea timpului? Inimile lor se vor îndepărta tot mai mult de Dumnezeu și vor exista efecte secundare. Ce efecte? (Îndoiala și negarea față de Dumnezeu.) Acesta nu este doar un caz de îndoială și negare față de Dumnezeu. Când Dumnezeu nu are loc în inimile oamenilor și ei fac cum doresc pe termen lung, se va instala un obicei: când li se va întâmpla ceva, primul lucru pe care îl vor face va fi să se gândească la propria lor soluție și să acționeze conform propriilor intenții, obiective și planuri; se vor gândi mai întâi dacă acest lucru le este de folos sau nu; dacă le este de folos, o vor face, iar dacă nu este, nu o vor face. Va deveni obiceiul lor să meargă direct pe această cale. Și cum va trata Dumnezeu asemenea oameni dacă aceștia continuă să acționeze astfel, fără pocăință? Dumnezeu nu le va acorda nicio atenție și îi va da deoparte. Ce înseamnă să fie dați deoparte? Dumnezeu nici nu îi va disciplina, nici nu le va reproșa nimic; vor deveni din ce în ce mai indulgenți cu ei înșiși, fără judecată, mustrare, disciplinare sau dojană și cu mult mai puțină luminare, iluminare sau îndrumare. Asta înseamnă să fie dați deoparte. Cum se simt oamenii când Dumnezeu îi dă deoparte? Simt că li se întunecă spiritul, Dumnezeu nu este cu ei, se simt nedumeriți în privința viziunilor, nu au o cale de acțiune și fac doar lucruri prostești. Pe măsură ce timpul trece în acest fel, cred că viața nu are niciun sens, iar spiritele lor sunt pustiite și, prin urmare, ei sunt la fel ca necredincioșii și devin tot mai degenerați. Aceasta este o persoană disprețuită și respinsă de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile de practică ale supunerii față de Dumnezeu”

Simplul fapt că au un calibru scăzut este fatal. Dacă o persoană are și o fire rea, e lipsită de moralitate, nu ascultă sfaturile, nu acceptă lucrurile pozitive și nu este dispusă să învețe și să îmbrățișeze noutățile, o astfel de persoană este nefolositoare. Cei care își fac îndatoririle trebuie să aibă conștiință și rațiune, să își cunoască nivelul și propriile neajunsuri și să înțeleagă ce le lipsește și ce trebuie să îmbunătățească. Aceștia trebuie să simtă mereu că le lipsesc multe și că dacă nu studiază și nu acceptă lucruri noi pot fi eliminați. Dacă în inima lor simt o criză iminentă, aceasta le oferă motivația și bunăvoința de a învăța. Pe de o parte, o persoană ar trebui să se echipeze cu adevăruri, iar pe de altă parte ar trebui să cunoștințe profesionale privind îndeplinirea îndatoririlor sale. Practicând în acest capete fel, aceștia pot progresa și, îndeplinindu-și sarcinile, vor obține rezultate bune. O viață poate avea valoare doar dacă persoana își îndeplinește sarcinile bine și trăiește ca un om, deci îndeplinirea sarcinilor este lucrul cel mai plin de însemnătate. Unii oameni au o fire rea și nu sunt doar ignoranți, ci și aroganți. Ei cred mereu că atunci când cer sfaturi în privința tuturor chestiunilor și îi ascultă pe ceilalți acest lucru îi va face pe ceilalți să îi desconsidere, că le va știrbi reputația și că un astfel de comportament este nedemn. În realitate, este invers. Faptul că ești arogant și neprihănit de sine, că nu înveți nimic, că rămâi în urmă și ești depășit în toate, că îți lipsesc cunoașterea, perspectiva și ideile este cu adevărat jenant și abia atunci îți pierzi integritatea și demnitatea. Unii oameni nu pot face nimic bine, înțeleg rudimentar tot ce învață, se mulțumesc să învețe câteva doctrine și consideră că sunt competenți, însă tot nu reușesc să realizeze nimic și nu obțin niciun rezultat tangibil. Dacă le spui că nu înțeleg nimic și că nu au realizat nimic, sunt sceptici și își susțin cu insistență punctul de vedere. Atunci când însă fac ceva, o fac prost și doar pe jumătate. Nu este inutilă o persoană, dacă nu poate să gestioneze bine nicio sarcină? Nu este bună de nimic o astfel de persoană? Oamenii cu un calibru excesiv de scăzut nu se descurcă nici cu cele mai ușoare sarcini. Nu sunt buni de nimic, iar viețile lor sunt lipsite de valoare. Unii oameni spun: „Am crescut la țară, fără educație sau cunoștințe, iar