Subiectul părtășiei din această perioadă a fost destul de vast. Cât de mult puteți ține minte? Cât de mult puteți pricepe? (După ce Dumnezeu Și-a terminat părtășia, putem ține minte câte ceva din ea. Pentru alte părți, putem avea o ușoară impresie deoarece experimentăm în prezent circumstanțe similare. Și, pentru alte părți, întrucât nu am experimentat niciodată astfel de situații, nu suntem în stare să reținem multe.) Când te confrunți cu circumstanțe, ai vreo impresie referitoare la lucrurile despre care am avut părtășie? (Puțin. Când mă confrunt cu circumstanțe similare, îmi pot aminti acest aspect al adevărului despre care a avut părtășie Dumnezeu, o propoziție corespunzătoare sau două dintre cuvintele Sale și, după aceea, caut aceste cuvinte ale Sale pe care să le beau și să le mănânc și simt că am o oarecare direcție.) Ai priceput principiile? (În această privință, am lipsuri destul de mari. Tot nu pricep pe deplin principiile; pot doar să mă raportez la cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleg puțin.) Știi la ce se referă în principal înțelegerea adevărului și capacitatea de a pricepe adevărul? Când cineva nu are capacitatea de a pricepe adevărul, nu se spune deseori că: „Această persoană nu înțelege adevărul” sau „Nu a priceput acest aspect al adevărurilor-principii”? Nu spuneți adesea astfel de lucruri? (Ba da.) Când se spune că cineva înțelege adevărul și are capacitatea de a-l pricepe, la ce se referă asta? Se referă la înțelegerea doctrinei în ceea ce privește adevărul? (Nu. Interpretarea mea este că, după ce ascultă părtășia lui Dumnezeu, dacă această persoană are capacitatea de a pricepe adevărul, se poate raporta la el, poate dobândi cunoștințe despre ea însăși și poate găsi principiile pentru practicarea adevărului.) Înțelegerea adevărului și capacitatea de a-l pricepe se referă, în principal, la capacitatea unei persoane de a înțelege adevărurile-principii. Cu alte cuvinte, când avem părtășie despre un anumit adevăr, indiferent de detaliile și de conținutul specific, de numărul exemplelor enumerate sau al chestiunilor sau stărilor discutate – în toate acestea se află un adevăr-principiu. Dacă poți înțelege și pricepe acest adevăr-principiu, ai capacitatea de a pricepe adevărul. La ce se referă capacitatea de a pricepe adevărul? Înseamnă să fii capabil să înțelegi adevărurile-principii și, când te confrunți cu diverse chestiuni, să poți privi oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi pe baza adevărurilor-principii. Aceasta este ceea ce se numește a avea capacitatea de a pricepe adevărul. Unii oameni, indiferent cum avem părtășie despre adevăr cu ei, câte exemple li se oferă, despre câte stări se discută sau cât de specifică este discuția, tot nu știu despre ce adevăr se discută aici și nu sunt capabili să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze pe baza adevărurilor-principii. Altfel spus, nu pot să se raporteze la el sau să-l aplice. Chiar dacă pot vorbi despre unele cuvinte și doctrine ore în șir, discutând clar și logic despre ele, este păcat că sunt incapabili să aplice cuvintele lui Dumnezeu, că nu pot aplica adevărurile-principii în abordarea sau gestionarea problemelor. Asta înseamnă că nu înțeleg adevărurile-principii sau că nu au capacitatea de a pricepe adevărul. Indiferent despre cât de multe doctrine vorbesc, nu are niciun rost. Adevărurile-principii sunt criteriile de practicare specifice pentru fiecare chestiune și fiecare categorie de lucruri referitoare la adevăr. Întrucât sunt criterii de practicare specifice, sunt, cu siguranță, intențiile lui Dumnezeu. Sunt standardele pe care ți le cere El în anumite chestiuni și calea de practicare specifică pe care ar trebui să o adopți. Acestea sunt adevărurile-principii. Nu sunt doar intențiile lui Dumnezeu, ci și standardele pe care le cere El de la oameni. Presupunând că ai priceput adevărurile-principii, atunci ai capacitatea de a pricepe adevărul. Dacă ai capacitatea de a pricepe adevărul, când te confrunți cu diverse chestiuni, vei practica pe baza adevărurilor-principii. Vei fi capabil să procedezi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și să Îi îndeplinești cerințele. În schimb, dacă nu înțelegi adevărurile-principii – adică, dacă nu ai capacitatea de a pricepe adevărul – ceea ce faci nu se va baza pe adevărurile-principii sau pe cuvintele lui Dumnezeu. Acțiunile tale nu au o bază și criterii, adică nu au standarde precise. Prin urmare, nu poți îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Pentru a evalua dacă cineva este capabil să facă lucrare reală, vezi dacă are capacitatea de a pricepe adevărul. Dacă o are, poate rezolva probleme reale. Dacă nu o are, indiferent cât de multă doctrină poate debita, totul este inutil. Cineva care preferă să discute despre cuvinte și doctrine, dar nu abordează probleme reale este un fariseu tipic. Oricât de multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu poți memora, nu are niciun rost. Fariseii puteau recita Scripturile fluent, apoi mergeau să se roage la colțurile străzilor; tot ce făceau era cu scopul de a fi văzuți de oameni, de a se da mari, nu de a aborda probleme reale. Astfel de oameni se concentrează să colecționeze tot soiul de cunoștințe, doctrine, cuvinte și sloganuri spirituale, lăudate și acceptate universal, profunde și ezoterice, proclamându-le peste tot. Ba chiar afișează un comportament bun la exterior, inducându-i pe oameni în eroare cu acesta, pentru a-i face să-i admire și venereze. Dar când vine vorba de probleme reale, în afară de a susține statutele și de a cita unele cuvinte și doctrine, ei nu pot aborda nicio problemă reală. Referitor la stările interioare sau la esențele oamenilor, precum și la modul în care se tratează și se abordează aceste chestiuni, ei nu reușesc să înțeleagă nimic sau să priceapă vreun adevăr. Pot doar să vorbească fără rost despre unele cuvinte și doctrine. Acesta e un exemplu tipic de fariseu. Motivul pentru care fariseii pot doar să discute despre cuvinte și doctrine, dar nu pot aborda nicio problemă reală, este că nu înțeleg adevărul și nu pot pricepe esența problemei de la început până la sfârșit. Așadar, când vine vremea să abordeze probleme, ei recurg la a spune neadevăruri și a susține puncte de vedere ridicole. Sunt incapabili să vadă dincolo de aparențele unei persoane sau de esența oricărei chestiuni. În consecință, sunt incapabili să rezolve vreo problemă. Le lipsește cu totul abilitatea de înțelegere. Indiferent cât de multe predici au auzit sau despre cât de multă doctrină au discutat, nu înțeleg care sunt adevărurile-principii sau intențiile lui Dumnezeu. În ciuda faptului că sunt slabi și jalnici, tot cred că înțeleg adevărul și se mândresc că sunt persoane spirituale. Nu este deplorabil? (Ba da.) Este deplorabil și dezgustător. Pot să discute despre atât de multe cuvinte și doctrine și chiar să urmeze anumite reguli, dar nu pot rezolva nicio problemă concretă. Doar vor recurge la a imita felul în care ar putea vorbi alții, spunând: „O, s-a întâmplat ceva aici. Priviți cât de complicată, bizară și neobișnuită a fost evoluția acestei chestiuni. O, acea persoană nu are conștiință și rațiune, are o umanitate rea și e lipsită de conștiință de sine. Se poartă nechibzuit de fiecare dată când i se întâmplă ceva.” Îi întrebi: „Ținând cont de acest comportament, cum ai aborda sau trata această persoană? Pe baza căror principii te-ai ocupa de ea? Care e esența comportamentului său? Este acest tip de persoană un antihrist sau urmează calea unui antihrist? Este un conducător fals, are doar o umanitate rea sau temelia credinței sale este superficială?” Dar ei spun: „Este greu de spus.” Nu știu cum să rezolve acest lucru și, când se confruntă cu diverse chestiuni, privesc doar la suprafața fenomenelor și a condițiilor. Când vine vorba mai exact de anumite comportamente, manifestări, cuvinte și acțiuni individuale, pot doar să le descrie sau să le enumere ori ar putea face unele determinări simple și preliminare, dar nu pot înțelege esența chestiunii. Nu știu cum să trateze sau să se ocupe de astfel de oameni; cum să aibă părtășie despre adevăr pentru a-i face să reflecteze, să se cunoască pe ei înșiși și să se raporteze la cuvintele lui Dumnezeu; cum să-i ajute cu pătrunderea lor în viață sau cum să-i plaseze corespunzător pe acești oameni în ceea ce privește administrația și personalul. Pot doar să vorbească despre diverse comportamente și condiții ale anumitor categorii de oameni. Când îi întrebi: „Te-ai ocupat de acești oameni?”, ei răspund: „Nu încă, îi observ în continuare.” Acesta e finalul. Nu indică acest lucru o lipsă a capacității de rezolvare a problemelor? (Ba da.) Oare lipsa capacității de rezolvare a problemelor nu indică o incapacitate de a pricepe adevărul? (Ba da.) Fără capacitatea de a pricepe adevărul, nu sunt acești oameni incapabili să înțeleagă adevărurile-principii? Motivul pentru care nu înțeleg adevărurile-principii nu este că nu au auzit destule predici; este că nu au capacitatea de a pricepe adevărul – nu dispun de acest calibru. Atunci de ce pot în general să vorbească și să discute atât de elocvent? Întrucât au auzit și au experimentat multe și au învățat pe de rost toate aceste doctrine, sunt capabili în mod firesc să discute despre unele cuvinte și doctrine. Mai ales cei care au slujit în calitate de conducători sau lucrători mai mulți ani, aceștia s-au perfecționat printr-o practică regulată, pot discuta și vorbi despre diverse cuvinte și doctrine și vorbesc deosebit de fluent, ca și cum ar rosti discursuri sau eseuri. Dar asta nu înseamnă că au statură sau realitate, nici că înțeleg adevărurile-principii. Trebuie să aveți un discernământ bun și să nu vă lăsați induși în eroare de astfel de oameni. Când vedeți pe cineva capabil să vorbească fără oprire o zi sau două în timpul întrunirilor, fără să se repete, sunteți atât de impresionați, încât rămâneți muți de uimire; nu arată asta o lipsă de discernământ? Nu arată că nu înțelegeți adevărul? (Ba da.) Asta arată că nu înțelegi adevărul. Dacă ai înțelege adevărul, ai fi capabil să discerni dacă o parte din conținutul discursului său conține principii specifice de practicare pentru a aborda anumite stări sau probleme. Să presupunem că asculți cu atenție și descoperi că nu există nici măcar o propoziție care să abordeze stările sau problemele reale ale oamenilor, că spusele sale sunt doar o grămadă de sloganuri, de cuvinte, de doctrine lipsite de principii, de soluții specifice și de căi concrete de practicare și, chiar dacă ar vorbi două sau trei zile, este doar o doctrină goală. Să presupunem că pare benefic și rodnic în momentul în care asculți, însă după ce reflectezi, îți spui: „Cum rezolv această problemă? Nu a părut să o abordeze adineaori” și, când îl întrebi din nou, doar debitează o mulțime de doctrine, iar tu tot nu știi cum să procedezi. Nu înseamnă asta că ești amăgit și înșelat? (Ba da.) Deși tot nu știi cum să procedezi, continui să admiri această persoană și să ai o deosebită considerație pentru ea; asta înseamnă să fii amăgit și înșelat. Nu sunteți adesea păcăliți în acest mod? (Ba da.) Atunci, în calitate de conducători și lucrători, nu-i înșelați adesea pe alții în acest mod? (Ba da.) Înțelegeți acum puțin mai bine ce înseamnă să aveți capacitatea de a pricepe adevărul și ce sunt adevărurile-principii? (Le înțeleg puțin mai bine.) Ce sunt adevărurile-principii? (Adevărurile-principii sunt anumite criterii de practicare atunci când ne confruntăm efectiv cu probleme; ele conțin intențiile lui Dumnezeu, dar și anumite standarde și căi ce ar trebui puse în practică. Dacă o persoană înțelege adevărurile-principii, are capacitatea de a pricepe adevărul.) Capacitatea de a pricepe adevărul îi permite cuiva să înțeleagă adevărurile-principii. Aceasta e relația dintre cele două. Când înțelegi adevărurile-principii nu înseamnă neapărat că ai capacitatea de a pricepe adevărul. În schimb, când ai capacitatea de a pricepe adevărul, poți înțelege adevărurile-principii. Nu așa funcționează? (Ba da.) Așadar, aveți majoritatea dintre voi capacitatea de a pricepe adevărul? Puteți înțelege adevărurile-principii din toate subiectele despre care am părtășie de fiecare dată? Dacă le poți înțelege, atunci ai capacitatea de a pricepe adevărul și ai înțelegere spirituală. Dacă, după ce asculți, reții doar unele lucruri, unele comportamente specifice sau moduri de a face lucrurile în legătură cu anumite persoane sau categorii de oameni despre care am discutat în timpul părtășiei, dar nu înțelegi care sunt, de fapt, adevărurile-principii despre care am avut părtășie aici și, când te confrunți cu probleme, nu știi să le raportezi la faptele specifice despre care am avut părtășie sau nu știi cum să acționezi pe baza adevărurilor-principii, atunci nu ai înțelegere spirituală. Lipsa înțelegerii spirituale înseamnă că nu ai capacitatea de a pricepe adevărul. Indiferent cât de multe predici asculți, nu înțelegi adevărurile-principii și, când apar probleme, ești nedumerit; poți vedea doar condițiile, manifestările sau alte aspecte superficiale. Nu poți vedea esența problemei și nu poți găsi căi de practicare sau modalitatea de a aborda problemele. Aceasta indică o neînțelegere a adevărurilor-principii și o incapacitate de a primi adevărul. Astfel de oameni nu au înțelegere spirituală. Acordați-vă suficient timp pentru a cugeta și a aprofunda aceste chestiuni și veți ajunge la concluzii. Dacă nu cugeți niciodată la aceste chestiuni, dacă mintea ta este încețoșată, atunci nu ai o înțelegere autentică.

