Avem părtășie despre acest subiect al urmăririi adevărului de destul de mult timp și toată părtășia noastră a implicat un aspect al practicii privind modul de urmărire a adevărului: renunțarea. Cu alte cuvinte, tot conținutul părtășiei noastre s-a referit la lucrurile la care oamenii ar trebui să renunțe pe parcursul credinței în Dumnezeu și al urmăririi adevărului, acestea fiind, de asemenea, lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe în viața lor și pe calea vieții pe care merg. Acestea sunt tocmai câteva dintre lucrurile care influențează urmărirea adevărului de către oameni. Așadar, care a fost primul element al conținutului nostru despre renunțare? (Renunțarea la diversele emoții negative ale oamenilor.) Și care a fost al doilea element? (Renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor.) Primul element al conținutului nostru despre renunțare a fost renunțarea la diversele emoții negative, iar al doilea a fost renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Fiecare element a cuprins destul de multe subiecte secundare și detalii, nu-i așa? (Da.) Indiferent de subiectul părtășiei noastre, de categoriile și elementele existente în acest conținut, de câte exemple au fost date sau de câte stări și esențe ale problemelor au fost expuse, pe scurt, tot conținutul despre care am avut părtășie se referă la diversele probleme cu care se confruntă oamenii pe parcursul credinței în Dumnezeu și al urmăririi adevărului sau în viața lor reală, precum și la căile de practică pe care oamenii ar trebui să le aleagă și la adevărurile-principii pe care ar trebui să le respecte ori de câte ori se confruntă cu aceste probleme. Diversele aspecte pe care le implică aceste probleme nu sunt deșarte și nu există doar în gândurile oamenilor sau în lumile spirituale. În schimb, ele există în viața reală a oamenilor. Așadar, dacă ești dispus să urmărești adevărul, atunci, indiferent ce fel de probleme se abat asupra ta, sper că poți să cauți adevărul și să găsești adevărurile-principii corespunzătoare pe care să le consideri baza ta, să descoperi calea de practică și, astfel, să ai o cale de urmat ori de câte ori se abat aceste probleme asupra ta. Acesta este un scop fundamental al părtășiei despre tot acest conținut. Chiar dacă am terminat părtășia despre toate aceste adevăruri, va dura ceva timp ca oamenii să intre în aceste adevăruri-realități. Ei ar trebui să înceapă cu părtășia despre aceste adevăruri, să considere diversele adevăruri-principii ca fiind baza lor și să-și schimbe punctele de vedere cu privire la tot felul de lucruri, precum și atitudinile lor în viață și mijloacele de existență. În acest mod, pe parcursul credinței în Dumnezeu sau în timp ce trăiesc și există, ajungând să accepte aceste adevăruri-principii, oamenii vor reuși, fără să-și dea seama, să-și schimbe diversele gânduri, puncte de vedere sau atitudini false și mijloacele de existență care erau preexistente, vechi și proveneau de la Satana și vor reuși să se elibereze de firile corupte. Prin urmare, aceste cuvinte despre care am avut părtășie anterior și cuvintele despre care vom avea părtășie în viitor nu sunt un fel de cunoaștere sau un fel de învățătură și, cu siguranță, nu sunt o teorie. În schimb, sunt folosite pentru a-i ghida, îndruma și ajuta pe oameni să rezolve diversele probleme și dificultăți pe care le întâmpină în viața lor de zi cu zi. Ori de câte ori te confrunți cu o problemă, o împrejurare sau o persoană, un eveniment sau un lucru, poți căuta în conținutul părtășiei noastre criteriile adevărului pe care ar trebui să le respecți și să le pui în practică, astfel încât să poți acționa având adevărul ca bază și criteriu, în loc să practici conform firilor tale corupte și vechilor tale puncte de vedere incorecte. Scopul credinței oamenilor în Dumnezeu este să urmărească adevărul, dar scopul urmăririi adevărului nu este de a le umple viețile pustii, de a le schimba viețile pustii sau de a le îmbogăți lumile spirituale. Care este scopul urmăririi adevărului? Pentru oameni, scopul este acela de a se elibera de firile corupte pentru a fi mântuiți; desigur, oamenii se eliberează de firile corupte și pentru a se supune lui Dumnezeu, a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău. Dar, pentru Dumnezeu, scopul și semnificația urmăririi adevărului de către oameni nu sunt atât de obișnuite; nu se referă doar la mântuirea cuiva. În schimb, se referă la câștigarea de către Dumnezeu a unei persoane care nu mai este păcălită de firile corupte ale Satanei și, desigur, se referă și la câștigarea unui tip de om care poate fi compatibil cu Dumnezeu; mai important, se referă la faptul că Dumnezeu poate câștiga, din rândul omenirii create, un tip de om pe care îl dorește, unul care poate gestiona toate lucrurile și poate exista veșnic cu toate lucrurile. Această semnificație nu este la fel de simplă ca a fi doar mântuit, așa cum este pentru oameni. Prin urmare, atât pentru oameni, cât și pentru Dumnezeu, urmărirea adevărului este foarte importantă. Întrucât este atât de importantă, conținutul unui aspect al practicii privind urmărirea adevărului – cel de „renunțare” – este esențial pentru toți cei care doresc să urmărească dobândirea mântuirii. Întrucât practica „renunțării” este atât de importantă, oamenii trebuie să înțeleagă în detaliu diversele adevăruri-principii referitoare la „renunțare”, precum și diversele stări, dezvăluiri ale firilor corupte și gândurile și punctele de vedere corupte legate de practica „renunțării”, care au fost expuse. Oamenii vor atinge scopul de a urmări adevărul doar când vor examina și vor înțelege gândurile și punctele de vedere false ce sunt adesea dezvăluite în viața de zi cu zi, precum și firile corupte și dezvăluirile lor de corupție, ajungând astfel să se cunoască pe ei înșiși, să înțeleagă și să accepte un aspect al adevărului și apoi să practice în conformitate cu adevărurile-principii corespunzătoare. Practic, am ajuns la sfârșitul părtășiei noastre din această perioadă în legătură cu cele două elemente majore ale „renunțării” în cadrul modului de a urmări adevărul. Care a fost primul element? Renunțarea la diversele emoții negative ale oamenilor. Care a fost al doilea element? Renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Deși am acoperit mult conținut în părtășia noastră despre aceste două elemente, ceea ce e mai important este că trebuie să înțelegi fiecare dintre adevărurile-principii specifice implicate în aceste subiecte. Doar când înțeleg adevărurile-principii, oamenii pot să se comporte și să acționeze în conformitate cu acestea în viața lor de zi cu zi și pe calea vieții lor, să pătrundă treptat în adevărul-realitate și, pe parcursul urmăririi adevărului, să obțină treptat rezultatele de a înțelege și a obține adevărul.

Cele două elemente ale practicării „renunțării” din cadrul modului de urmărire a adevărului despre care am avut părtășie mai devreme se referă la firile corupte ale oamenilor, la diversele lor gânduri și puncte de vedere și la diversele probleme pe care le întâmpină în viața lor de zi cu zi. Dar există un alt element mai important sau, s-ar putea spune, chiar mai semnificativ în cadrul „renunțării”, despre care chiar trebuie să avem părtășie. Care este acela? Cel care se referă la atitudinile oamenilor față de Dumnezeu, gândurile și punctele lor de vedere față de El și principiile de practică după care Îl tratează pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Se poate spune că acest element este puțin mai important decât primele două. Deoarece acest element se referă direct la atitudinile oamenilor față de Dumnezeu, la gândurile și punctele lor de vedere față de El și la relația dintre oameni și Dumnezeu, este ultimul despre care vom vorbi în cadrul acestui element al „renunțării” și, desigur, este și cel mai important. Unele dintre subiectele din cadrul celor două elemente pe care le-am discutat anterior se referă la anumite atitudini și puncte de vedere pe care le au oamenii în legătură cu Dumnezeu sau la relația dintre oameni și Dumnezeu, dar în ceea ce privește perspectiva pe care am adoptat-o în părtășia noastră, am disecat în esență diversele probleme ale oamenilor dintr-o perspectivă umană – am disecat diversele firi corupte sau gândurile și punctele de vedere false ale oamenilor în contextul diferitelor lor tipuri de probleme. Astăzi vom avea părtășie despre atitudinile lor față de Dumnezeu și despre gândurile și punctele lor de vedere în legătură cu Dumnezeu. Acestea sunt cele mai importante lucruri la care oamenii trebuie să renunțe pe parcursul urmăririi adevărului. Nici acest element nu este așa simplu, deoarece, indiferent despre cine este vorba sau ce fel de persoană este, nimeni nu are un singur tip de atitudine față de Dumnezeu sau un singur tip de gânduri și puncte de vedere în legătură cu Dumnezeu și, desigur, relația dintre oameni și Dumnezeu nu este un singur tip de relație și, de asemenea, nu implică un singur tip de stare umană. Din cauza diverselor atitudini ale oamenilor față de Dumnezeu și din cauza diverselor gânduri și puncte de vedere pe care aceștia le au față de identitatea, statutul și imaginea lui Dumnezeu, precum și din alte motive, iau naștere diverse tipuri de relații între oameni și Dumnezeu. Așadar, astăzi vom avea părtășie despre acest element și vom vedea ce probleme grave sau ce conflicte ireconciliabile există încă între oameni și Dumnezeu și la ce altceva trebuie să renunțe ei mai exact. După ce vei înțelege asta, dacă ești cineva care urmărește adevărul, relația ta cu Dumnezeu se va îmbunătăți, iar punctul tău de vedere în privința Lui va deveni treptat mai aproape de a fi corect, pozitiv sau în acord cu adevărul. Al treilea element al conținutului despre renunțare ar trebui să fie renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu – acesta este al treilea element al lucrurilor la care ar trebui să renunțe oamenii. Înainte de a avea oficial părtășie despre acest subiect, să discutăm mai întâi pe scurt ce probleme din viața de zi cu zi implică bariere între oameni și Dumnezeu și ostilitatea lor față de Dumnezeu. Pe lângă unele probleme subiective legate de oameni în sine, nu există tot felul de probleme legate de modul în care aceștia Îl tratează pe Dumnezeu în timp ce cred în El și urmăresc adevărul? Oamenii au tot soiul de gânduri și puncte de vedere false și principii incorecte de practică în felul în care tratează diverse evenimente și lucruri și, la fel, au tot soiul de gânduri și puncte de vedere false și principii incorecte de practică în felul în care Îl tratează pe Dumnezeu. Dacă ești capabil să tratezi tot felul de persoane, evenimente și lucruri și să practici pe baza adevărurilor-principii – cu alte cuvinte, dacă ajungi să cunoști gândurile și punctele de vedere false pe care le ai cu privire la tot felul de persoane, evenimente și lucruri și, totodată, să rectifici aceste gânduri și puncte de vedere false și să renunți la ele, apoi să înfrunți și să rezolvi diverse probleme în conformitate cu gândurile și punctele de vedere corecte pe care Dumnezeu le spune oamenilor – atunci principiile tale de practică privind modul în care tratezi tot felul de persoane, evenimente și lucruri vor fi relativ în conformitate cu adevărurile-principii. Poate fi considerat acesta un semn că o persoană este mântuită? Privind lucrurile acum, nu, nu poate. Dacă nu aș fi adus în discuție conținutul părtășiei de astăzi, oamenii poate că s-ar fi gândit: „Când vine vorba de tot felul de lucruri, sunt capabil să le privesc și să practic în concordanță cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu, deci cred că sunt o persoană care urmărește adevărul, o persoană care a obținut rezultate în urmărirea adevărului și care este mântuită.” Judecând pe baza subiectului pe care l-am adus în discuție astăzi – diversele atitudini pe care le au oamenii față de Dumnezeu – este în conformitate cu realitatea această idee a lor? (Nu, nu este.) Este foarte clar că nu este în conformitate cu realitatea. Chiar dacă ai o anumită bază și o anumită atitudine pozitivă în felul în care tratezi tot felul de oameni, evenimente și lucruri, încă există tot felul de bariere între tine și Dumnezeu, iar atitudinea ta față de Dumnezeu încă este ostilă când vine vorba de diverse chestiuni. Această problemă este gravă și este cea mai mare dintre toate problemele. În perioada în care L-ai urmat pe Dumnezeu și ți-ai făcut datoria, prestația ta în toate aspectele le pare altora destul de decentă și, la prima vedere, pare a fi în concordanță cu adevărul și cu principiile. Însă, în inima ta există multe noțiuni despre Dumnezeu și bariere între tine și El și încă ai o atitudine ostilă față de Dumnezeu când te confrunți cu multe probleme. Aceste chestiuni sunt foarte grave. Dacă ele există în inima ta, asta nu dovedește că ești o persoană mântuită. Deoarece încă există multe bariere între tine și Dumnezeu și încă ai o atitudine ostilă față de Dumnezeu când vine vorba de chestiuni cheie, semnificative, nu doar că nu ești o persoană mântuită, dar ești și în pericol. Chiar dacă ai impresia că ești capabil să acționezi conform adevărurilor-principii când întâmpini multe probleme în viață și că acțiunile tale sunt relativ în concordanță cu adevărul, s-ar putea spune că acest lucru este doar o aparență exterioară și nu poate dovedi că ai fost mântuit. Aceasta deoarece nu ai ajuns la compatibilitate în relația ta cu Dumnezeu și nu I te supui încă lui Dumnezeu sau nu te temi de El. Prin urmare, ori de câte ori ți se întâmplă diverse lucruri, comportamentul tău exterior sau gândurile și punctele tale de vedere pot doar să arate că ai respectat doctrine, sloganuri și reglementări pe care le consideri corecte în aceste privințe, în loc să respecți adevărurile-principii. Poate exista aici un fel de relație de deducție și poate suna complicat, dar după ce voi avea părtășie despre conținutul specific al renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu, iar oamenii vor apela la o examinare atentă, vor înțelege sensul cuvintelor Mele.

Înainte de a avea părtășie în mod oficial despre subiectul renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu, să discutăm mai întâi ce bariere există între oameni și Dumnezeu. Ce bariere între oameni și Dumnezeu și ce ostilitate există față de El, pe care poți să le simți și de care ești conștient în viața ta de zi cu zi sau care apar la alți oameni? Aceste manifestări există cu siguranță. Au loc în preajma oamenilor în fiecare zi și le manifești în fiecare zi, prin urmare nu este nevoie să folosești prea multă energie gândindu-te – cum vei deschide gura, vei înșirui aceste probleme. Nu este așa? (Ba da.) Care sunt mai exact barierele dintre oameni și Dumnezeu? Să vorbim mai întâi despre ce anume include termenul „bariere”. Include conflict, sfidare, noțiuni, înțelegeri greșite și altele asemenea, nu-i așa? Spuneți-Mi mai multe. (Când cineva este dezvăluit sau emondat în timp ce-și face datoria, poate avea unele înțelegeri greșite despre Dumnezeu și poate deveni precaut față de El, gândindu-se că va fi dezvăluit cu atât mai rapid cu cât îndeplinește o datorie mai importantă. Prin urmare, vor exista în inima lui niște bariere între el și Dumnezeu și nu va putea accepta anumite îndatoriri și însărcinări cu o inimă pură și deschisă.) Care este bariera aici? (Precauție și înțelegeri greșite.) Precauție și înțelegeri greșite. Acesta este un tip de barieră. Cine poate adăuga ceva aici? Nu există bariere între ceilalți dintre voi și Dumnezeu? Sunt inimile voastre curate și sfințite? Nu ați avut niciodată gânduri potrivnice sau negative despre Dumnezeu? (Dumnezeule, pot să adaug eu ceva. Ori de câte ori lucrurile decurg destul de bine în împrejurările pe care le orchestrează Dumnezeu pentru mine, relația dintre mine și El pare relativ normală. Dar dacă mă confrunt vreodată cu o adversitate sau cu ceva ce nu este conform noțiunilor mele, încep să speculez despre ce va face Dumnezeu, ce mi se va întâmpla în continuare și care va fi rezultatul. Mă gândesc mult și chiar mă plâng, judecându-L și înțelegându-L greșit pe Dumnezeu în mintea mea, iar atunci inima mi se închide. Vreau să vorbesc și despre ceva ce am văzut. Când unii oameni se confruntă cu circumstanțe nedorite, sunt potrivnici în inimile lor și spun: „De ce mă face Dumnezeu să mă confrunt cu aceste circumstanțe? De ce nu s-au abătut asupra altora?” Nu se pot supune acestor circumstanțe pe care le rânduiește Dumnezeu pentru ei, iar între ei și Dumnezeu iau naștere conflicte.) Problema pe care ai menționat-o prima dată a fost că există bariere între oameni și Dumnezeu și, ca reflex condiționat la anumite circumstanțe, între oameni și Dumnezeu apar bariere, precauție și înțelegeri greșite față de El. A doua problemă pe care ai menționat-o a fost că oamenii devin ostili față de Dumnezeu pentru că sunt sfidători în sinea lor. Cine mai poate adăuga ceva? (De câte ori sunt emondat de Cel de mai sus și calibrul meu slab este dezvăluit, dau verdicte despre mine însumi, mă gândesc că nu pot fi mântuit și nu am nicio motivație să urmăresc adevărul, chiar dacă vreau. Acesta este un fel de înțelegere greșită despre Dumnezeu. În plus, când se îmbolnăvesc și se confruntă cu moartea, unii frați și surori gândesc: „Oare Dumnezeu nu-Și amintește cât de mult am alergat și m-am consumat pentru El?” În inimile lor, se ceartă cu Dumnezeu, vociferează și se luptă împotriva Lui. Acest tip de stare este destul de obișnuită.) În ceea ce privește barierele dintre oameni și Dumnezeu și ostilitatea față de El, problemele pe care le manifestă majoritatea sunt, mai mult sau mai puțin, precauția și înțelegerile greșite, precum și sfidarea și nemulțumirea pe care le dezvăluie oamenii când se confruntă cu anumite lucruri, acestea fiind, cu alte cuvinte, ostilitate față de Dumnezeu. Practic, asta este tot. Diversele probleme legate de atitudinile lăuntrice ale oamenilor față de Dumnezeu, de fapt, depășesc cu mult sfera problemelor despre care ați avut părtășie. Există unele probleme de care nu sunteți conștienți. Aceasta deoarece, într-o privință, oamenii nu examinează ce probleme există înlăuntrul lor ori de câte ori se confruntă cu diverse circumstanțe. În altă privință, nu s-au gândit niciodată cu atenție cum anume este relația lor cu Dumnezeu sau care sunt atitudinile și punctele de vedere corecte pe care ar trebui să le aibă față de Dumnezeu. Așadar, pe baza diferitelor manifestări ale oamenilor și a acestor stări care chiar există în prezent înlăuntrul lor, astăzi vom avea părtășie în mod special despre diferitele manifestări ale barierelor dintre oameni și Dumnezeu și despre ostilitatea lor față de Dumnezeu. Scopul părtășiei despre aceste diferite manifestări este de a le da oamenilor posibilitatea să renunțe din proprie inițiativă la barierele dintre ei și Dumnezeu și la ostilitatea pe care o au față de El ori de câte ori apar aceste lucruri în sinea lor în viața de zi cu zi, să obțină o relație armonioasă cu El și, în cele din urmă, să devină pe deplin compatibili cu El. Astfel, vor fi înlăturat complet barierele dintre ei și Dumnezeu și ostilitatea lor față de El și vor ajunge să se teamă de Dumnezeu și să I se supună cu adevărat. Doar aceasta este o relație normală între oameni și Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt adevărate ființe create.