calibrul meu este scăzut, spre deosebire de voi, cei care trăiți la oraș și sunteți educați și bine informați, astfel că puteți excela în tot.” Este corectă această afirmație? (Nu este). Ce este incorect la ea? (Faptul că o persoană poate realiza lucruri nu are nimic de-a face cu mediul din care provine; în principal, depinde de efortul pe care o persoană îl depune pentru a învăța și pentru a se perfecționa.) Modul în care Dumnezeu îi tratează pe oameni nu depinde de cât de educați sunt, de tipul de mediu în care s-au născut sau de cât de talentați sunt. Mai degrabă, El îi tratează pe oameni pe baza atitudinii lor față de adevăr. Cu ce are legătură această atitudine? Are legătură cu umanitatea, dar și cu firile lor. Dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să poți fi în stare să abordezi corect adevărul. Dacă ai o atitudine de umilință și de acceptare a adevărului, atunci, chiar dacă ai un calibru ușor sărac, Dumnezeu tot te va lumina și îți va permite să câștigi ceva. Dacă ești de calibru bun, dar ești mereu arogant și neprihănit de sine, gândind mereu că orice spui tu este corect și tot ceea ce spun alții este greșit, refuzând orice sugestie propusă de ceilalți și chiar neacceptând adevărul, indiferent de părtășia despre el și împotrivindu-te mereu adevărului, atunci poate o persoană ca tine să obțină aprobarea lui Dumnezeu? Va lucra Duhul Sfânt asupra unei persoane ca tine? Nu o va face. Dumnezeu va spune că ai o fire rea și nu ești vrednic să primești luminarea Lui, iar dacă nu te căiești, va lua de la tine ceea ce ai avut cândva. Asta se înțelege prin a fi dezvăluit. Oamenii ca aceștia duc vieți patetice. E clar că sunt niște nulități și inepți la orice, însă ei tot mai cred că sunt foarte buni, și mai buni decât toți ceilalți în toate privințele. Nu-și discută niciodată defectele sau neajunsurile în fața altora, nici slăbiciunile și negativitatea. Simulează mereu competența și le dau altora o impresie falsă, făcându-i să creadă că sunt pricepuți la toate, lipsiți de slăbiciuni, că n-au nevoie de niciun ajutor, n-au nicio nevoie să asculte opiniile altora și nu trebuie să învețe din punctele forte ale altora pentru a-și compensa propriile neajunsuri și că vor fi întotdeauna mai buni decât toți ceilalți. Ce fel de fire e aceasta? (Aroganță.) Câtă aroganță! Oamenii de acest fel duc vieți demne de milă. Sunt ei într-adevăr capabili? Pot ei cu adevărat să realizeze lucruri? Au dat greș de multe ori în trecut și, cu toate astea, oamenii ca aceștia încă mai cred că pot face orice. Nu este acest lucru complet nerațional? Când oamenilor le lipsește rațiunea într-o asemenea măsură, aceștia sunt confuzi. Astfel de oameni nu învață și nu acceptă lucruri noi. În sinea lor sunt arizi, înguști la minte și secătuiți și, indiferent de situație, nu reușesc să-și dea seama și să priceapă principiile sau să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și știu doar să respecte reglementări, să rostească cuvinte și doctrine și să se dea mari în fața celorlalți. Consecința este că aceștia nu înțeleg niciun adevăr și nu au nicio fărâmă din adevărul-realitate, și totuși continuă să fie atât de aroganți. Sunt pur și simplu confuzi, neraționali și nu pot fi decât eliminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dacă oamenii sunt prea îndărătnici atunci când se confruntă cu o problemă și insistă asupra propriilor idei fără a căuta adevărul, acest lucru este foarte periculos. Dumnezeu îi va disprețui și îi va respinge și îi va da deoparte pe acești oameni. Care va fi consecința acestui lucru? Se poate spune cu siguranță că există pericolul ca ei să fie alungați. Totuși, cei care caută adevărul pot obține luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și, drept urmare, pot obține binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele două atitudini diferite, de a căuta și de a nu căuta adevărul, pot să dea naștere la două stări diferite în tine și să aibă două rezultate diferite. Ce fel de rezultat preferați? (Aș prefera să obțin luminarea lui Dumnezeu.) Dacă oamenii își doresc să fie luminați