Să continuăm părtășia despre conținutul pe care îl discutăm permanent în această perioadă. La întrunirea anterioară, am discutat despre a patra parte din renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor – conținutul specific despre „cariere”. Referitor la conținutul specific din subiectul „carierelor”, înțelegerea corectă pe care ar trebui să o aibă oamenii despre acestea sau căile specifice de practicare și criteriile de practicare pe care le cere Dumnezeu de la oameni în privința carierelor, am enumerat patru aspecte. Care sunt aceste patru aspecte? (1. Să nu ne implicăm în acțiuni de caritate; 2. Să ne mulțumim cu hrană și îmbrăcăminte; 3. Să nu ne apropiem de diversele forțe din societate; 4. Să nu ne implicăm în politică.) Am discutat despre două din aceste patru aspecte. Primul aspect este să nu ne implicăm în acțiuni de caritate, iar al doilea este să ne mulțumim cu hrană și îmbrăcăminte. Oare exprimarea specifică a fiecăreia dintre aceste patru aspecte nu constituie principiile concrete de practicare pentru renunțarea la cariere? (Ba da.) Aceste patru principii specifice de practicare constituie standardele cerute de Dumnezeu de la omenire în ceea ce privește renunțarea la cariere. Desigur, standardele pe care le cere Dumnezeu de la omenire sunt adevărurile-principii ale renunțării la cariere, fiind căile specifice de practicare atunci când oamenii se confruntă cu aceste chestiuni; cu alte cuvinte, făcând ce se cuvine să faci în acest domeniu, respecți cerințele lui Dumnezeu, dar dacă depășești acest domeniu, te împotrivești principiilor, adevărului și cerințelor lui Dumnezeu. Referitor la subiectul carierelor, am avut părtășie despre două principii de practicare: primul este să nu ne implicăm în acțiuni de caritate, iar al doilea este să ne mulțumim cu hrană și îmbrăcăminte. Privind primul aspect al neimplicării în acțiuni de caritate, am dat câteva exemple concrete și am discutat despre unele situații speciale. La ce chestiuni se referă în principal acest subiect? Se referă la ce ar trebui să facă oamenii când aleg o profesie sau în legătură cu cariera. Primul aspect este, cel puțin, să nu se implice în activități asociate carității; este suficient să se implice doar în cariere legate de viața sau de mijloacele de trai proprii. Dacă există o organizație caritabilă unde ești angajat și lucrezi doar pentru că ai răspuns la un anunț de angajare, nu e același lucru cu a fi implicat în acțiuni de caritate – este o situație specială. Poți să fii angajat aici și să primești salarii, dar ești doar un muncitor, nimic mai mult decât un angajat care primește o leafă. Cât privește activitatea în care se implică organizația caritabilă, fie că e vorba de fundații, asistență socială, adopția de copii orfani sau animale, ajutarea persoanelor din zone afectate de calamitate sau sărace, primirea refugiaților sau de altă natură, aceste activități principale nu au nicio legătură cu tine. Nu ești principala persoană responsabilă și nu e cazul să contribui cu timpul și energia ta la această cauză caritabilă. Aceasta este cu totul altă chestiune. Nu faci acte de caritate; ești angajat de o organizație caritabilă. Nu sunt lucruri diferite prin natura lor? (Ba da.) Naturile lor sunt diferite, iar această situație specială nu a încălcat principiul. În afară de aceasta, fie că e vorba de acțiuni de caritate la scară mică sau mare, indiferent de domeniul muncii de caritate, nu are nicio legătură cu tine. Nu e ceva ce îți cere Dumnezeu să faci. Nu încalci adevărul nefăcând-o și, chiar dacă o faci, Dumnezeu nu o laudă. Întrucât îți propui să urmărești adevărul și mântuirea, nu ar trebui să-ți investești energia și timpul în chestiuni care nu au nicio legătură cu mântuirea, urmărirea adevărului sau supunerea față de Dumnezeu, deoarece a face acte de caritate nu are nicio valoare sau semnificație. De ce nu are nicio valoare sau semnificație? Indiferent pe cine salvezi sau ajuți, nu se poate schimba nimic. Nu poate schimba destinul cuiva sau rezolva problemele legate de destinul său, iar ajutarea ocazională a oamenilor nu înseamnă că îi salvezi cu adevărat. Prin urmare, în cele din urmă, astfel de strădanii sunt zadarnice și lipsite de valoare sau semnificație. De exemplu, unii oameni adoptă lupi: încep cu unul sau doi și ajung să crească sute sau mii. Consideră că acest lucru e cariera lor, investindu-și toate economiile, implicându-și întreaga familie și dedicându-și toată energia în următorii ani. Toată energia și viața lor se învârt în jurul acestui lucru, iar rezultatul final, în ciuda salvării și protejării cu succes a lupilor, este că au irosit mult timp și mulți ani cu această chestiune. Nu au timp și energie în plus pentru a urmări adevărul și a-și îndeplini îndatoririle. Prin urmare, în comparație cu îndeplinirea îndatoririlor și primirea mântuirii, orice inițiativă, chiar dacă e recunoscută de mulți oameni și lăudată de societate, nu este la fel de importantă ca urmărirea mântuirii, adevărul și îndeplinirea îndatoririlor de către oameni. Nu este la fel de semnificativă sau valoroasă ca urmărirea acestora. Mai e și altă chestiune importantă: dacă ești ales de Dumnezeu și ești unul dintre aleșii Săi, Dumnezeu nu-ți va încredința în absolut niciun caz o carieră în munca de caritate ce poate fi recunoscută de lume sau societate. Dumnezeu nu-ți va încredința în absolut niciun caz astfel de lucruri. Dacă ești unul dintre aleșii Săi, care e cea mai mare speranță a lui Dumnezeu pentru tine? Să-ți faci datoria de ființă creată, să fii capabil să urmărești adevărul și să te întorci înaintea lui Dumnezeu și să poți să primești mântuirea și să rămâi. Aceasta mulțumește cel mai bine și în cea mai mare măsură intențiile lui Dumnezeu, nu realizarea de acțiuni pe care oamenii din această lume sau societate le consideră semnificative, însemnate sau magnifice. Dacă ești o persoană aleasă de Dumnezeu, ce îți încredințează El este datoria pe care ar trebui să o faci, aflată exclusiv în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și cu lucrarea bisericii. Orice depășește lucrarea bisericii și gestionarea de către Dumnezeu nu te privește. Orice activitate faci, chiar dacă o consideri bună și ești dispus să o faci, nu are nicio valoare, nu merită să fie lăudată și Dumnezeu nu o laudă. Indiferent dacă devine o moștenire nepieritoare, dacă este ținută minte pe vecie sau primește lauda contemporanilor, toate acestea nu sunt importante. Indiferent câți oameni o recunosc, nu înseamnă că fapta ta este lăudată de Dumnezeu sau se bucură de laudele Lui. Nu înseamnă că fapta ta este semnificativă sau valoroasă. Opiniile și evaluările acestei lumi și societăți nu reprezintă evaluarea pe care ți-o face Dumnezeu ție. Prin urmare, când vine vorba de cariere, n-ar trebui să-ți irosești timpul limitat și energia prețioasă cu strădanii lipsite de sens. În schimb, concentrează-ți energia și timpul asupra datoriei pe care ți-a dat-o Dumnezeu și asupra chestiunilor legate de urmărirea adevărului și a mântuirii. Asta are cu adevărat valoare și semnificație. Dacă trăiești astfel, viața ta va deveni valoroasă și semnificativă. Unii oameni adoptă mii de câini și își petrec fiecare zi îngrijind și trăind pentru acești câini pe care i-au adoptat. Abia dacă au timp să mănânce și să doarmă, darămite să-și spele hainele sau să vorbească cu lumea. Sarcinile pe care și le asumă depășesc sfera abilităților lor. Duc vieți epuizante, demne de milă. Nu e absurd? (Ba da.) Nu ești un salvator, nu încerca să devii unul. Orice idee de a dori să salvezi sau să schimbi lumea ori de a-ți folosi propria putere ca să transformi starea actuală sau această lume este absurdă. Desigur, astfel de încercări sunt și mai absurde, iar eventualele consecințe doar te vor aduce într-o stare îngrozitoare, te vor istovi, îți vor provoca o suferință de nedescris și te vor face să nu știi dacă să râzi sau să plângi. Oamenii nu au atât de multă energie, iar capacitatea și abilitățile lor nu sunt nici ele suficient de mari ca să schimbe ceva. Puținul tău de energie și timp ar trebui oferit și folosit pentru îndeplinirea datoriei tale de ființă creată. Mai important, desigur, ar trebui folosit și dedicat pentru urmărirea adevărului, astfel încât să obții mântuirea și supunerea față de Dumnezeu. În afară de aceste lucruri, orice altă strădanie este lipsită de sens. O carieră este ceva ce trebuie făcut în cadrul vieții fizice a unei persoane. Nu poate fi considerată semnificativă; este doar necesară pentru viața fizică și supraviețuire. Pentru a trăi și supraviețui, trebuie să ai o ocupație; această ocupație este doar o slujbă care îți permite să te întreții singur. Fie că această ocupație se desfășoară în straturile inferioare sau superioare ale societății, este doar o modalitate de a asigura mijloacele de trai; nobilitatea și însemnătatea ei nu intră în discuție. Mai mult, indiferent de însemnătatea ei, cerința lui Dumnezeu de la omenire e aceasta: dacă dorești să urmărești adevărul și să mergi pe calea mântuirii, atunci standardul pentru alegerea unei ocupații ca să-ți asiguri mijloacele de trai este să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte. Nu-ți folosi excesiv energia și timpul alergând de colo-colo și dându-te peste cap pentru hrana, îmbrăcămintea, adăpostul și transportul tău – e suficient să-ți asiguri nevoile de bază. Când ai stomacul plin și corpul tău este la căldură și acoperit; când îți asiguri aceste condiții de bază pentru supraviețuire, ar trebui să-ți faci datoria de ființă creată, să-ți oferi energia și timpul prețios pentru datoria ta, pentru ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu și să-ți dăruiești inima. În timp ce-ți faci datoria, cel mai important aspect este că trebuie să depui eforturi și pentru adevăr, să urmărești adevărul și să mergi pe calea urmăririi adevărului – nu te lăsa doar purtat de val. Acesta este principiul. Dumnezeu nu-ți cere să-ți folosești toată puterea doar pentru a supraviețui și a continua să trăiești. El nu are nevoie ca tu să duci o viață strălucitoare și să-L slăvești prin asta, nici nu-ți cere să faci fapte mărețe în această lume, să săvârșești miracole, să contribui cu ceva la omenire, să oferi asistență unui număr oarecare de oameni sau să rezolvi problemele de angajare ale unui număr oarecare de oameni. Nu e necesar să ai o carieră măreață, să devii faimos în toată lumea și apoi să folosești aceste lucruri ca să slăvești numele lui Dumnezeu, proclamând întregii lumi: „Sunt creștin, cred în Dumnezeu Atotputernic.” Dumnezeu speră doar să poți fi o persoană obișnuită și un individ de rând în această lume. Nu e nevoie să săvârșești vreun miracol; nu e nevoie să excelezi în diverse profesii sau domenii ori să devii o persoană faimoasă sau o mare personalitate. Nu e nevoie să câștigi admirația sau respectul oamenilor, nici să ai succese sau distincții în diverse domenii. Cu siguranță, nu e nevoie să aduci vreo contribuție în diverse profesii pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Cerința Sa pentru tine este, pur și simplu, să-ți trăiești viața bine, să ai necesitățile de bază, să nu suferi de foame, să te îmbraci călduros iarna și adecvat vara. Atât timp cât viața ta e normală și ai capacitatea de a supraviețui, este suficient – asta e cerința lui Dumnezeu pentru tine. Indiferent ce înzestrări, talente sau abilități speciale ai, Dumnezeu nu dorește să le folosești pentru a dobândi succesul lumesc. În schimb, dorește să aplici orice înzestrări sau ce calibru ai pentru îndeplinirea datoriei tale, pentru ceea ce îți încredințează El, precum și pentru urmărirea adevărului, dobândind în cele din urmă mântuirea. Acesta e cel mai important lucru și Dumnezeu nu cere nimic altceva. Dacă trăiești bine, Dumnezeu nu va spune că ești o persoană care-L slăvește. Dacă viața ta e obișnuită și faci parte din clasa inferioară a societății, acesta nu este un afront adus lui Dumnezeu. Dacă familia ta e relativ săracă, dar respecți standardul lui Dumnezeu de a te mulțumi cu hrană și îmbrăcăminte, nici acesta nu este un afront adus Lui. În timp ce trăiești și supraviețuiești, scopul a ceea ce urmărești tu este de a te mulțumi cu hrană și îmbrăcăminte, de a avea necesitățile de bază și a trăi normal, de a fi în stare să-ți asiguri mesele zilnice și a-ți acoperi cheltuielile zilnice – e suficient. Când ești mulțumit, și Dumnezeu este mulțumit – asta cere El de la oameni. Nu-ți cere să fii bogat, faimos sau măreț, dar nici nu te lasă să fii un cerșetor. Cerșetorii nu prestează nicio muncă; toată ziua cerșesc mâncare, arată jalnic, mănâncă resturile altora, se îmbracă în zdrențe, poartă haine peticite sau chiar se acoperă cu un sac de pânză – calitatea vieții lor este deosebit de scăzută. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești ca un cerșetor. În chestiunile referitoare la viața fizică, Dumnezeu nu-ți cere să-L slăvești, nici nu definește anumite situații drept dezonorante pentru El. Dumnezeu nu va judeca o persoană pe baza faptului că are probleme financiare sau trăiește în belșug. În schimb, El te evaluează pe baza modului în care practici și dacă Îi respecți cerințele privind urmărirea adevărului și principiile pe care ți le cere. Asta e tot. Ai înțeles și priceput aceste două principii de practicare privind carierele? Primul principiu este să nu te implici în acțiuni de caritate, iar al doilea principiu este să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte. Aceste două principii sunt ușor de înțeles.

În biserică, sunt unii indivizi care cred în continuare cu tărie că a face acte de caritate este un lucru bun. Ei se gândesc: „Oriunde există nevoi, se cuvine să dăm o mână de ajutor. Cât despre mine personal, am donat haine și ceva bani și chiar merg în zone afectate de dezastre și lucrez ca voluntar.” Cum evaluați această chestiune? Ar trebui să o oprim sau să intervenim? (Nu ar trebui să intervenim.) Mai sunt și cei care spun: „Când văd oameni cerșind, mai ales copii flămânzi, mi-e milă de ei.” Ei duc rapid astfel de oameni la ei acasă, le pregătesc mâncare bună și apoi îi lasă să plece cu niște haine și lucruri frumoase sau chiar îi vizitează ocazional. Sunt dispuși să facă aceste fapte de bunătate și să se comporte astfel, crezând că acest mod de a se comporta vine în sprijinul dreptății și că, procedând astfel, vor fi lăudați de Dumnezeu și vor deveni cei mai încântători oameni din lume. În privința unor astfel de oameni, îi oprește biserica sau se amestecă în treburile lor? (Nu se amestecă.) Împărtășim predicile ce se cuvine să fie împărtășite cu ei și le explicăm intențiile lui Dumnezeu și adevărurile-principii. După ce înțeleg și au cunoștințe despre tot, dacă insistă în continuare să facă lucrurile așa cum vor, acționând după bunul lor plac, nu intervenim. Fiecare individ trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propriile cuvinte și acțiuni, iar oamenii sunt răspunzători pe cont propriu pentru finalul definitiv și pentru modul în care îi etichetează Dumnezeu. Nu e nevoie ca alții să poarte acea responsabilitate, să achite nota de plată. Dacă întâlnim astfel de oameni care înțeleg totul, dar insistă totuși să facă acte de caritate, nu le vom corecta gândurile și punctele de vedere, nici nu vom interveni și, cu siguranță, nu-i vom condamna. Mai există unii oameni care, după ce cred în Dumnezeu, urmăresc lucruri lumești, bogății, funcții în guvern sau o carieră. Ne amestecăm în treburile lor? (Nu.) Aveți părtășie cu ei despre adevărurile relevante, astfel încât să înțeleagă și, după ce terminați părtășia, pot alege singuri. Ei decid ce drum să urmeze. Ce aleg, ce doresc să facă și cum fac acel lucru – nu intervenim în aceste chestiuni. Responsabilitatea noastră este să avem părtășie cu ei despre intențiile lui Dumnezeu și despre adevărurile-principii. Dacă înțeleg și pricep, îi poți întreba: „Deci care ar trebui să fie următorul tău pas? Când vei începe să răspândești Evanghelia?” Atunci ei spun: „Stai puțin, am un transport de bunuri de adus, am câteva afaceri și un proiect de care trebuie să mă ocup, ceva ce-mi va aduce o grămadă de bani la final. Hai să revenim mai târziu la discuția despre răspândirea Evangheliei.” Iar tu spui: „Cât timp ar trebui să aștept?” Atunci ei răspund: „Poate doi sau trei ani.” Ei bine, rămas-bun atunci. Nu trebuie să-ți mai bați capul cu astfel de oameni. Așa poate fi abordată situația. Nu e ușor? (E ușor.) Asta se numește a cunoaște adevărata cale și a păcătui totuși cu bună știință. Astfel de oameni nu vor avea o jertfă pentru păcat. Dumnezeu nu-i oprește pe astfel de oameni și nu intervine asupra lor; nici măcar în acel moment, El nu-i evaluează în niciun mod. Îi lasă să aleagă liber. Și voi trebuie să învățați acest principiu. Indiferent cât de multe pot să înțeleagă, pe scurt, responsabilitatea noastră este să le transmitem clar intențiile lui Dumnezeu. Ce aleg ei după aceasta, care ar trebui să fie următorii lor pași este doar treaba lor și ține de libertatea lor. Nimeni n-ar trebui să intervină și nu este nevoie să explicăm argumentele pro și contra ca să-i presăm. Este aceasta o abordare adecvată? (Este adecvată.) Dacă este adecvată, ar trebui să se procedeze așa. Nu vă împotriviți principiilor și nu-i forțați împotriva voinței lor. Acestea sunt primele două principii ale renunțării la carieră; acestea două sunt relativ ușor de înțeles și accesibile.

