Nimeni nu e conștient de sosirea lui Dumnezeu,

nimeni nu-L întâmpină.

Chiar mai mult, nimeni nu știe tot ce va face,

tot ce va face El.

Viața omului rămâne neschimbată;

aceeași inimă, zile obișnuite.

Dumnezeu trăiește printre noi ca o persoană obișnuită,

precum cel mai neînsemnat dintre adepți,

ca un credincios oarecare,

precum cel mai neînsemnat dintre adepți,

ca un credincios oarecare.

El are propriile preocupări și propriile Lui scopuri.

Și are divinitatea pe care oamenii n-o posedă.

Nimeni n-a observat existența divinității Lui

sau diferența dintre esența Lui și cea a omului.

Trăim alături de El, fără teamă,

pentru că-L vedem exact ca pe un credincios neînsemnat.

Ne urmărește fiecare mișcare

și toate gândurile, ideile și faptele noastre

sunt dezvăluite înaintea Lui,

toate gândurile și ideile noastre,

sunt dezvăluite înaintea Lui,

toate gândurile și ideile noastre.

Nimeni nu se interesează de existența lui Dumnezeu,

nimeni nu-și imaginează funcția Lui

și chiar mai mult,

nimeni nu are vreo bănuială despre cine este El.

Ne continuăm doar preocupările,

ca și cum Dumnezeu n-ar avea nimic de-a face cu noi.

Dragostea lui Dumnezeu, nesecată,

ca apa de izvor se extinde.

Mi-e dată mie, ți-e dată ție și e dată lui.

Dragostea lui Dumnezeu e pentru toți cei care caută adevărul

și așteaptă apariția lui Dumnezeu.

Precum luna urmează soarele,

lucrarea lui Dumnezeu nu încetează.

E săvârșită-n mine, săvârșită-n tine,

săvârșită și-n el.

E săvârșită-n toți cei care urmează pașii lui Dumnezeu

și acceptă judecata și mustrarea Lui.

E săvârșită-n toți cei care urmează pașii lui Dumnezeu

și acceptă judecata și mustrarea Lui.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 4: Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”