și călăuziți de Dumnezeu și să primească harurile Sale, ce fel de atitudine trebuie să aibă? Ei trebuie să aibă adesea atitudinea celor care caută și se supun lui Dumnezeu. Indiferent dacă-ți realizezi datoria, interacționezi cu alții sau te ocupi de vreo anumită chestiune cu care te confrunți, trebuie să ai o atitudine de căutare și supunere. Cu acest tip de atitudine, se poate spune că ai un fel de inimă cu frică de Dumnezeu. Faptul că poți căuta adevărul și i te poți supune este calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău. Dacă-ți lipsește atitudinea de căutare și supunere și, în schimb, te agăți de tine, ești încăpățânat de ostil și refuzi să accepți adevărul și-ți este scârbă de el, atunci, în mod firesc, vei săvârși mult rău. Nu te vei putea abține! Dacă oamenii nu caută niciodată adevărul ca să rezolve această problemă, consecința finală va fi aceea că, indiferent câtă experiență au, indiferent în cât de multe situații se găsesc, indiferent de câte lecții stabilește Dumnezeu pentru ei, tot nu vor înțelege adevărul și, în cele din urmă, vor rămâne incapabili să intre în adevărul-realitate. Dacă oamenii nu au adevărul-realitate, nu vor fi capabili să urmeze calea lui Dumnezeu și, dacă nu sunt niciodată capabili să urmeze calea lui Dumnezeu, atunci nu sunt oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Oamenii vorbesc neîncetat despre faptul că vor să-și îndeplinească îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu. Sunt lucrurile atât de simple? Cu siguranță nu. Aceste lucruri sunt extraordinar de importante în viața oamenilor! Nu este ușor să-ți realizezi datoria bine, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să obții teama de Dumnezeu și ferirea de rău. Dar Eu îți voi spune un principiu de practică: dacă ai o atitudine de căutare și supunere, când ți se întâmplă ceva, aceasta te va proteja. Scopul final nu este ca tu să fii protejat. Este să te facă să înțelegi adevărul și să poți intra în adevărul-realitate și să obții mântuirea lui Dumnezeu – acesta este scopul final. Dacă ai această atitudine în tot ceea ce experimentezi, nu vei mai simți că realizarea datoriei tale și mulțumirea voii lui Dumnezeu sunt cuvinte goale și lozinci; nu le vei mai simți atât de obositoare. În schimb, înainte să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi destul de multe adevăruri. Dacă tu încerci să experimentezi în acest fel, cu siguranță vei culege beneficiile. Nu contează cine ești, câți ani ai, cât de educat ești, câți ani ai crezut în Dumnezeu sau ce datorie realizezi. Atât timp cât ai o atitudine de căutare și supunere, atât timp cât experimentezi astfel, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vei înțelege adevărul și vei intra în adevărul-realitate. Totuși, dimpotrivă, dacă nu ai o atitudine de căutare și supunere în tot ce ți se întâmplă, atunci nu vei putea înțelege adevărul și nici nu vei putea intra în adevărul-realitate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Omenirea este atât de profund coruptă de Satana, încât toți oamenii au o natură satanică și o fire arogantă; chiar și nebunii și idioții sunt aroganți și cred că sunt mai buni decât alți oameni și refuză să-i asculte. Se vede clar că omenirea este foarte profund coruptă și că oamenilor le este foarte greu să I se supună lui Dumnezeu. Din cauza aroganței și a neprihănirii lor de sine, oamenii au devenit complet lipsiți de rațiune; ei nu ascultă de nimeni – deși ceea ce spun alți oameni este corect și se conformează cu adevărul, ei nu îi vor asculta. Din cauza aroganței, oamenii îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu, să-L condamne și să I se împotrivească. Așadar, cum poate fi îndreptată o fire arogantă? Poate fi corectată prin intermediul înfrânării umane? Poate fi îndreptată doar prin recunoașterea și acceptarea ei? Categoric nu. Există o singură cale de a îndrepta o fire arogantă, și anume acceptarea judecății și a mustrării lui Dumnezeu. Doar aceia care sunt capabili să accepte adevărul pot treptat să renunțe la firea lor arogantă; aceia care nu acceptă adevărul