Când vine vorba de renunțarea la barierele dintre ei și Dumnezeu și la ostilitatea lor față de Dumnezeu, primul lucru la care ar trebui să renunțe oamenii sunt noțiunile și închipuirile lor. Acesta este un conținut foarte important, nu-i așa? (Așa este.) Nu cumva fiecare persoană are noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu? (Ba da.) Nicio persoană nu trăiește în vid și nicio persoană nu este un robot. Fiecare are liber arbitru și diverse gânduri și puncte de vedere pe care le-a dobândit din lumea exterioară; desigur, fiecare persoană are și diverse noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, care s-au dezvoltat în cadrul voinței sale subiective, pe baza propriilor nevoi, preferințe și dorințe. Faptul că se numesc „noțiuni” și „închipuiri” înseamnă că nu sunt în niciun caz conforme cu adevărul sau cu faptele; cel puțin, nu sunt în concordanță cu intențiile, identitatea și esența lui Dumnezeu. Prin urmare, aceste noțiuni și închipuiri sunt primul lucru important la care ar trebui să renunțe oamenii. Așadar, ce include în principal conținutul referitor la noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu? Într-o privință, include noțiunile preexistente pe care oamenii le au despre Dumnezeu înainte de a ajunge să creadă în El. În altă privință, include noțiunile noi pe care le capătă despre Dumnezeu după ce încep să creadă în El, iar aceste noțiuni noi sunt noțiuni și închipuiri mai specifice și mai realiste. Înainte ca oamenii să ajungă să creadă în Dumnezeu, inimile lor sunt pline de închipuiri despre El și se poate spune și că aceste închipuiri sunt noțiuni comune tuturor ființelor umane. Este așa cum chinezii Îl numesc pe Dumnezeu „Bătrânul din Ceruri”, deși nu cred în El, și cum occidentalii – dintre care o proporție mai mare crede în Dumnezeu – Îl numesc „Domnul”. Deși mulți oameni nu cred în Dumnezeu, cei mai mulți cred că există un Dumnezeu și sunt plini de închipuiri despre El, gândindu-se că există în toate lucrurile și domină toate lucrurile, că este omniprezent, omnipotent și are puteri mari, incredibile. Așadar, cine anume este acest Dumnezeu? Nimeni nu știe, dar, în orice caz, se știe că Dumnezeu este cel mai măreț și că stăpânește peste toate. Care este, atunci, imaginea specifică a lui Dumnezeu? Fiecare persoană are în mintea ei o idee despre înfățișarea și imaginea lui Dumnezeu pe care și le-a închipuit și stabilit. Am discutat anterior despre aceste noțiuni și închipuiri umane universale, iar acestea nu sunt conținutul principal al părtășiei de azi. Astăzi, vom avea părtășie despre diversele tipuri de noțiuni și închipuiri care se opun lui Dumnezeu și sunt în neconcordanță cu esența Lui, la care oamenii se cuvine să renunțe, în cadrul tuturor diferitelor tipuri de noțiuni și închipuiri care au legătură cu barierele dintre oameni și Dumnezeu și cu ostilitatea lor față de Dumnezeu. Nu vom vorbi despre acele noțiuni și închipuiri deșarte, ireale și de nepătruns. S-ar putea spune că, având în vedere statura voastră actuală, acele lucruri practic nu sunt o problemă și nu vor afecta modul în care urmăriți adevărul, cu atât mai puțin modul în care Îl urmați pe Dumnezeu și, chiar dacă unii indivizi încă au unele închipuiri fanteziste în mintea lor, acestea nu le vor afecta modul în care Îl urmează pe Dumnezeu și, prin urmare, nu sunt o problemă atât de mare. Noțiunile și închipuirile umane despre care vom avea părtășie se referă la atitudinile oamenilor față de Dumnezeu în viața lor de zi cu zi, precum și la îndeplinirea îndatoririlor de către oameni, căile pe care merg ei și, desigur, se referă și mai mult la ceea ce urmăresc ei. Printre diversele noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii despre Dumnezeu, în primul rând, aceștia au multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea Lui, acestea fiind mult mai realiste decât diversele închipuiri pe care le au non-credincioșii despre Dumnezeu și nefiind nici deșarte, nici de nepătruns. Sunt lucruri care există în mintea fiecărei persoane în timp ce Îl urmează pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oamenii sunt cuprinși de multe noțiuni și închipuiri fanteziste și nerealiste despre lucrarea lui Dumnezeu. De exemplu, își închipuie că lucrarea Lui este plină de miracole și de minuni pe care oamenii nu le pot prezice sau înfăptui. Bineînțeles, cele mai mari noțiuni și închipuiri ale oamenilor în această privință sunt că lucrarea lui Dumnezeu ar putea să facă instantaneu o persoană completă sau că, doar spunând câteva cuvinte sau săvârșind un miracol sau o minune, Dumnezeu poate transforma într-o clipă o persoană, făcând-o să se elibereze de viața trupească și de diversele dificultăți practice ale trupului. Își închipuie că această persoană nici nu mănâncă, nici nu bea și nu are nevoi fizice, asemenea unui robot; în plus, cred că această persoană gândește într-un mod pur, fără considerente egoiste, fiind extrem de sfințită lăuntric. Își închipuie că, pentru a înfăptui acest lucru, nu este necesar să urmărească adevărul, să aibă părtășie despre adevăr sau să accepte emondarea ani la rând; în schimb, Dumnezeu poate realiza toate acestea cu doar câteva cuvinte, pentru că orice spune Dumnezeu se va împlini și orice poruncește El va rămâne neclintit. Mai ales la început, când oamenii tocmai acceptaseră a treia etapă a lucrării lui Dumnezeu, erau cu atât mai mult cuprinși de tot felul de noțiuni și închipuiri despre lucrarea Lui. Când unii au auzit că „lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în curând”, nu știau în ce an, lună sau zi se va încheia și, totuși, erau îngrijorați și chiar s-au lepădat de slujbele și de familiile lor. Unii fermieri nu au mai cultivat pământul, iar alții nu au mai crescut vite și oi. Unii oameni și-au vândut chiar proprietățile și mașinile, au retras toți banii pe care îi aveau la bancă, și-au adunat bunurile și au început să-și poarte aurul, argintul și obiectele de valoare asupra lor, fiind gata să-L urmeze pe Dumnezeu. Aceasta pentru că au crezut că lucrarea Lui se sfârșește și că nu mai trebuie să-și trăiască viața, crezând că Dumnezeu destrămase familii și căsnicii și că ar trebui să renunțe la căsătoriile, slujbele și viitorul lor și să abandoneze toate plăcerile lumești pentru a-L urma pe Dumnezeu. Dacă cineva i-ar întreba: „Unde mergi cu valiza aceea și cu toată familia ta după tine?”, ar spune: „Merg în Împărăția Cerurilor.” Dacă ar fi apoi întrebați: „Unde este Împărăția Cerurilor?”, ar răspunde: „Nu știu încă, voi merge oriunde mă duce Dumnezeu.” Indiferent dacă acționau dintr-un impuls sau au reflectat mult la asta, în orice caz, aceste manifestări dezvăluie un lucru, și anume că oamenii au multe închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu știu cum va lucra El pentru a-i mântui sau cum se vor simți ori în ce fel de stare și mediu vor trăi după ce vor fi mântuiți de El. Și referitor la care sunt mai exact intențiile lui Dumnezeu sau ce rezultat vrea El să obțină prin lucrarea Sa asupra oamenilor, ei nu știu nimic nici din toate acestea. Așadar, ce știu ei? Își amintesc doar o propoziție: ziua lui Dumnezeu este aproape, dezastrele s-au pogorât, lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în curând și ar trebui să ne lepădăm de toate și să-L urmăm pe Dumnezeu. Aceasta este sursa și baza pentru formarea tuturor noțiunilor și închipuirilor lor și prin intermediul acestor noțiuni și închipuiri au făcut tot felul de alegeri și au luat tot felul de decizii. Ce alegeri au făcut și ce decizii au luat? Au ales să abandoneze lumea, să-și abandoneze studiile, să-și abandoneze carierele, să-și abandoneze căsniciile, să-și abandoneze familiile și chiar să abandoneze dragostea trupească, familială și așa mai departe și, după ce au renunțat la toate aceste lucruri, așteaptă să se încheie lucrarea lui Dumnezeu. Ce vizează așteptând să se încheie lucrarea lui Dumnezeu? Să fie răpiți și să-L urmeze pe Dumnezeu. Unde anume să fie răpiți? Sunt de părere că, indiferent unde sunt răpiți sau în ce zi anume vor fi răpiți, în orice caz, nu vor merge în iad. Au convingerea că merg într-un loc mai înalt, chiar dacă nu este raiul și, chiar dacă nu este raiul sau o împărăție fizică, nu pot greși urmându-L pe Dumnezeu și că probabil vor fi răpiți acolo unde Se află El. Deși aceste noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii ating desăvârșirea, se pot oare adeveri? Oare a sosit momentul pe care îl așteptau – sfârșitul lucrării lui Dumnezeu? (Nu.) Și din moment ce lucrarea lui Dumnezeu nu s-a încheiat încă, se simt oamenii dezamăgiți sau îngrijorați? Sunt cuprinși de regrete? Unii sunt dezamăgiți, nu-i așa? Unii oameni devin negativi atunci când întâmpină dificultăți în timp ce-și îndeplinesc datoria sau sunt cuprinși de regrete când experimentează necazuri în viața personală sau când suferă persecuții și nu au nicio cale de ieșire. Desigur, unora nu le-a fost ușor să îndure până în prezent, dar în inimile lor sunt cu adevărat foarte îngrijorați. De ce sunt îngrijorați? Se gândesc: „De ce nu s-a încheiat încă lucrarea lui Dumnezeu? Cât va mai dura lucrarea Lui? Ar trebui să merg acasă și să-mi continui viața? Ar trebui să mă întorc la muncă și să-mi caut un viitor în lume? Ar trebui să-mi răscumpăr casa? Dumnezeu nu ne răspunde și nu ne dă un răspuns clar în privința asta! N-ar trebui să ni se spună când se va sfârși lucrarea lui Dumnezeu și ce altă lucrare va face, așa încât să putem fi pregătiți? Dumnezeu nu ne spune aceste lucruri, doar continuă să exprime adevăruri, să aibă părtășie despre adevăruri și să vorbească despre mântuire. Nu vorbește niciodată despre ceea ce va veni mai târziu, despre viitor, despre momentul când omenirea va intra într-o destinație frumoasă sau când se va sfârși viața trupului; doar ne face să așteptăm la nesfârșit.” Oamenii nu au cunoștințe despre lucrarea lui Dumnezeu. Mai exact, nu le este clar cum îi mântuiește Dumnezeu pe oameni, ce metode folosește pentru a-i mântui, ce lucrare specifică săvârșește în cadrul întregii Sale lucrări pentru a le da oamenilor posibilitatea să fie mântuiți și așa mai departe. În schimb, ei trăiesc mereu în propriile noțiuni și închipuiri, considerând lucrarea lui Dumnezeu o formalitate sau un tip fantastic de magie. Este ca și cum lucrarea Lui ar fi doar retorică și nu ar avea niciun conținut specific – Dumnezeu trebuie doar să spună câteva cuvinte și orice spune va fi împlinit, orice poruncește va rămâne neclintit, iar apoi oamenii se vor schimba și vor deveni exact cum se prezice în Apocalipsa, transformându-se în sfinți și devenind sfințiți. Indiferent ce idei fanteziste și deșarte au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu, fie că sunt specifice sau nespecifice, pe scurt, oamenii sunt plini de noțiuni și închipuiri despre lucrarea Lui și trăiesc mereu în noțiuni și închipuiri deșarte în modul în care abordează lucrarea lui Dumnezeu și în modul în care abordează fiecare lucrare specifică pe care o face Dumnezeu și fiecare lucru specific pe care îl spune El pentru a mântui omenirea. Desigur, majoritatea oamenilor au o singură noțiune și închipuire despre lucrarea lui Dumnezeu, și anume că, odată ce lucrarea Lui se va termina, oamenii vor fi reușit în cele din urmă să ajungă la capăt și, atât timp cât pot aștepta până când lucrarea Lui se va termina și pot supraviețui la acel moment, atunci vor fi câștigat și toate lucrurile de care s-au lepădat, pe care le-au jertfit, greutățile pe care le-au suferit și prețurile pe care le-au plătit vor fi meritat. Judecând pe această bază, într-o privință, oamenii sunt plini de tot felul de închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. În altă privință, ei nu urmăresc adevărul în credința lor în Dumnezeu; în schimb, credința lor seamănă cu un joc de noroc – își pariază viața și toate bunurile, viitorul, căsnicia și tot ce au și cred că trebuie doar să îndure până când lucrarea lui Dumnezeu se va termina și că, atât timp cât sunt încă în viață când Dumnezeu proclamă că lucrarea Lui s-a terminat, atunci vor fi profitat și vor fi recuperat tot ce au plătit. Oare nu acesta este modul în care gândesc oamenii? (Ba da.) Acum că am vorbit atât de mult despre asta, care sunt noțiunile și închipuirile principale pe care oamenii le au despre lucrarea lui Dumnezeu? (Oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu este plină de miracole, că El îi poate curăți cu doar câteva cuvinte și că pot intra în Împărăția Cerurilor, fără a fi nevoiți să plătească un preț sau să urmărească adevărul.) Acestea sunt noțiuni și închipuiri pe care oamenii le au despre lucrarea lui Dumnezeu. Ce alte noțiuni și închipuiri există? (Oamenii nu știu exact ce rezultat vrea Dumnezeu să obțină prin lucrarea Sa asupra oamenilor și cred că, atât timp cât pot îndura până când se încheie lucrarea Lui, vor avea speranțe să intre în Împărăția Cerurilor.) Și aceasta este o noțiune și o închipuire – oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu este doar o formalitate și o procedură. Ce altceva mai este? (În credința lor în Dumnezeu, oamenii nu urmăresc adevărul, credința lor semănând în schimb cu un joc de noroc.) Este aceasta o noțiune și o închipuire? Aceasta este esența credinței oamenilor în Dumnezeu și esența a ceea ce urmăresc ei. Ce noțiuni și închipuiri există în aceasta? Nu cumva oamenii cred că vor fi schimbați ca prin magie atât timp cât se leapădă de toate și îndeplinesc o datorie în timp ce-L urmează pe Dumnezeu? (Ba da.) Gândurile lor sunt extrem de deșarte, preocupate de lucruri supranaturale și fanteziste. Oamenii cred că nu au nevoie să accepte mustrarea, judecata sau emondarea ori aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, că trebuie doar să-L urmeze pe Dumnezeu în acest fel, făcând orice îndatoriri li se cere și că, atât timp cât urmează până la sfârșit, vor fi schimbați și, în cele din urmă, vor intra în Împărăția Cerurilor odată ce se va încheia lucrarea lui Dumnezeu. Nu acestea sunt noțiunile și închipuirilor oamenilor? (Ba da.)

