84 Vreau să-L iubesc pe Domnul mai adânc
Iubirea Sa-mi înmoaie inima,
concepția-mi spală.
Îi înțeleg inima, iubirea tare-a Lui.
De-acum eu nu mai vreau să mă plâng;
iubirea cea pierdută acum mi-o strâng.
În dragoste-mi face un mare favor;
Doresc să-I ofer viața mea.
Din inima mea Îl iubesc pe Dumnezeu.
Nicicând nu mă despart de El.
Și nu-i nimic obișnuit în dragostea Lui.
Eu nu o merit, la toate chiar de-aș renunța.
Deplin vreau să-L iubesc, mai adânc, mai ceresc.
Iubirea Lui e-eternă, a mea e mereu mărginită.
Deși-i murdară și rea, în lume El a venit.
Iubirea Lui e bună, de preț.
Pentru-a ne-ntregi, ne dă a Lui inimă și gând.
În dragoste-mi face un mare favor;
Doresc să-I ofer viața mea.
Din inima mea, Îl iubesc pe Dumnezeu.
Nicicând nu mă despart de El.
Și nu-i nimic obișnuit în dragostea Lui.
Eu nu o merit, la toate chiar de-aș renunța.
Deplin vreau să-L iubesc, mai adânc, mai ceresc.
Acum că-L am pe Domnul,
vreau să nu-L mai pierd vreodată.
Din privire de-L pierd, oare-L mai regăsesc?
Mă țin de blândă dragostea Lui;
Cu gândul la ce mi-a-ncredințat El.
Poveri și-ncercări, nu-nseamnă nimic;
Prin orice furtuni, eu tot Îl iubesc mult.
Iubirea mea-i însă nu pentru ce-mi dă El;
Căci n-ar fi iubire unde nu-i suferință.
Din inima mea, Îl iubesc pe Dumnezeu.
Nicicând nu mă despart de El.
Și nu-i nimic obișnuit în dragostea Lui.
Eu nu o merit, la toate chiar de-aș renunța.
Deplin vreau să-L iubesc, mai adânc, mai ceresc.