nu vor fi niciodată capabili să-și îndrepte firile arogante. Văd mulți oameni cărora li se urcă la cap când demonstrează un oarecare talent în datoria lor. Când arată că au unele abilități, cred că sunt foarte impresionanți și apoi trăiesc de pe urma acestor abilități și nu se străduiesc mai mult. Ei nu îi ascultă pe ceilalți, orice spun aceștia, crezând că aceste mici lucruri pe care le au constituie adevărul și că ei sunt cei mai buni. Ce fire este aceasta? Este o fire arogantă. Ei sunt mult prea lipsiți de rațiune. Poate o persoană să-și îndeplinească bine datoria când are o fire arogantă? Poate să fie supusă lui Dumnezeu și să-L asculte pe Dumnezeu până la capăt? Acest lucru este și mai dificil. Pentru a îndrepta o fire arogantă, trebuie să învețe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, judecata și mustrarea Lui, în timp ce își îndeplinește datoria. Doar în acest fel se poate cunoaște cu adevărat. Doar când îți vezi clar esența coruptă, rădăcina aroganței tale și apoi o înțelegi și o examinezi, îți poți cunoaște cu adevărat natura-esență. Trebuie să dezgropi toate lucrurile corupte dinăuntrul tău, să le reziști și să ajungi să le cunoști pe baza adevărului și atunci vei ști ce ești: nu doar că ai din plin o fire arogantă și că îți lipsesc rațiunea și ascultarea, dar vei vedea că ai lipsuri în multe privințe, că nu ai adevărul-realitate și cât ești de demn de milă. Atunci vei fi incapabil de aroganță. Dacă nu te examinezi și nu te cunoști în acest fel, atunci când îți vei face datoria, nu-ți vei ști locul în univers. Vei crede că ești grozav în orice privință, că totul este greșit la ceilalți și că doar tu ești cel mai bun. Atunci te vei lăuda în fața celorlalți tot timpul, pentru ca ei să te admire și să te venereze. Acest lucru e complet lipsit de conștiință de sine. Unii oameni se laudă tot timpul. Când ceilalți consideră că acest lucru e neplăcut, îi critică pentru că sunt aroganți. Dar ei nu acceptă; tot cred că sunt talentați și pricepuți. Ce fire e aceasta? Ei sunt prea aroganți și neprihăniți de sine. Oare oamenii atât de aroganți și de neprihăniți de sine sunt capabili să fie însetați de adevăr? Pot ei să urmărească adevărul? Dacă nu sunt niciodată capabili să se cunoască pe sine și nu scapă de firea lor coruptă, pot să-și facă bine datoria? Categoric nu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”

Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu poți accepta adevărul și nu i te poți supune, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Dacă refuzi și respingi adevărul, vei fi devenit deja cineva care I se împotrivește lui Dumnezeu. Mai poate Dumnezeu să te mântuiască, atunci? Categoric nu poate. Dumnezeu îți dă o oportunitate să primești mântuirea Sa și nu te vede ca pe un dușman, însă tu nu poți accepta adevărul și-L plasezi pe Dumnezeu în opoziție cu tine; incapacitatea ta de a-L accepta pe Dumnezeu ca fiind adevărul tău și calea ta te face o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Trebuie să te căiești și să schimbi direcția rapid. De exemplu, când întâmpini o problemă sau o dificultate în timp ce îți îndeplinești datoria și nu știi cum s-o rezolvi, nu trebuie să te gândești orbește la ea. Mai întâi trebuie să te liniștești înaintea lui Dumnezeu, să te rogi, să cauți la El și să vezi ce spun cuvintele Lui despre ea. Dacă, după citirea cuvintelor lui Dumnezeu, tot nu înțelegi și nu știi de care adevăruri ține această chestiune, trebuie să rămâi fidel unui principiu, și anume: în primul rând să asculți, să nu ai idei sau gânduri personale, să aștepți cu inima liniștită și să vezi cum intenționează și cum vrea Dumnezeu să acționeze. Când nu înțelegi adevărul, ar trebui să-l cauți și ar trebui să-L aștepți pe Dumnezeu, în loc să acționezi orbește și neglijent. Dacă cineva îți dă o sugestie atunci când nu înțelegi adevărul și-ți spune cum să acționezi în acord cu adevărul, întâi ar trebui s-o accepți și să-i lași pe toți să aibă părtășie despre ea și să vezi dacă această cale este sau nu corectă și dacă este sau nu în acord cu adevărurile-principii. Dacă