Oamenii sunt plini de tot felul de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Părtășia noastră de mai devreme se referă la noțiunile oamenilor despre zilele lucrării lui Dumnezeu. Pe lângă aceste noțiuni, mai există un alt tip de noțiune și închipuire, și anume că, ori de câte ori se confruntă cu dificultăți reale, oamenii speră adesea în voința lor subiectivă că vor primi o sclipire de inspirație de la Dumnezeu și apoi vor avea o idee strălucită, fără să fie nevoiți să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să se înzestreze cu adevărul sau să priceapă adevărurile-principii în momente obișnuite și speră că Dumnezeu îi poate ajuta să rezolve orice probleme înfruntă în viața lor de zi cu zi, indiferent cât sunt de mari sau de mici. Oamenii pricep și înțeleg lucrarea lui Dumnezeu într-o manieră extrem de fantezistă și deșartă, fiind și plini de noțiuni și închipuiri despre metodele lui Dumnezeu de a mântui omul. Oamenii nu vor să caute diverse adevăruri în lucrarea lui Dumnezeu și să se ocupe de fiecare chestiune într-un mod practic, conform adevărurilor-principii. În schimb, speră că Dumnezeu le va da lumină și revelații de fiecare dată când se confruntă cu orice fel de problemă, întocmai așa cum le-a dat revelații profeților, astfel încât să aibă înțelepciune, capacitate și modalități de a se ocupa de tot felul de probleme, indiferent ce li se întâmplă în viața reală, fără să fie nevoiți să se roage lui Dumnezeu și să caute adevărul sau să mănânce și să bea cuvintele Sale, ca și cum ar trăi într-o lume magică. Potrivit închipuirilor lor oamenii cred că vor deveni deștepți și isteți odată ce încep să creadă în Dumnezeu. Ba chiar unii cred că, odată ce încep să creadă în Dumnezeu, vor deveni frumoși și nu vor mai avea niciuna dintre dificultățile și problemele trupului, impedimentul firilor corupte sau orice dificultăți reale în viața lor de zi cu zi. Au convingerea că, atât timp cât au voința de a-L mulțumi pe Dumnezeu, El le va da putere și va crea circumstanțe bune și superioare pentru ei, va transforma toate acestea în realitate și le va împlini toate aspirațiile și dorințele și că, mai ales când se confruntă cu lucruri care depășesc ceea ce pot înfăptui calibrul și instinctele lor, Dumnezeu le va da cu atât mai mult o mână de ajutor, astfel încât să poată realiza cu istețime și ușurință lucrurile pe care și le doresc. Există și unii care au un calibru slab și cărora le lipsesc abilitățile în orice fel de profesie, care cred că Dumnezeu nu trebuie decât să facă un miracol sau o minune și calibrul lor va deveni brusc bun, iar ei vor deveni deodată deștepți. Aceștia cred și că nimic nu este greu de înfăptuit pentru Dumnezeu și că El îi poate ajuta să înfăptuiască lucruri pe care ei înșiși nu le pot înfăptui și să rezolve problemele dificile pe care ei înșiși nu le pot birui și care le depășesc abilitățile. În concluzie, oamenii au multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Într-o privință, sunt plini de diverse închipuiri despre durata lucrării Sale și, de asemenea, au realizat diverse acțiuni și au plătit diverse prețuri în acest sens. În același timp, oamenii sunt plini și de noțiuni și închipuiri de tot felul despre diversele dificultăți și probleme pe care le întâmpină și chiar despre propriile firi corupte. Cele mai multe dintre aceste noțiuni și închipuiri sunt deșarte, fanteziste și nerealiste și, chiar mai mult, depășesc calibrul și mintea oamenilor, depășind sfera instinctelor lor. Oamenii speră adesea că Dumnezeu nu va acționa pe baza dificultăților lor reale sau pe baza calibrului, minții și instinctelor lor și că, în schimb, le va da posibilitatea să depășească toate acestea, să-și depășească umanitatea normală, calibrul și instinctele pentru a face anumite lucruri. Sunt plini de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, iar conținutul închipuirilor lor este de-a dreptul supranatural. Aceste noțiuni și închipuiri sunt complet în contradicție și ostile față de adevărurile exprimate de Dumnezeu. Oamenii nu-și spun în sinea lor: dacă Dumnezeu face aceste lucruri supranaturale, de ce mai rostește atât de multe cuvinte și le mai furnizează oamenilor atât de multe adevăruri? N-ar fi nevoie să facă asta. Motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu este atât de practică este că El speră să le ofere oamenilor toate cuvintele și adevărurile Sale și să le lucreze în ei, astfel încât să poată trăi conform acestor cuvinte și acestor adevăruri. Intenția Lui nu este de a le da oamenilor posibilitatea să depășească umanitatea normală sau să-și depășească instinctele, ci să le dea posibilitatea ca, pe baza umanității normale, să respecte adevărurile-principii, îndatoririle și însărcinările date de El. Cu toate acestea, noțiunile și închipuirile oamenilor sunt exact opusul lucrării lui Dumnezeu, nefiind deloc în conformitate cu modul în care lucrează El. Dumnezeu vrea să lucreze într-un mod practic, în timp ce închipuirile oamenilor despre lucrarea Lui se referă la lucruri supranaturale, deșarte și nerealiste. Desigur, unii speră că Dumnezeu va folosi niște metode chiar mai speciale pentru a le da revelații, pentru a-i aproviziona, sprijini și ajuta și chiar pentru a-i schimba și a le da posibilitatea să fie mântuiți. De exemplu, ori de câte ori se confruntă cu o problemă, unii oameni deseori nu caută în cuvintele lui Dumnezeu răspunsuri sau căi de practică, ci îngenunchează, își închid ochii și se roagă în schimb. Nu caută adevărul despre problemă atunci când se roagă ca să găsească apoi cuvintele corespunzătoare ale lui Dumnezeu pentru a o rezolva. În schimb, speră că Dumnezeu le poate spune în inimile lor ce să facă; sau îi poate lumina cu o propoziție, o idee sau o imagine; sau le poate da posibilitatea să obțină puțină lumină și le poate da puțină motivație – vor să înțeleagă adevărul în acest mod. Desigur, există unii oameni care adoptă o abordare mai la extremă, și anume, ori de câte ori întâmpină o problemă, speră că Dumnezeu le poate dezvălui într-un vis un fragment din cuvintele Sale, spunându-le dacă ar trebui să facă un anumit lucru și cum să-l facă, dacă ar trebui să meargă într-un anumit loc sau dacă ar trebui să-i predice cuiva Evanghelia. Când se confruntă cu mari dificultăți, unii speră să primească un vis sau să primească răspunsul într-un vis, nădăjduind chiar să-și analizeze și să-și interpreteze visul împreună cu frații și surorile lor sau cu conducătorii bisericii, gândindu-se: „Care este semnificația acestui vis pe care mi l-a dat Dumnezeu? Ce vrea El să fac? Îmi spune să merg sau nu?” Ei cred că lucrarea lui Dumnezeu este de a le da revelații oamenilor, de a-i conduce și a-i aproviziona folosind aceste mijloace speciale și, astfel, de a le da posibilitatea să fie mântuiți. Nu sunt acestea noțiuni și închipuiri? (Ba da, sunt.) Există și alți oameni care, atunci când se confruntă cu o problemă și nu știu ce să facă, neprimind răspunsuri de la Dumnezeu când se roagă, recurg la luarea deciziilor dând cu banul. De exemplu, când trebuie să meargă undeva pentru a predica Evanghelia, se roagă lui Dumnezeu ca să afle dacă ar trebui sau nu să meargă și nu primesc un răspuns. Ce fac atunci? Pur și simplu dau cu banul pentru a hotărî dacă merg sau nu. După părerea lor, dacă moneda cade cu marca în sus, înseamnă că Dumnezeu vrea ca ei să meargă, iar dacă aterizează cu banul în sus, înseamnă că Dumnezeu nu vrea ca ei să meargă. Aruncă moneda de trei ori și aceasta aterizează cu marca în sus o dată și cu banul în sus de două ori, așa că ajung la concluzia: „Este doi la unu, înseamnă că Dumnezeu nu vrea să merg” și nu merg. Ba chiar se simt destul de liniștiți că nu merg, gândind că este dorința lui Dumnezeu și spunându-și: „Trebuie să urmez îndrumarea lui Dumnezeu. Aceasta e decizia Lui, nu a mea. Ar trebui să mă supun îndrumării Sale și să nu merg.” Așadar, ar trebui de fapt să meargă sau nu? Poate căutarea intențiilor lui Dumnezeu în acest mod să ducă la un răspuns exact? Răspunsul nu poate fi în niciun caz exact. Când te confrunți cu o astfel de situație, ar trebui să iei decizia pe baza principiilor și a măsurii în care împrejurările permit acest lucru – doar această metodă este corectă. Predicarea Evangheliei este datoria ta, sarcina ta și lucrarea pe care ar trebui să o faci astăzi, așa că ar trebui să mergi – este cât se poate de corect să mergi. Cu toate acestea, oamenii nu înțeleg sau nu se ocupă adesea de asemenea chestiuni pe baza acestor realități. În schimb, le abordează deseori pe baza unor noțiuni și închipuiri și le judecă folosind unele mijloace și metode neobișnuite și, în cele din urmă, iau niște decizii absurde și denaturate. Oare nu procedează așa din cauza noțiunilor și închipuirilor lor? (Ba da.) În cadrul lucrării lui Dumnezeu, când El nu oferă cuvinte clare care să le spună oamenilor cum ar trebui făcut fiecare lucru sau ce principii să respecte în abordarea fiecărui tip de problemă, oamenii trebuie să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt și să urmeze îndrumarea pe care le-o oferă Dumnezeu în circumstanțe reale. Desigur, este necesar și să discute sau să se roage și să caute împreună cu frații și surorile lor și, în cele din urmă, să decidă cum să abordeze problema în cauză pe baza situației reale. Însă, în lucrarea Lui, când Dumnezeu are cuvinte și instrucțiuni clare care le spun oamenilor principiile de practică pentru diverse chestiuni, ei pot să se descotorosească de aceste formalități adoptate anterior și nu mai sunt nevoiți să le respecte. Dacă le respectă în continuare, nu vor face decât să întârzie lucrurile. De exemplu, să presupunem că, ori de câte ori intervine ceva și este necesar să plece și să acționeze, oamenii încă se așază în genunchi și se roagă, întrebând: „Dumnezeule, ar trebui să plec sau nu? Dacă nu vrei să plec, creează pur și simplu o împrejurare care să mă împiedice, iar dacă vrei să plec, fă ca totul să meargă bine pentru mine.” Aceasta este o respectare rigidă a formalităților, nefiind ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor. Când Dumnezeu are cuvinte clare privind cerințele și criteriile Sale, oamenii nu mai sunt nevoiți să treacă prin formalitățile de căutare, rugăciune, sondare și așa mai departe. În schimb, într-o privință, ar trebui să acționeze conform situației existente și circumstanțelor reale, iar în altă privință, ar trebui să acționeze mai presus de toate conform adevărurilor-principii – așa e corect. Ocupă-te zilnic de lucruri în ordinea adecvată, fă orice ar trebui să faci și nu face lucrurile pe care n-ar trebui să le faci; ocupă-te de orice este urgent și trebuie gestionat, amână tot ce poate fi lăsat deoparte pentru moment și ocupă-te mai întâi de problemele urgente. Nu sunt acestea principii? (Ba da.) Sunt într-adevăr principii. Trebuie să-ți amintești asta: când te rogi lui Dumnezeu și cauți să-I înțelegi intențiile, trebuie să faci acest lucru pe baza cuvintelor Sale; în situații speciale, și anume atunci când nu există cuvinte clare de la Dumnezeu care să ofere instrucțiuni, ar trebui să știi totuși că El are cuvinte și principii clare de practică pentru toate tipurile de chestiuni și, în astfel de cazuri, ar trebui să acționezi în concordanță cu diversele adevăruri-principii cu care Dumnezeu i-a povățuit pe oameni în trecut. Cu toate acestea, în mintea oamenilor s-au dezvoltat multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu care sunt ridicole, bizare și referitoare la lucruri supranaturale, care Îi transformă cuvintele și diversele adevăruri-principii în decorațiuni și doctrine goale, așa încât nu pot să fie criteriile oamenilor pentru gestionarea lucrurilor sau căi de practică atunci când aceștia se confruntă cu probleme. Acesta este un lucru lamentabil și este cauzat în întregime de faptul că oamenii au început să aibă o mulțime de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu.