Referitor la subiectul renunțării la cariere, care este al treilea principiu pe care Dumnezeu le cere oamenilor să-l practice? Acela de a nu se apropia de diversele forțe din societate. E puțin mai greu de înțeles, nu-i așa? (Da.) Deși poate fi puțin mai greu de înțeles, și acesta este unul dintre principii. Este un principiu pe care oamenii ar trebui să-l respecte cu strictețe pentru a supraviețui în această societate. Reprezintă, de asemenea, o atitudine, o abordare și o modalitate de supraviețuire pe care trebuie să le aibă oamenii pentru a supraviețui în această societate și, desigur, se poate spune cu exactitate că este un tip de înțelepciune pentru supraviețuirea în societate. A se feri de diversele forțe din societate poate părea la suprafață o chestiune îndepărtată pentru fiecare individ, dar, de fapt, aceste diverse forțe din societate se ascund în jurul tuturor. Sunt forțe intangibile, entități intangibile care există în jurul tuturor. Când alegi o ocupație, indiferent din ce clasă socială face parte, este învăluită de forța considerabilă asociată acesteia. Fie că te angajezi într-o ocupație de elită, fie într-una de nivel inferior, există grupuri conexe de oameni în cadrul acelei ocupații. Dacă, în rândul societății, aceste grupuri au anumiți ani de experiență, anumite calificări sau anumite temelii sociale, atunci ele formează fără îndoială o forță intangibilă. De exemplu, profesia de profesor ar putea să nu fie considerată o ocupație de elită, dar nu este nici de nivel inferior. Este într-o anumită măsură superioară față de ocupații precum agricultura sau diverse tipuri de munci manuale, dar oarecum inferioară față de profesiile cu adevărat de elită din societate. În cadrul acestei ocupații, pe lângă simpla muncă pe care o desfășori, sunt și mulți alți oameni care invadează industria. Prin urmare, în această industrie, oamenii sunt diferențiați după vechimea și experiența lor. Nivelurile superioare ale acestei profesii constituie o clasă care controlează lucruri precum personalul, tendințele, politicile, reglementările și regulile; aceasta formează o forță corespunzătoare în cadrul profesiei. De pildă, în profesia de profesor, cine este conducătorul, șeful cel mare care conduce și controlează profesia și care îți controlează mijloacele de trai și salariul? În unele țări, poate exista un sindicat al profesorilor; în China, e vorba de Biroul de Educație și de Ministerul Educației. Aceste instituții reprezintă domeniul forțelor corespunzătoare profesiei de profesor în societate. În mod similar, pentru agricultori, cine este superiorul lor direct? Poate fi un lider de echipă, un conducător al satului sau șeful unei localități, iar acum apar chiar și comitete de gestionare agricolă. Nu este acesta domeniul forțelor corespunzătoare acestei profesii? (Ba da.) Se poate spune că aceste diferite domenii ale forțelor îți afectează și controlează gândurile, cuvintele, acțiunile și chiar credința și calea pe care o urmezi în viață. Nu-ți controlează doar mijloacele de trai; controlează tot ce are legătură cu tine. Mai ales în țara marelui balaur roșu, non-credincioșii țin mereu seminare ideologice, raportând despre gândurile lor și verificând dacă există probleme cu gândurile lor, dacă includ elemente antipartinice, antistatale sau antiumane. Indiferent în ce profesie te angajezi, fie că este o profesie mai tradițională sau mai modernă, vor exista diverse forțe corespunzătoare prezente în sfera profesională din jurul tău. Unele dintre forțe sunt superiorii tăi direcți, cei care răspund direct de asigurarea salariului și cheltuielilor tale de trai. Altele ar putea fi forțe intangibile. De exemplu, să presupunem că ești un angajat modest într-un loc de muncă; vor exista diverse forțe active în sfera ta profesională. Unele se dau bine pe lângă manager și se învârt mereu în jurul lui – acesta e un tip de forță. Apoi există și grupul unei forțe care rămâne în apropierea directorului general și se ocupă de probleme pentru acesta. Un alt grup ar putea fi apropiat de directorul departamentului de marketing. Toate aceste diverse forțe există. Care e scopul acestor forțe? Cum iau ființă aceste forțe? Prin faptul că fiecare individ ia ceea ce-și dorește, dar și ține partea cuiva și îi lingușește pe cei aflați la putere, pentru a-și atinge scopurile proprii și a supraviețui, ceea ce duce apoi la formarea diverselor forțe. Unele forțe susțin o anumită abordare, în timp ce altele susțin o altă abordare. Unele forțe au tendința de a face lucrurile ca la carte și de a respecta normele de la locul de muncă, în timp ce altele pot acționa mai josnic, neținând seama nici de lege, nici de etica profesională. Trăind într-un mediu în care se îmbină aceste diverse forțe, cum ar trebui să alegi? Cum ar trebui să supraviețuiești? Ar trebui să te apropii de organizația de partid, ori de un manager sau de un director general? Ar trebui să te dai bine pe lângă un director sau șef de secție, ori să te aliezi cu un șef de birou sau un director de fabrică? (Niciunul dintre acestea.) Totuși, pentru a supraviețui, oamenii renunță deseori la demnitate, la principiile lor de conduită și, mai ales, la limitele privind comportamentul lor. În peisajul complex al acestor forțe, oamenii vor alege în mod inconștient să treacă de partea cuiva, să urmeze cursul evenimentelor și să se alieze cu diverse forțe. Ei caută o forță care îi va accepta și proteja sau una pe care ar putea să o accepte mai ușor sau să o poată controla și se apropie sau chiar se lasă asimilați de ea. Nu este acesta instinctul uman? (Ba da.) Nu e un tip de aptitudine sau metodă de supraviețuire? (Ba da.) Fie că e un instinct înnăscut, fie că e o abilitate pentru ca oamenii să se adapteze la această societate și la diverse grupuri, este acesta un principiu de practicare pentru conduita noastră? (Nu.) Unii oameni ar putea spune: „Chiar dacă spui acum că nu este, când te vei afla cu adevărat în acea situație, în viața reală vei alege să treci de partea cuiva și să cauți refugiu pe lângă orice forță care îți aduce beneficii și îți permite să supraviețuiești. Și, în adâncul sufletului tău, chiar ai putea simți că oamenii trebuie să se bazeze pe aceste forțe pentru a trăi, că nu pot trăi independent, deoarece o viață independentă îi face vulnerabili la intimidări. Nu poți rămâne mereu independent și rezervat; trebuie să înveți să cedezi și să rămâi aproape de diverse forțe. Trebuie să fii un bun observator, să te guduri pe lângă oameni și să te prefaci după cum o cere situația. Trebuie să urmezi curentul, să știi să lingușești, să evaluezi tendințele și să ai o intuiție bună. Trebuie să afli și să te familiarizezi cu preferințele și antipatiile conducătorilor tăi, cu temperamentele și personalitățile lor, mediul lor familial, tipurile de lucruri pe care preferă să le audă, vârstele lor, zilele lor de naștere, mărcile lor preferate de costume, pantofi și genți de piele, restaurantele, mărcile de mașini, de computere și de telefoane favorite, tipurile de software care preferă să fie instalate pe computerele lor, tipurile de divertisment de care se bucură în timpul lor liber, cu cine preferă să se asocieze și ce subiecte discută.” De dragul supraviețuirii, te vei apropia în mod inconștient și firesc de ei, te vei integra în mediul lor, vei fi exagerat de binevoitor și vei face lucruri pe care eziți să le faci și vei spune lucruri pe care nu ești dispus să le zici pentru a-ți mulțumi conducătorii și colegii, pentru a executa manevre cu mare pricepere și a controla totul la locul tău de muncă, asigurându-te că viața și supraviețuirea ta sunt protejate. Indiferent dacă acțiunile tale încalcă etica și limitele conduitei proprii sau chiar dacă înseamnă că renunți la demnitate, ție nu-ți pasă. Dar tocmai această indiferență marchează începutul declinului tău și este un semn că nu mai poți fi ajutat. Prin urmare, la suprafață, nu li se poate reproșa oamenilor care nu au de ales decât să se apropie de diversele forțe din societate pentru a-și asigura viața și supraviețuirea. Cu toate acestea, comportamentele pe care le manifestă oamenii, alegerile pe care le fac și căile pe care le urmează le deformează umanitatea și caracterul. În același timp, pe măsură ce se apropie de diverse forțe sau se integrează în ele, oamenii învață constant să apeleze la diverse uneltiri și strategii pentru a mulțumi și a satisface aceste forțe, pentru a-și îmbunătăți viețile proprii și a-și face condițiile de supraviețuire mai favorabile. Cu cât fac asta mai mult, cu atât au nevoie de mai multă energie și timp pentru a menține această stare de fapt și aceste relații. Așadar, în timpul și în zilele tale limitate, fiecare cuvânt pe care-l rostești, fiecare acțiune pe care o întreprinzi și fiecare zi pe care o trăiești nu sunt doar lipsite de sens; sunt de-a dreptul putrede. Ce înseamnă că sunt putrede? Înseamnă că fiecare zi te face mai pervertit, până în punctul în care nu mai semeni nici cu un om, nici cu o fantomă. În acest context, nu ai o inimă liniștită pentru a veni înaintea lui Dumnezeu și, bineînțeles, nici nu ai suficient timp pentru a-ți face datoria. Îți este imposibil să-ți dedici întregul trup și întreaga minte pentru a-ți face datoria și, în același timp, îți este imposibil să-ți dedici trupul și mintea pentru urmărirea adevărului. Astfel, șansele tale de mântuire sunt sumbre, speranțele tale sunt slabe. Deoarece ai investit în diverse forțe din societate, ai ales să te apropii de ele și ai optat să te integrezi în rândul lor și să le accepți, consecințele acestei alegeri sunt că trebuie să-ți dedici în întregime corpul și mintea pentru a menține această stare de fapt, irosindu-ți zilele. Te simți epuizat fizic și mental, ca și cum ți-ai petrece fiecare zi într-o mașină de tocat și, totuși, din cauza alegerilor tale, trebuie să continui astfel zi după zi. În acel mediu complex al diverselor forțe, când te integrezi în rândul lor, fiecare cuvânt pe care-l rostesc, tendințele integrante, precum și aspectele viitoare, comportamentele fiecărui individ și gândurile sale intime și, mai ales, ceea ce gândesc superiorii tăi direcți, cel mai înalt nivel al acestor forțe – trebuie să evaluezi toate aceste lucruri și să aduni informații despre ele în timp util. Nu-ți permiți să fii delăsător sau să le neglijezi. Ce gândesc ei, ce acțiuni întreprind în culise, ce planuri și intenții au, chiar și ce plănuiesc și calculează pentru fiecare individ, ce decid pentru el și ce atitudini au față de el – dacă dorești să știi aceste lucruri ca pe propriile buzunare, trebuie să înțelegi acea stare de fapt în adâncul inimii tale. Dacă vrei să le înțelegi în profunzime, trebuie să-ți dedici întreaga energie pentru studierea și stăpânirea acestor lucruri. Trebuie să iei cina cu ei, să porți conversații cu ei, să-i suni la telefon, să interacționezi mai mult cu ei la serviciu și chiar să te apropii de ei în timpul sărbătorilor și să fii cu ochii pe mișcările lor. Ca urmare, indiferent cum sunt zilele tale, fie că sunt pline de bucurie sau de durere, chiar dacă ai avea dorința de a-ți face datoria și a urmări adevărul, ai fi capabil să găsești timp pentru a te calma suficient încât să-ți faci datoria cu tot trupul și cu toată mintea? (Nu am fi capabili.) În această stare, credința ta în Dumnezeu și realizarea datoriei tale nu ar fi decât un fel de hobby de care te ocupi în timpul tău liber. Indiferent de cerințele tale și de dorința resimțită față de credința ta în Dumnezeu, în starea ta actuală, credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei tale sunt probabil doar ultimele lucruri de pe lista ta de dorințe. Cât despre urmărirea adevărului și primirea mântuirii, s-ar putea să nu îndrăznești să te gândești la ele sau nici măcar să nu fii în stare să te gândești la ele – nu-i așa? (Da.) Prin urmare, pentru oricare dintre voi, indiferent de mediul de lucru în care te găsești, dacă vrei să te apropii sau să te integrezi în rândul diverselor forțe sau dacă deja te-ai apropiat și te-ai integrat în rândul lor, indiferent de motivele sau scuzele tale, consecința finală poate fi doar că speranța ta la mântuire dispare în neant. Cea mai directă pierdere a acestei situații este că abia vei avea timp să citești cuvintele lui Dumnezeu sau să-ți faci datoria. Desigur, îți este imposibil să păstrezi o inimă calmă înaintea lui Dumnezeu sau să te rogi cu sinceritate Lui – nu vei fi în stare să obții nici măcar acest minim necesar. Deoarece mediul în care te afli este complicat peste măsură de oameni și evenimente, odată ce vei fi asimilat în diversele forțe, este ca și cum ai păși într-o mlaștină – odată ce intri, nu e ușor să ieși din ea. Ce înseamnă că nu e ușor să ieși din ea? Înseamnă că, odată ce pășești în domeniul diverselor forțe, te vei pomeni că nu poți scăpa de diferitele chestiuni în care sunt amestecate aceste forțe și de tot soiul de dispute care apar din cauza lor. Te vei trezi încurcat în permanență de diferite persoane și evenimente și nu vei putea să le eviți chiar dacă încerci, deoarece ai devenit deja unul dintre ei. Așadar, fiecare eveniment care are loc în domeniul acestor forțe are legătură cu tine și te va implica, dacă nu intervine o anumită situație; și anume, rămâi indiferent aici la beneficii și dezavantaje, precum și la dispute, și observi totul din perspectiva unui spectator. În acest caz, este posibil să te ții departe de aceste diverse dispute sau de orice posibile necazuri. Însă, imediat ce te integrezi în rândul acestor forțe, imediat ce te apropii de ele, imediat ce participi din toată inima la fiecare eveniment care are loc în mijlocul lor, vei fi fără îndoială prins în capcană. Nu vei putea să rămâi un observator; poți doar să fii un participant. Și, în calitate de participant, vei deveni o victimă a domeniului acestor forțe.

Unii oameni spun: „Indiferent în ce domeniu profesional sau în ce grup exiști, să fii călcat în picioare de alții nu e mare lucru – contează dacă poți sau nu să supraviețuiești. Dacă nu te aliezi cu organizații sau diverse forțe, neavând pe nimeni să te susțină în societate sau în diferite grupuri, nu vei reuși să te descurci.” Chiar așa stau lucrurile? (Nu stau așa.) În diverse grupuri sociale, oamenii se dau bine pe lângă diferite forțe cu scopul de a „găsi umbră sub un copac mare”, de a găsi forțe care îi vor susține. Aceasta este cea mai simplă cerință a oamenilor. Pe lângă asta, oamenii vor să profite de aceste forțe pentru a urca în ierarhie, pentru a-și atinge propriul scop de a căuta beneficii sau putere. În sfera ta profesională, dacă îți câștigi pur și simplu existența și te mulțumești doar să ai hrană și îmbrăcăminte, atunci nu ai nevoie să te apropii de nicio forță. Dacă te apropii totuși de ele, înseamnă că nu vrei doar să-ți câștigi existența și să-ți satisfaci nevoile de bază de a avea hrană și îmbrăcăminte – ai cu siguranță și alte intenții, fie de a avea faimă, fie profit. Există cineva care să spună: „Pe lângă faptul că-mi câștig existența, vreau să mă și afirm”? Este acest lucru necesar? (Nu este necesar.) Odată ce ți-ai câștigat banii, ești în stare să-ți asiguri trei mese pe zi și ai îmbrăcăminte de purtat, este destul – ce rost are să te străduiești din mândrie? Pentru cine te străduiești? Pentru țara ta, strămoșii tăi, părinții tăi sau pentru tine? Spune-Mi, este mai important să te străduiești din mândrie sau să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte? (E mai important să ne mulțumim cu hrană și îmbrăcăminte.) A te strădui din mândrie constituie o fire plină de impetuozitate; orice faci este de dragul acestei mândrii. Este un concept abstract, gol. Cel mai pragmatic lucru este să câștigi bani pentru a-ți asigura mijloacele de trai. Așa ar trebui să gândești astfel: „Indiferent de situație, indiferent cine e de partea cui sau cine se apropie de vreun lider sau funcționar de orice nivel, nimic nu contează. Indiferent cine e promovat sau retrogradat, cine primește o mărire de salariu sau folosește orice mijloace ca să devină un funcționar de rang înalt, totul este irelevant. Eu muncesc doar ca să am ce pune pe masă. Indiferent pentru ce vă străduiți oricare dintre voi, nu are nicio legătură cu mine. În orice caz, muncesc opt ore pe zi, sunt plătit cât merit și, atât timp cât pot să mă întrețin pe mine și familia mea, sunt mulțumit. Asta este tot; acesta e puținul pe care îl cer.” Îndeplinește-ți obligațiile de serviciu, fă-ți treaba bine și primește-ți salariul și bonusurile având conștiința împăcată – este suficient. Este corectă această atitudine față de supraviețuire și de ocupația unei persoane? (Da.) De ce este corectă? (Deoarece trăiește cu o atitudine conformă cerințelor lui Dumnezeu. În primul rând, înseamnă că nu-și face meseria în mod superficial și este în stare să-și facă bine treaba în profesia sa. În al doilea rând, înseamnă că nu caută refugiu și nu intră în grațiile unei forțe; e suficient să acopere nevoile unei vieți normale. Acest lucru este conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Bineînțeles că este conform cuvintelor lui Dumnezeu. Îți cere El asta pentru a te proteja? (Da.) Pentru a te proteja de ce anume? (De a fi vătămat de Satana. Altfel, odată ce ne amestecăm în astfel de dispute, viața devine foarte dureroasă și, în plus, nu ne va rămâne mult timp pentru credința în Dumnezeu și îndeplinirea îndatoririlor noastre.) Acesta e un aspect. Care este, pe scurt, celălalt aspect? Când te încurci cu diverse forțe, rezultatul final este că tu însuți vei fi distrus. Chiar nu merită! În primul rând, nu vei putea să te protejezi. În al doilea rând, nu vei susține și promova dreptatea. În al treilea, vei conspira cu diverse forțe, sporindu-ți păcatele. Prin urmare, apropierea de aceste forțe nu are absolut niciun beneficiu. Chiar dacă primești o mărire de salariu sau o promovare dându-te bine pe lângă diverse forțe, câte minciuni va trebui să spui alături de ei? Câte fapte rele va trebui să faci în culise? Câți oameni va trebui să pedepsești în spatele ușilor închise? În această societate, de ce trebuie ca tot soiul de oameni și diferitele industrii să aibă aceste forțe? Pentru că această societate este lipsită de corectitudine și dreptate. Oamenii se pot proteja doar bazându-se pe diverse forțe care să ia măsuri și își pot asigura locul doar bazându-se pe vorbele și acțiunea acestora. Există corectitudine aici? (Nu.) Nu există nicio corectitudine în asta; totul se bazează pe aceste forțe. Cine are cea mai mare forță are ultimul cuvânt, iar cei fără nicio forță sau cu o forță mai mică nu au niciun cuvânt de spus. Chiar și crearea legilor funcționează așa: dacă ai o forță considerabilă, legile pe care le creezi pot fi promulgate și puse în aplicare. Dacă nu ai multă forță, niciuna dintre legile sau reglementările pe care le propui nu va fi adoptată și nu va putea intra în legislația națională. Acest lucru este adevărat în orice grup de persoane: dacă ai o forță considerabilă, te poți lupta pentru interesele proprii și le poți maximiza; dacă nu ai nicio forță, obiectul intereselor tale îți poate fi înlăturat sau luat. Scopul din spatele formării diverselor forțe este de a controla situații folosind tocmai respectivele forțe, chiar trecând peste opinia publică, peste lege și peste principiile morale umane. Ele pot depăși limitele legii, moralității și umanității – pot depăși orice. Cu cât este mai mare forța cuiva, cu atât mai mare va fi influența sa și cu atât va avea mai multe oportunități de a face ce dorește, de a dicta lucruri. Este aceasta corectitudine? (Nu.) Nu este deloc corectitudine. Puterea și forța reprezintă identitatea sa și arată cota de beneficii pe care o poate obține. Dacă faci parte dintr-un grup social și tot ce vrei este să-ți câștigi existența și să ai hrană și îmbrăcăminte, iar strădania ta nu este de dragul statutului sau al reputației, nici pentru a-ți satisface dorințele proprii, atunci ar părea de-a dreptul inutil să te apropii de diverse forțe. Dacă vrei să-ți dedici tot timpul pentru îndeplinirea îndatoririlor tale, dacă vrei să mergi pe calea urmăririi adevărului și să obții în cele din urmă mântuirea, dar vrei și să te dai bine pe lângă diverse forțe, aceste două lucruri se contrazic reciproc. Nu se pot completa unul pe celălalt, deoarece sunt diametral opuse, sunt la fel de incompatibile ca apa și uleiul. Apropierea de diverse forțe nu va avea niciun efect asupra sprijinirii credinței tale în Dumnezeu sau asupra urmăririi adevărului. Nu te va ajuta să identifici mai clar fața hidoasă a Satanei, nici nu va da mai multă greutate cuvintelor tale și nu-ți va îngădui să crezi în Dumnezeu fără a fi respins de lume și persecutat de guvern. Unii oameni trăiesc într-un sat mic, dar au planuri mari în inimile lor. Aceștia își spun: „M-am născut la țară. Sunt agricultor. Deși sunt tratat rău, tot mă descurc plantând câteva cereale și legume și crescând câteva găini, vite și oi. În cazul în care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul, aceste condiții sunt destul de bune; am condițiile de bază necesare pentru supraviețuire. Dar de ce simt mereu că lipsește ceva din viața și supraviețuirea în această societate și printre acești oameni?” Ce lipsește? Nu au o susținere puternică. Acesta e cazul oamenilor care aleg o casă: preferă mereu o casă cu un munte mare în spatele ei. Consideră că acel munte este sprijinul lor și asta îi face să se simtă în siguranță locuind acolo. Dacă ar fi o stâncă în spatele casei, nu s-ar simți în siguranță să locuiască acolo, de parcă s-ar prăbuși în orice moment de pe stâncă. În mod asemănător, locuind într-un sat, dacă cineva nu stabilește o relație cu o persoană care are reputație și statut și nu o vizitează din când în când pentru a o câștiga de partea sa, se va simți mereu oarecum izolat trăind în acel sat și va risca în permanență să fie călcat în picioare și să nu se descurce cu banii. De asta dorește mereu să se dea bine pe lângă conducătorul satului. Este o idee bună? (Nu.) Mai ales când vine vorba de credința în Dumnezeu, în unele țări unde se confruntă cu persecuția guvernului, unii oameni spun: „Dacă îi predicăm Evanghelia conducătorului satului și el nu crede, dar mama, bunica, soția sau fiica lui crede, nu va însemna asta că ne apropiem de el? Dacă un frate sau o soră din biserica noastră are o funcție importantă în sat sau se înrudește cu conducătorul satului, nu va avea biserica o poziție sigură acolo? Nu va avea statut? Nu vor putea frații și surorile noastre care cred în Dumnezeu să mănânce și să cultive pământul în sat fără ca acestea să fie o problemă? Nu doar atât, dar când marele balaur roșu sau Departamentul Frontului Unit al Muncii vine să investigheze, va fi cineva care să ne susțină. Ar fi grozav!” Vrei mereu să te apropii de vreo organizație sau de vreun grup de forțe ca să te asiguri că nu ajungi într-o situație periculoasă, că poți să crezi în Dumnezeu în siguranță și fără nicio persecuție – cât de grozav este! În același timp, socializarea cu oameni influenți te face să te simți o persoană cu influență, nu-i așa? Este un gând minunat, dar oare conducătorul satului chiar vrea să te apropii de el? Este cineva de care să poți profita? Îți va permite el să-l exploatezi? Tu, o persoană obișnuită, vrei să te apropii de organizație sau de conducătorul satului și crezi că simpla predicare a Evangheliei va fi de ajuns? Nu trebuie să oferi câteva cadouri decente sau să realizezi unele sarcini substanțiale ca să te apropii de conducătorul satului? Ce experiență aveți? Este ușor să te apropii de conducătorul satului? Ar fi dificil și să te apropii de câinele lui de companie! Și nu ar funcționa să-i dai un cadou direct conducătorului satului; ar trebui să te apropii de soția, mama, mătușa sau bunica lui, începând cu ținte relativ mai ușoare. De ce să te apropii de bunica lui? Conducătorul satului are o relație mai apropiată cu ea, deci începi cu bunica și, prin intermediul ei, o persoană în vârstă din familie care poate pune o vorbă bună pentru tine, te apropii treptat de conducătorul satului. Asta se numește „abordare indirectă”, nu-i așa? Dacă îi dai un cadou direct conducătorului satului, ar putea întreba: „Cine ești?” Iar tu vei răspunde: „Sunt cutare din familia Li, din partea de est a satului.” „Care familie Li? De ce nu o cunosc?” Dacă nici măcar nu te recunoaște, va fi ușor să te apropii de el? (Nu, nu va fi.) Și dacă îi oferi un cadou, ce fel de cadou îi va capta atenția? Bare sau lingouri de aur – ai așa ceva? Castraveți de mare – chiar vrea așa ceva? Va vedea dacă acei castraveți de mare sunt importați sau autohtoni; are și el destui. Strângi băierile pungii și îți petreci zilele făcând economii ca să-i cumperi, neîndrăznind să-i mănânci tu însuți – sau chiar să-i atingi. Îi dăruiești lui, iar el nici măcar nu le aruncă o privire. Îi dai o curea și el întreabă: „Este făcută în țară, nu-i așa?” Spui: „E din piele de vacă.” Iar el răspunde: „Cine mai poartă curele din piele de vacă în zilele noastre? Nimeni. Oamenii poartă curele autentice din piele cu logourile mărcilor europene sau cu diamante încrustate. Ai așa ceva?” Tu spui: „Cum arată? Nu le-am văzut niciodată.” El zice: „Dacă nu le-ai văzut niciodată, nu te mai obosi să vii aici. Încerci să dai cureaua asta unui cerșetor?” Poți intra în grațiile unei astfel de persoane? Crezi că ai un plan isteț, că te-ai gândit la toate, dar el pur și simplu se uită cu dispreț la darurile tale. Se uită cu dispreț la darurile tale, dar tu insiști să te dai bine pe lângă el. Se cuvine acest lucru? Chiar dacă îți apreciază darurile, se cuvine să te dai bine pe lângă el? (Nu se cuvine.) Doar ca să ai ceva de mâncare, doar ca să ai un sprijin puternic în sat, ai fi dispus să faci astfel de lucruri degradante. Nu găsiți că este rușinos? (Ba da.) Să alergi după bunica unui conducător, să alergi după soția sau cumnata lui, să recurgi la tot soiul de metode necugetate, făcând cadouri și încercând să te apropii. Alții îți spun: „E inutil să dai aceste daruri; conducătorul a pus ochii chiar pe tine.” Ai mai încerca să te apropii atunci? Niciun cadou pe care l-ai putea dărui n-ar fi adecvat. Conducătorul nu le va băga în seamă, considerându-le sub nivelul lui. Cel mai rău dintre toate este că ar trebui să te incluzi și pe tine în afacere. Ai mai încerca să te apropii de el? (Nu.) Vei mai căuta acest tip de susținător? Ce fel de personaj este conducătorul satului? Este cineva care te lasă să te apropii de el la întâmplare? (Nu.) Chiar dacă ai stabili o relație cu el și te-ai apropia de el, ce urmează? Îți poate controla soarta sau te poate ajuta să obții mântuirea? Sau, când vine vremea să te confrunți cu persecuție și situații reale, când Dumnezeu îngăduie și orchestrează aceste situații, poți evita să te confrunți cu ele? Oare conducătorul satului are ultimul cuvânt în această privință? (Nu.) În marele plan al lucrurilor orchestrate de Dumnezeu, nu există nicio forță care să aibă ultimul cuvânt, cu atât mai puțin conducătorul satului – nicio forță nu merită nici măcar menționată în această privință. Prin urmare, trăind în această lume, fie că te afli într-un sat, un județ, un oraș sau în orice țară, chiar și în orice industrie în care activezi din orice țară, toate diversele forțe care există nu pot exercita suveranitate asupra sorții tale, nici nu-ți pot schimba soarta. Nicio forță individuală nu este stăpână asupra sorții tale, cu atât mai puțin suverană asupra ei, nici nu-ți croiește destinul. Dimpotrivă, odată ce te integrezi printre diversele forțe existente în societate, atunci se abate asupra ta calamitatea și începe nenorocirea ta. Cu cât te apropii mai mult de ele, cu atât mai mult ești în pericol; cu cât te integrezi mai mult în rândul lor, cu atât devine mai greu să te eliberezi. Nu doar că aceste diverse forțe nu-ți aduc niciun beneficiu, dar pe măsură ce te integrezi în rândul lor, te distrug și te calcă în picioare în repetate rânduri, denaturându-ți spiritul și mintea, făcându-te să-ți pierzi liniștea, astfel încât să nu mai crezi în existența corectitudinii și dreptății în această lume. Îți vor distruge cea mai frumoasă dorință de a urmări adevărul și mântuirea. Așadar, pentru a supraviețui în această societate, indiferent de clasa socială, mediul sau grupul tău și indiferent în ce industrie activezi, căutarea unei forțe pe care să te bazezi, care să acționeze ca umbrela ta de protecție, este un gând și o opinie falsă și extremă. Dacă doar încerci să supraviețuiești, ar trebui să nu te apropii de aceste forțe. Chiar dacă aceste forțe doar apără drepturile legitime ale omului, nu sunt un motiv sau o scuză pentru a te amesteca în rândul lor. Indiferent de starea de supraviețuire a acestor diverse forțe în societate, de obiectivele lor de avansare sau de direcția acțiunilor lor, pe scurt, ca persoană care crede în Dumnezeu și urmărește adevărul, nu ar trebui să devii unul de-ai lor, nici să devii un susținător în cadrul acestor diverse forțe. În schimb, ar trebui să te distanțezi de ele, să nu te apropii de ele, să eviți diversele dispute în care se aruncă, să eviți diversele reguli ale jocului pe care le stabilesc și, de asemenea, să eviți lucrurile și cuvintele dăunătoare pe care i le cer cuiva să le facă și să le spună în cadrul profesiei sale sau în cadrul acestor forțe. N-ar trebui să devii unul de-ai lor și, cu siguranță, n-ar trebui să devii unul dintre complicii lor. Aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru tine în cadrul diverselor industrii și profesii în care există diferite forțe: să rămâi la distanță și să nu te apropii de ele, să nu devii pionul lor de sacrificiu, să nu devii obiectul lor de exploatare și să nu devii lacheul sau purtătorul lor de cuvânt.