îți confirmi că este în acord cu adevărul, atunci practică în modul respectiv; dacă stabilești că nu se potrivește cu adevărul, atunci nu practica în acel mod. Atât este de simplu! Atunci când cauți adevărul, ar trebui să cauți de la mulți oameni. Dacă cineva are ceva de spus, ar trebui să-l asculți și să iei în serios toate cuvintele sale. Nu-l ignora și nu-l disprețui, fiindcă asta se leagă de chestiuni din sfera datoriei tale și trebuie să iei în serios acest lucru. Aceasta e atitudinea și starea corectă. Când te afli în starea corectă și nu dai dovadă de o fire căreia îi este lehamite de adevăr și urăște adevărul, atunci practicarea în acest mod va înlocui firea ta coruptă. Asta e practicarea adevărului. Ce roade va aduce dacă practici în modul acesta? (Vom fi îndrumați de Duhul Sfânt.) A primi îndrumarea Duhului Sfânt e un aspect. Uneori, chestiunea va fi foarte simplă și se poate înfăptui folosindu-ți propria minte; după ce alții au terminat să-ți dea sugestii și înțelegi, vei fi capabil să îndrepți lucrurile și să acționezi în acord cu principiile. Oamenii pot crede că aceasta este o chestiune minoră, dar pentru Dumnezeu e o chestiune importantă. De ce spun asta? Deoarece, atunci când practici în felul acesta, pentru Dumnezeu ești o persoană care poate să practice adevărul, o persoană care iubește adevărul și o persoană căreia nu îi e lehamite de adevăr – atunci când Dumnezeu vede în inima ta, El îți vede și firea, iar asta e o chestiune importantă. Cu alte cuvinte, când îți faci datoria și acționezi în prezența lui Dumnezeu, ceea ce trăiești și manifești sunt, toate, adevăruri-realități pe care oamenii ar trebui să le aibă. Atitudinile, gândurile și stările pe care le ai în tot ce faci sunt cele mai importante lucruri pentru Dumnezeu și ele sunt ceea ce El examinează atent.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”

Atunci când întâmpini o problemă, în loc să te cerți, ar trebui mai întâi să-ți lași deoparte noțiunile, închipuirile și verdictele – aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă o persoană. Dacă există ceva ce nu înțeleg și nu este domeniul meu de expertiză, voi consulta pe cineva care cunoaște subiectul respectiv. După ce îl voi consulta, voi avea o concepție de bază asupra problemei. Cu toate acestea, trebuie să caut eu însumi cum să tratez problema, nu pot asculta întru totul de alte persoane și nici nu ar trebui să abordez problema bazându-mă în totalitate pe propriile mele închipuiri. Trebuie să caut cum să acționez într-un mod benefic pentru lucrarea bisericii și care să fie în acord cu principiile adevărului. Nu este acesta un mod rațional de a trata lucrurile? Nu este aceasta rațiunea pe care ar trebui să o aibă o persoană normală? A căuta și a solicita sfaturi în acest mod este corect. Să presupunem că ești priceput într-un anumit domeniu și că te consult în această privință, dar după aceea îmi ceri să mă supun celor spuse de tine și să pun în aplicare planul tău de acțiune – ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă. Așadar, care ar fi un mod rezonabil de a acționa? Ar trebui să spui: „Am ceva cunoștințe în acest domeniu, dar ele nu au legătură cu adevărul. Poți să iei asta doar ca pe o sugestie la care să te gândești, dar pentru modul anume în care să acționezi, trebuie să cauți mai mult despre voia lui Dumnezeu.” Dacă îți cer sfatul, iar tu chiar crezi că înțelegi problema și te consideri extraordinar, atunci aceasta este o fire arogantă. O natură arogantă îți poate provoca acest tip de reacție și manifestare: când cineva îți cere sfatul, îți pierzi imediat rațiunea; îți pierzi rațiunea unei persoane normale și nu ești capabil să îți formezi opinii corecte. Atunci când din cineva se revarsă o fire coruptă, rațiunea sa nu este normală. Prin urmare, indiferent de ceea ce ți se întâmplă, chiar dacă ceilalți îți cer sfatul, tu nu poți fi insolent și trebuie să ai o rațiune normală. Care este modul normal de a acționa? În acest moment, trebuie să gândești: „Deși înțeleg această chestiune, nu pot fi insolent. Trebuie să o abordez cu rațiunea unei