Oamenii au și alte noțiuni și închipuiri ridicole, bizare și ciudate despre lucrarea lui Dumnezeu, care pun stăpânire pe viața lor de zi cu zi. Să spunem, de exemplu, că tocmai când cineva se pregătește să îndeplinească sarcina pe care se cuvine mai cu seamă să o facă, se întâmplă ceva ce, în opinia sa, n-ar fi trebuit să se întâmple, de pildă, îi este furat telefonul mobil în timp ce merge să îndeplinească sarcina, i se strică mașina, cade mergând într-acolo sau altceva nu merge bine. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu îl împiedică să realizeze această sarcină? Înseamnă că realizarea acestei sarcini nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Înseamnă că această sarcină n-ar trebui făcută? Ar trebui să înțelegem și să pricepem în acest mod? (Nu, n-ar trebui.) Dacă acesta este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci în momentul de față în îndeplinirea datoriei tale și mergi să-l faci, atunci, chiar dacă întâmpini unele obstacole și dificultăți pe parcurs sau chiar lucruri despre care oamenii cred că n-ar trebui să se întâmple, nu putem spune că această datorie pe care o îndeplinești și această slujbă pe care o faci Îl nemulțumesc pe Dumnezeu sau că El te împiedică să faci aceste lucruri – acestea sunt noțiuni și închipuiri umane. Dacă Dumnezeu vrea să te împiedice, nu va folosi acele metode. În schimb, va orchestra în mod direct o împrejurare, astfel încât să nu fie nevoie în mod firesc să mergi și să faci acea sarcină. Cu alte cuvinte, Dumnezeu te va face să vezi foarte clar în mintea ta că există un lucru mai important pe care se cuvine să-l faci azi și, în consecință, acea sarcină va trebui să fie trecută pe locul al doilea sau al treilea de pe lista ta și lăsată pe mai târziu. Indiferent cum îți faci calculele, vei afla că nu va fi posibil să îndeplinești acea sarcină astăzi pe baza situației reale. Așa te împiedică Dumnezeu. Dar, indiferent ce crezi și indiferent ce obstacole sau dificultăți apar pe parcursul îndeplinirii acelei sarcini, în orice caz, dacă acea sarcină se cuvine să fie făcută astăzi, atunci ar trebui să mergi și să o faci. Dacă te împiedică, Dumnezeu va folosi cele mai potrivite și mai adecvate mijloace pentru a te face să renunți în mod firesc la acea sarcină – așa lucrează El. Dumnezeu lucrează lăsându-i pe oameni să facă ceea ce se cuvine să facă în sfera instinctelor umanității. Într-o privință, aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. În altă privință, există și factorul împrejurărilor obiective – dacă împrejurările permit realizarea sarcinii, atunci se cuvine să fie făcută; dacă împrejurările nu permit, atunci oamenii ar trebui să aștepte o vreme să o realizeze. Care este scopul așteptării? Acela de a aștepta momentul și împrejurările potrivite pe care le rânduiește Dumnezeu. Dacă împrejurările sunt în permanență nepotrivite și lucrurile continuă să nu meargă bine în timp ce încerci să îndeplinești această sarcină, atunci nu ar trebui să o faci. Ai înțeles? (Da.) Nu este nevoie ca, în viața lor de zi cu zi, oamenii să încerce să înțeleagă ceea ce simt în sinea lor atunci când îndeplinesc sarcini, indiferent ce fel de sarcini sunt, dacă sunt chestiuni importante sau neînsemnate sau dacă sunt treburi personale sau ale bisericii. Dacă te simți descurajat astăzi și, în inima ta, nu vrei să faci o sarcină, atunci întreabă-i pe ceilalți care urmează să o îndeplinească alături de tine dacă sunt descurajați. Dacă ceilalți nu sunt descurajați și sunt dispuși în inimile lor să îndeplinească sarcina, însă, pe baza sentimentelor tale, ajungi la concluzia că nu ar trebui să fie făcută, nu ești puțin prea subiectiv în privința asta? (Ba da.) Prin urmare, ori de câte ori îndeplinesc o sarcină, oamenii trebuie cel puțin să înțeleagă că nu ar trebui să încerce să-și priceapă sentimentele sau să acționeze pe baza sentimentelor lor. Să spunem, de exemplu, că trebuie să îndeplinești o sarcină și te simți puțin agitat, ți se zbate întruna un ochi, îți vâjâie urechile și spui: „Mi se zbate pleoapa dreaptă, înseamnă că voi primi vești proaste? Oare ar trebui să fac această sarcină?” Cineva spune apoi: „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” și, după ce auzi asta, nu îndrăznești să mergi și să îndeplinești sarcina. Indiferent care ochi ți se zbate, dacă este o sarcină pe care ai acceptat-o anterior și toți factorii necesari pentru a face această sarcină sunt îndepliniți, iar timpul și locul sunt adecvate, atunci trebuie să mergi și să o faci. Dacă decizi să nu mergi doar din cauză că o persoană spune că dacă ți se zbate ochiul drept, vei avea parte de un dezastru, este adecvat? (Nu, nu este.) De ce nu este adecvat? Dacă ține de responsabilitatea și de datoria ta și împrejurările obiective și toate condițiile permit astăzi realizarea ei și, în plus, este necesar ca sarcina să fie făcută urgent, atunci ar trebui să mergi și să o faci. Și ce dacă ți se zbate pleoapa dreaptă? Poate că apar unele probleme minore și lucrurile nu decurg prea bine, dar sarcina este totuși realizată. Poți să nu mergi să îndeplinești sarcina numai dacă Dumnezeu împiedică acest lucru și împrejurările nu o permit. Cineva spune: „Sigur este ceva în neregulă dacă ți se zbate ochiul drept”, dar altcineva spune: „Aceasta e o sarcină care a fost acceptată anterior, așa că ar trebui să mergem și să o facem.” În cele din urmă, plecați totuși să o faceți, dar mașina se strică pe neașteptate la jumătatea drumului. Spuneți-Mi, dacă unei persoane i se zbate ochiul drept când grupul se pregătește să plece, ar trebui să plece în acel caz? Vreau să văd dacă înțelegeți realmente adevărul sau nu. Ce credeți, ar fi corect să plece și să realizeze această sarcină? (Da, ar fi.) Asta este sigur. Nu poți judeca dacă ar trebui să pleci sau nu în funcție de faptul că ți se zbate pleoapa dreaptă sau stângă. În primul rând, este corect să pleci pentru a realiza această sarcină. Așadar, de ce s-a stricat mașina pe drum? A fost oare ceva permis de Dumnezeu? Este greu de explicat, nu-i așa? (Faptul că s-a stricat mașina pe drum ar fi putut fi cauzat de o neglijență umană, de exemplu, dacă nu a fost inspectată în prealabil pentru a vedea dacă are probleme.) Aceasta este o cauză posibilă. Dacă excludem acea cauză, este normal ca o mașină să se strice pe drum? (Da.) În cazul în care cumperi o mașină chinezească la mâna a doua care nu era foarte bună de la început și nu o întreții sau nu o repari corespunzător și continui pur și simplu să o conduci, mașina se va strica pe drum. Dacă mașina se strică pe drum, înseamnă că sarcina chiar nu poate fi îndeplinită? (Nu neapărat.) Mașina se strică și durează una sau două ore pentru a fi reparată. Când ajungi la destinație, frații și surorile de acolo spun: „Ce noroc că ați ajuns acum! Agenții de supraveghere tocmai au plecat. Dacă ați fi ajuns cu două ore mai devreme, sigur ați fi fost prinși de marele balaur roșu. A fost cât pe ce!” Vezi, un lucru rău s-a dovedit a fi un lucru bun. A fost corect să mergi și să îndeplinești sarcina? (Da.) A existat intenția bună a lui Dumnezeu în defectarea mașinii? (Da.) Așadar, faptul că ți s-a zbătut pleoapa dreaptă a fost un semn de ghinion sau de noroc? (Nici una, nici alta.) Nu s-a întâmplat nimic în urma acestui lucru. Dacă întrerupem povestea în momentul în care s-a stricat mașina, atunci afirmația că „dacă ți se zbate ochiul drept, vei avea parte de un dezastru” ar părea destul de exactă. Defectarea mașinii a fost un incident, nu-i așa? Dar privind rezultatul final, defectarea mașinii s-a dovedit a fi un lucru bun. Dacă mașina nu s-ar fi stricat, ați fi avut cu toții probleme când ați fi ajuns la destinație – nu doar că n-ați fi reușit să realizați sarcina, dar ați fi fost și arestați. După cum s-a dovedit însă, mașina s-a stricat pe drum și a durat două ore să fie reparată, așa că pericolul tocmai trecuse când ați ajuns acolo și ați scăpat. Aceasta a fost protecția lui Dumnezeu! Gândiți-vă la următoarele: privind din perspectiva defectării mașinii, pare că Dumnezeu vă împiedica să mergeți, dar, de fapt, ați aflat ce se întâmplase abia după ce a fost reparată mașina și ați ajuns fără alte incidente. Ce părere aveți despre principiile și metodele acțiunilor lui Dumnezeu pe parcursul acestui întreg proces? Ce fel de înțelegere ar trebui să aibă oamenii în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu? Rezumați-o, există adevăruri care pot fi căutate aici și voi vedea dacă puteți să le căutați sau nu. (Dumnezeule, înțeleg că, indiferent dacă oamenilor li se întâmplă lucruri bune sau rele, ele includ intenția bună a lui Dumnezeu.) Acesta este un aspect. (Există un alt aspect, și anume că lucrarea lui Dumnezeu nu este supranaturală sau fantezistă, ci foarte practică.) Da, aceasta este o înțelegere bună. Lucrarea lui Dumnezeu este practică și nu este fantezistă sau supranaturală; oricine are umanitate normală o poate simți, poate ajunge să o cunoască prin experiență, ea fiind, de asemenea, ceva ce oamenii sunt capabili să înțeleagă. Nu este aceasta înțelegerea pe care oamenii ar trebui să o aibă în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu? (Ba da.) Pe lângă această înțelegere, ce altceva ar trebui să priceapă ei? Ar trebui să înțeleagă că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. În lucrarea Lui, fiecare lucru specific pe care îl face le dă oamenilor posibilitatea să vadă că acțiunile Sale sunt extrem de practice. La început, când grupul se pregătea de plecare, unii dintre voi discutau dacă să meargă sau nu. Dumnezeu nu te-a împiedicat; nu te-a făcut să-ți fie greață, să vomiți sau să ai diaree. Nici nu te-a împiedicat, nici nu te-a îndemnat să mergi. Nu este foarte practic? Le-a dat membrilor grupului posibilitatea să dezbată împreună. Unii oameni au spus că li se zbate pleoapa dreaptă, iar alții au spus că nu se simt în largul lor, dar indiferent dacă te-ai bazat pe sentimentele și pe starea ta de spirit sau pe închipuiri legate de lucruri supranaturale, în cele din urmă era cazul să mergi acolo unde aveai sarcina să mergi, iar Dumnezeu nu te-a împiedicat în niciun fel. Nu este foarte practic ca Dumnezeu să lucreze în acest mod? (Ba da.) Acțiunile Lui nu sunt câtuși de puțin deșarte; sunt permise tot felul de manifestări umane, care includ chiar și faptul că unor oameni li se zbat pleoapele. Spune-Mi, poate Dumnezeu să oprească sau să controleze zbaterea pleoapelor oamenilor? Nu I-ar fi fost foarte ușor să o controleze? Dar a făcut El asta? (Nu.) Dumnezeu nu a făcut asta. Nu a intervenit, ți-a dat libertate. Pleoapa ți s-a zbătut în voie, dar, în cele din urmă, grupul a pornit totuși la drum – toate acestea au fost atât de practice. Dar existau necazuri la destinație și Dumnezeu nu a înlăturat acest pericol doar pentru că mergeați acolo. Dumnezeu nu a făcut asta, iar necazul tot s-a ivit așa cum trebuia. Însă Dumnezeu a făcut un lucru inteligent: a făcut ca mașina voastră să se strice la jumătatea drumului, astfel încât pericolul să treacă până când a fost reparată mașina și ați ajuns cu toții la destinație. Acesta a fost protecția lui Dumnezeu. Vezi, datorită acestei întârzieri, în mod ingenios, El ți-a dat posibilitatea să eviți pericolul. Tot ceea ce face Dumnezeu este atât de practic, nu-i așa? (Da.) Așadar, acest lucru îți arată, într-un mod foarte practic, că acțiunile lui Dumnezeu nu sunt deloc deșarte sau supranaturale și că apariția fiecărui lucru este naturală și inevitabilă, dar în asta se află atotputernicia lui Dumnezeu. Pe parcursul întregului eveniment, indiferent care au fost închipuirile oamenilor, indiferent de dificultățile, slăbiciunile și problemele lor, indiferent dacă punctele de vedere pe care le-au discutat împreună erau corecte sau greșite, nimic din toate acestea nu a afectat ce s-a întâmplat până la urmă, nici nu a afectat rezultatul inevitabil al evenimentului. Fiecare lucru în parte care trebuia să se întâmple s-a întâmplat, necazul care trebuia să apară a apărut, mașina care trebuia să se strice s-a stricat și punctele de vedere ale oamenilor au fost și ele scoase la iveală, dar rezultatul final al evenimentului tot s-a produs așa cum pregătise Dumnezeu, așa cum a predestinat și cum a stăpânit El asupra evenimentului. Aceasta este atotputernicia lui Dumnezeu, nu-i așa? (Ba da.) Toate acestea s-au întâmplat într-un mod atât de practic și de normal, întocmai precum tot ce li se întâmplă oamenilor în fiecare zi în viața lor cotidiană; s-a întâmplat în mod natural și nu a fost ceva supranatural, fantezist sau lipsit de conținut. Prin urmare, în această chestiune, oamenii ar trebui să înțeleagă că lucrarea lui Dumnezeu este practică și că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Cum ar trebui să practice oamenii? În primul rând, trebuie să înțeleagă ce principii ar trebui să respecte, indiferent ce li se întâmplă. Nu este un lucru de încredere să se călăuzească doar după sentimentele umane. Nu ar trebui să se ia după sentimente supranaturale sau să facă presupuneri absurde pe baza unor închipuiri deșarte. În schimb, ar trebui să meargă și să facă ceea ce se cuvine să facă pe baza circumstanțelor reale și a îndatoririlor pe care se cuvine să le îndeplinească. În plus, este important să meargă și să facă ceea ce se cuvine să facă pe baza adevărurilor-principii. Nu este atunci mult mai ușor? (Ba da.) Prin urmare, indiferent ce probleme întâmpini și indiferent în ce stadiu a ajuns lucrarea lui Dumnezeu, nu este nevoie să te călăuzești după sentimentele tale, nu este nevoie să verifici dacă o zi este de bun augur sau nu și, desigur, mai ales nu este nevoie să observi vreun fenomen astronomic sau să asculți vreo profeție – fă pur și simplu ce se cuvine să faci. Unora le place să observe fenomenele astronomice sau să verifice dacă unele zile sunt de bun augur sau nu, spunând: „Mâine nu este o zi bună, oare totul va merge prost dacă ies? Va face arestări marele balaur roșu? Cum de croncănea o cioară lângă ușă când m-am trezit devreme și am ieșit afară azi dimineață? Am auzit că unii oameni au văzut o pisică neagră când au ieșit noaptea trecută. Toate acestea sunt semne de rău augur! Ce ar trebui să fac? Oare va apărea un pericol?” Dacă ai umanitate normală și gândire umană normală, ar trebui să poți să judeci ce fel de circumstanțe sunt periculoase și ce fel de circumstanțe sunt relativ sigure și să știi cum să le abordezi și să te ocupi de ele în funcție de situația reală – nu este nevoie să te uiți la celelalte lucruri. Referitor la ce se cuvine să faci și ce nu se cuvine să faci în fiecare zi, într-o privință, există cuvinte clare ale lui Dumnezeu care servesc drept adevăruri-principii, iar în altă privință, ai umanitate, conștiință și rațiune normale și, atât timp cât faci ce se cuvine să faci în fiecare zi, pe baza rânduirii circumstanțelor reale și a direcției pe care o oferă acestea și conform nevoilor reale ale umanității normale și a responsabilităților și obligațiilor tale, atunci este în regulă. Dacă oamenii își abordează viața de zi cu zi așa, nu vor fi lucrurile mult mai simple? (Ba da.)

Deși lucrarea lui Dumnezeu este atotputernică și minunată, iar cuvintele Sale sunt adevărul și viața, oamenii nu pot fi făcuți compleți sau schimbați peste noapte. Unii oameni, bazându-se pe noțiunile și închipuirile lor, spun adesea: „Cred în Dumnezeu de atâția ani, prin urmare cum de nu m-am schimbat încă? Cum de n-am dobândit încă sanctificarea? De ce mai iubesc lumea în inima mea? De ce sunt încă atât de vanitos? De ce mai am pofte ticăloase? Pe vremuri îmi plăcea să mă uit la unele videoclipuri sau emisiuni de divertisment din lumea non-credincioasă. De ce mai vreau să mă uit la ele din când în când, deși am crezut în Dumnezeu până acum, am mâncat și am băut cuvintele Sale timp de mulți ani, mi-am făcut datoria, m-am lepădat de lucruri și m-am consumat mulți ani și simt că am renunțat deja la acele lucruri în inima mea?” Acestea sunt unele noțiuni pe care le au oamenii, nu-i așa? În special, în credința lor în Dumnezeu, unii urmăresc mereu lucruri cum ar fi să-și supună trupul, să nu râvnească la plăcerile trupești, să îndure mai multă suferință și trudă și să poată depăși multe greutăți fizice. Dar, în ciuda faptului că urmăresc în continuare în acest fel, încă simt că sunt adesea controlați de dorințele extravagante ale trupului, de poftele de a avea confort și de lene, prin urmare sunt deseori negativi și își pierd credința în Dumnezeu, gândindu-se: „Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns în acest punct, deci de ce sunt o dezamăgire atât de mare și încă sunt deseori negativ?” Uneori, când obțin câteva rezultate într-o sarcină și câștigă aprobarea tuturor, se simt în largul lor și se gândesc: „Încă am speranțe să fiu mântuit. Lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale sunt atât de bune. Lucrarea Lui îi poate schimba cu adevărat pe oameni.” Dar, după un timp, simt că încă le este dor de cei dragi. În special, chiar se lasă uneori copleșiți de amintiri despre oamenii pe care îi adorau cândva, își amintesc cu nostalgie de viața lumească pe care o duceau și le este foarte dor de zilele de glorie când trăiau în lume, așa că se întreabă: „Cum de încă mi-e dor de acele lucruri? De ce n-am renunțat la plăcerile trupului și nu m-am despărțit de lume ca o persoană sanctificată? Cum de nu m-am schimbat încă?” Și sunt din nou mâhniți. Deseori se lasă pradă acestor gânduri și puncte de vedere. Starea lor este uneori bună și alteori rea, sunt slabi o vreme și apoi puternici o vreme, sunt negativi un timp și apoi pozitivi un timp. Își dau adesea verdicte singuri pe baza propriilor manifestări din viața de zi cu zi. Dacă sunt într-o stare bună, cred că pot fi mântuiți; dacă sunt într-o stare proastă, simt că nu există nicio speranță de a fi mântuiți și că nu pot fi răscumpărați. Sunt fie la o extremă, fie la cealaltă. Când sunt într-o stare bună, se cred asemenea unor sfinți și simt că sunt foarte apropiați de Dumnezeu, că nu există bariere între ei și Dumnezeu și că El este chiar lângă ei. Când sunt într-o stare proastă, simt că au căzut în cel de-al 18-lea