Desigur, în această societate, pe lângă supervizorii direcți din diversele industrii și profesii și pe lângă organizațiile civile, mai există și anumite grupuri sociale clandestine, pe care oamenii ar trebui să le evite – nu vă încurcați cu acești oameni și nu vă asociați în niciun fel cu ei. De exemplu, cei care se ocupă de cămătărie. Unii oameni nu au capital pentru afacerea lor și nu pot obține un împrumut normal, dar există o modalitate prin care pot facilita fluxul de capital, și anume prin împrumuturi cu camătă. Acestea nu implică doar rate mari ale dobânzii, ci și riscuri semnificative. Unii oameni, pentru a câștiga mulți bani sau a evita falimentul afacerii lor, recurg în cele din urmă la această măsură: împrumuturile cu camătă. Oare cei care se ocupă de cămătărie sunt cetățeni care respectă legea în societate? (Nu sunt.) Sunt o organizație socială ilegală și ar trebui mereu evitați. Indiferent în ce situație te aduce supraviețuirea ta sau starea actuală a lucrurilor, nu ar trebui să ai niciodată în vedere această cale, ci să te ferești de ea și să o eviți. Indiferent ce probleme apar în viața și mijloacele tale de trai, nici măcar nu te gândi la ei și nu lua în considerare această cale. Nu este acest grup de oameni similar organizației de partid? Așa-numita societate care respectă legea și lumea interlopă prezintă unele similarități. Nu te gândi că pot oferi o cale de scăpare sau un punct de cotitură pentru mijloacele tale de trai; aceasta e doar o iluzie deșartă. Odată ce alegi să faci această mutare, odată ce mergi pe acest drum, te va aștepta o viață mai rea. Bineînțeles, există și alt tip de așa-numită organizație socială al cărei nume nu dorim să-l spunem, de care nu trebuie să te apropii niciodată, mai ales când întâmpini anumite probleme speciale și spinoase, când te confrunți cu medii speciale sau când te afli în circumstanțe deosebit de periculoase. Nu te gândi să folosești mijloace extreme ca să te protejezi, să ieși din pericol și să scapi de dificultăți. În astfel de situații, e mai bine să fii blocat de ele decât să te asociezi vreodată cu acele soiuri de oameni sau să te încurci cu ei în orice mod. De ce ai face asta? Se numește a avea integritate? Este acesta tipul de integritate pe care ar trebui să-l aibă creștinii? (Nu e tipul de integritate pe care ar trebui să-l aibă creștinii.) Atunci ce este? (Pur și simplu nu este bine să ne apropiem de ei.) De ce nu este bine? (Apropierea de ei va duce la o viață mai rea și la pericole mai mari în viitor.) Este doar ca să scapi de pericolele viitoare? Atunci de ce nu scapi mai întâi de pericolul tău imediat? De ce nu te poți apropia de aceste forțe? În Biblie, când a fost ispitit, cum i-a răspuns Domnul Isus Satanei? (Domnul Isus a spus: „Pleacă, Satan, căci este scris: «Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!»” (Matei 4:10).) Cel ce ar trebui venerat de oameni este Dumnezeu și El este singurul pe care ar trebui să-L slujească oamenii. În același timp, Cel pentru care ar trebui să trăiască oamenii este doar Dumnezeu. Dacă El permite să-ți fie luată viața, ce ar trebui să faci? (Să mă supun.) Ar trebui să te supui lui Dumnezeu și să-L slăvești. Numele lui Dumnezeu ar trebui preamărit, iar oamenii ar trebui să se supună lui Dumnezeu fără a-și căuta propriile vieți. Cu toate acestea, dacă El vrea ca tu să trăiești, cine îți poate lua viața? Nimeni nu ți-o poate lua. Așadar, indiferent de circumstanțele sau de pericolele cu care te confrunți, chiar și în fața morții, dacă există o forță care te poate salva de la moarte, atunci această forță nu este una adecvată, ci îi aparține Satanei. Ce ar trebui să spui? „Pleacă, Satană! Mai bine mor decât să am vreo legătură cu tine!” Nu este o chestiune de principiu? (Ba da.) „Îmi este imposibil să trăiesc din cauza forțelor tale, dar nici nu voi muri deoarece Dumnezeu S-a lepădat de mine. Totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nu pot în niciun caz să mă bazez pe o forță și să fac concesii ca să trăiesc în continuare.” Acesta e principiul pe care ar trebui să-l susțină oamenii. Dacă te afli într-o dilemă și cineva spune că există o forță în societate care te poate salva; dacă această forță poate avea succes în salvarea ta, dar ar aduce rușine asupra ta, asupra creștinilor, asupra bisericii și asupra casei lui Dumnezeu; dacă ar discredita casa lui Dumnezeu, cum ai răspunde? Ai accepta sau refuza? (Aș refuza.) Ar trebui să refuzi. În principiu, nu ne bazăm pe nicio forță ca să supraviețuim. Așadar, indiferent de circumstanțele sau de situațiile periculoase cu care ne confruntăm, cel mai important lucru, pe lângă supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu, este că nici măcar nu ar trebui să luăm în considerare ideea de a folosi diverse mijloace extreme pentru a scăpa din situații periculoase. Odată ce oamenii și-au îndeplinit responsabilitățile și au depus efortul cuvenit, restul ar trebui lăsat în seama orchestrării lui Dumnezeu. Dacă cineva ar spune că există o organizație socială ilegală capabilă să te ajute, ai accepta? (N-aș accepta.) De ce n-ai accepta? Nu vrei să trăiești? Nu vrei să scapi rapid de necazul tău? Chiar și atunci când încerci să scapi de necazul tău și să rămâi în viață, trebuie să ai principii pentru conduita ta. Trebuie să știi ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci. S-ar cuveni să-ți fie clar în inima ta și să nu-ți pierzi principiile.

Referitor la chestiunea de a nu te apropia de diversele forțe din societate, pe lângă diferitele forțe pe care le întâlnesc oamenii în viețile lor, există și diverse forțe ce apar frecvent în societate: ar trebui să te ferești și de ele. Atât în viața personală, cât și la serviciu, evită să ai vreo legătură sau interacțiune cu ele. Gestionează-ți pe cont propriu viața și serviciul și, totodată, nu te lăsa intimidat de înfățișarea formidabilă a acestor forțe. În timp ce le respingi și te distanțezi de ele în inima ta, dă dovadă de înțelepciune în gestionarea relației tale cu ele și păstrează distanța față de ele. Asta ar trebui să faci. Trebuie să-ți fie clar în inima ta că faci această meserie doar pentru a-ți asigura mâncarea, pentru a-ți câștiga existența. Scopul tău e simplu, să ai hrană și îmbrăcăminte, nu să lupți cu ele pentru un final anume. Chiar dacă îți spun lucruri sau îți vorbesc aspru; chiar dacă te afli într-o țară unde credințele religioase sunt persecutate, unde creștinismul e persecutat și unii oameni râd de credința ta, fac remarci sarcastice sau răspândesc zvonuri despre ea, nu poți decât să înduri. Protejează-te, rămâi calm înaintea lui Dumnezeu, roagă-te frecvent Lui, vino cu regularitate în prezența Lui și nu te lăsa intimidat de imensitatea sau de ferocitatea exterioară a acestor forțe. Pe lângă practicarea discernământului față de ele în adâncul inimii tale, trebuie și să te ferești de ele. Măsoară-ți cuvintele, fii atent la orice pas faci, păstrează o coexistență pașnică și dă dovadă de înțelepciune în interacțiunile tale cu ele. Nu sunt acestea principiile de practicare pe care ar trebui să le urmezi? (Ba da.) Desigur, fie că vrei să te ferești de ele, să le refuzi sau chiar să le disprețuiești în inima ta, ar trebui să fii înțelept în privința impresiei pe care o lași la exterior. N-ar trebui să le lași să simtă sau să vadă acest lucru. Trebuie să-ți fie clar în inima ta că muncești doar pentru a-ți câștiga existența, iar viața printre ele este o ultimă soluție. Mai întâi, încearcă să te ferești de ele. Când participă colectiv la orice comportament ilegal, ar trebui să te ferești de ele, să le eviți și să nu ai nicio implicare în infracțiunile lor. În același timp, protejează-te și nu permite să ajungi în situația ciudată de a fi atacat de ele reunite sau de a ți se înscena ceva. Este ușor de realizat acest lucru? Unor oameni tineri și naivi li s-ar putea părea dificil când intră pentru prima dată în acest mediu social complex. Sau poate că unor indivizi le lipsește calibrul sau adaptabilitatea, nefiind foarte pricepuți în a gestiona relațiile interpersonale și adăugând câteva dificultăți la acestea. Dar, în orice caz, un lucru este clar: este suficient să-ți folosești aptitudinile personale pentru a termina lucrul la sarcina actuală. Nu jigni pe nimeni; nu fi prea exigent față de cineva care nu are credință, limite morale, conștiință și rațiune. Nu-i predica, din cauza unui singur cuvânt sau incident, principii înalte și nu-i vorbi despre chestiuni precum credința în Dumnezeu, modul în care să se comporte sau conștiința și natura umană. Nu este necesar; păstrează-ți sfaturile bune pentru cei care înțeleg. Nici măcar nu folosi limbajul omenesc cu cei care nu sunt mai buni decât niște bestii, cu atât mai puțin să vorbești despre lucruri ce implică adevărul. Acesta e un mod nesăbuit de a acționa. Dacă sunt o forță puternică, în modul în care îi abordezi, în timp ce te distanțezi și îi respingi în inima ta, ar trebui să păstrezi la exterior o atitudine prietenoasă și armonioasă față de ei. Străduiește-te să obții rezultatul de a-ți asigura mijloacele de trai pentru a avea hrană și îmbrăcăminte – este suficient. Într-un mediu de viață atât de complex, unde se intersectează diverse forțe, Dumnezeu nu are nevoie să participi la nimic ca să demonstrezi că Îl urmezi, că urmărești adevărul sau că ești o persoană bună și onestă. În schimb, El vrea să fii fără pată ca porumbeii și înțelept ca șerpii, să vii în orice moment înaintea Lui, să te liniștești în fața Sa și să te rogi, să-L lași pe Dumnezeu să te protejeze și să atingi scopul de a te proteja pe tine însuți. Care anume este finalul pe care ar trebui să-l obții? Acela de a evita să fii tras pe sfoară de oameni răi, de a evita să fii prins în mrejele diverselor forțe și de a nu deveni sacul lor de box, pionul lor de sacrificiu, țapul lor ispășitor sau ținta glumelor lor. Când vor afla că ai credință în Dumnezeu, vor râde de tine, spunând: „Privește, este un credincios religios” sau „Uită-te la persoana aceea religioasă, Dumnezeul ei este așa și pe dincolo; se roagă din nou Dumnezeului ei și spune că banii îi sunt dați de Dumnezeu.” Prin urmare, nu intra în discuții despre credință cu ei. Nu le da niciun avantaj. Nu e nevoie să-ți investești energia socializând cu ei, păstrând o relație cu ei, făcându-i să spună cât de bun ești, ce persoană bună ești sau câștigându-le aprobarea. Nu ai nevoie de aceste lucruri. Ocupă-te de problemele oficiale într-un mod principial; ești un angajat obișnuit, un membru al industriei ca oricare altul. Dumnezeu nu-ți cere să răspândești cuvintele Sale în rândul lor, să ai părtășie cu ei despre adevărul Său. Îți cere să te distanțezi de ei, să te protejezi pe tine însuți, să nu te lași prins în mocirla lor sau în vreo ispită și, mai ales, să nu te implici în diverse dispute, în haosul creat de ei, în uneltirile și capcanele lor sau în situații complicate. Ar trebui să fii conștient în permanență de scopul tău în această profesie: nu are legătură cu avansarea, cu a urca în vârf, a deveni o persoană cu posibilități sau a-ți arăta valoarea în societate. Nu are legătură cu a face ceva pentru a-ți impresiona liderii sau superiorii. Scopul tău este de a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele, de a-ți câștiga existența, de a fi în stare să supraviețuiești în această lume și în această societate și apoi de a avea timp și condiții pentru a-ți realiza datoria, a urmări adevărul și a dobândi mântuirea. Așadar, în orice loc de muncă, nu e nevoie să lupți pentru șanse de avansare, pentru mai multă educație, studii în străinătate, opinia bună a superiorilor tăi sau chiar atenția liderilor aflați pe o treaptă superioară. Nu ai nevoie de nimic din toate acestea. Dacă încerci să supraviețuiești, să-ți asiguri mijloacele de trai, atunci poți renunța la acele lucruri din viața ta. Nu trebuie decât să te protejezi în sfera profesiei tale – este suficient. Dumnezeu nu-ți cere să faci multe. Principiul pe care ar trebui să-l respecți este să te distanțezi de diversele forțe, să eviți să intri în mașina de tocat sau să te distrugi într-un mediu relativ simplu unde îți poți câștiga existența. Acesta e un mod nesăbuit de a acționa. Ești în mod clar capabil să-ți asiguri mijloacele de trai prin cele mai simple metode de lucru, însă ești dispus adesea să te alături disputelor, să încerci marea cu degetul sau să participi la chestiuni fără legătură cu profesia și mijloacele tale de trai, ceea ce te face să te implici în diverse afaceri umane complicate, în încurcături complexe și în conflicte ale diverselor forțe sociale. Prin urmare, nu-L poți învinovăți pe Dumnezeu pentru rânduirea circumstanțelor tale; poți da vina doar pe tine, căderea ta este doar din vina ta. Spui adesea că ești prea ocupat și epuizat la lucru și că nu ai timp pentru întruniri și realizarea datoriei tale. Indiferent de motive, dacă te afli în astfel de circumstanțe, în scurt timp vei fi eliminat de casa lui Dumnezeu. Speranța ta de mântuire va dispărea. Aceea a fost calea pe care ai urmat-o tu însuți, calea pe care ai ales-o și acesta e finalul pe care îl vei obține în cele din urmă. Dacă în mediul tău practici potrivit principiilor despre care a avut părtășie Dumnezeu, dacă te protejezi bine și poți veni înaintea lui Dumnezeu cu o inimă liniștită, chiar și în timp ce cauți un echilibru între muncă și realizarea datoriei tale, tot vei avea o șansă de mântuire. Dar condiția prealabilă pentru aceasta este că trebuie să te distanțezi de diversele forțe din societate, să-ți liniștești inima și, totodată, în sfera abilităților și mijloacelor tale limitate, să fii capabil să-ți realizezi datoria și să mergi pe calea urmăririi adevărului. Astfel, oricât de dificil ar putea fi mediul tău familial sau oricât de limitate sunt mijloacele tale individuale, sub ocrotirea, binecuvântările și îndrumarea lui Dumnezeu, vei avansa în cele din urmă pas cu pas pe calea urmăririi adevărului. Atunci, speranța ta de mântuire va deveni mai puternică. Poate datorită strădaniei tale personale, eforturilor și plătirii prețului, vei dobândi în cele din urmă mântuirea. Cu toate acestea, unii ar putea renunța la jumătatea drumului. Ei văd că această viață e prea monotonă, că au devenit izolați de lume, că viețile lor sunt solitare și însingurate și simt că nu au nimic de făcut dacă nu se amestecă în diverse dispute și că sunt incapabili să-și găsească propria valoare sau să-și vadă valoarea și viitorul. Așadar, abandonează principiile cerute de Dumnezeu de la ei, alegând să nu fie singuri sau tăcuți, ci să se încurce cu diverse forțe din societate. Își pierd vremea cu orice mic detaliu, se implică în certuri și încurcături, se ceartă și se luptă cu ele. Se implică în diverse dispute, simțind că viața lor a devenit plină, valoroasă și fericită – nu mai sunt singuri. Ce anume au ales astfel de oameni? Au ales calea de a-și neglija îndatoririle și de a nu urmări adevărul. Acesta e sfârșitul: când au ajuns în acest punct al drumului, nu mai există nicio speranță de mântuire. Nu așa stau lucrurile? Destul de mulți oameni, chiar și după ce aud aceste cuvinte, au o părere bună despre ei și nu li se pare prea dificil să le pună în acțiune. Cu toate acestea, după ce le-au practicat o vreme, gândesc: „Nu este prea obositor să trăiești astfel? Oamenii mă consideră deseori neconvențional, nu am prieteni sau tovarăși; este prea singuratic, prea izolant, iar viața mea zilnică pare plictisitoare. Simt că nu e o viață cu adevărat bună sau fericită.” Atunci se întorc iarăși la viața lor anterioară, iar astfel de oameni sunt eliminați. Speranța lor de mântuire dispare. Ei nu pot îndura singurătatea, nici nu pot tolera greutatea de a fi ridiculizați și izolați deoarece trăiesc potrivit cerințelor lui Dumnezeu în mijlocul acestui grup de oameni. În schimb, le place să trăiască în rândul diverselor forțe care se luptă între ele și se integrează în diferite forțe, se lasă prinși în vâltoarea lor, se ceartă cu ele și se luptă împotriva lor. Se poate spune că astfel de oameni nu fac parte dintre aleșii lui Dumnezeu. Chiar dacă se simt bine după ce ascultă aceste predici, tot aleg să se integreze în rândul diverselor forțe sociale decât să se distanțeze de ele. Este inutil să mai spunem că astfel de oameni nu sunt în niciun caz cei cărora le este destinată mântuirea. Totuși, dacă alegi calea de a te distanța de diversele forțe din societate și, în condițiile în care îți asiguri existența, dacă îți realizezi datoria de ființă creată, atunci, cel puțin, pe baza acestei alegeri, ai o speranță de mântuire. Îndeplinești condițiile prealabile de bază; în consecință, această speranță de mântuire există.