umanități normale.” Revenind în fața lui Dumnezeu, vei avea rațiunea umanității normale. Deși, uneori, vei dezvălui un anumit sentiment de mulțumire de sine, va exista reținere în inima ta – dezvăluirile firii tale corupte vor fi reduse la jumătate și vei avea o influență negativă mult mai mică asupra celorlalți. Însă, faptul că acționezi conform firii tale arogante, crezând întotdeauna că ai dreptate și, în consecință, obligându-i pe ceilalți să te asculte, arată o imensă lipsă de rațiune. Dacă este corectă calea pe care le-o arăți oamenilor, lucrurile ar putea fi în regulă, dar dacă este greșită, le va face rău. Dacă cineva îți cere sfatul într-o chestiune personală, iar tu îl trimiți pe un drum greșit, îi faci rău doar unei singure persoane. Însă, dacă acesta te consultă cu privire la o chestiune importantă legată de lucrarea bisericii, iar tu îl îndrumi greșit, vei aduce prejudicii lucrării bisericii, iar interesele casei lui Dumnezeu vor suferi pierderi. Dacă problema este gravă și ofensează firea lui Dumnezeu, consecințele vor fi de neimaginat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”

Indiferent ce faci, trebuie să înveți cum să cauți și să asculți adevărul; atâta vreme cât este conform principiilor adevărului, este corect. Ar putea fi cuvintele unui copil ori ale unui frate sau ale unei tinere surori neremarcabile, dar, atât timp cât sunt în concordanță cu adevărul, ar trebui să accepți și să asculți, iar rezultatul unui astfel de comportament va fi bun și în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Important e ce motiv ai și care sunt principiile și metodele tale de a gestiona lucrurile. Dacă principiile și metodele tale de gestionare a lucrurilor se nasc din voința umană, din ideile și noțiunile umane, din filosofiile Satanei, atunci principiile și metodele tale sunt impracticabile și sigur ineficiente, deoarece originea principiilor și metodelor tale este greșită, iar acestea nu sunt în conformitate cu principiile adevărului. Dacă părerile tale sunt conform principiilor adevărului și gestionezi lucrurile potrivit principiilor adevărului, atunci ești obligat să te ocupi de acestea în mod corespunzător și chiar dacă, la momentul respectiv, oamenii nu acceptă, au noțiuni, sau se împotrivesc, după un timp vei fi validat. Efectele lucrurilor care sunt în conformitate cu principiile adevărului sporesc din ce în ce mai mult; lucrurile care nu sunt în concordanță cu principiile adevărului s-ar putea să se potrivească în acel moment noțiunilor oamenilor, dar consecințele vor fi tot mai grave și toți oamenii vor confirma asta. Nimic din ceea ce faci nu trebuie să fie supus constrângerilor umane sau propriei delimitări; mai întâi ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, iar apoi toți ar trebui să cerceteze și să aibă părtășie împreună. Și care este scopul părtășiei? Este acela de a face lucrurile în precisă concordanță cu voia lui Dumnezeu, de a acționa potrivit voii Sale. Acesta este un mod oarecum măreț de a o spune, iar oamenii nu vor reuși. Mai concret, să poți face lucrurile în concordanță precisă cu principiile adevărului. Acest lucru este mult mai real. Atunci când o persoană îndeplinește acest standard, ea practică adevărul și urmează voia lui Dumnezeu; are realitatea adevărului și nu vor exista obiecții din partea nimănui.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”

Când vi se întâmplă ceva, nu trebuie să fiți neprihăniți de sine. Trebuie să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să învățați o lecție. Trebuie să fiți capabili să vă lepădați de voi înșivă pentru a învăța mai mult. Dacă îți spui în gând: „Sunt mai priceput decât voi în problema asta, deci eu ar trebui să conduc și voi toți ar trebui să mă ascultați!”, ce fel de fire e aceasta? E aroganță și neprihănire de sine. Este o fire coruptă, satanică și nu e ceva din sfera umanității normale. Așadar, ce înseamnă să nu fii neprihănit de sine? (Înseamnă să asculți sugestiile fiecăruia și să discuți lucrurile cu fiecare.) Oricare sunt gândurile și opiniile tale personale, dacă hotărăști orbește