cerc al iadului și nu-L pot vedea sau atinge pe Dumnezeu, simțind că este foarte departe de ei. De ce se întâmplă asta? De ce au aceste stări? Sunt aceste stări normale sau anormale? (Anormale.) Când sunt într-o stare bună, fac tot ceea ce rânduiește biserica să facă și pot să depășească orice dificultăți, să îndure orice greutăți și să plătească orice preț. Simt că sunt cei mai capabili să se supună lui Dumnezeu, că sunt persoane din casa Lui care urmăresc adevărul și că nicio dificultate nu-i poate împiedica. Muncesc din greu pentru a-și îndeplini datoria și sunt dispuși să depună efort. Nu se simt obosiți, indiferent cât de mult vorbesc când au părtășie cu alții și nu-i deranjează să sară peste o masă sau să piardă două sau trei ore de somn. Sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și să-și dedice întreaga viață Lui. Drept urmare, simt că s-au schimbat. Nu se mai gândesc la familia lor, nu le mai este dor de oamenii pe care îi iubeau cândva și nu-și mai amintesc cu nostalgie de gloria și de onoarea pe care le aveau în lume. Renunță la toate acestea și se consumă pentru Dumnezeu din toată inima, respectând principiile, emondând pe oricine provoacă tulburări sau perturbări, susținând corectitudinea față de casa lui Dumnezeu, stând cu fermitate de partea dreptății, apărând interesele casei Sale și creându-și o imagine de „judecători” stricți și imparțiali. Se descurcă destul de bine o vreme. Dar este posibil să vină un moment când își vor dezvălui firile corupte sau vor face ceva greșit și atunci vor deveni negativi și slabi, gândindu-se: „Dumnezeu m-a dezvăluit, nu mă mai iubește.” Din acel moment, nu vor mai putea să-și revină. Vor simți că nu sunt nimic și că nu sunt capabili de nimic, că încă au gânduri egoiste și pofte ticăloase, că le este adesea dor de oamenii pe care îi iubeau și de care le plăcea cândva, că sunt deseori negativi și slabi, că încă se împotrivesc lui Dumnezeu, că sunt incapabili să practice adevărul, că nu s-au schimbat, deși cred în Dumnezeu de atâția ani și se vor gândi: „Nu înseamnă că sunt terminat?” Vor crede că nu au nicio șansă să fie mântuiți și că nu există absolut nicio speranță pentru ei. Când sunt fericiți, nu-și încap în piele de bucurie, iar când suferă, sunt incredibil de nefericiți. Ating mereu aceste două extreme, trecând de la una la cealaltă. De ce? Indiferent dacă aceste stări și manifestări sunt pozitive sau de deznădejde, pe scurt, este același tip de problemă, și anume că sunt plini de noțiuni și de închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, își dau mereu verdicte și se caracterizează singuri pe baza stării lor de spirit și pe baza dezvăluirilor și manifestărilor lor dintr-o anumită perioadă, dând totodată verdicte despre lucrarea lui Dumnezeu, despre rezultatele obținute de lucrarea Lui asupra oamenilor și despre scopul și obiectivul pe care le atinge lucrarea Lui asupra oamenilor. Este aceasta sursa problemei? (Da.) Când sunt pozitivi, oamenii se roagă înaintea lui Dumnezeu, exprimându-și hotărârea în timp ce plâng amarnic, fiind dispuși să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu, fără să ceară nimic, să-L urmeze pe Dumnezeu și să se consume pentru El. Când se roagă și iau astfel de decizii, simt că toate dificultățile nu mai sunt dificultăți. Sunt mișcați până la lacrimi și chiar cred că Duhul Sfânt este Cel care i-a mișcat. Își spun: „Duhul Sfânt m-a mișcat. Cu siguranță, Dumnezeu mă iubește foarte mult! Dumnezeu nu m-a părăsit!” Se roagă cu lacrimi în ochi și spun că au fost mișcați de Duhul Sfânt – nu este aceasta o iluzie? (Ba da.) În realitate, ai fost mișcat de părerea ta bună despre tine însuți; ai fost mișcat de hotărârea, aspirațiile, dorințele și acțiunile proprii, și nu de Duhul Sfânt. De ce spun că ai fost mișcat de tine însuți? Ai atât de multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu, iar acestea sunt atât de denaturate – crezi că Dumnezeu te-ar mișca? Ținând cont că ești în această stare exagerată, te-ar mișca Dumnezeu astfel încât să fii și mai exagerat? Dacă te-ar mișca Dumnezeu, doar ai deveni și mai exagerat, făcându-te să te admiri și să fii și mai mișcat de tine însuți și să-ți dorești și mai mult să iei această hotărâre: „Voi dormi mai puțin și voi suferi mai multe greutăți, voi mânca orice mâncare, indiferent dacă este bună sau rea, voi fi de acord să mănânc orice și nu-mi pasă dacă îi face bine sau nu corpului meu. Trebuie să depășesc preferințele vechiului meu trup, trebuie să vindec în mod special slăbiciunile vechiului meu trup și trebuie să-l fac să sufere mai mult și să nu-l las în confort. Dacă simte confort, atunci nu-L voi iubi pe Dumnezeu; dacă simte confort, atunci mă voi lăsa în voia confortului trupului și nu voi munci din greu pentru a-mi face datoria.” Dacă Duhul Sfânt ar fi Cel care te mișcă, ai continua pur și simplu să susții această extremă și ai crede și mai mult în mod greșit că ți-ai biruit deja trupul și l-ai învins pe Satana și că ai fost deja mântuit. De aceea spun că nu ai fost mișcat de Duhul Sfânt, ci de tine însuți. Sunteți adesea mișcați de voi înșivă? (Da.) Ești mișcat de propria hotărâre de a te consuma și de a suferi greutăți pentru Dumnezeu și ești atât de dispus în inima ta să suferi greutăți pentru Dumnezeu, să suferi oricât de multe greutăți sau chiar să mori, apoi lacrimile îți șiroiesc pe față. În realitate, Dumnezeu nu este impresionat de faptul că tu ești mișcat, nici de hotărârea ta. Această manifestare a ta este doar un impuls de moment, o izbucnire trecătoare de pasiune arzătoare. În această situație, poți chiar să te rogi Lui, spunând: „Dumnezeule, sunt dispus să mor pentru Tine! Dumnezeule, am fost atât de ocupat făcându-mi datoria astăzi, încât am sărit peste o masă. Chiar dacă trebuie să sar peste zece mese, voi fi dispus să o fac! Oamenii nu trăiesc numai cu pâine, ci trăiesc pe baza cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu. Dumnezeule, sunt dispus să Te iubesc întreaga mea viață, pentru totdeauna, iar dragostea mea pentru Tine nu se va schimba niciodată!” Aceste cuvinte grandioase ale tale te mișcă, făcându-te să plângi din tot sufletul, dar atitudinea lui Dumnezeu față de tine nu se schimbă. De ce? Pentru că ești mișcat de un impuls de moment, iar lacrimile tale nu sunt lacrimi de remușcare, de recunoștință sau lacrimi care izvorăsc din faptul că ai ajuns să te cunoști cu adevărat, cu atât mai puțin sunt lacrimi de tristețe pentru incapacitatea ta de a practica adevărul și de a susține adevărurile-principii. Prin urmare, această emoție a ta nu te poate mișca decât pe tine și, posibil, și pe alții sau pe cei din jurul tău, însă Dumnezeu nu poate fi mișcat de ea. Așadar, nu Duhul Sfânt este Cel care te mișcă; în schimb, ești mișcat de propria persoană. Verși lacrimi pentru că te-ai mișcat pe tine însuți. Lacrimile tale, cuvintele tale emoționale și pasiunea ta arzătoare reprezintă doar un fenomen de suprafață, sunt doar un tip de comportament. Nu reprezintă o schimbare a esenței și vieții tale, nici o dezvăluire a faptului că adevărul este viața ta. Când ai pasiunea și impulsul de a te consuma și de a suferi pentru Dumnezeu și când ești deosebit de implicat, simți că Duhul Sfânt te mișcă, simți că te-ai schimbat și că poți fi mântuit – acestea reprezintă un fel de noțiune și de închipuire pe care le ai despre lucrarea lui Dumnezeu. Când devii negativ din cauza unui eșec și a unei căderi temporare sau pentru că ți-au fost scoase la iveală corupția și neajunsurile ori pentru că ai fost emondat și dezvăluit, te simți trist și îndurerat și crezi că nu te-ai schimbat și că nu ai nicio speranță de a fi mântuit – acestea reprezintă un alt tip de noțiune și de închipuire pe care le ai despre lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, indiferent ce vede El – dacă ești într-o stare negativă sau pozitivă ori în ce măsură s-a deteriorat și s-a prăbușit starea ta – cum te privește Dumnezeu în tot acest timp? Statura ta este așa cum este. Dumnezeu va stabili cât de mult te-ai schimbat și în câte adevăruri-realități ai pătruns pe baza situației tale reale, a manifestărilor tale reale și a staturii tale reale. Incapacitatea ta actuală de a-ți reveni și căderea ta actuală într-o deznădejde totală nu sunt standardul după care te privește Dumnezeu sau după care îți stabilește statura reală. Așadar, indiferent dacă ești într-o stare pozitivă sau negativă, dacă ești plin de pasiune arzătoare sau te simți deznădăjduit, asta nu va afecta felul în care Dumnezeu te evaluează și te caracterizează. Ești singurul care se caracterizează incorect pe baza propriilor dezvăluiri și manifestări temporare – fie drept cineva care este deja ca Petru, fie drept cineva care nu poate fi răscumpărat – pentru că ai multe noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Dar indiferent cum dai verdicte, indiferent ce sentimente experimentezi, fie ele bune sau rele, totul este cauzat de noțiunile și închipuirile pe care ți le-ai format despre lucrarea lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și închipuiri nu sunt conforme cu modul exact și practic în care Dumnezeu definește o persoană și cu verdictul exact și practic pe care i-l dă Dumnezeu. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, fie că este vorba de propriile manifestări, de propria esență sau de caracterizarea finală a propriei persoane, oamenii nu pot da verdicte despre aceste lucruri pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Mai degrabă, ar trebui să evalueze aceste lucruri pe baza legilor normale ale lucrării lui Dumnezeu și a rezultatelor reale pe care Dumnezeu vrea să le obțină în lucrarea Lui sau pe baza modurilor în care lucrează și a modului exact în care îi definește pe oameni. Care sunt principalele noțiuni și închipuiri ale oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu în această situație? Ei cred că statura lor reală este determinată în funcție de manifestările lor temporare sau de manifestările lor dintr-o anumită perioadă: dacă sunt într-o stare bună în această perioadă, atunci Duhul Sfânt va lucra asupra lor și înseamnă că s-au schimbat, vor avea viață, au o statură mai bună și vor putea să dobândească mântuirea; dacă sunt într-o stare proastă și nu au o credință sinceră în Dumnezeu în această perioadă, înseamnă că nu au deloc statură. Nu sunt acestea noțiunile și închipuirile oamenilor? (Ba da.) O noțiune și o închipuire pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu sunt că aceasta nu este săvârșită asupra lor pe termen lung și în mod continuu, ci le oferă în mod trecător puțină luminare, făcându-i să manifeste o explozie de energie și un impuls de moment. Un alt tip este convingerea oamenilor că lucrarea lui Dumnezeu este supranaturală, că El îi mișcă pe oameni să aibă o atitudine pozitivă și să aibă voința de a suferi greutăți și de a se consuma pentru El, iar apoi capătă statură și devin oameni care au adevărul lui Dumnezeu drept propria viață. Ei consideră că, dacă devin slabi din cauza unei probleme, Dumnezeu va stabili că au dat greș și au fost dezvăluiți, iar apoi vor fi condamnați, eliminați și abandonați de El. Nu sunt acestea noțiunile și închipuirile oamenilor? (Ba da.)

Care sunt noțiunile și închipuirile umane despre care tocmai am avut părtășie? (Oamenii au mai multe tipuri de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Ei cred că statura reală a unei persoane este decisă de manifestările sale dintr-o anumită perioadă sau de manifestările sale temporare și că lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor are loc într-un moment, în loc să fie pe termen lung și continuă. De asemenea, ei cred că lucrarea lui Dumnezeu este cât se poate de supranaturală și că El îi mișcă adesea pe oameni. Când sunt mișcați pentru o clipă de Duhul Sfânt, oamenii cred că sunt pe cale să fie desăvârșiți sau că sunt mai aproape de a atinge standardul lui Petru, iar când eșuează și devin slabi, oamenii stabilesc că au fost eliminați.) Care sunt noțiunile și închipuirile oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu în această privință? Ei cred că statura lor reală este reprezentată de manifestările lor temporare și că Dumnezeu dă verdicte despre oameni pe baza manifestărilor lor temporare. Cred că lui Dumnezeu Îi place să-i vadă pe oameni îndurând greutăți și plătind un preț, că Îi place să-i vadă rugându-se adesea, luând hotărâri și fiind mișcați până într-acolo încât plâng în hohote și că Îi place ca oamenii să se poată lepăda de lucruri, să se consume și să lucreze cu sârguință și să poată depăși diversele dificultăți ale trupului. Sunt de părere că, indiferent dacă acționează sau nu conform principiilor sau în conformitate cu adevărul, atât timp cât sunt capabili să plătească frecvent un preț și, în timp ce-și îndeplinesc datoria, pierd deseori mese și ore de somn, se trezesc devreme, se culcă târziu și lucrează zi și noapte, atunci lui Dumnezeu Îi va plăcea asta. Implicația este că, indiferent ce lucrare face Dumnezeu sau câte cuvinte rostește, El speră doar ca toți oamenii să fie capabili să îndure greutăți și să plătească un preț pentru El, să nu mănânce mâncare bună sau să nu poarte haine frumoase și să nu aibă timp liber și că trebuie să-și petreacă fiecare zi făcându-și îndatoririle sau rugându-se și să ia adesea decizii, să-și exprime hotărârea, să-și pună ceva în gând și să facă jurăminte. Unii oameni cred că lui Dumnezeu Îi place să înfrâneze inimile, mâinile și picioarele oamenilor, că nu le oferă libertate și eliberare și, în schimb, îi face să se simtă oprimați, astfel încât să nu poată fi eliberați, privându-i de libertatea unei vieți în care să aibă umanitate normală. Oamenii cred asta, nu-i așa? (Da.) Ce altceva cred? Că Dumnezeu nu le permite să eșueze, să dezvăluie slăbiciune sau corupție ori să-și arate neajunsurile. De asemenea, cred că, dacă vor să obțină mântuirea și să fie desăvârșiți, atunci, în timp ce-și îndeplinesc datoria, nu pot să fie deloc slabi sau să aibă niciuna dintre nevoile, neajunsurile sau defectele umanității normale și trebuie să nu dezvăluie nicio fire coruptă. Nu sunt acestea noțiunile și închipuirile oamenilor? (Ba da.) În noțiunile și închipuirile lor, sunt de părere că, sub lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu, trebuie să rămână tineri în inima lor, să rămână zeloși, să fie plini de pasiune pentru lucrarea lor și să aibă o atitudine serioasă față de aceasta, precum și să fie mereu încordați și să nu se relaxeze niciodată. Nu asta gândesc oamenii? Sunt acestea o noțiune și o închipuire pe care le au oamenii sau este adevărata cerință a lui Dumnezeu de la oameni? (Sunt o noțiune și o închipuire pe care le au oamenii.) Ei cred că, dacă sunt puțin negativi și slabi, dacă au o mică dificultate trupească, unele defecte ori deficiențe în umanitatea lor sau dacă dezvăluie firi corupte și râvnesc ocazional la confortul trupesc, atunci Dumnezeu nu-i va dori, nu le va vorbi sau nu va lucra asupra lor și vor fi eliminați și nu vor avea nicio speranță să fie mântuiți. Stau într-adevăr așa lucrurile? (Nu.) Nu sunt acestea noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii? (Ba da.) În noțiunile și închipuirile lor, ei cred, într-o privință, că lui Dumnezeu Îi plac oamenii care sunt în permanență plini de entuziasm și de pasiune arzătoare față de lucrarea lor și, în altă privință, că lui Dumnezeu nu Îi place negativitatea oamenilor și nu le permite să-și arate slăbiciunile. Cu alte cuvinte, oamenii cred că lui Dumnezeu Îi plac asceții, nu-i așa? Cred că este necesar să-și trăiască întreaga viață în sărăcie, să nu acorde deloc atenție chestiunilor exterioare și să citească zi de zi cuvintele Sale la lumina slabă a unui opaiț; sunt de părere că atât rugăciunile de dimineață, cât și cele de seară sunt obligatorii, că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu înainte de fiecare masă și că nu pot să aibă niciuna dintre diversele nevoi ale umanității normale. Cred că numai atunci pot fi considerați pe deplin loiali lui Dumnezeu și pe deplin credincioși lucrării lor și că doar menținând acest tip de zel pot fi plăcuți de Dumnezeu și pot fi oameni pe care El dorește să-i mântuiască și să-i desăvârșească. Întrucât oamenii au aceste noțiuni și închipuiri, unii simt îndeosebi reproșuri în sinea lor când le este ocazional dor de familia lor și, de asemenea, se simt neliniștiți ori de câte ori stau ocazional de vorbă puțin, crezând că Dumnezeu le va aduce reproșuri. În rarele ocazii când se gătesc și poartă haine care sunt puțin colorate și destul de la modă, unele tinere se simt de-a dreptul stânjenite și se gândesc: „Oare nu este cam indecent din partea mea să mă îmbrac așa? Nu este cam desfrânat?” De fapt, nu poartă ținute bizare sau sumare, cu toate acestea pur și simplu se simt desfrânate și se gândesc: „Dumnezeu îmi aduce reproșuri în sinea mea. Nu-I place să procedez așa.” Dacă ești de părere că lui Dumnezeu nu-I place, de ce nu porți o robă de călugăr budist sau taoist? Cât de „elegantă” și „decentă” ar fi! Nu ar fi desfrânată, nu-i așa? Ocazional, unii oameni se lasă puțin pradă vanității sau se dau mari, apoi simt reproșuri și neliniștite în sinea lor și gândesc: „Dumnezeu nu mă mai place. Nu mă mai vrea.” Unii chiar stabilesc reguli potrivit cărora nu au voie să-și pieptene părul, să se machieze sau să se uite în oglindă și pot să facă baie doar o dată pe lună sau la șase luni, crezând că a face baie mai des de o dată pe lună sau la șase luni este ceva detestat de Dumnezeu și, cu siguranță, nu vor fi mântuiți. Stabilesc o regulă potrivit căreia trebuie să se trezească înainte de cinci dimineața și cred că, dacă se trezesc cu o jumătate de oră mai târziu, se complac în confort și nu sunt oameni care-L iubesc pe Dumnezeu; stabilesc o regulă potrivit căreia trebuie să se culce după miezul nopții și cred că, dacă se culcă înainte de miezul nopții, nu sunt oameni care își fac datoria cu loialitate. Acești oameni creează multe reguli fixe pentru propriul comportament, pentru viața cotidiană și nevoile vieții. Ei nu caută care sunt cerințele lui Dumnezeu și nici nu încearcă