Era cineva în cadrul bisericii care a făcut cumva cunoștință cu o persoană albă, al cărei tată era membru al Parlamentului. De fapt, să fii membru al Parlamentului nu e o funcție atât de înaltă, dar acest individ simțea că era o mare onoare să fie în relații bune cu fiul unui parlamentar din străinătate. Se considera o persoană cu statut. Mai târziu, l-a însoțit pe fiul parlamentarului, prezentându-l oricui se nimerea, spunând: „Acesta este fiul parlamentarului.” Am întrebat: „Fiul parlamentarului? La ce nivel se află tatăl lui în Parlament? Ce poate face el pentru tine?” El a răspuns: „Tatăl lui este parlamentar!” Am spus: „Are vreo legătură cu tine faptul că tatăl lui face parte din Parlament? Tu nu ești parlamentar, deci de ce te dai mare?” Individul acela era atât de mulțumit de el însuși. Doar pentru că stabilise o legătură cu fiul unui parlamentar, avea un comportament plin de îngâmfare oriunde mergea și ignora persoanele cunoscute când le vedea pe stradă. Oamenii întrebau: „De ce nu ne saluți?” El răspundea: „Merg cu fiul unui membru al Parlamentului!” Îți vine să crezi cât de înfumurat era? Este sau nu un neîncrezător? (Este.) Care este finalul ultim pentru astfel de oameni în casa lui Dumnezeu? (Vor fi eliminați.) Această persoană trebuie îndepărtată din biserică, deoarece este o neîncrezătoare și o oportunistă. Se lipește de oricine pare să aibă rang și forță și, dacă vede că există forță în casa lui Dumnezeu, se alătură ei. Ca urmare, după ce stă o vreme în casa lui Dumnezeu, își dă seama că nu are cum să facă bani aici, așa că-și găsește o slujbă ca livrator de mâncare. Dar acea slujbă nu-l face să se simtă destul de demn și, mai târziu, caută să intre în grațiile fiului parlamentarului, crezând că are statut acum și nu mai este nevoit să livreze mâncare. Spune-Mi, nu e ceva nesăbuit? Oare o parte din oamenii din biserică nu sunt de acest fel? (Ba da.) Unii oameni se simt mândri doar fiindcă cunosc pe cineva cu rang sau forță. Sunt de părere că au valoare și că sunt diferiți de ceilalți. Unii au o mică funcție oficială și, odată cu aceasta, puțină forță, dar se cred diferiți de ceilalți din biserică și consideră că ar trebui să aibă ultimul cuvânt. Nu sunt acești oameni niște neîncrezători? (Ba da.) Apoi sunt și cei care nu au influență reală, dar se laudă tot timpul, spunând: „Îl cunosc pe președinte!” sau „Îl cunosc pe prietenul vărului secretarei președintelui!” Fac astfel de asocieri întortocheate și încă au tupeul să spună astfel de lucruri. De ce au obrazul atât de gros? Povestea lor este atât de încâlcită, încât nimeni nu știe la cine se referă cu adevărat, iar alții sunt prea neinteresați ca să asculte pentru că nu le pasă de aceste lucruri. Doar acești indivizi consideră că astfel de chestiuni sunt cele mai importante, cele mai semnificative și cele mai impresionante. Unii oameni spun adesea că au cunoștințe miniștri, directori sau înalți funcționari. Unii merg atât de departe încât să afirme: „Cunosc oameni de ambele laturi, în societatea care respectă legea și în lumea interlopă; merg pe ambele cărări la fel de ușor ca pe un teren plat.” Alții ar putea spune: „O cunosc pe cumnata șefului de district.” Și mai există cei care declară: „O cunosc pe prietena mamei primarului de la biserică.” Le folosesc ca pe niște motive de laudă. La ce bun să-i cunoști pe acești oameni? Te pot ajuta să obții ceva? Chiar dacă ești primar, director, guvernator de provincie sau chiar mama sau tatăl guvernatorului, are statutul tău vreo întrebuințare în biserică? (Nu are.) Oare primarii, guvernatorii și alții de felul acesta nu fac parte din rasa umană? Pot deveni mai mari decât Dumnezeu? Nu este dezgustător faptul că acești neîncrezători prețuiesc astfel de forțe? (Este dezgustător.) Unii oameni chiar susțin că-l cunosc pe șeful poliției, iar alții spun: „Pe vremuri eram polițist comunitar și șef de secție la secția locală”, iar alții spun: „Pe vremuri eram director al oficiului de cartier și purtam banderola roșie.” Cum vă simțiți când îi auziți vorbind despre aceste așa-numite forțe? Unii neîncrezători, cei care nu urmăresc adevărul și sunt credincioși doar cu numele, sunt atât de stupizi, încât nu știu dacă acei oameni spun adevărul sau nu, prin urmare îi cred pe cuvânt și au multă stimă față de ei. Cât despre cei care urmăresc adevărul, ce simt ei în inimile lor când aud aceste lucruri? Cum îi evaluează pe acei oameni? Își dau seama la prima vedere că sunt neîncrezători, că vorbesc doar despre diversele forțe și chestiuni lumești și că au venit în casa lui Dumnezeu să se dea mari cu aceste lucruri. Nici nu e nevoie să mai vorbim despre faptul că le cunosc pe rudele îndepărtate ale vreunei oficialități sau vedete; chiar dacă ar fi ei înșiși oficialități sau vedete, în casa lui Dumnezeu nu valorează nimic, titlurile și pozițiile lor nu valorează nimic, deci cu ce se dau ei mari? Dețin ei adevărul? Își fac datoria potrivit principiilor? Nu sunt nimic, dar au tupeul să se dea mari! Nu este o nerușinare? Nu este dezgustător? (Ba da.) Cât de dezgustător este? Ba chiar se vor lăuda că au contacte de ambele părți ale legii – oare oamenii care se laudă cu asta sunt proști? Nu sunt nesăbuiți? (Ba da.) Nici măcar nu se tem că vor da de necazuri. Asocierea cu ambele părți ale legii: cineva de acest tip nu este un infractor? Infractorii și șmecherii nu sunt prețuiți în casa lui Dumnezeu; locul lor este printre neîncrezători și ar trebui excluși! Totuși, ei se folosesc de acest lucru ca motiv de laudă. Nu sunt înceți la minte? Este ceva cu care să te mândrești? Ei chiar se laudă cu asta! Unii oameni poartă lanțuri mari de aur la mână și, când se îmbată, le arată altora, spunând: „Strămoșii mei erau jefuitori de morminte și priceperea lor s-a transmis în familia mea de la o generație la alta. Uită-te la acest lanț mare de la mâna mea, l-am găsit într-un mormânt somptuos într-o noapte, târziu, la data cutare și mi l-am însușit. Ce zici de asta? Nu-i impresionant?” Unele persoane aud asta și îi raportează, iar ei sunt arestați fără să-și dea măcar seama ce lege au încălcat. Unii îi întreabă: „Lanțul acela de aur de la mâna ta este din această epocă? E o relicvă!” Prostia lor îi incriminează. Nu te lăuda orbește cu lucruri care nu s-au întâmplat niciodată; ai grijă să nu atragi poliția și să nu intri în necazuri. Este ușor să intri în necazuri lăudându-te; dacă te joci cu focul, poți să te arzi și vei sfârși prin a te distruge singur – e doar vina ta. Nici măcar nu știi ce să spui, nu poți să-i dai de capăt – nu este o dovadă de imbecilitate? (Ba da.) Dacă te lauzi că ești în stare să mănânci douăzeci de chifle la o masă, e în regulă; nu e o chestiune de încălcare a principiului. Cel mult, oamenii vor crede doar că ești ridicol și nu te vor lua în serios, dar nu e împotriva legii. Principiul de a nu se apropia de diversele forțe din societate se referă în fond la necesitatea de a avea înțelepciune în orice colț al societății și în orice grup te afli. Este așa cum a spus Dumnezeu în Epoca Harului: „Fiți deci înțelepți ca șerpii și fără pată ca porumbeii” (Matei 10:16). Protejează-te bine; atât timp cât îți poți asigura mijloacele de trai, este suficient. Nu încerca și nu-ți face iluzii că vei profita de forțele din societate pentru a te face cunoscut în societate, devenind unul dintre ei, câștigând recunoașterea și acceptarea lor. Acestea sunt idei nesăbuite și gânduri decadente. Perspectivele oamenilor ar trebui corectate. Indiferent de mediul social sau de comunitatea în care se află, dacă urmează calea lui Dumnezeu, va duce la respingerea de către societate sau umanitate. Dar, atât timp cât Dumnezeu îți dă suflare, nu vei fi lăsat fără o cale de supraviețuire. Trebuie să ai acest tip de încredere. Viețile oamenilor nu depind de diverse forțe pentru a le garanta siguranța, mijloacele de trai, viitorul sau tot ceea ce dețin. Ei se bazează pe un singur cuvânt de la Dumnezeu, pe porunca, îndrumarea și protecția Sa – această încredere este obligatorie pentru tine. Prin urmare, pentru a supraviețui în societate, mijlocul tău fundamental de supraviețuire trebuie să fie alegerea unei profesii pentru a-ți câștiga existența, în loc să te bazezi pe orice tip de forță. Să te bazezi pe o profesie pentru a te întreține: acest principiu este acela că oamenii, sub îndrumarea și porunca lui Dumnezeu, se bucură de tot ce le-a dat Dumnezeu, inclusiv de bunuri materiale și bani – fără să se bazeze pe pomană sau pe distribuirea din partea diverselor forțe sociale pentru a-și asigura mijloacele individuale de trai. Lucrurile materiale și banii pe care te bazezi în fiecare zi în care supraviețuiești, la fel ca suflarea ta, toate vin de la Dumnezeu, sunt dăruite de El și nimeni nu poate lua ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Lucrurile materiale, orice lucru extern corpului tău, cum este suflarea ta, nu-ți sunt acordate prin milostenia nimănui și, bineînțeles, nimeni nu ți le poate lua. Dacă Dumnezeu ți le-a dat, nimeni nu ți le poate lua. Putem vedea acest lucru în experiențele lui Iov și ar trebui să ai această încredere. Cu această încredere sinceră, vei avea baza și motivația pentru a susține principiul de a nu te apropia de diversele forțe din societate. Apoi, pe această bază, corpul și mintea ta se pot liniști înaintea lui Dumnezeu, poți să vii înaintea Sa și să-ți oferi trupul, mintea și spiritul, să-ți îndeplinești datoria, să urmărești adevărul și să obții frumosul rezultat al mântuirii. Ar trebui să deții această cunoaștere și să înțelegi aceste adevăruri. Prin urmare, deși sintagma „a nu te apropia de diversele forțe din societate” poate părea facilă, când te confrunți cu probleme, trebuie să-ți cântărești deciziile pe baza diverselor principii și situații reale. Pe scurt, obiectivul final nu este doar de a te distanța și a te elibera de ele, ci de a folosi metoda și calea de practicare de a nu te apropia de diversele forțe din societate pentru a reuși să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu, a-ți oferi trupul și mintea lui Dumnezeu și a veni înaintea Sa, a porni pe calea urmăririi adevărului și, în cele din urmă, a dobândi speranța mântuirii și realizarea dorințelor tale. În consecință, pentru a dobândi această mântuire finală, trebuie să respecți principiul de a nu te apropia de diversele forțe din societate. Aceasta e o cale necesară, una dintre căile esențiale pentru dobândirea mântuirii. Nu este așa? (Ba da.) Am avut părtășie în mod clar despre principiul de a nu te apropia de diversele forțe din societate. A mai rămas ceva neclar pentru voi în legătură cu acest principiu? Când vine vorba de anumite situații speciale, știți cum să le abordați? Dacă participarea la o anumită forță este doar o formalitate sau o necesitate pentru o anumită profesie, încalcă principiul de a nu te apropia de diversele forțe din societate? Dacă e doar o necesitate sau o formalitate în cadrul profesiei voastre, atunci este acceptabil. Forțele despre care vorbim nu au nicio legătură cu asta, cu organizațiile sau grupurile superficiale; aici discutăm despre forțe. La ce se referă termenul „forțe”? Se referă la autorități, la puterea grupurilor și la puterea cu care aceste lucruri acționează sau chiar își fac de cap în societate, nu-i așa? (Da.) Dacă ați înțeles acest principiu de practicare, să trecem la părtășia despre următorul.