că sunt corecte și că reprezintă modul în care ar trebui făcute lucrurile, asta e aroganță și neprihănire de sine. Dacă ai unele idei sau opinii pe care le consideri corecte, dar nu ai totală încredere în tine însuți și le poți confirma prin căutare și părtășie, asta e ceea ce înseamnă să nu fii neprihănit de sine. Modul rațional de a face lucrurile este să aștepți să primești susținerea și încuviințarea tuturor înainte de a acționa. Dacă cineva nu e de acord cu tine, ar trebui să răspunzi conștiincios și să fii meticulos când vine vorba de aspectele profesionale ale lucrării tale. Nu se poate să te prefaci că nu vezi problema, zicând: „Cine înțelege asta mai bine, tu sau eu? Sunt implicat în domeniul acesta de lucru de foarte mult timp – nu ar trebui să-l înțeleg mai bine decât tine, oare? Ce știi tu despre el? Nu-l înțelegi!” Asta nu e o fire bună, e prea arogantă și neprihănită de sine. E posibil ca persoana care nu e de acord cu tine să fie o amatoare și să nu înțeleagă bine acel domeniu de lucru; poate că ai dreptate și faci lucrurile corect, însă firea ta e problema. Care este, atunci, modul corect de a te purta și de a acționa? Cum poți să te porți și să acționezi în acord cu adevărurile-principii? Trebuie să-ți expui ideile și să-i lași pe toți să vadă dacă există vreo problemă cu ele. Dacă cineva face o sugestie, mai întâi trebuie s-o accepți și apoi să-i lași pe toți să confirme calea corectă de practică. Dacă nimeni nu are nicio problemă cu ea, poți să hotărăști, apoi, modul cel mai adecvat de a face lucrurile și să acționezi în acel mod. Dacă se descoperă o problemă, atunci trebuie să ceri părerea fiecăruia și ar trebui să căutați adevărul cu toții și să aveți părtășie despre el împreună, iar în felul acesta veți dobândi luminarea Duhului Sfânt. Când inimile vă sunt iluminate și aveți o cale mai bună, rezultatele pe care le obțineți vor fi mai bune decât înainte. Nu e asta îndrumarea lui Dumnezeu? E un lucru minunat! Dacă poți evita să fii neprihănit de sine, dacă poți renunța la închipuirile și ideile tale și dacă poți asculta opiniile corecte ale altora, vei fi capabil să obții luminarea Duhului Sfânt. Inima îți va fi iluminată, iar tu vei fi capabil să găsești calea corectă. Vei avea o cale înainte și, când o vei pune în practică, va fi cu siguranță în acord cu adevărul. Printr-o astfel de practică și experiență vei învăța cum să practici adevărul și, totodată, vei învăța ceva nou despre domeniul respectiv de lucru. Nu-i un lucru bun? Prin aceasta îți vei da seama că, atunci când ți se întâmplă ceva, nu trebuie să fii neprihănit de sine și trebuie să cauți adevărul și că, dacă ești neprihănit de sine și nu accepți adevărul, toți te vor urî și Dumnezeu sigur te va detesta. Nu e aceasta o lecție învățată? Dacă întotdeauna urmărești astfel și practici adevărul, vei continua să-ți perfecționezi abilitățile profesionale pe care le folosești în datoria ta, vei obține rezultate din ce în ce mai bune în datoria ta, iar Dumnezeu te va lumina, te va binecuvânta și-ți va permite să dobândești și mai mult. Pe lângă acestea, vei avea o cale pentru practicarea adevărului și, odată ce vei ști cum să practici adevărul, vei stăpâni treptat principiile. Când știi care acțiuni vor duce la luminarea și îndrumarea de la Dumnezeu, care vor duce la ura și respingerea din partea Lui și care vor duce la aprobarea și binecuvântările Lui, vei avea o cale înainte. Când oamenii primesc binecuvântările și luminarea lui Dumnezeu, progresul lor în viață se va accelera. Vor primi în fiecare zi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, iar în inimile lor va fi pace și fericire. Oare asta nu le va aduce plăcere? Când acțiunile tale vor putea fi prezentate înaintea lui Dumnezeu și acceptate de El, vei simți plăcere în inimă, iar lăuntric vei avea pace și fericire. Această pace și fericire sunt simțăminte pe care ți le-a dat Dumnezeu, sunt o senzație oferită ție de Duhul Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Reflecții după folosirea persoanei greșite

După ce am fost denunțată

De ce am fost atât de arogantă?