să înțeleagă care sunt opiniile și atitudinile Sale față de aceste chestiuni. În schimb, cred într-un mod complet subiectiv că, în lucrarea Lui, Dumnezeu nu le permite oamenilor să aibă aceste manifestări și că, dacă au vreodată aceste manifestări, sunt pe deplin răzvrătiți, sunt detestați de Dumnezeu și, prin urmare, nu pot fi mântuiți. Deseori, doar din cauza unor chestiuni banale care nu merită menționate, cum ar fi că spun ceva greșit, folosesc un cuvânt greșit, mănâncă niște gustări în plus sau vizionează ocazional unele videoclipuri de divertisment, oamenii se gândesc: „Sunt terminat, sunt de-a dreptul răzvrătit! Nu știam că pot avea astfel de comportamente și astfel de înclinații – nu știam că am încă aceste probleme. Este groaznic. Trebuie să reflectez profund asupra mea, să mă analizez în adâncul sufletului și să trec printr-o transformare. Nu pot să trec cu vederea acest lucru!” Oamenii acordă o mare importanță acestor chestiuni care nu au nicio legătură cu adevărurile-principii. Toate acestea sunt noțiuni și închipuiri ale oamenilor, iar Dumnezeu le detestă. El nu vrea să-i vadă pe oameni dezvăluind aceste manifestări. Așadar, care sunt adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă ei în acest privință? Care sunt principiile care ar trebui respectate? Întrucât sunt noțiuni și închipuiri ale oamenilor, aceste lucruri nu sunt în niciun caz principiile pe care le cere Dumnezeu oamenilor și categoric nu au nimic de-a face cu cerințele Sale către oameni. Și întrucât sunt noțiuni și închipuiri, înseamnă că sunt concepute și îmbinate în mintea umană – pe scurt, provin din mintea oamenilor și nu au nimic de-a face cu adevărurile-realități pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le aibă. Indiferent cum respectă ei aceste noțiuni și închipuiri, atât timp cât nu au nimic de-a face cu adevărul, este inutil să le respecte. Chiar dacă le respecți, tu nu respecți adevărurile-principii și Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru. În special, unii oameni se simt profund neliniștiți și mustrați puternic în sinea lor când își dezvăluie ocazional propriile preferințe sau obiceiuri trupești. Cum apar această neliniște și această mustrare de sine? Drept rezultat al faptului că sunt mișcați de Duhul Sfânt? (Nu, oamenii au noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, de aceea se simt neliniștiți.) La baza acestor sentimente se află noțiunile și închipuirile oamenilor, nu adevărul. Unii se simt imediat mustrați și neliniștiți în sinea lor, se grăbesc să se roage și să-și mărturisească păcatele și se căiesc în mare grabă. Ce motiv ai să te căiești? Aceste lucruri pe care le-ai făcut sunt comportamente comune în viața cotidiană. Nu sunt păcate și, cu siguranță, nu sunt fărădelegi majore. Nu face mare caz de lucruri atât de neînsemnate! Dacă ai impresia că acele lucruri sunt greșite, poți alege să nu le faci. Dar faptul că nu le faci nu înseamnă că respecți adevărurile-principii, iar neliniștea ta nu înseamnă că ai încălcat adevărurile-principii. De ce te căiești? De ce te schimbi? Oare pentru că noțiunile și închipuirile tale te fac să crezi în mod greșit că acelea sunt comportamente la care nu ar trebui să recurgi sau pentru că ai impresia că acele comportamente ale tale se împotrivesc cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii? Dacă se împotrivesc adevărurilor-principii și chiar te simți neliniștit, atunci ar trebui să te grăbești să te întorci din drum și să te căiești înaintea lui Dumnezeu. Această neliniște este cel puțin mustrarea conștiinței umane. Dacă te simți neliniștit doar pentru că te-ai împotrivit propriilor noțiuni și închipuiri, nu te complaci în sentimente inutile? (Ba da.) Nu faci altceva decât să te complaci în sentimente inutile și este de prisos. Cum de nu te simți neliniștit când urmezi antihriști? Cum de nu simți reproșuri din această cauză? Când vezi oameni răi perturbând și tulburând lucrarea bisericii și afectând interesele casei lui Dumnezeu și nu iei atitudine pentru a-i opri, te simți neliniștit? Când vorbești și acționezi încălcând adevărurile-principii și bazându-te pe voința proprie, te simți neliniștit? Dacă ai încălcat adevărurile-principii în aceste chestiuni și totuși nu te simți niciodată neliniștit în această privință, atunci nu ai nici măcar umanitate și nici nu ai conștiință. Și dacă nu ai conștiință, ce lucruri te vor face să te simți neliniștit? Neliniștea ta nu înseamnă decât că te complaci în sentimente inutile. Propriile noțiuni și închipuiri sunt cele care te chinuie și te fac să te simți neliniștit – nu are rost. Care va fi rezultatul final dacă ai credință în Dumnezeu în cadrul propriilor noțiuni și închipuiri? Vei deveni doar tot mai ipocrit și vei fi tot mai mult asemenea fariseilor. Nu vei face decât să te îndepărtezi tot mai mult de cuvintele lui Dumnezeu și de adevărurile-principii și îți va fi imposibil să intri în adevărul-realitate. Ai mereu o părere bună despre tine, dar ce anume este atât de bun în privința ta? Ești atât de plin de noțiuni și de închipuiri și ceea ce simți nu are nicio legătură cu adevărul. Sentimentele tale de a fi mișcat și mustrat, îndatorarea și remușcările pe care le simți, căința pe care crezi că ar trebui să o ai și jurămintele și hotărârile pe care le iei – toate acestea sunt legate de noțiunile și închipuirile tale. Aceste lucruri se bazează doar pe noțiunile și închipuirile tale și nu au nicio legătură cu adevărul. Prin urmare, tot ce faci – fie că înduri greutăți și plătești un preț, fie că oferi lucruri și te consumi și indiferent ce consumi – este în zadar dacă nu are nicio legătură cu adevărul. Ai înțeles? (Da.)

Acum că am avut părtășie și am disecat aceste noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu, vă este puțin mai clar cum să priviți comportamentele precum faptul dacă oamenii suferă sau nu greutăți, plătesc un preț și se înfrânează când își îndeplinesc îndatoririle, dacă le face sau nu plăcere să mănânce mâncare bună, să se îmbrace frumos și așa mai departe, precum și care sunt principiile pe care Dumnezeu le cere oamenilor și care anume este rezultatul pe care vrea să-l obțină asupra oamenilor cu lucrarea Sa? Rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină asupra oamenilor nu este de a-ți vedea tot timpul pasiunea față de lucrarea ta. Adică, Dumnezeu nu vrea să-ți vadă entuziasmul sau hotărârea de a suferi greutăți și de a plăti un preț. În ochii Lui, dacă nu înțelegi adevărul, atunci aceste manifestări sunt doar un impuls de moment. Cu alte cuvinte, sunt doar entuziasmul tău. Ce este, în esență, entuziasmul? Este impetuozitatea ta sau, pentru a fi mai exacți, este o abordare emoțională a lucrurilor. Dumnezeu nu vrea entuziasmul oamenilor, abordarea emoțională a lucrurilor, impulsurile lor temporare sau acest tip de stare plină de pasiune. Ce vrea Dumnezeu? (Vrea ca oamenii să fie în stare să înțeleagă adevărul.) Cel puțin, vrea să fii capabil să iubești și să înțelegi adevărul și, atunci când te confrunți cu diverse chestiuni, să nu respecți o reglementare, o formalitate sau un comportament, ci să respecți în schimb adevărurile-principii; de asemenea, în datoria pe care o faci și în toate lucrurile, vrea să fii capabil să cauți adevărurile-principii și să practici conform acestora, făcând din cuvintele și adevărul lui Dumnezeu realitatea ta – acesta este rezultatul pe care lucrarea lui Dumnezeu are ca scop să-l obțină. Cât privește întrebarea dacă, în viața ta personală, vrei să mergi la culcare devreme și să te trezești devreme, să mergi la culcare târziu și să te trezești târziu, ce fel de înzestrări ai sau cât de elocvent ești, nimic din toate acestea nu contează pentru Dumnezeu. Indiferent dacă ai sau nu hotărârea de a suferi greutăți sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, Dumnezeu nu prețuiește aceste lucruri. Unii spun: „De dragul credinței mele în Dumnezeu, nu mi-am cumpărat haine frumoase de câțiva ani și n-am fost la coafor de peste zece ani.” Chiar dacă nu mănânci bine, nu porți haine frumoase și suferi o mulțime de greutăți întreaga ta viață, ce contează? Asta vrea Dumnezeu? Oare scopul final al predicii și părtășiei lui Dumnezeu pentru a le oferi oamenilor un număr mare de adevăruri este doar cel de a te transforma într-un ascet? Este doar de a te transforma într-un mizerabil vrednic de milă, într-un cerșetor sau un tânăr furios? Nu. Ceea ce vrea Dumnezeu să facă este să prelucreze înlăuntrul oamenilor cuvintele Sale și adevărurile-principii. Prin urmare, când mulți cred că lui Dumnezeu Îi place să-i vadă pe oameni suferind mai multe greutăți și plătind un preț mai mare și că Îi place să-i vadă ducând o viață extrem de modestă, grea și simplă, având extrem de multă hotărâre și aspirații și fiind extrem de pasionați sau extrem de reținuți, cunoscându-și cu adevărat locul și fiind cuminți, acestea sunt doar noțiunile și închipuirile lor despre lucrarea lui Dumnezeu. Să presupunem că, timp de mulți ani din viața ta, mănânci doar o masă pe zi și dormi trei ore pe noapte, nu poți să mănânci mâncare bună sau să porți haine frumoase și faci ceea ce crezi că se cuvine să faci timp de mulți ani, suferind nenumărate greutăți și luând nenumărate hotărâri. Folosind cuvintele voastre, „rămâneți fideli aspirației inițiale”, suferiți greutăți, vă consumați pentru Dumnezeu și Îi dedicați întreaga voastră viață. Totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, dacă nu depui niciodată efort asupra cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărului și nu cauți adevărurile-principii în tot ceea ce faci, atunci vei fi cu siguranță abandonat. Vrei să dobândești mântuirea suferind greutăți și plătind un preț, fără să-ți schimbi vreodată aspirația inițială, consumându-te pentru Dumnezeu toată viața și oferindu-I tot ceea ce ai. Acesta este doar un vis – este o iluzie deșartă. Chiar dacă mănânci mălai și pâine fiartă de mălai toată viața și nu mănânci niciodată mâncare bună sau nu te bucuri de lucruri frumoase, nu va fi de niciun folos. Dumnezeu nu Se uită niciodată la comportamentul unei persoane, nici la ce reguli urmează ea la exterior sau dacă duce în aparență o viață simplă și modestă. Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este calea pe care te afli, ce principii respecți în fiecare chestiune pe care o întâlnești și dacă respecți adevărurile-principii când te ocupi de probleme. Dacă nu respecți adevărurile-principii, indiferent cât de bine urmezi acele condiții și reguli fixe, nu va fi de niciun folos. Va arăta doar că ești o persoană care trăiește în cadrul noțiunilor și închipuirilor, o persoană care trăiește în dorințe complet subiective și plăcute, care nu are absolut nicio legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și nimic de-a face cu modurile în care Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de mântuire asupra oamenilor – o persoană care este departe de lucrarea Lui. Prin urmare, dacă vrei să câștigi ceva din lucrarea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să lucrezi din greu în privința adevărului; nu trebuie să muncești deloc sau să depui vreun efort în privința propriilor noțiuni și închipuiri – este inutil să faci asta. Unii Mă întreabă: „Crezi că arăt mai decent și mai adecvat cu părul lung sau cu părul scurt?” Drept răspuns, îi întreb: „Îți place să ai părul lung sau scurt?” Ei spun: „Îmi place să am părul lung. Dar cred că părul lung nu este decent și adecvat și că lui Dumnezeu nu-I place.” La care răspund: „Când a spus Dumnezeu asta? Are vreo legătură cu adevărul?” Sunt alții care Mă întreabă: „Pot să mănânc gustări?” Iar Eu răspund: „Să mănânci gustări este o nevoie a umanității normale? Stipulează Dumnezeu că oamenii nu pot mânca gustări? Condamnă El acest lucru?” Iar ei spun: „Cred că Dumnezeu îl condamnă, pentru că a mânca gustări este o desfrânare.” Ce înseamnă „desfrânare”? Dacă ai impresia că a mânca gustări este o desfrânare, atunci dacă nu mănânci gustări înseamnă că nu ești desfrânat? Faptul că nu mănânci gustări înseamnă că înțelegi și practici adevărul? Poți să înțelegi când mă exprim așa, nu? (Da.) Noțiunile și închipuirile nu sunt adevărul și nu au nicio legătură cu adevărul. Dacă ești deștept, ar trebui să te grăbești să examinezi ce noțiuni și închipuiri mai ai, ce practici, gânduri și puncte de vedere ale fariseilor ai în continuare și să renunți la ele fără întârziere. Scopul renunțării la aceste lucruri nu este de a te face să devii desfrânat și indulgent cu tine însuți, ci de a te face să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărurile-principii și pentru a ajunge să câștigi adevărul drept viața ta. Dumnezeu nu vrea să vadă că duci o viață de cerșetor și de ascet. Unii spun: „Lui Dumnezeu nu-I place ca oamenii să fie cerșetori, deci înseamnă asta că-I place să fie bogați?” Lui Dumnezeu nu-I place nici ca oamenii să fie bogați. Unii spun: „Faptul că lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să sufere dificultăți fizice este o noțiune și o închipuire umană. Așadar, dacă lui Dumnezeu nu-I place ca oamenii să sufere greutăți, înseamnă că-I place ca aceștia să trăiască în confort?” Greșit, și acestea sunt noțiunea și închipuirea ta. Care este, atunci, modalitatea corectă de a acționa? (Lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să poată veni înaintea Lui și să caute adevărurile-principii, indiferent ce li se întâmplă.) Adevărurile-principii nu pot fi uitate, indiferent de moment. Unii spun: „Lui Dumnezeu Îi place ca oamenii să ia hotărâri înaintea Sa și să aibă hotărârea de a suferi greutăți.” Alții spun: „Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii care nu sunt dispuși să sufere greutăți.” Este corect sau greșit să spună aceste lucruri? Care afirmație este corectă și care este greșită? (Amândouă sunt greșite.) Unii oameni suferă întotdeauna greutăți de dragul statutului, faimei și câștigului propriu – au o hotărâre fermă de a suferi greutăți. Sunt aceste manifestări pe placul lui Dumnezeu? (Nu.) Unii oameni nu sunt dispuși să sufere greutăți când vine vorba de chestiuni personale, dar sunt dispuși să sufere greutăți de dragul de a-și îndeplini datoria și pentru adevăr și sunt dispuși să sufere puține greutăți pentru a acționa conform adevărurilor-principii. Care dintre aceste manifestări este mai bună? (Să sufere greutăți de dragul adevărurilor-principii.) Ce se poate vedea din aceste lucruri? Că este corect să acționezi conform adevărurilor-principii și să practici adevărul. Fie că este vorba de chestiuni privind îndeplinirea datoriei tale sau de chestiuni din viața ta personală, faptul că suferi sau nu greutăți nu este un standard sau un principiu. Care sunt principiile? Principiile sunt cerințele lui Dumnezeu, cuvintele Sale și adevărul. Dacă practici conform adevărurilor-principii, chiar dacă nu suferi greutăți în acest sens, ceea ce faci este corect și Dumnezeu aprobă; dacă nu acționezi conform adevărurilor-principii, chiar dacă suferi o mulțime de greutăți sau experimentezi multă umilință în acest timp, este în zadar și Dumnezeu nu-ți aprobă acțiunile. Este întocmai așa cum unii oameni aud un ordin de la un antihrist și apoi fac ce li se spune, implementând lucrarea conform preferințelor antihristului, vorbind mult, suferind și menținându-se foarte ocupați, până în punctul în care corpul lor ajunge să fie gârbovit și distrus din cauza epuizării fizice. Aprobă Dumnezeu acest lucru? Își va aminti de el? (Nu-l aprobă și nu-Și va aminti de el.) Care este, așadar, atitudinea lui Dumnezeu? (Dumnezeu detestă astfel de oameni.) Ce a spus El? „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Da.) Indiferent câte greutăți ai suferit sau cât de mare este prețul pe care l-ai plătit, chiar dacă te folosești de acestea pentru a-ți etala contribuțiile, Dumnezeu nu Se uită la aceste lucruri. Se uită doar dacă ai făcut aceste lucruri conform adevărurilor-principii și dacă I-ai urmat cuvintele – folosește acest principiu pentru a te evalua. Dacă nu urmezi cuvintele lui Dumnezeu, ci acționezi în schimb conform propriilor idei, indiferent câte greutăți suferi sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, totul va fi zadarnic. Nu doar că Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru, dar îl va și condamna. Asta ar însemna să-ți provoci singur distrugerea, nu-i așa? (Da.) Astfel de oameni vor fi eliminați în cele din urmă – merită asta, nu-i așa? (Da.) Dumnezeu a rostit mii și mii de cuvinte și ți-a spus adevărurile-principii, dar pur și simplu nu asculți. Ai mereu propriile idei și speri din tot sufletul să înlocuiești adevărul cu noțiunile și închipuirile tale și, astfel, să obții aprobarea lui Dumnezeu, să intri în Împărăție și să fii binecuvântat și răsplătit. Nu înseamnă asta că te joci cu moartea? Nu sunt astfel de oameni de teapa lui Pavel? (Ba da.) Prin urmare, dacă oamenii vor să renunțe la barierele dintre ei și Dumnezeu și la ostilitatea lor față de Dumnezeu, ar trebui să aibă o înțelegere exactă a lucrării Sale. Nu ar trebui să speculeze în legătură cu Dumnezeu, să-I evalueze lucrarea sau să-și evalueze comportamentul și practicile proprii pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și apoi să gestioneze totul pe baza acestor noțiuni și închipuiri. Rezultatul final al acestei abordări va fi că nu vor obține nimic, iar în cazuri grave, vor perturba și tulbura lucrarea bisericii, vor ofensa firea lui Dumnezeu și vor fi pedepsiți. Prin urmare, când abordează lucrarea Sa, oamenii ar trebui să renunțe la diversele lor noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ar trebui să-și examineze și să-și disece propriile noțiuni și închipuiri și apoi să renunțe la ele, să ajungă să caute intențiile lui Dumnezeu și adevărul și să folosească adevărurile-principii pentru a-și înlocui noțiunile, închipuirile, principiile și practicile greșite. Doar în acest mod poți porni pe calea mântuirii. În caz contrar, este imposibil să fii mântuit, este exclus! Acesta este un tip de noțiune și de închipuire pe care îl au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu. Să ne încheiem părtășia aici.