Al patrulea principiu este să nu ne implicăm în politică. Politica este un subiect sensibil. Acum 30 de ani, discuțiile despre anumiți lideri, anumite politici sau chestiuni politice curente, chiar și în cadrul bisericii, atrăgeau criticile unui număr de oameni. Mulți găseau o scuză să plece imediat ce venea vorba despre politică și nu îndrăzneau să discute astfel de subiecte, spunând: „Discuțiile despre politică înseamnă că ești împotriva partidului și a națiunii; ești un contrarevoluționar și o să fii arestat. Dacă n-ar fi frații și surorile, te-aș raporta.” Pe atunci, oamenii erau deosebit de sensibili în privința politicii. Este la fel și acum? Dacă se discută despre politică sau se fac dezvăluiri despre aceasta, dacă marele balaur roșu și Satana sunt dați în vileag sau dacă se aduc în discuție subiecte care par politice, încă au cei mai mulți oameni această atitudine? Nu s-a schimbat ceva? (Ba da.) La întrunirile din trecut, când vorbeam despre lucruri precum ce demon I se opunea lui Dumnezeu sau îi persecuta pe creștini, unii oameni tușeau, de parcă le rămăsese ceva în gât și mergeau afară ca să-și dreagă vocea. După o vreme, ascultau puțin și își ziceau: „O, au încetat discuțiile contrarevoluționare” și se întorceau. Dar când veneau înapoi și vedeau că încă discutai despre asta, începeau din nou să tușească și plecau. Mă întrebam: de ce tușesc întruna? Discutam despre cum să-l discernem pe Satana și cum să-i dezvăluim esența și chipul abject. Este aceasta o discuție politică? (Nu.) Unii oameni absurzi, acei așa-ziși oameni spirituali cărora le lipsește înțelegerea spirituală, se opuneau cu tărie acestor subiecte. Ei nu puteau face deosebirea între adevăr și implicarea politică reală și nu înțelegeau la ce se referea Partidul Comunist prin „contrarevoluționari”. Erau ignoranți, spălați pe creier de Partidul Comunist și se temeau să nu fie ei înșiși considerați contrarevoluționari. Nu îndrăzneau să discute sau să menționeze subiectul dării în vileag a marelui balaur roșu. Să dai în vileag marele balaur roșu înseamnă că te implici în politică? Să te răzvrătești împotriva marelui balaur roșu este o acțiune contrarevoluționară? (Nu este.) Acum îndrăzniți să spuneți că nu este, dar ați îndrăzni să spuneți același lucru în China continentală? Sunt cei care-L urmează pe Dumnezeu niște criminali politici care acționează împotriva partidului și a statului? (Nu.) De ce spui „nu”? Ce este un criminal politic? Te-ai implicat în politică? (Nu.) Dacă nu te-ai implicat în politică, cum ai devenit un criminal politic? (Eticheta este aplicată de marele balaur roșu.) Dacă iei parte la hoții, ești un hoț. Dacă iei parte la crimă, ești un criminal. Dacă iei parte la tâlhării, ești un tâlhar. Pe ce bază se aduc aceste acuzații? Ești acuzat de asta când participi la aceste activități infracționale, iar tu devii făptașul acelui comportament infracțional. Dar dacă nu ai participat, această infracțiune și această acuzație nu au nicio legătură cu tine. Dacă nu-l urmezi pe Satana sau partidul, dacă te opui Partidului Comunist, dacă te opui și-l urăști pe marele balaur roșu și Îl urmezi pe Dumnezeu, te implici în politică? (Nu.) Atunci, dacă te condamnă pentru că ești contrarevoluționar sau criminal politic, are vreo bază acea acuzație? (Nu are.) Nu are nicio bază; este absurdă. Este ca situația unui fermier care nu are o profesie, doar cultivă puțin pământ, adună recoltele și merge la piață să le vândă. Apoi, cineva cu o banderolă roșie îl vede și spune: „Hei, ai permis de muncă? Ai un certificat sanitar?” Fermierul spune: „De unde să fac rost de un permis de muncă? Nu am o profesie, nu sunt angajat, de ce aș avea nevoie de un permis de muncă?” Fermierul nu are un titlu sau o profesie, totuși i se cere permisul de muncă doar ca să vândă ceva – nu este absurd? Când crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, marele balaur roșu te acuză că te implici în politică. La formularea cărui articol din constituția națională ți-ai adus contribuția? La planificarea cărei campanii politice ai fost de ajutor? Ce grad de funcționar guvernamental ai? Ai participat la disensiunile interne de la orice nivel al guvernului? La ce ședințe ale congresului național sau la ce conferințe de stat ai participat? (La niciuna.) Nici măcar nu ai acces la informații, cu atât mai puțin participi la politică, totuși, în cele din urmă, ai fost condamnat ca fiind criminal politic – nu este o acuzație falsă? Spune-Mi, nu este absurdă această țară? (Ba da.) Unii oameni sunt în continuare proști. Își spun: „O, nu, să fii condamnat drept criminal politic sau contrarevoluționar este o mare rușine pentru credincioșii în Dumnezeu!” Nu este ridicol? Ba chiar există oameni care, după ce au fost condamnați drept contrarevoluționari sau criminali politici din cauza credinței în Dumnezeu la 15 sau 20 de ani de închisoare, când sunt eliberați, simt că este o chestiune rușinoasă. Aceștia cred că nu pot da ochii cu nimeni, nici cu prietenii, colegii de clasă și familia. Mai ales când oamenii îi arată cu degetul și șoptesc pe la spatele lor, simt că au făcut ceva rușinos. Nu este ridicol? (Ba da.) Această epocă te respinge și marele balaur roșu te persecută – oare sunt drepți? Dacă întreaga umanitate se ridică să te persecute, înseamnă că adevărul nu mai este adevăr? Adevărul este întotdeauna adevăr, indiferent cât de mulți oameni i se opun. Esența adevărului rămâne neschimbată, la fel cum esența rea a Satanei rămâne neschimbată. Chiar dacă nimeni nu recunoaște sau nu acceptă adevărul, acesta rămâne adevăr și asta nu se va schimba niciodată. Dacă întreaga umanitate s-ar ridica împotriva lui Dumnezeu și ar refuza să-I accepte cuvintele, aceasta ar arăta că umanitatea este în continuare rea. Forța răului Satanei nu poate deveni dreaptă doar pentru că sunt mulți oameni sau forțe puternice în spatele ei. O minciună repetată de zece mii de ori devine adevărul; acesta e sofismul Satanei, logica Satanei, nu adevărul. În cazul în care credincioșii se confruntă cu respingerea întregii lumi și cu persecuția și defăimarea din partea marelui balaur roșu, ar trebui să se rușineze? (Nu.) Nu ar trebui să se rușineze. Când suferi persecuții de dragul dreptății, este o dovadă că această lume este cu adevărat rea, confirmând cuvintele lui Dumnezeu: întreaga lume se află în puterea celui rău. Când ești persecutat de dragul dreptății, oricât de adecvată este calea ta și oricât de drepte sunt acțiunile tale, nimeni nu se va ridica și nu te va aplauda. În schimb, orice afaceri murdare fac oamenii în această lume, atât timp cât sunt frumos ambalate și promovate, când sunt prezentate publicului, acestea devin lucruri pozitive. Aceia sunt oamenii răi; toate faptele lor sunt șiretlicuri murdare.

Să continuăm părtășia despre această chestiune a neimplicării în politică. Ce este politica? Trebuie să știi ce e politica înainte de a putea înțelege cum să te distanțezi de ea. Ce este politica? La nivelul ei de bază, implică o dorință de a ocupa o funcție și de a avea o carieră de funcționar public. Acesta e un domeniu al politicii. Politica înseamnă să ocupi o funcție și să ai o carieră de funcționar public. De la funcționari de rang înalt la cei de rang inferior, de la directori de departamente mici și șefi de secții din instituțiile guvernamentale la secretari ai filialelor de partid și secretari ai comitetului de partid, la directori, șefi de birou, miniștri și conducători la diverse niveluri – toți aceștia intră în categoria politicii. La ce se referă politica? Cea mai simplă modalitate de descriere este că înseamnă forță și autoritate, este un simbol al unui tip de autoritate din societate. Aceasta este o fațetă a politicii. Ce altceva mai implică politica? (Dumnezeule, politica nu înseamnă și lupta de a acapara, înființa sau consolida puterea politică a statului?) Conflictele din cadrul personalului și luptele pentru putere fac parte toate din politică. Ce altceva există? Comploturile, strategiile și metodele folosite în aceste lupte, precum și diversele alegeri, campanii și eforturi depuse pentru publicitate legate de politică și putere – toate fac parte din politică. Acesta e cel mai simplu mod de a înțelege politica pe care îl putem avea. Apropierea de organizație și de partid și aspirația la progres – nu asta este politica pentru oamenii obișnuiți? Ei o numesc: „O mică entitate care poate vedea imaginea de ansamblu.” Deși poziția lor e umilă, ei au o perspectivă vastă. Prin urmare, se apropie de organizație și de partid, aspirând la progres. Încep prin a se înscrie în Liga Tineretului Comunist, apoi în Partidul Comunist. Treptat, se apropie de partid, ascultând instrucțiunile acestuia, urmându-i politicile călăuzitoare și orientarea. Respectă cu strictețe liniile directoare indicate de partid, implementându-le și întruchipând pe deplin calitățile unui membru de partid. Vorbesc și acționează pentru partid, protejează interesele, conducerea, statutul și imaginea partidului în mințile oamenilor. Protejează totul pentru partid. Nu fac toate acestea parte din politică? (Ba da.) Protejezi organizația, iar acea organizație este partidul. Indiferent despre ce partid politic sau organizație formată de partid este vorba, imediat ce începi să participi, iei parte la politică. A participat vreunul dintre voi? (Nu.) Atunci poți fi liniștit; nu ești un criminal politic, nici nu ai calificările pentru a te numi așa. Un criminal politic ar trebui cel puțin să meargă în străinătate și să înființeze o organizație sau un grup pentru drepturile omului, să se implice în diverse activități legate de drepturile omului, să se opună politicii și conducerii actualului guvern, precum și diverselor acțiuni întreprinse de guvern. În plus, trebuie să stabilească regulamente, sisteme, reguli și o constituție, alături de diferite clauze pe care trebuie să le respecte membrii organizației. Trebuie să fie organizat și disciplinat, având conducători deasupra și membri activi dedesubt, formând o structură organizațională completă și sistematică de sus în jos. Doar atunci poate fi numit grup politic și doar activitățile desfășurate în acel grup politic pot fi considerate o participare la politică. A participat vreunul dintre voi la așa ceva? Dacă nu, ai vreo intenție de a participa sau intenționezi să te înscrii într-un partid politic și să ocupi cel puțin o funcție cum este cea de legislator sau de consilier? E cineva care se potrivește acestei descrieri? Dacă ai astfel de planuri, înseamnă că ești deja implicat în politică; chiar dacă n-ai participat încă, deja ai intenția să faci asta. Dar dacă nu ai o astfel de intenție, este destul de bine. Participarea la alegeri, votând în calitate de cetățean, poate fi considerată o implicare în politică? Dacă sistemul unei țări se bazează pe libertate și democrație, iar cetățenii au dreptul de a vota, exercitarea votului pentru un candidat oarecare poate fi considerată o participare la politică? (Nu.) Nu poate, acestea sunt politica și sistemul țării respective, unde oamenii au dreptul de a vota. Nu este considerată o participare la politică. Doar îți exprimi preferința personală alegând o anumită persoană, dar nu te implici în lupta pentru puterea politică. Nu ai legătură cu nicio activitate politică. Pur și simplu îți acorzi votul pentru cineva în calitate de cetățean al acelei țări. Această acțiune este doar o simplă exercitare a drepturilor tale cetățenești și nu este o formă de activitate sau comportament politic.

În legătură cu ce este politica, am avut mai mult sau mai puțin părtășie despre acest subiect, prin urmare ar trebui să fie destul de clar modul în care să nu vă implicați în politică. Cum faceți să nu vă implicați în politică? Mai întâi, să vorbim despre modul în care nu vă implicați în politică, apoi vom discuta despre motivul pentru care trebuie să faceți asta. Tocmai am discutat despre definiția politicii. Ce este politica? Întâi de toate, este participarea la luptele pentru putere – acesta e echivalentul participării la politică. Suntem cu toții oameni de rând, prin urmare, haideți să nu vorbim despre oameni precum președinții, liderii partidelor sau cei care ocupă poziții în grupurile politice naționale de nivel înalt. În schimb, să vorbim despre o funcție la care se pot raporta oamenii de rând, cum ar fi secretarii filialelor de partid dintr-o agenție guvernamentală. Este secretarul unei filiale de partid un om politic? Ocuparea unei funcții de partid într-o agenție guvernamentală îl transformă într-un om politic de seamă. Așadar, cum faci să nu te implici în politică? Ce înseamnă neimplicarea? (Să nu interacționăm cu acești oameni politici.) Să nu interacționezi cu ei? Dar nu-i poți evita cu adevărat la locul de muncă. Dacă îi eviți, s-ar putea să vină și să-ți caute nod în papură, spunând: „De ce nu vorbești cu mine? De ce te ascunzi de mine? Nu-ți place de mine, secretarul filialei de partid? Dacă ai vreo părere despre mine, nu înseamnă că procesul tău de gândire are o problemă? Hai să discutăm.” Va dori să „bea un ceai” cu tine. Savurezi acel ceai? Îndrăznești să te prezinți? De exemplu, secretarul filialei de partid te abordează și te întreabă: „Hei, Xiao Zhang, de cât timp lucrezi aici?” Iar tu spui: „De mulți ani, vreo 5.” Atunci îți răspunde: „Pari un tip de treabă. Te-ai înscris în partid?” Cum i-ai răspunde? Care e răspunsul corect ca să te nu te implici în politică? (Să spunem doar: „Nu îndeplinesc criteriile ca să devin membru de partid în momentul de față.”) E un răspuns înțelept. Este adevărată această afirmație? (Nu.) De fapt, e doar un mod de a-l trimite la plimbare. Îți spui în sinea ta: „Vulpe șireată, diavol bătrân ce ești, ce-ți pasă ție dacă mă înscriu în partid sau nu? Vrei să mă înscriu în partid. Ei bine, ce rost are partidul oricum?” Asta gândești, dar nu i-o poți spune diavolului bătrân. În schimb, atitudinea ta exterioară trebuie să pară politicoasă. Spui: „Ești membru de partid cu vechime, nu înțelegi dificultățile cu care ne confruntăm noi, tinerii. Avem experiență limitată și încă nu am văzut rezultatele muncii noastre, așa că nu suntem calificați să ne înscriem în partid. Partidul este sacru; nu ne putem înscrie pur și simplu, fără un motiv bun. Iau în considerare ideea de a mă înscrie în partid…” Răspunde-i în câteva cuvinte. Vrei în inima ta să te înscrii în partid? (Nu.) Chiar dacă îți oferă condiții preferențiale și, după înscriere, primești o promovare sau o funcție oficială, nu ești interesat, nu-i așa? Condițiile de bază pentru a ocupa o funcție și a avea o carieră de funcționar sunt să te înscrii mai întâi în organizație, să te înscrii în partid sau să te apropii de partid. Trebuie să te apropii de partid ca să poți deține o funcție sau avansa. Ca să nu te implici în politică, primul pas este să te distanțezi de partidele politice. Unii oameni ar putea întreba: „Înseamnă să ne ferim doar de Partidul Comunist?” Nu, înseamnă să te ferești de toate tipurile de partide. Ce reprezintă un partid? Reprezintă o forță politică. Un grup care ia manifestul politic, programul și scopurile partidului drept obiectivul său se numește partid. Indiferent de obiectivul și de programul unui partid, singurul lui scop este să formeze o forță și să-și folosească forța și puterea ca să lupte pentru mai multă forță și putere în arena și pe scena politică. Acesta e scopul existenței unui partid politic. Scopul existenței oricărui partid nu este de a aduce beneficii oamenilor, ci de a avea forță și putere. Cu alte cuvinte, este de dragul de a deține puterea și a avea o forță proprie. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, primul pas pentru a nu te implica în politică este să nu te înscrii oficial în niciun partid politic. Unii oameni ar putea întreba: „Dacă am fost pe vremuri membru în cutare partid?” E puțin dificil. Dacă ești dispus să părăsești partidul și întrerupi oficial legăturile cu el, ar fi cel mai bine. Dacă nu ești dispus să părăsești partidul sau dacă acest lucru este problematic, ar trebui să te gândești ce este de făcut pe cont propriu. În orice caz, fie oficial, fie ca intenție, ar trebui să te ții la distanță de prima chestiune majoră referitoare la politică, și anume să nu te implici în partide. Odată ce te distanțezi de partide, devii un individ independent. Nu vei fi măturat de nicio forță politică, nici nu vei lucra pentru vreo forță politică. A nu te înscrie în niciun partid este cea mai importantă cale specifică pe care ar trebui să o practici pentru a nu te implica în politică. În plus, când vine vorba de orice forță politică, cum ar fi secretarul filialei de partid, directorul sau responsabilul cu personalul dintr-un birou guvernamental, principiul pentru interacțiunile cu aceștia este să păstrezi distanța. De exemplu, dacă secretarul filialei de partid îți spune: „Xiao Zhang, ai o secundă? Hai să luăm cina diseară, după serviciu. Weekendul începe mâine, hai să jucăm baschet împreună”, poți spune: „Din nefericire, copilul meu e bolnav. A făcut febră ieri. Din cauza serviciului, n-am avut timp să-l duc la doctor. Mâine trebuie să-l duc la spital.” Cu o altă ocazie, secretarul spune: „Xiao Zhang, a trecut ceva timp de când n-am mai vorbit. Hai să avem o discuție sinceră, ce zici?” Care e scopul lui? Vrea să te pregătească să devii succesorul lui. Dacă nu ți-ai dat seama încă, trebuie să te gândești ce urmărește cu adevărat. Dacă ți-ai dat seama, trebuie să te grăbești și să fii evaziv cu el, spunând: „Ieri mi-a spus mama că nu se simte bine și voia să o duc la spital. Nu e o coincidență nefericită?” Îl respingi de fiecare dată și, când secretarul va vedea asta, își va spune: „De fiecare dată când îl invit, intervine ceva, de fiecare dată când mă apropii de el, se întâmplă ceva; nu știe să aprecieze favorurile, o să găsesc pe altcineva!” Poate căuta pe oricine dorește, dar tu tot n-o să te apropii de el. În general, ești destul de prietenos cu el, dar când vrea să te acapareze sau să te promoveze, găsești scuze ca să-l eviți și îți pierzi entuziasmul, astfel încât să nu-și dea seama ce gândești. De fapt, în inima ta, știi limpede ca lumina zilei: „N-o să mă apropii de tine, diavole! Îl am pe Dumnezeu în inima mea și El îmi spune să nu mă implic în politică. Ești o persoană politică, așa că am de gând să nu mă apropii de tine. Vrei să mă promovezi într-o funcție oficială și să-mi folosești talentele ca să te slujesc, dar n-o să-ți dau nici măcar o șansă! Chiar dacă doar mătur pe jos și duc gunoiul în acest birou guvernamental, n-o să devin un funcționar! Câștig pur și simplu suficienți bani cât să mă întrețin, n-o să vă slujesc!” Dar, în realitate, trebuie să spui asta: „Voi, conducătorii, aveți națiunea în inimile voastre, vă ocupați de nenumărate chestiuni și sunteți în slujba poporului, având grijă de oamenii de rând! Noi, oamenii obișnuiți, nu conștientizăm multe și ne pasă doar de burțile noastre; nu suntem de aceeași factură și nu putem face ce faceți voi, conducătorii.” Faci mereu pe prostul în fața lui, astfel încât să nu-și poată da seama ce gândești. Chiar dacă ai talente, nu le arăți. Le demonstrezi puțin doar în momentele critice și el vede că ești cu adevărat talentat. De obicei, faci câteva mici greșeli ca să-l faci să creadă că nu ești chiar atât de capabil, dar tot nu se poate descurca fără tine la muncă. Aceasta se numește înțelepciune. Te joci cu diavolul, te folosești de el ca să prestezi servicii și îi câștigi banii, dar nu te apropii de el și îl disprețuiești în inima ta, nu-i așa? Asta înseamnă să nu te apropii. Poți face asta? (Da.) La prânz, liderul își conduce micul sedan și caută peste tot un restaurant cunoscut unde să mănânce. Îți strigă: „Xiao Zhang, hai să ieșim și să mâncăm ceva; ce vrei să mănânci azi?” Tu spui: „N-am mâncat tăiței prăjiți cu sos de fasole de câteva zile și nici chifle fierte în abur de mult timp; asta vreau să mănânc. Merg acasă la prânz, vrei și tu?” Îi răspunzi așa și, când aude asta, îți spune: „Ce să mănânci? E fiertură pentru porci, oamenii nu mănâncă așa ceva!” Nu vrea să mănânce nimic din ce-i spui și își spune în sinea lui: „Individul ăsta e chiar așa cum se spune – prostia din naștere n-are leac. Cine mănâncă chifle fierte în abur și tăiței prăjiți cu sos de fasole în zilele noastre? Demnitarii mănâncă mult mai bine de atât!” Acești demnitari merg la restaurante și cheltuie fonduri publice, se bucură de gloria și splendoarea funcției de demnitar și mănâncă doar meniuri extravagante: o singură masă costă peste o mie de yuani. Mănâncă piele de arici și creier de maimuță. Acești monștri și diavoli mănâncă orice, nu există ceva ce să nu poată mânca sau bea. Ce îți spui în inima ta? „N-o să fiu părtaș la păcatele voastre, o să păstrez distanța față de voi, progenituri ale diavolilor, mizerabili care devorează carne de om și beau sânge de om! Prefer să ajung din nou să mănânc tăiței prăjiți cu sos de fasole și chifle fierte în abur, decât să mă bucur de stilul tău de viață extravagant. Chiar dacă trebuie să mănânc tărâțe, tot n-o să mă apropii deloc de tine; n-am de gând să mă las absorbit de răutatea ta sau să iau parte la păcatele tale. Să mănânci carne de om și să bei sânge de om e ceva ce fac diavolii, nu oamenii. Care va fi finalul ultim? Vei merge cu siguranță în iad și vei fi pedepsit! Fac concesii și compromisuri și-mi câștig existența sub autoritatea ta, dar scopul meu este să-mi asigur mijloacele de trai, să-L urmez pe Dumnezeu și să-mi fac datoria. Nu încerc să fiu promovat sau să mă implic în politică; te detest din adâncul inimii mele!” Așadar, oricum te-ar ademeni liderul să te bucuri de o masă copioasă, tu nu mergi. În weekend, dacă te invită la karaoke, să fii înconjurat de femei frumoase și să bei vin bun; dacă te invită la o ceainărie pentru relaxare sau distracție sau să vezi un spectacol cu travestiți, vei merge sau nu? Dacă vrei să te apropii de organizație sau de partid, va trebui să mergi în aceste locuri. Dar, în acest moment, spui: „Practic cuvintele lui Dumnezeu, nu mă implic în politică, nu voi participa la nimic din toate acestea, nu voi lua parte la păcatele lor.” În următoarea zi, când se reunesc, discută despre cât de frumoasă este cutare Miss, spunând că este regina balului, cât de talentată este la cântat, cât de delicios este vinul dintr-o anumită perioadă din Franța, unde să meargă la distracție, unde să se bucure de izvoare termale… Vorbesc despre aceste lucruri – îi invidiezi? Ești invidios? Trebuie să-ți pui căștile, să-ți astupi urechile; nu-i asculta pe acești diavoli rostind cuvinte diavolești, stai departe de ei, păstrează-ți inima calmă, nu lua parte la păcatele păcătoșilor, păstrează distanța față de viețile lor murdare și nu te lăsa prins în capcana ticăloșiei lor. Scopul tău este să nu te implici în politică. Cei care caută să avanseze, care vor să se apropie de organizație și doresc să fie promovați: obiectivul lor când trăiesc astfel este, de fapt, să participe la politică, să intre direct în politică, cu scopul de a obține o funcție în cercurile politice și de a duce o viață nepotrivită nici pentru un om, nici pentru o fiară. Însă tu ești exact opusul lor. Trebuie să stai departe de o astfel de viață murdară. Scopul distanțării față de acest gen de viață este de a nu-ți dori și de a nu-ți păsa de nicio perspectivă politică. Viitorul tău este să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea. Prin urmare, ar trebui să-ți fie limpede în inima ta că tot ceea ce faci acum are însemnătate și valoare; este pentru urmărirea adevărului, de dragul dobândirii mântuirii. Nu este un sacrificiu lipsit de sens, nici nu te comporți într-un mod atipic. Ba mai mult, nu ești singur. Așadar, scopul final pentru care te ferești de aceste vieți păcătoase este, de fapt, de a te separa de acești oameni, de a te distanța de ceea ce numesc ei politică. Acesta este al doilea principiu al neimplicării în politică – să nu te apropii.

