301 Fie ca Tu să rămâi mereu în inima mea
Ești lângă mine primăvara și toamna,
îmi mergi alături prin căldură și frig.
Când Îți văd chipul singuratic,
durerea-mi umple inima.
Nu Ți-am cunoscut singurătatea,
niciodată nu Ți-am alinat durerea.
Privind îndemnul Tău din inimă,
de multe ori sunt încăpățânată.
Întotdeauna Îți provoc durere, întotdeauna Te dezamăgesc.
Sunt ignorantă până când apare mustrarea Ta.
Stau aproape de Tine, nu-Ți pot ușura povara.
Cum poate cineva fără minte să-Ţi cunoască suferința?
Cu dragoste și sentiment adevărat, inima Ta e cea mai sinceră.
Cine-ar putea fi mai frumos decât Tine, cine ar putea fi mai venerat?
Mereu în compania Ta, de lângă Tine nicicând nu voi pleca.
Fie ca bucuria să-Ți răsară pe chip, fie ca Tu să rămâi în inima mea.
Pentru dorințele mele, pentru trup,
am uitat morala și adevărul.
Când sunt copleșită de regret,
deja Ți-am frânt inima.
Nimeni nu Îți înțelege durerea.
Coruptă, eu gem în suferință.
Cu lăcomie, cer lucruri de la Tine.
Cine are rațiunea să-Ți împartă grija?
Întotdeauna Îți provoc durere, întotdeauna Te dezamăgesc.
Sunt ignorantă până când apare mustrarea Ta.
Stau aproape de Tine, nu-Ți pot ușura povara.
Cum poate cineva fără minte să-Ţi cunoască suferința?
Cu dragoste și sentiment adevărat, inima Ta e cea mai sinceră.
Cine-ar putea fi mai frumos decât Tine, cine ar putea fi mai venerat?
Mereu în compania Ta, de lângă Tine nicicând nu voi pleca.
Fie ca bucuria să-Ți răsară pe chip, fie ca Tu să rămâi în inima mea.
