1

Când suntem împreună cu Dumnezeu, râdem și zâmbim și este atât de minunat.

Vorbești și lucrezi ca să ne uzi și să ne păstorești și ne oferi adevărul.

Cuvintele Tale sunt întipărite în inima noastră, împărtășim cu Tine o iubire atât de adâncă.

Lucrarea Ta e pe cale să se încheie, iar Tu urmează să ne părăsești curând.

Nu Ți-am răsplătit bunătatea și iubirea.

O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic! O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic!

Urmează să pleci, deci cum să nu mă-ntristez?

2

Mă gândesc la datoriile trecute, iar inima mă doare ca și când ar fi fost tăiată de-un cuțit.

Fiind neglijent și răzvrătit, Te-am rănit atât de mult și-am să regret asta mereu.

Mă mustri și mă disciplinezi de nenumărate ori, trezindu-mi inima amorțită.

Judecata și mustrarea îmi alungă stricăciunea, iar eu trăiesc o asemănare umană.

Dobândesc acum purificarea și mântuirea Ta, inima-mi se atașează din ce în ce mai mult de Tine.

O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic! O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic!

Urmează să pleci, iar eu nu pot să uit aceste vechi sentimente.

3

Te reîntorci la Sion, iar noi abia așteptăm să fim din nou cu Tine.

Deși o mare distanță ne va despărți, Tu fiind în cer și noi pe pământ, într-o zi trebuie să ne întâlnim din nou

Cuvintele Tale sunt cu noi, tânjim după iubirea Ta.

Firea Ta e sfântă, dreaptă și demnă de laudă.

Trebuie să-Ți respectăm însărcinările și să-Ți fim de-a pururi martori.

O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic! O, Dumnezeule! Dumnezeule Atotputernic!

Iubirea Ta e sădită-n inima noastră, iar noi Te vom iubi pentru totdeauna.