Să nu te apropii de politicieni este minimul pe care ar trebui să îl faci și, în plus, înseamnă să nu participi. De exemplu, dacă există o oportunitate de promovare ca șef de secție, director sau șef de birou, toți abia așteaptă să se afirme, să-și îmbunătățească performanța, să le dea cadouri liderilor, să tragă sfori, să studieze toate posibilitățile și să încerce orice mijloace pentru ca liderii și superiorii să le vadă talentele, abilitățile și valoarea și chiar valoarea lor de a se lăsa folosiți. Preferă să fie lingușitori, să se gudure pe lângă lideri și superiori și fac orice le cer aceștia, chiar dacă nu vor să o facă. Unii oameni dau bani, iar alții își oferă chiar și trupurile pentru a participa la luptele politice. În aceste lupte, unii socializează cu liderii, alții le dau o grămadă de bani și cadouri, iar alții își oferă trupurile liderilor, cu scopul final de a fi promovați sau îndrumați de aceștia și de a urma calea politicii. În calitatea ta de credincios în Dumnezeu, dacă știi că aceste practici implică participarea la politică, ar trebui să nu te implici. În primul rând, nu oferi cadouri și nu socializa de dragul perspectivelor tale politice sau al unei funcții oficiale. De asemenea, nu le dezvălui liderilor în mod activ punctele tale forte și nu apela în niciun caz la măsuri extreme ca să concurezi pentru atenția lor. Lasă-i pe alții să concureze fără tine. De fiecare dată când te nominalizează șeful, spune: „Nu particip de data asta, nu sunt calificat.” Trebuie doar să spui că nu ești calificat și să-i lași pe alții să meargă mai departe; sunt mulți oameni care se vor oferi să concureze. Când șeful spune: „Xiao Zhang, e rândul tău de data asta”, răspunde: „Nu sunt calificat încă, șefule, te rog să mă scuzi. Nu sunt capabil. Lasă-l pe Xiao Li să meargă întâi și, dacă Xiao Li nu este capabil, lasă-l pe Xiao Wang să meargă. Lasă-i pe ei să o facă.” Șeful va spune: „Ești prost? Dacă ei acceptă, nu o să primești niciun beneficiu: n-o să primești o casă, bonusuri sau măriri de salariu.” Atunci spui: „Dacă nu primesc nimic, asta este. Am suficientă mâncare și suficienți bani de cheltuială, deci nu vă îngrijorați, domnule. Dacă tot vă faceți griji, dați-mi bonusuri puțin mai mari la sfârșitul anului.” Nu participa la lupta lor. Lasă-i să concureze pe cei care vor. Nu recurge la diverse mijloace, nu-ți folosi deloc energia și nu plăti niciun preț. Nu cheltui niciun bănuț, nu spune niciun cuvânt, nu face nimic în plus și nu depune niciun efort suplimentar pentru promovare. Chiar dacă ai condițiile, legăturile și un grup adecvat de oameni, tot nu participa. Aceasta înseamnă să renunți cu adevărat, să nu te implici cu adevărat. Acei oameni laici te privesc constant cu milă și spun mereu: „Ești prost, ești nătâng!” Dar tu zici: „Spuneți orice vreți despre mine; tot nu vreau să particip.” Oamenii întreabă: „De ce nu vrei să participi?” Tu spui: „Câștig suficienți bani de cheltuială. Nu sunt calificat. Toți sunteți mai buni decât mine, deci mergeți voi.” Ești în stare să te abții de la participare? (Da.) Desigur, dacă ai ocazia de a fi promovat șef de secție adjunct sau director adjunct, o poți refuza, dar dacă ți se oferă funcția de șef de birou sau guvernator de provincie, poți proceda la fel? S-ar putea să nu fie ușor: cu cât este mai înaltă funcția, cu atât devine mai tentantă și cu cât este mai mare autoritatea ei, cu atât ispita este mai puternică deoarece, atunci când ai mai multă autoritate, primești un tratament mai bun, cuvintele tale devin mai influente și desfătarea ta fizică sporește. Vezi tu, primarul, guvernatorul și președintele, toți aceștia au reședințe oficiale proprii. Toate cheltuielile lor, atât în deplasări, cât și acasă, sunt acoperite de stat. Prin urmare, cu cât interacționezi mai mult cu clasele superioare, cu atât mai ispitit ești de ele și cu cât ai mai multe oportunități de a interacționa cu ele, cu atât devine mai greu să renunți la aceste oportunități. Ca să eviți ispita, muncește la nivelul de jos, nepunând piciorul în cercurile claselor superioare. Abține-te de la a face orice pas în cercurile claselor superioare. Asta se numește a nu te implica. Nimic din ce spui sau faci nu are legătură cu politica; totul se rezumă la păstrarea distanței față de aceste lucruri. Indiferent cine reușește să fie ales ca funcționar de rang înalt în fiecare concurs în parte, indiferent cine ajunge să dețină multă putere, tu nu-i invidiezi, nu ești jignit și nu regreți, deoarece, în încă o ispită sau în circumstanța orchestrată de Dumnezeu, ai practicat principiul neimplicării în politică pe care îl cere Dumnezeu. Ai îndeplinit cerința Lui și, în fața Satanei, ești victorios; în fața lui Dumnezeu, ești un biruitor și El te aprobă. Unii oameni spun: „Dacă Dumnezeu mă aprobă, îmi va crește puțin salariul?” Nu, aprobarea lui Dumnezeu și recunoașterea ta ca biruitor înseamnă că ești cu un pas mai aproape de mântuire și că El te privește cu tot mai multă bunăvoință – este o mare onoare. E ușor să te abții de la participarea la chestiuni politice? Cei cărora le place competiția n-au decât să concureze. Cei cărora le place să vorbească în favoarea acestor chestiuni n-au decât să o facă. Cei care adoră să se ocupe cu astfel de lucruri n-au decât să se ocupe. În orice caz, ție nu-ți pasă, nici nu-ți bați capul cu aceste lucruri, deoarece tu nu cauți avansarea și nu-ți propui să ai o carieră oficială. Acesta este al treilea principiu al neimplicării în politică – să nu participi.

Al patrulea principiu al neimplicării în politică este să nu iei partea nimănui. „A lua partea cuiva” este un tip de jargon folosit de politicieni și, în lumea politică, este un fenomen obișnuit să iei partea cuiva. Când participi la politică, trebuie să-ți exprimi clar poziția: dacă ești de partea partidului A sau a partidului B. Imediat ce te implici în politică, trebuie să iei partea cuiva. Dacă nu te implici, nu este nevoie să faci asta sau poți spune că nu iei partea nimănui. Dacă rămâi neutru și nu acorzi atenție disputelor lor sau motivelor pentru care se ceartă cele două părți, atunci nu iei partea nimănui. Indiferent dacă susții partidul A sau partidul B, nu există niciun rezultat sau răspuns din partea ta. Spui: „Nu sunt de partea nimănui, mă abțin. Am o relație bună atât cu A, cât și cu B, dar nu mă apropii de niciunul dintre ei. Nu particip la certurile lor.” Acești oameni sunt uimiți: faci parte din partidul A sau din partidul B la urma urmei? Încearcă mereu să te câștige de partea lor, dar nimeni nu reușește. Rezultatul final este că înțeleg că nu iei partea niciunui partid. În cele din urmă, superiorul tău direct spune: „Ce alunecos ești, de ce nu m-ai susținut într-un astfel de moment critic?” Răspunzi: „Șefule, nu îndrăznesc să aspir la o astfel de onoare, n-am aceeași profunzime intelectuală, nici nu sunt foarte competent în slujba mea; mă tem să nu te dezamăgesc. Șefule, te rog să mă ierți, sunt doar o persoană neînsemnată care se apleacă după un bănuț; sunt doar un om de rând, nu îndrăznesc să iau partea nimănui. Te rog să fii îngăduitor cu mine și să nu mă pedepsești, sigur o să te susțin data viitoare.” În realitate, doar îl trimiți la plimbare. Nu l-ai jignit și nu poate face nimic în privința asta. Ceilalți se pot lupta și certa cum vor ei, nu are nicio legătură cu tine, ești un spectator. De ce spun că ești un spectator? Tu nu urmărești să ai o carieră oficială, să devii o oficialitate, să ajungi cunoscut, să aduci glorie strămoșilor tăi sau să pășești în lumea politică. Nu urmărești perspective politice; scopul tău este să te ferești de o carieră oficială și de aceste personaje politice. Prin urmare, alegi în mod deliberat să nu iei partea nimănui, să nu alegi partidul A sau partidul B și cine ia partea cui nu are nicio legătură cu tine. Oricând încearcă cineva să te convingă, doar îi râzi în nas și faci pe prostul, spunând: „Nu știu cine are dreptate, toți îmi sunteți prieteni buni, mă voi bucura indiferent cine câștigă.” Ei spun: „Ești un individ foarte alunecos!” Iar tu răspunzi: „Nu sunt alunecos, sunt doar prost; voi sunteți experții!” Te prefaci că ești nedumerit în fața lor. Este în regulă să nu iei partea nimănui? Nu fi naiv, nu-i accepta pe cei care încearcă să profite de tine. Indiferent de nivelul politic, apa este mereu tulbure – nu-i poți vedea fundul. Nu este ca un izvor limpede, unde poți vedea fundul apei; este o apă tulbure, o mocirlă. Dacă un lider te tratează bine, te apropii de el și îi ții partea, dar nu știi dacă asta îți va face bine sau rău. Nu-ți poți da seama care va fi viitorul lui, dacă va sfârși în lanțuri sau va ajunge o persoană importantă. Toți acei oameni sunt niște crocodili într-o mlaștină, există unii mari și alții mici. Fiind o persoană neînsemnată, nu-ți vei putea da seama dacă fiecare cuvânt pe care îl rostesc este adevărat sau fals, pe cine tratează ei bine și pe cine nu și care este scopul acțiunilor lor zilnice – pur și simplu n-ai de unde ști. Așadar, dacă vrei să te protejezi, cel mai simplu și înalt principiu este să nu iei partea nimănui. Dacă sunt buni cu tine, dă dovadă de entuziasm față de ei; dacă nu sunt, tot dă dovadă de entuziasm, dar nu le ține partea. Când intervine ceva, doar râzi și prefă-te nedumerit; când te întreabă ceva, spune că nu știi, că nu-ți este clar sau că n-ai văzut acel lucru până atunci. Poți răspunde așa? (Da, acum pot.) Este adecvat să aplici aceste principii în biserică? (Nu este adecvat.) Aceste șiretlicuri sunt adecvate doar pentru locurile unde sălășluiesc diavolii, nu trebuie folosite printre frați și surori. Aceasta înseamnă înțelepciune. În locurile unde sălășluiesc diavolii, trebuie să fii înțelept ca șerpii; nu poți fi nesăbuit, trebuie să fii înțelept. Indiferent cine te trage spre el, nu te duce să stai de partea lui. Indiferent cine creează un conflict cu tine sau te displace, nu te opune și nu lua atitudine împotriva lui. Fă-l să creadă că nu ești împotriva lui. Aceste lucruri țin de înțelepciune. Nu concura cu nicio forță politică, nu te apropia de niciuna dintre ele, nu intra în cârdășie și nu arăta bunăvoință față de niciuna dintre ele. Aceasta este înțelepciune, asta înseamnă să nu iei partea nimănui. Nu-i așa? (Ba da.) Ai învățat cum să faci asta? (Da.) În momentele critice, trebuie să te prefaci că ești surd și mut, că ești smintit și nesăbuit, să-i lași să te considere un prost ignorant. Dacă îți spun să faci ceva, fă-o, acceptă-le sfatul fără să le pui întrebări și arată-le cât de obedient ești. Obedient în ce măsură? Ca un om slugarnic, ascultând mereu, fără să vorbească vreodată neîntrebat, fără să ceară vreodată noutăți despre șef sau informații despre cutare ori cutare – fii deosebit de obedient. Dar n-ar trebui să-ți dai niciodată în vileag adevăratele gânduri în fața lor; odată ce ți-ai dat în vileag adevăratele gânduri și intenții, te vor pedepsi și îți vor da o lecție. Dacă nu ești de partea lor, nu-i poți lăsa să-și dea seama – chiar dacă îi respingi, nu-i poți lăsa să afle asta. De ce ar trebui să procedezi astfel? Pentru că, în ochii lor, dacă nu ești prietenul lor, ești adversarul lor. Odată ce devii un adversar în ochii lor, vei fi cel pe care își propun să-l pedepsească: te vor trata ca pe ghimpele din ochii lor, ca pe spinul din coasta lor și vor trebui să te pedepsească. Prin urmare, trebuie să dai dovadă de înțelepciune și să te prefaci că ești neghiob. Nu-ți arăta abilitățile; dacă îți exprimi gândurile, punctele de vedere, pozițiile și atitudinile față de ceva, atunci ești nesăbuit. Ai înțeles? (Am înțeles.) În fața satanelor și a diavolilor, mai ales când te apropii de un grup din lumea politică, trebuie să fii deosebit de atent, să te protejezi, să nu te crezi isteț sau să faci pe deșteptul, să nu te dai în spectacol, să nu încerci să-ți demonstrezi valoarea – trebuie să fii discret. Dacă vrei să-ți asiguri supraviețuirea într-un astfel de mediu complex și, de asemenea, să crezi în Dumnezeu, să-ți faci datoria, să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea, atunci primul lucru pe care s-ar cuveni să-l faci este să te protejezi. Unul dintre modurile de a te proteja este să nu provoci nicio forță politică și să nu devii ținta atacurilor sau pedepselor acestora – așa poți rămâne puțin mai în siguranță. Dacă refuzi mereu să-i asculți, să te supui lor sau să te apropii de ei, te vor antipatiza și vor dori să te pedepsească. Pe de altă parte, dacă văd că ai talent și capacitate de muncă, dacă observă că ești profitabil pentru ei și că, în cazul în care le ții locul, nu le vei da în vileag secretele și nu le vei strica reputația pe viitor, atunci vor dori să-ți fie mentori. Este un lucru bun să-ți fie mentori? (Nu.) Dacă au pus ochii pe tine și vor să-ți fie mentori, atunci spune-Mi, nu e ca și cum ai fi posedat de un spirit rău? (Ba da.) Dacă au pus ochii pe tine, ai dat de necaz. Prin urmare, înainte de a intra în vizorul lor, nu trebuie să-i lași să te aprecieze; trebuie să te prefaci că ești neghiob, de parcă n-ai putea să faci nimic extrem de bine. Fă o treabă acceptabilă în majoritatea cazurilor. Chiar dacă ar putea fi nemulțumiți, nu vor putea să-ți caute vină sau să găsească motive de a scăpa de tine. Asta este suficient și îți aduce efectul dorit. Dacă faci lucrurile prea bine, dacă totul decurge perfect și sunt deosebit de mulțumiți de tine și te stimează, nu este bine. Într-o privință, te vor considera o amenințare pentru traiectoria lor politică și, în alta, și-ar putea dori să-ți devină mentori; niciuna dintre aceste situații nu este bună pentru tine. Așadar, pentru a-ți găsi locul în această societate, pe lângă evitarea și distanțarea de diversele forțe, există ceva chiar mai important, și anume să gestionezi în mod competent relațiile și chestiunile referitoare la diversele forțe sau la superiorul tău direct. De exemplu, dacă te afirmi prea mult, dacă vrei să-ți demonstrezi valoarea prea mult sau dacă faci lucrurile fără înțelepciune, s-ar putea să fii prins într-o dilemă în care nu poți refuza nimic sau ești nevoit să faci ceva ce nu vrei. Ce se poate face în acest caz? Așadar, este dificil de găsit o soluție la această problemă. Trebuie să te rogi frecvent lui Dumnezeu, să fii liniștit înaintea Lui, să-L lași să te îndrume, să-ți dea înțelepciune, să-ți dea cuvintele pe care să le rostești, să te îndrume în ceea ce ar trebui să faci și să te ajute să te descurci în acea situație, astfel încât să te poți proteja și să fii protejat de Dumnezeu în astfel de cercuri complexe. Când ai primit apărarea lui Dumnezeu și ești capabil să te protejezi, doar atunci poți avea condițiile de bază pentru a fi liniștit înaintea Lui, a mânca și a bea cuvintele Sale, a cugeta la ele și a urmări adevărul. Înțelegi aceste lucruri? (Da, le înțeleg.) Acesta este principiul de a nu lua partea nimănui.

