319 Omenirea își redobândește sfințenia pe care a posedat-o cândva

1 Într-o străfulgerare, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă. Tot așa, iluminate de lumina lui Dumnezeu, ființele umane și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară. O, fie ca lumea coruptă a trecutului să se fi răsturnat în sfârșit în apa murdară și, scufundându-se sub suprafață, să se fi dizolvat în noroi! O, fie ca toată omenirea pe care Dumnezeu a creat-o să se fi întors, în sfârșit, din nou la viață, în lumină, să fi găsit temelia existenței și să fi încetat să se mai zbată în noroi! O, nenumăratele lucruri ale creației din mâinile lui Dumnezeu! Cum pot să nu fie reînnoite prin cuvintele lui Dumnezeu? Cum pot, în lumină, să nu dea curs funcțiilor lor? Pământul nu mai este nemișcat și tăcut, cerul nu mai este pustiu și trist. Cerul și pământul, nemaifiind separate de un gol, sunt unite ca una, pentru a nu mai fi vreodată despărțite.

2 Cu această ocazie triumfătoare, în acest moment de entuziasmare, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu s-au propagat peste tot în univers și toată omenirea le preamărește fără încetare. Orașele cerului râd de bucurie și împărățiile pământului dansează de bucurie. Cine, în momentul acesta, nu se bucură? Și cine, în momentul acesta, nu plânge? Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul. Omul este cordonul care unește cerul și pământul și, datorită sfințeniei lui, datorită reînnoirii lui, cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer. Fețele oamenilor sunt încununate de zâmbete de mulțumire și o dulceață ce nu cunoaște hotare se revarsă în inimile lor. Omul nu se ceartă cu alți oameni, nici nu ajung oamenii să se bată unul cu altul. Există cineva care, în lumina lui Dumnezeu, să nu trăiască pașnic cu ceilalți? Există cineva care, în ziua lui Dumnezeu, să Îi facă numele de ocară?

3 Toate ființele umane își îndreaptă privirea plină de respect către Dumnezeu și, în inima lor, Îl strigă în taină. Am cercetat fiecare acțiune a omenirii: printre ființele umane care au fost curățite, nu există niciuna care să fie neascultătoare față de Dumnezeu, niciuna care să emită judecăți asupra Lui. Toată omenirea este îmbibată de firea lui Dumnezeu. Toți ajung să Îl cunoască, se apropie de El și Îl adoră. Dumnezeu stă neclintit în duhul omului, este ridicat la cea mai înaltă culme în ochii omului și curge prin sângele din venele lui. Exaltarea voioasă din inimile oamenilor umple fiecare loc de pe fața pământului, aerul este înviorător și proaspăt, cețurile dense nu mai învelesc pământul, iar soarele strălucește cu splendoare.

Adaptare după Capitolul 18 din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers” din Cuvântul Se arată în trup

Anterior : 318 Faptele minunate ale lui Dumnezeu de gestionare a tuturor lucrurilor

Înainte : 320 Locuri diferite de odihnă pentru Dumnezeu și pentru om

V-ar plăcea să aflați cum să-L întâmpinați pe Domnul înainte de marile dezastre? Alăturați-vă nouă pentru predica noastră de actualitate online, care vă va ajuta să găsiți calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte