217 Sunt atât de plin de remușcări
În toți acești ani de credință doar m-am desfătat cu binecuvântările lui Dumnezeu, nu am pus adevărul în practică.
Am risipit acest timp și nu am dobândit adevărul, tot ce am sunt regrete.
Gândindu-mă la trecut și privind la prezent, cât de mult L-am iubit pe Dumnezeu?
Nu sunt demn să vin înaintea Lui, nu sunt demn să mă bucur de iubirea Lui.
În nenumărate dăți El m-a ridicat și m-a desăvârșit, dar eu nu am căutat adevărul.
Am plănuit al meu viitor, al meu destin, pentru nume și rang am forfotit înainte și înapoi.
fără a-mi face datoria de om.
II
Atâta nesupunere, atâta stricăciune, cum pot fi în stare de a-L iubi pe Dumnezeu?
Spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu am fost credincios, nu am realitatea adevărului.
Astăzi îmi răscumpăr datoriile trecutului, o iau de la început plin de credință.
Dumnezeu mi-a dat această șansă, din nou blând, vreau să fac alegerea încă odată.
Voi prețui prezentul, voi da tot ce am, îmi voi împlini datoria de a-L satisface pe Dumnezeu.
Dumnezeu simte îngrijorare, El anticipează. Nu pot să Îl dezamăgesc din nou.
Îi voi fi mereu credincios lui Dumnezeu.