Există un alt principiu al neimplicării în politică, și anume să nu-ți faci poziția cunoscută. Indiferent dacă este vorba de punctele de vedere, atitudinile sau tendințele politice, ori de intenția, scopul, expresiile și gândurile conducătorilor sau de faptul că aceștia au dreptate sau se înșală, nu ar trebui să-ți faci poziția cunoscută. Când șeful te întreabă: „Ești de acord cu ceea ce am spus adineauri? Care e părerea ta?”, îi răspunzi: „Ce ai spus? Auzul meu nu e foarte bun, nu te-am auzit.” Șeful se înfurie după ce aude asta și nu-ți mai vorbește. În inima ta, îți spui: „Minunat, oricum nu voiam să spun nimic!” Ar trebui să te prefaci că ești surd și mut și nu ar trebui să-ți faci mereu poziția cunoscută sau să arăți cât de deștept ești, spunând: „Șefule, am câteva opinii, am unele idei.” Dacă ridici mereu mâna și iei atitudine, e pur și simplu o nesăbuință. N-ar trebui să iei cuvântul când ai opinii despre șef și, când ai păreri despre un anumit coleg sau când vezi că șeful tău face ceva greșit, nu scoate un sunet. Dar dacă liderul te întreabă despre aceste lucruri, ce spui? „Ai făcut o treabă grozavă în această privință, ești la alt nivel față de noi, micii muncitori. Ești cu adevărat plin de tact!” Ar trebui să-i aduci laude, să-i vorbești cu o voce atât de măgulitoare încât să înceapă să se simtă euforic și, când vezi că ți-ai atins scopul, să nu-l mai lauzi, deoarece aproape că îți vine rău. Indiferent ce spune șeful tău despre politici, opinii, directivele de sus despre implementarea muncii sau ce atitudine are față de orice, tu faci pe prostul și spui câteva propoziții ambigue. Când te va auzi șeful, va spune: „Individul ăsta a fost mereu confuz, așa că e normal să fie confuz și în privința asta.” În regulă, ai reușit să te strecori prin șiretlicuri. Orice ar spune șeful, n-ar trebui să-ți faci niciodată poziția cunoscută. Dacă iei masa cu șeful și acesta vrea să-ți declari poziția față de ceva, spui: „Uite ce mult orez am mâncat; mi-a crescut glicemia și mă simt puțin amețit, așa că n-am auzit prea clar ce ai spus mai devreme. Șefule, putem discuta despre asta data viitoare?” Doar fii vag cu el. Dacă șeful trimite pe cineva care să-ți afle părerile despre el, despre comitetul de partid sau politicile naționale, ar trebui să exprimi vreo părere? (Nu.) Atitudinea ta publică ar trebui să fie că nu ai nicio părere, dar cum rămâne cu adevărata ta atitudine? Chiar dacă ai păreri, nu le spune: asta se numește „a păcăli o fantomă”. Există o zicală alegorică: „Pune flori de plastic pe mormântul cuiva – păcălește o fantomă”, nu-i așa? Când te confrunți cu probleme importante privind binele și răul, chiar dacă ai atitudini și puncte de vedere, nu ar trebui să le exprimi. De ce? Aceste lucruri nu implică credința în Dumnezeu, nu implică adevărul, toate sunt chestiuni din lumea diavolilor și nu au nicio legătură cu noi, credincioșii. Nu contează care sunt atitudinile noastre, ce contează este faptul că aceste lucruri nu au nicio legătură cu noi; deși am putea avea o atitudine, în realitate, este vorba de înțelegerea și deslușirea esenței lor; atitudinea și principiul nostru de practicare sunt să ne ferim de ele, să le respingem și să respingem influența și controlul lor. Cât despre atitudinile altor oameni, ele nu au nicio legătură cu noi; țin de lumea diavolilor și nu au nicio legătură cu credincioșii în Dumnezeu. Aceste lucruri nu implică urmărirea adevărului, nici nu implică mântuirea, cu atât mai puțin orice atitudine a lui Dumnezeu față de tine; așadar, nu este nevoie să ai vreo atitudine, nici să exprimi vreo atitudine. Poți să râzi pur și simplu, spunând: „Șefule, procesul gândirii mele e superficial și mintea mea este tulbure; am studiat politica atât de mult timp, dar n-am cunoscut nicio revoluție politică în gândurile mele, prin urmare, fiind o persoană de rând, încă nu pot pricepe politicile de sus sau sensul spuselor tale. Îți cer iertare.” Acesta e un răspuns suficient. Înseamnă asta că păcălești o fantomă? (Da.) De asemenea, poți spune: „Ochii șefului sunt luminoși și ochii oamenilor sunt limpezi, dar eu sunt singurul ai cărui ochi au o privire nedumerită: nu sunt capabil să văd sau să înțeleg nimic! Nu sunt membru de partid, așa că nu am spirit de partid. Nu pot înțelege aceste lucruri. Vorbește cu noi, șefule, tu ai prioritate față de noi. Orice ai spune, o să ascultăm și o să punem în aplicare. Este suficient pentru mine.” Nu este simplu? Îndeplinește principiul de a nu-ți face poziția cunoscută? (Da.) Simulând astfel și neclarificându-ți poziția, te poți proteja. Oare șeful știe care sunt intențiile tale? Nu știe. Crede că ești doar un idiot, spunându-și: „Individul ăsta nu caută să fie avansat. Cu astfel de condiții favorabile, cei mai mulți oameni ar fi fost deja promovați într-o funcție mai înaltă, poate chiar de primar. Tipul ăsta ar putea fi guvernator de provincie, dar pur și simplu nu vrea să avanseze, continuă să facă pe prostul și nu se apropie de organizație – e un exemplu tipic de prost!” Ce ai spune în inima ta? „În ochii tăi, sunt un prost. Dar în ochii lui Dumnezeu, sunt un porumbel fără pată. Sunt mai valoros decât tine. Diavol bătrân ce ești, deții o funcție oficială, participi puțin la politică și crezi că asta te face superior. În ochii mei, nu ești mai bun decât o biată lăcustă!” Poți spune asta? (Nu, nu putem.) Nu poți spune asta. Ai grijă, deoarece pereții au urechi; poți vorbi acasă cu câinele tău și să te oprești acolo. Sunt foarte puțini oameni în această lume în care poți avea încredere și cărora te poți destăinui; prin urmare, când te confrunți cu probleme principiale importante, fie în cercurile politice, fie în orice grup social, ar trebui să înveți să nu-ți faci poziția cunoscută, mai ales când este vorba de politică, de putere sau de a lua partea cuiva. Nu trebuie în niciun caz să-ți exprimi clar poziția. Dacă o faci, este ca și cum te-ai pune singur la frigare. Cum e să fii pus la frigare? Dacă vrei să afli, este de ajuns să iei atitudine și vei vedea. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Este posibil să nu-ți faci poziția cunoscută? Depinde ce urmărești în inima ta. Dacă urmărești cu adevărat o carieră oficială, dacă vrei să devii o oficialitate, nu doar vei lua atitudine, ci îți vei și exprima poziția clar și vei face acest lucru în fața șefului tău, urcând totodată treptele ierarhiei – în acest caz, vei ajunge o persoană de toată jena. Nu aplici principiul de a nu te implica în politică; iei parte la ea. Dacă iei parte la politică, pleacă de aici. Nu sta în casa lui Dumnezeu. Ești un neîncrezător, aparții lumii, diavolilor, nu casei lui Dumnezeu – nu te numeri printre aleșii Lui. Chiar dacă stai în casa lui Dumnezeu, te-ai strecurat în ea, ai vrut să apuci o mușcătură de mâncare, să primești o binecuvântare – o astfel de persoană nu este binevenită aici. Dar, pe de altă parte, dacă ai calificări personale excelente și ești în situația de a avea multe ocazii de a deveni o oficialitate și de a începe o carieră, dar cu toate acestea poți evita să te apropii, să participi, să iei partea cuiva și să iei atitudine, atunci ești capabil să nu te implici în politică. Îți amintești aceste principii? Sunt fezabile? (Da, sunt.) Vezi, toți cei din cercurile politice care vor mereu să se afirme, să iasă în evidență, dar și cei care doresc să-și exprime punctele de vedere și atitudinile, având o dorință deosebit de puternică de a se exprima – toți au un singur scop: vor să dețină o funcție oficială. Ca să ne exprimăm frumos, vor să participe la politică; dar, în realitate, vor doar să dețină o funcție, să aibă autoritate și să se bucure de o viață bună prin intermediul funcției lor. Vor să-și folosească funcția pentru a atinge diverse scopuri personale și a-și spori prestigiul. Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Unii oameni nu au un calibru foarte bun; sunt plini de defecte, dar vor cu toate acestea să devină oficialități și să participe la politică. Drept urmare, se bazează pe eforturile lor și urcă treptele ierarhiei cu orice cost; își lingușesc superiorii și se poartă cu funcționarii guvernamentali ca niște slugi personale. În cele din urmă, își ating scopul de a participa la politică și își îndeplinesc visul de a avea o carieră oficială.

În ceea ce privește neimplicarea în politică, am avut părtășie despre cinci principii. Primul principiu este să nu te înscrii în niciun partid. Conducătorii oricărei țări fac cu toții parte dintr-un partid politic, să nu mai vorbim de liderii țărilor autoritare, care fac și ei parte dintr-un partid politic. Prin urmare, primul principiu al neimplicării în politică este să nu te înscrii în niciun partid. Nu tocmai asta am spus? (Ba da.) Deci care este al doilea principiu? (Să nu ne apropiem de ei.) Să nu te apropii de ei sau de cercurile politice. Care este al treilea principiu? (Să nu participăm.) Așa este, să nu participi la niciuna dintre activitățile, mișcările sau discuțiile lor ideologice, cu alte cuvinte, să nu faci parte din rândul lor. Care este al patrulea principiu? (Să nu iei partea nimănui.) Nu ține partea nimănui, lasă-i să se certe în legătură cu cine are dreptate și cine se înșală; pe scurt, nu lua partea nimănui. Care este al cincilea principiu? (Să nu ne facem poziția cunoscută.) Să nu-ți faci poziția cunoscută. Cineva spune: „Dacă nu-ți faci poziția cunoscută, nu ești doar o pacoste?” Îi răspunzi: „Nu am o opinie, sunt doar o persoană obișnuită, nu am multă educație, procesul gândirii mele nu e deloc remarcabil – ce fel de opinie aș putea avea? Sunt doar un cetățean de rând, lasă-mă în pace.” Nu ai niciodată o opinie, în niciun moment. Când ți se cere să iei atitudine, te prefaci că sforăi, că dormi și, când văd că nu te interesează progresul, oamenii nu-ți vor cere să-ți faci opinia cunoscută, ceea ce este perfect, nu-i așa? Câte principii există în total? (Cinci.) Dacă urmezi aceste cinci principii, poți să nu te implici în politică și să nu fii forțat, afectat sau constrâns de nicio putere politică. Când ai de-a face cu cercurile politice de rang înalt sau mic, dacă pui în practică aceste cinci principii, vei fi capabil să nu te implici în politică. Acesta e un subiect care se aplică la cariera profesională. Desigur, chiar dacă nu ai nicio profesie, aceste principii rămân aceleași, neschimbate. Chiar dacă nu ești angajat, ar trebui totuși să respecți aceste principii de a nu te implica în politică – principiile nu se schimbă. Prin urmare, de ce ar trebui să nu te implici în politică? Ce este politica? Este o luptă, un joc al puterii. Politica este atât conspirație, cât și strategie. Ce altceva mai este politica? Politica se referă și la acele mișcări sau activități stârnite de diverse forțe. Nici măcar nu puteți să explicați ce este politica, totuși, marele balaur roșu acuză oameni din biserică de implicare în politică. Nu este absurd? Nu-i este ușor să găsească o vină când vrea asta? (Ba da.) Este în mod clar o acuzație falsă. Unii neghiobi și oameni confuzi, după ce ascultă cuvintele diavolești ale marelui balaur roșu, devin constrânși de el și nu îndrăznesc să-și aplice discernământul nici față de el, nici față de Satana. Oricând este adus în discuție subiectul identificării marelui balaur roșu sau a Satanei, se ascund într-un colț și nu îndrăznesc să deschidă gura; doar își dreg vocea sau se prefac că sunt nedumeriți. De ce se prefac? Nu e nevoie să se prefacă: nici măcar nu înțeleg ce este politica, deci cum pot participa la politică? Poate un om confuz ca ei să participe la politică? Prin urmare, pentru majoritatea oamenilor de rând, neimplicarea în politică este realizabilă în realitate. Tocmai am subliniat un aspect al principiului, și anume să nu faci nimic nesăbuit, să eviți să te implici în politică în necunoștință de cauză, să te lași antrenat în politică fără să-ți dai măcar seama și, în cele din urmă, să devii un țap ispășitor sau un obiect de sacrificiu fără să înțelegi ce s-a întâmplat. Așadar, motivul pentru care avem părtășie despre aceste principii este, într-o anumită privință, de a-ți spune că inteligența ta nu este, pur și simplu, suficientă pentru a înțelege adevărata esență a politicii. În altă privință, dacă practici aceste principii, vei fi capabil să te protejezi mai bine și să eviți ca alții să profite de tine în orice situație sau în situațiile în care ești neștiutor sau ignorant. Prin simpla respectare a acestor principii, îți poți garanta propria siguranță relativă în orice grup. În consecință, aceste principii nu sunt doar amuleta ta de protecție, ci și principiile pe care Dumnezeu te sfătuiește să le urmezi în domeniul politicii. Urmând aceste principii, te poți bucura de beneficiile pe care ți le aduce adevărul și s-ar putea spune și că ești protejat de Dumnezeu. Dacă simți că protecția lui Dumnezeu este vagă și deșartă și că nu o poți vedea sau simți, atunci poți opta să practici aceste cinci principii. Astfel, poți experimenta cu adevărat protecția lui Dumnezeu, care e un tip mai real de protecție. Nu înseamnă doar să folosești cuvintele lui Dumnezeu ca să te protejezi, ci și să te protejezi practicând cuvintele lui Dumnezeu și respectând adevărurile-principii pe care ți le-a dezvăluit El. În orice caz, scopul final este atins și ești capabil prin neimplicarea în politică să te protejezi de grupurile malefice de oameni, să eviți diversele ispite și crize și, astfel, să-ți liniștești trupul și mintea înaintea lui Dumnezeu, într-o stare de calm, pace și siguranță, astfel încât să poți urmări adevărul. Cu toate acestea, dacă ești nechibzuit și nu știi cum să urmezi principiile învățate de la Dumnezeu și încerci să te faci remarcat și să te afirmi la întâmplare, acționând adesea fără înțelepciune și amestecându-te în diverse dispute și conflicte ce izvorăsc din politică și grupuri; dacă deseori cazi în diverse capcane și ispite, iar viața ta zilnică este antrenată și tulburată de aceste lucruri și îți petreci tot timpul gestionând și ocupându-te de aceste lupte legate de dispute și perturbări, atunci s-ar putea spune că inima ta nu va veni niciodată înaintea lui Dumnezeu și nu vei fi niciodată cu adevărat liniștit înaintea Sa. Dacă nu poți realiza acest lucru mărunt, nu există nicio speranță să pricepi cuvintele lui Dumnezeu, să aprofundezi sau să înțelegi adevărul, să practici adevărul și să pășești pe calea urmăririi adevărului pentru a fi mântuit. Dacă ești prins în capcană de aceste lucruri, este echivalent cu a fi prins în capcană de diavol. Dacă nu ai principiile pentru a gestiona aceste chestiuni, finalitatea ta ultimă va fi înghițită de aceste lucruri. Viața ta zilnică, inima ta și viața ta vor fi prinse în aceste dispute și lupte. Te vei gândi doar cum să scapi de aceste lucruri, cum să te lupți și să te cerți cu acei oameni și cum să-ți demonstrezi nevinovăția și să ceri dreptate. Drept urmare, cu cât ești mai prins în aceste chestiuni, cu atât mai mult vrei să-ți demonstrezi rapid nevinovăția, să ceri dreptate și să primești o explicație și cu atât mai haotică și mai complicată va deveni inima ta. Cu cât este mai complicat mediul tău extern, cu atât mai complicată va deveni ființa ta interioară și cu cât este mai haotic mediul tău extern, cu atât mai haotică va deveni ființa ta interioară. Astfel, vei fi complet terminat, vei fi controlat și luat captiv de Satana. Dacă vei dori în continuare să urmărești adevărul și să fii mântuit, va fi imposibil! Vei fi complet inutil, imposibil de răscumpărat. La acel moment, vei spune: „Regret totul. Cercul politic al Satanei nu este decât o mlaștină! Dacă aș fi știut, aș fi ascultat de cuvintele lui Dumnezeu.” Ți-am spus cu mult timp în urmă, dar nu M-ai crezut. Ai insistat să primești o explicație de la ei, să auzi un cuvânt bun, un cuvânt de laudă și de recunoaștere din gura lor. Ai refuzat să respecți principiile și criteriile pe care ți le-a spus Dumnezeu, astfel încât meriți să fii târât de ei până când vei muri. În cele din urmă, Satana va fi distrus și tu vei fi distrus odată cu el, devenind jertfa lui funerară. Meriți asta! Cine te-a pus să-l urmezi pe Satana? Cine te-a pus să cauți o explicație de la Satana? Cine te-a pus să fii atât de nesăbuit? Dumnezeu ți-a dat înțelepciune, dar nu ai folosit-o. Ți-a dat principii, dar nu le-ai respectat. Ai insistat să mergi pe drumul tău, să lupți împotriva acelor oameni cu mintea, talentele și darurile tale. Poți învinge diavolul? În plus, să lupți împotriva diavolului nu e ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu. Ce ți-a încredințat El este să-I urmezi calea, nu să lupți împotriva diavolului. Nu are nicio valoare pentru tine să lupți împotriva lui. Dumnezeu nu laudă acest lucru. Chiar dacă îl învingi, nu vei dobândi mântuirea. Înțelegi acum? Prin urmare, în industria și cercul politicii, trebuie să reții aceste principii pe care oamenii ar trebui să le urmeze. Poate că aceia dintre voi care vă faceți în prezent datoria cu normă întreagă ați putea considera aceste cuvinte drept nerealiste și relativ îndepărtate de voi. Dar, cel puțin, ele îți arată ce este politica, cum ar trebui să tratezi politica, cum să-i privești pe aceia care trăiesc în cercurile politice sau urmăresc perspective politice și cum să-i ajuți să-și rezolve problemele dacă au credință în Dumnezeu. Acestea sunt cele mai simple lucruri pe care ar trebui să le știți. Odată ce înțelegi și accepți pe deplin aceste principii, vei fi în stare să-i ajuți și, când vei întâlni astfel de oameni, vei fi capabil să te ocupi de problemele lor și să le rezolvi folosind principiile corespunzătoare. Ei bine, să încheiem aici părtășia noastră despre subiectul neimplicării în politică. La revedere!

18 iunie 2023