Oamenii au un alt tip de noțiune și de închipuire despre lucrarea lui Dumnezeu, și anume că, în viața lor de zi cu zi, când sunt slabi, când se ivesc înlăuntrul lor diverse tipuri de răzvrătire față de Dumnezeu sau când fac lucruri de răzvrătire și de opoziție față de Dumnezeu, cred în noțiunile și închipuirile lor că ar trebui să fie disciplinați, certați sau chiar pedepsiți, blestemați și așa mai departe. De exemplu, oamenii spun uneori ceva greșit, dezvăluie unele noțiuni sau au anumite opinii și o oarecare sfidare față de ceva și, după un timp, se gândesc: „Am dezvăluit această răzvrătire și trădare, dar de ce nu am fost disciplinat din cauza ei? Nu am bășici pe limbă, nu am coșmaruri noaptea și nu mă simt neliniștit în inima mea. De ce oare? Cum de nu simt lucrarea Duhului Sfânt?” În noțiunile și închipuirile lor, sunt de părere că, întrucât Dumnezeu a venit să-i mântuiască și întrucât lucrarea Lui nu trebuie doar să-i cucerească, ci și să-i transforme, să-i purifice și să schimbe tot felul de gânduri și puncte de vedere pe care le au și care nu sunt în concordanță cu adevărul, dacă în gândurile lor există unele lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul sau care sunt mârșave, murdare sau ticăloase, atunci ar trebui să fie disciplinați, dojeniți sau chiar pedepsiți din cauza lor, gândindu-se: „Cum se pot schimba oamenii și cum pot fi sanctificați dacă nu sunt disciplinați frecvent?” Care sunt noțiunile și închipuirile oamenilor aici? Sunt că ar trebui să fie frecvent disciplinați, dojeniți, certați și pedepsiți și chiar mustrați și judecați și că numai atunci pot obține schimbarea firii. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi, când dezvăluie mârșăvie, ticăloșie și corupție, oamenii fac acest lucru foarte natural, își dau seama și chiar se simt liniștiți trăind astfel, nu simt că sunt disciplinați sau pedepsiți, considerând că este ceva anormal. Oamenii cred că, dacă dezvăluie corupție, ar trebui cel puțin să se simtă dojeniți, să se îmbolnăvească, să aibă bășici în gură, să se înece sau să-și muște limba când mănâncă și că ar trebui să li se înroșească sau să li se umfle ochii dacă privesc ceva ce nu ar trebui să privească. Spuneți-Mi, face Dumnezeu aceste lucruri? (Nu.) Categoric nu le face? (Când oamenii nu înțeleg adevărul, Dumnezeu îi poate disciplina și dojeni puțin în funcție de statura lor, astfel încât să poată reflecta la ei înșiși și să pătrundă în adevăr. Cu toate acestea, când oamenii înțeleg adevărul și știu limpede în inima lor că au făcut ceva greșit, Dumnezeu sigur nu-i va disciplina în acel caz, deoarece speră că pot să caute adevărul și să se folosească de cuvintele Sale și de adevăr pentru a-și evalua acțiunile și comportamentul propriu.) A fost o părtășie foarte bună. În noțiunile și închipuirile oamenilor, ei cred că, ori de câte ori dezvăluie corupție și răzvrătire, Dumnezeu ar trebui să-i disciplineze și că, în special, când oamenii răi comit fapte rele, pedeapsa lui Dumnezeu ar trebui să se abată imediat asupra lor, astfel încât oamenii răi să fie pedepsiți în mod sigur. Dar, în viața reală, rareori văd aceste pedepse având loc. Într-o privință, când dezvăluie diverse tipuri de corupție și răzvrătire, oamenii nu sunt disciplinați sau certați, iar în altă privință, când oamenii răi comit fapte rele, nu sunt pedepsiți. Acest lucru dă naștere în adâncul inimilor oamenilor la anumite noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, iar unii chiar își vor pierde credința și vor evalua lucrarea Lui pe baza acestor lucruri exterioare și vor emite judecăți despre lucrarea Lui. Acestea sunt noțiuni și închipuiri ale oamenilor, nu-i așa? Când oamenii dezvăluie corupție și răzvrătire, trebuie Dumnezeu să-i disciplineze sau să-i mustre și să-i judece? (Nu.) Unii spun: „Când îi mântuiește pe oameni, Dumnezeu trebuie să-i mântuiască pe deplin. Care este scopul lucrării lui Dumnezeu? Nu este de a purifica oamenii? Prin urmare, când aceștia dezvăluie corupție și răzvrătire, Dumnezeu ar trebui să-i disciplineze și să-i dojenească – aceasta înseamnă să fie responsabil față de ei. În caz contrar, nu-I pasă de oameni, nu-i iubește cu adevărat și nu are milă față de ei.” Nu gândesc oamenii așa? (Ba da.) Care sunt adevărurile care ar trebui înțelese aici? Oare faptul de a fi disciplinat, certat și pedepsit sunt procese esențiale pentru ca oamenii să înțeleagă adevărul și să intre în adevărul-realitate? Sunt mijloace și modalități necesare pentru ca Dumnezeu să-i mântuiască pe oameni și să-i transforme? Unii nu găsesc răspunsul și se gândesc: „Dacă Dumnezeu chiar există și Își face lucrarea pentru a mântui oamenii, atunci de ce nu-i disciplinează atunci când dezvăluie corupție sau se răzvrătesc împotriva Lui? De ce nu-i pedepsește pe oamenii răi pentru că fac fapte rele?” Când Dumnezeu nu-i disciplinează pe oameni sau când oamenii răi nu sunt pedepsiți pentru că fac fapte rele, nu-i va determina acest lucru pe unii să pună la îndoială existența lui Dumnezeu și rezultatele lucrării Sale? Dacă disciplinarea și pedepsirea frecventă ar putea înlocui căutarea adevărului de către oameni sau le-ar îngădui să intre în adevărul-realitate, atunci disciplinarea și pedepsirea ar fi principala modalitate prin care lucrează Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni și un mijloc necesar în acest sens. Dar, ținând cont de nivelul actual de corupție al oamenilor, ar putea fi transformată imediat natura lor satanică prin disciplinarea și pedepsirea de către Dumnezeu? Ar putea ajunge imediat oamenii să se căiască în mod real? Ar putea să intre imediat în adevărul-realitate? (Nu, n-ar putea.) Le-ar depăși capacitatea. Prin urmare, în această etapă a lucrării lui Dumnezeu, în timp ce exprimă adevăruri pentru a le oferi viață oamenilor, El nu face nimic supranatural – cu excepția lucrării Duhului Sfânt de luminare și îndrumare a oamenilor – și chiar face rareori lucruri precum certarea, disciplinarea sau pedepsirea oamenilor. Certarea, disciplinarea și pedepsirea lor nu sunt o parte predominantă a lucrării lui Dumnezeu, dar El face totuși aceste lucruri. Adică, în cazul anumitor persoane sau chestiuni speciale ori în anumite medii speciale, pentru a obține anumite rezultate speciale sau din anumite motive speciale, Dumnezeu va face lucrarea de disciplinare, certare sau pedepsire a oamenilor. Dar, în general, în această etapă a lucrării Sale, modul predominant în care lucrează este să vorbească și să exprime adevărul pentru a le oferi oamenilor ceea ce au nevoie pe calea lor de urmărire a adevărului, iar scopul acestui lucru este de a le îngădui să înțeleagă adevărurile-principii și să intre în adevărul-realitate. Acum că Dumnezeu a exprimat un număr mare de adevăruri, rareori face această lucrare de disciplinare, certare și chiar de pedepsire pe care a făcut-o în trecut. Așadar, se cuvine ca oamenii să se concentreze mai mult asupra diverselor adevăruri-principii pe care ar trebui să le pună în practică atunci când întâmpină chestiuni în viața de zi cu zi, în loc să se concentreze asupra întrebării dacă Dumnezeu îi disciplinează, îi împiedică sau face așa încât lucrurile să meargă bine pentru ei într-o anumită chestiune și alte asemenea modalități și practici. Întrucât Dumnezeu folosește rareori metode precum disciplinarea, certarea și pedepsirea, nu se poate spune că nu le folosește niciodată, ci doar că le folosește rar. Ce vreau să spun prin sintagma „le folosește rar”? Ocazional, în anumite circumstanțe speciale, va folosi metodele de disciplinare, certare sau pedepsire pentru a face o lucrare – într-un mod ușor sau reprezentativ și simbolic – care îi ajută pe oameni să înțeleagă adevărul și să practice în conformitate cu adevărurile-principii. Cu alte cuvinte, folosește aceste modalități pentru a-i ajuta să intre în adevărurile-principii, dar asta este tot. Atunci, de ce Dumnezeu nu folosește mult aceste metode în lucrarea Sa? De ce nu lucrează predominant în aceste moduri? Într-o privință, din cauză că, în această etapă a lucrării Sale, le-a spus și le-a oferit deja oamenilor diversele adevăruri pe care ar trebui să le înțeleagă, iar ei au auzit deja aceste adevăruri și au deja o înțelegere și o cunoaștere a acestora în sfera capacității lor de înțelegere. Acesta este un motiv. Celălalt motiv se referă la factorii subiectivi ai oamenilor. Ei au conștiința umanității normale și, sub efectul acestei conștiințe, vor evalua dacă firile corupte pe care le dezvăluie sau acțiunile, gândurile și punctele lor de vedere sunt pozitive sau negative. În sinea oamenilor există cel puțin standardul de conștiință după care evaluează toate acestea. Dacă îți folosești conștiința pentru a evalua un anumit lucru și stabilești că este pozitiv, atunci ar trebui să-l faci și nu este cazul să-ți reproșezi dacă ești puțin lent sau întârzii în realizarea acestuia. Dacă îți folosești conștiința pentru a evalua acel lucru și stabilești că este negativ și ceva ce n-ar trebui făcut, atunci ar trebui să te abții și să nu-l spui sau să-l faci. Totuși, dacă nu ai sentimente determinate de conștiința și rațiunea ta, nu ești o ființă umană. Dacă nu ai nici măcar conștiință și rațiune, atunci îți este imposibil să evaluezi dacă ceva este corect sau greșit, pozitiv sau negativ și, astfel, nu ar avea niciun sens ca Dumnezeu să te disciplineze și să te pedepsească. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu lucrează asupra celor care nu sunt supuși efectelor conștiinței și nu mântuiește asemenea oameni. Ce include faptul că „nu-i mântuiește”? Nici măcar nu vrea să-i disciplineze; nu-i disciplinează și nici nu-i ceartă. Sunt unii care întreabă: „Dacă cineva face rău, va fi pedepsit de Dumnezeu?” Dumnezeu nu-l va pedepsi direct, deoarece biserica are decrete administrative. Dacă este o persoană rea care provoacă tulburări sau perturbări, atunci îndepărtarea sau excluderea sa va pune capăt problemei. Chiar dacă nu îndeplinește condițiile pentru a fi îndepărtată sau exclusă, va fi trimisă într-un grup B. Dacă cineva risipește ofrandele lui Dumnezeu, este mai grav și persoana trebuie să ramburseze orice se cuvine, iar apoi trebuie să fie tratată în mod corespunzător. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu și principiul după care îi tratează pe oameni. Este simplu, nu-i așa? (Da, este.) Crezi că faptul că te-a ales Dumnezeu înseamnă că trebuie să te facă să fii complet și că nu Se va opri până când nu te va face? Este cazul doar pentru cei care au conștiință și rațiune și care urmăresc adevărul – este cazul doar pentru cei care pot fi mântuiți. Cât despre cei care nu au nici măcar o tresărire a conștiinței, nu trebuie decât să fie tratați și abordați conform decretelor administrative ale bisericii – Dumnezeu nu-i va disciplina. Ce rost are să fie disciplinați? Disciplinarea oamenilor care nu au umanitate normală și conștiință echivalează cu încercarea de a forța un pește să trăiască pe uscat sau un porc să zboare, este ca și cum ai arunca mărgăritare înaintea porcilor și a le da celor necurați să mănânce lucruri sfinte – Dumnezeu categoric nu face asta. Prin urmare, în această chestiune, oamenii nu ar trebui să gândească: „Am fost ales de Dumnezeu, sunt una dintre oile Lui și, chiar dacă greșesc și fac rău, Dumnezeu nu mă va abandona.” Această afirmație nu are temei – este greu de spus dacă ești o oaie sau un lup. Cum evaluezi dacă ești una dintre oile lui Dumnezeu? Depinde dacă ești conștient de acest lucru și dacă simți reproșuri și mustrări în conștiința ta când faci ceva împotriva umanității și conștiinței. Dacă simți mustrări, te vei schimba și, chiar dacă nu înțelegi adevărul, vei fi capabil să acționezi conform standardului conștiinței. Cel puțin, vei fi capabil să acționezi în concordanță cu umanitatea normală. Dacă ai aceste manifestări, atunci ești una dintre oile lui Dumnezeu. Când întâmpini ceva ce se împotrivește conștiinței umanității normale și încalcă justiția morală, dacă nu ai nici cel mai mic simț al dreptății și nu simți dezgust sau ură față de răul pe care l-ai făcut sau față de tulburarea provocată de oamenii răi, iar în conștiința ta nu simți deloc mustrări, atunci nu ești una dintre oile lui Dumnezeu, ești un lup, ești o fiară și ești un diavol. Acesta este standardul după care poți evalua dacă ești una dintre oile lui Dumnezeu sau un lup. Dacă nu ești una dintre oile lui Dumnezeu și totuși încă evaluezi în mod constant lucrarea Sa folosind idei, noțiuni și închipuiri precum: „Am dezvăluit corupție și răzvrătire, dar Dumnezeu nu m-a disciplinat; ar trebui să mă disciplineze”, atunci ești stupid. Categoric nu ești una dintre oile lui Dumnezeu și Dumnezeu nu are nicio intenție de a te mântui, așadar ești calificat să-I evaluezi și să-I judeci lucrarea? Dacă asta nu este prostie, ce este? Poți evalua această chestiune, nu-i așa? (Acum pot.)

Care este standardul pentru a avea conștiință? Cum ar trebui să evaluezi dacă o persoană are sau nu conștiință? (Depinde dacă are simțul dreptății în inima ei atunci când vede oameni răi făcând fapte rele sau când vede lucruri care afectează interesele casei lui Dumnezeu și dacă este capabilă să urască aceste lucruri. Dacă nu are nicio conștientizare în inima ei, atunci nu are conștiință. De asemenea, dacă cineva nu conștientizează în inima sa răul pe care l-a făcut sau lucrurile săvârșite care încalcă în mod clar principiile, nici o asemenea persoană nu are conștiință.) Dacă nu ai conștiință, atunci nu ești om. În acest caz, te va mai mântui Dumnezeu? Dacă nu te va mântui, te va mai disciplina El? Disciplinarea și certarea sunt o parte minimă a lucrării lui Dumnezeu. Când spun „minimă”, sensul este că Dumnezeu folosește aceste metode doar cu moderație, dar ele fac totuși parte din lucrarea Sa. Dacă nu ai nici măcar conștiință sau rațiune, are vreun rost să te disciplineze Dumnezeu? Dacă nu ai simțul dreptății și nu simți nimic față de tot ce este ticălos, tot ce se împotrivește adevărului, tot ce se împotrivește dreptății morale și chiar și față de ceea ce se împotrivește conștiinței tale și dacă nu urăști astfel de lucruri, nu poți sta de partea lui Dumnezeu pentru a apăra interesele casei Sale, nu poți să iei atitudine și să spui ceva în apărarea lucrării bisericii – nici măcar o singură declarație cinstită – atunci nu ești om. Nu ești om și, totuși, speri în mod extravagant ca Dumnezeu să te disciplineze. Chiar te înalți singur și nu te consideri un străin! Sunt unii care spun: „Dacă o persoană nu este una dintre oile lui Dumnezeu, ci este un lup, Dumnezeu nu o va disciplina. Așadar, dacă este una dintre oile lui Dumnezeu, o va disciplina El?” În circumstanțe speciale, Dumnezeu te va disciplina ocazional și Își va asuma responsabilitatea pentru tine. Chiar dacă ești amorțit și inconștient, Dumnezeu te va îndemna, te va disciplina și îți va aduce reproșuri. Lucrarea lui Dumnezeu este săvârșită în măsura adecvată și nimic mai mult. De ce lucrează El în acest mod? Pentru că, dacă ai conștiință, când Dumnezeu îți aduce reproșuri în acest mod, conștiința ta își va da rapid seama, iar tu te vei învinovăți și te vei simți îndatorat Lui; vei avea remușcări, vei fi întristat și îndurerat și vei putea să te schimbi și, în cele din urmă, să cauți adevărurile-principii și să practici în conformitate cu adevărul – acesta este rezultatul pe care îl vrea Dumnezeu. Dacă ai o conștiință sensibilă, înțelegi multe adevăruri și, chiar dacă Dumnezeu nu te disciplinează, nu te ceartă sau nu te îndeamnă, tot ești în stare să sesizezi problema, iar conștiința ta tot își poate da seama și simte reproșuri și mustrări, atunci este și mai bine, iar disciplina lui Dumnezeu nu este necesară. Chiar dacă Dumnezeu nu te disciplinează, conștiința ta este extrem de sensibilă și simte mustrări, iar tu ești plin de remușcări, întristat, simți că-I ești îndatorat lui Dumnezeu, că I-ai greșit, L-ai dezamăgit și L-ai lăsat nemulțumit și ești capabil să cauți în mod proactiv adevărurile-principii și să acționezi conform cerințelor Sale. Acesta este efectul pe care conștiința umanității normale îl exercită asupra oamenilor și este, de asemenea, efectul pe care se cuvine să-l exercite asupra lor. Prin urmare, dacă o persoană este una dintre oile lui Dumnezeu sau nu și dacă poate fi mântuită sau nu depinde de faptul dacă are umanitate normală și conștiință. Acest lucru este crucial și important. Dacă spui că înțelegi multe adevăruri, atunci când ești răzvrătit sau când întâlnești oameni răi care comit fapte rele, adevărurile pe care le înțelegi au oare efect? Au ca efect să te supravegheze, să te lumineze și să-ți determine conștiința să simtă reproșuri și să intre în acțiune? Dacă nu ai nicio tresărire a conștiinței, ești lipsit de conștiință și de umanitate normală, iar ceea ce înțelegi este mai degrabă doctrină decât adevăr. Dacă înțelegi doar doctrină, nu poți pune adevărul în practică și nu ești unul dintre cei care vor fi mântuiți. Înțelegi acest lucru, nu-i așa? (Da.) Prin urmare, în lucrarea lui Dumnezeu, când vine vorba de unele dintre cele mai importante moduri în care lucrează El, oamenii nu ar trebui să le restrângă pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Indiferent dacă ai fost disciplinat, certat și pedepsit de Dumnezeu sau dacă nu ai fost niciodată disciplinat, certat sau pedepsit, aceasta nu arată câte adevăruri-principii ai înțeles, nici nu arată că ești o persoană pe care a ales-o Dumnezeu. S-ar putea să crezi în Dumnezeu de mulți ani și să fi fost disciplinat și certat de nenumărate ori, dar nu ai acționat niciodată conform adevărurilor-principii – în acest caz, când nu vei fi mântuit în cele din urmă, va fi doar vina ta și va fi exact ceea ce meriți. S-ar putea, de asemenea, să fi fost disciplinat și pedepsit rareori în credința ta în Dumnezeu, dar datorită conștiinței tale, te simți adesea mustrat și dojenit, iar când comiți fărădelegi, ești plin de remușcări, te schimbi și ești capabil să cauți adevărurile-principii, să practici adevărul și să acționezi conform adevărurilor-principii – în acest caz, ești unul dintre cei care vor fi mântuiți. Ai înțeles? (Da.) Am menționat două situații. Care sunt acestea, mai exact? (O situație este atunci când oamenii au fost disciplinați și pedepsiți mult, dar, în cele din urmă, tot nu pot acționa conform adevărurilor-principii și nu au obținut adevărul și, astfel, nu sunt mântuiți, iar asta este doar din vina lor. O altă situație este când unii oameni sunt capabili să-și utilizeze conștiința pentru a se înfrâna, fără a fi nevoie să fie disciplinați sau certați de multe ori de către Dumnezeu și, ori de câte ori încalcă principiile sau dezvăluie răzvrătire, se simt mustrați de conștiința lor, pot să caute în mod proactiv adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii și, cel puțin, pot face unele lucruri pozitive și, astfel, se numără printre cei care vor fi mântuiți. Dumnezeu tocmai a vorbit despre aceste două situații.) Dacă pot sau nu să acționeze conform adevărurilor-principii este standardul pentru evaluarea acestor două tipuri de oameni. Unii sunt incapabili să acționeze conform adevărurilor-principii și, indiferent cât de multă doctrină înțeleg sau cât de mult sunt disciplinați și pedepsiți, nu sunt ținte ale mântuirii. Pe de altă parte, alții sunt rareori disciplinați și pedepsiți de Dumnezeu sau certați și dojeniți de El, dar sunt deseori în stare să reflecteze asupra propriei persoane și, ori de câte ori acționează încălcând principiile sau dezvăluie răzvrătire, pot simți mustrarea și reproșul conștiinței lor, iar apoi au remușcări și pot practica în mod proactiv conform adevărurilor-principii. Deși sunt rareori disciplinați sau certați de Dumnezeu, oamenii de acest tip sunt, totuși, ținte ale mântuirii. Disciplinarea și pedeapsa la care Mă refer aici nu au nicio legătură cu judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu; sunt pur și simplu ceea ce consideră oamenii drept disciplinare și pedeapsă în propriile noțiuni și închipuiri. În noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că, dacă sunt disciplinați și pedepsiți frecvent, înseamnă că au mărturie bazată pe experiență și că sunt oameni spirituali. De asemenea, ei asociază adesea disciplinarea și pedeapsa cu lucrarea Duhului Sfânt și cred că sunt conectați la curentul Duhului Sfânt. Există unii care spun deseori: „Nu mi-am făcut datoria bine și am fost emondat din nou. Acum am bășici în gură și m-am îmbolnăvit – sunt disciplinat de către Dumnezeu.” Mulți oameni au deseori părtășie despre aceste experiențe, dar ar trebui să te uiți la manifestările lor ori de câte ori se confruntă cu probleme – vezi dacă se simt dojeniți de conștiința lor când fac ceva greșit și dacă sunt capabili să ia atitudine, să susțină adevărurile-principii și să apere interesele casei lui Dumnezeu atunci când întâlnesc oameni răi care comit fapte rele sau când se confruntă cu lucruri ticăloase. În caz contrar, acești oameni nu au conștiință și nu sunt umani! Ei spun cuvinte care sună bine și vorbesc de-a dreptul desăvârșit despre numeroasele mărturii bazate pe experiențe pe care le au – de parcă Dumnezeu le-ar fi arătat atât de mult har, ar fi făcut atât de multă lucrare asupra lor și le-ar fi spus atâtea cuvinte, iar acest lucru pare să sugereze că au dobândit deja mântuirea. Cu toate acestea, în viața lor de zi cu zi, ori de câte ori se confruntă cu probleme legate de principii, nu susțin niciodată adevărurile-principii și dau mereu înapoi ca o țestoasă care se ascunde în carapacea ei și se eschivează de la probleme. În plus, de fiecare dată când li se cere să vorbească și să-și exprime opiniile și punctele de vedere, se abțin, o fac pe proștii și păstrează tăcerea. Nu susțin deloc adevărurile-principii și nici nu practică adevărul. Ce oameni sunt aceștia? Sunt ipocriți. Când îi udă și îi ajută pe alții, vorbesc despre teorii spirituale într-un mod foarte sistematic și logic și nu se opresc ore în șir, mișcându-i pe unii oameni până la lacrimi, însă nu practică niciodată adevărul în propriile acțiuni – sunt farisei. Indiferent despre câte experiențe pseudo-spirituale și doctrine pseudo-spirituale vorbesc sau câte vorbe goale și cuvinte exagerate rostesc, conștiința lor nu le aduce reproșuri; și, când vine vorba de orice problemă fundamentală despre bine și rău sau de chestiuni de principiu, nu stau de partea adevărului și nu susțin adevărurile-principii, iar conștiința lor nu le aduce niciun reproș, dar după aceea tot se pot lăuda cu nerușinare despre modul în care apără interesele casei lui Dumnezeu și tot pot debita multe doctrine care sună bine – sunt ipocriți și lipsiți de orice tresărire a conștiinței. Nu reușesc să practice adevărul de atâtea ori, încalcă adevărul de atâtea ori, înșală oamenii și îi induc în eroare de atâtea ori, însă nu simt niciun reproș în conștiința lor și tot se pot da mari cu neobrăzare – sunt lipsiți de umanitate! Își dau ifose și joacă la cacealma în acest fel peste tot și nici măcar nu se simt jenați; nu practică adevărul, dar tot se laudă că sunt oameni spirituali, că sunt oameni care au fost mântuiți și desăvârșiți de Dumnezeu și care Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât oricine altcineva – nu au nicio tresărire a conștiinței și nu sunt oameni care au fost mântuiți. Oare cei care au fost mântuiți pot fi lipsiți de umanitate normală și de conștiință? Unii simt că nu le place atât de mult adevărul și, ori de câte ori întâmpină probleme legate de adevărurile-principii sau probleme fundamentale despre bine și rău, devin oameni care caută să facă pe plac altora, încearcă să o scoată cumva la capăt și nu sunt niciodată capabili să susțină adevărurile-principii, așa că simt reproșuri în inima lor, se roagă deseori înaintea lui Dumnezeu și se simt îndatorați Lui. Deși sunt adesea slabi și incapabili să treacă peste această barieră, știu în inima lor că nu au susținut adevărul sau dreptatea, că nu au fost fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu și că sunt doar oameni care caută să facă pe plac altora, așa că s-ar simți prea stânjeniți să spună că au vreo mărturie. Aceasta deoarece nu au susținut adevărurile-principii, nu au o mărturie sinceră bazată pe experiență, sunt secătuiți și orbi și nu au îndeplinit cerințele lui Dumnezeu; știu asta în inima lor, având deseori mustrări de conștiință din această cauză, simt că au o datorie față de Dumnezeu și sunt întristați. Există încă speranță și o marjă de manevră pentru ca acești oameni să dobândească mântuirea. În schimb, există aceia care par la exterior că înțeleg foarte bine adevărul și sunt capabili să-i ude, să-i aprovizioneze și să-i ajute pe oameni, dar când întâmpină probleme care implică adevărurile-principii sau chestiuni fundamentale despre bine și rău, nu stau niciodată de partea lui Dumnezeu și nu susțin niciodată adevărurile-principii, dar se laudă totuși că sunt oameni spirituali, care Îl iubesc pe Dumnezeu și care Îi sunt loiali. Oamenii de acest fel au mari probleme. Nu îndrăznesc să înfrunte realitatea, nu îndrăznesc să rezolve probleme reale, nu îndrăznesc să-și declare poziția față de chestiuni importante și nu îndrăznesc să susțină adevărurile-principii într-o manieră deschisă și directă, dar, după aceasta, tot se laudă cu nerușinare că sunt oameni spirituali și spun că Îl iubesc cel mai mult pe Dumnezeu și că-I pot înțelege cel mai bine intențiile. Oamenii de acest fel nu au absolut nicio tresărire a conștiinței. Poate o persoană care nu are nicio tresărire a conștiinței să susțină adevărurile-principii? Îndrăznește ea să-și declare în mod deschis poziția și să stea de partea lui Dumnezeu pentru a se ocupa de oamenii răi? Nu există nicio șansă; unor astfel de oameni le este foarte greu să practice adevărul.

Dacă o persoană are conștiința umanității normale, își va reglementa gândurile, cuvintele și faptele. Ce înseamnă „reglementarea”? Înseamnă că, atunci când gândurile și comportamentele tale se abat de la standardul umanității normale, conștiința ta va socoti că este greșit să gândești în acel mod și că nu este bine să faci acel lucru, așa că te vei înroși la față și te vei simți neliniștit și dojenit. După ce ai aceste sentimente, gândurile și comportamentele tale vor fi înfrânate într-o anumită măsură, iar această măsură de înfrânare îți va reglementa comportamentul, permițându-ți să nu faci lucruri care încalcă în mod clar adevărurile-principii și lucruri care se împotrivesc conștiinței tale și dreptății morale. Dar dacă nu ai standardul conștiinței, atunci când faci lucruri, nu vei avea niciun criteriu după care să-ți reglementezi și să-ți înfrânezi gândurile și comportamentele și, astfel, nu vei avea nicio opreliște, vei face orice îți trece prin cap, orice vrei și orice este benefic și avantajos pentru tine. În aceste circumstanțe în care nu ai niciun fel de opreliști, gândurile și comportamentele tale vor fi mult amplificate. Ce înseamnă „mult amplificate”? Nu va exista nicio reglementare a lor. Va fi întocmai așa cum non-credincioșii îi înșală pe ceilalți – nu au nicio tresărire a conștiinței și, dacă te păcălesc de o mie de dolari, nu se vor simți vinovați, iar dacă te escrochează până în punctul în care îți ruinează familia, nici atunci nu se vor simți vinovați și, chiar dacă te așezi în genunchi și îi implori, nu te vor lua deloc în seamă. Sunt cu adevărat oameni extrem de răi. De ce pot face atât de mult rău? Pentru că nu au nicio tresărire a conștiinței sau înfrânarea pe care o oferă conștiința și, astfel, pot să fie atât de răi și să devină păcătoși abominabili. Prin urmare, este important să ai conștiința umanității normale. Oamenii sunt capabili să susțină adevărurile-principii în primul rând cu condiția să aibă conștiință. Faptul că ai conștiință și simțul rușinii este ceea ce permite reglementarea comportamentului tău și îți dă șansa de a porni pe calea căutării și practicării adevărului. Dacă nu ai conștiință pentru a te reglementa, nu vei avea șansa de a porni pe calea urmăririi adevărului. Prin urmare, doar pe baza faptului că au conștiință pot oamenii să aibă șansa de a fi conduși pe calea practicării adevărului și a susținerii adevărurilor-principii – dar, chiar și atunci, au doar această șansă. Spun că au doar această șansă deoarece, chiar dacă gândurile și comportamentele unei persoane sunt reglementate de conștiință, aceasta tot ar putea să încalce adevărurile-principii sau să nu acționeze în concordanță cu ele, luând calea de mijloc, nesusținând adevărurile-principii, însă fără să se alieze cu oamenii răi. Altfel spus, sub efectul conștiinței, oamenii destul de buni pot practica adevărul și pot susține adevărurile-principii, în timp ce oamenii cu un calibru ușor mai rău pot cel puțin să evite să fie controlați sau constrânși de oamenii răi și să-i urmeze în săvârșirea de fapte rele – aceasta înseamnă că ating doar linia de bază care provine din standardul conștiinței. Chiar dacă nu ai practicat adevărul, nu ai făcut rău. O astfel de persoană tot poate fi numită cel puțin o persoană care are conștiință și, deși nu a practicat adevărul, cu siguranță nu va face rău. Acesta este efectul pe care îl are conștiința asupra oamenilor. Pentru cei care iubesc adevărul, unul dintre cele mai benefice efecte ale conștiinței este că are șansa de a le reglementa cuvintele și comportamentele și îi poate conduce pe calea practicării adevărului și susținerii adevărurilor-principii. Prin urmare, pentru oameni, conștiința este o parte foarte importantă a umanității lor și este ceva de care nu se pot lipsi. Așadar, ce înseamnă „conștiința”? Vom vorbi despre asta în detaliu mai târziu, când vom avea ocazia, dar să spunem astăzi doar câte ceva pe scurt despre ea. Conștiința se referă la bunătatea și la simțul dreptății unei persoane, acestea fiind două calități elementare. Dacă ai aceste două calități, ești o persoană care are conștiință; dacă nu ai niciuna dintre aceste două calități, atunci nu ai conștiință. Oamenii fără conștiință nu au o umanitate normală, iar faptul că nu au o umanitate normală înseamnă că nu au simțul dreptății și nu sunt buni la suflet. Ce înseamnă că „nu au simțul dreptății”? Înseamnă că sunt necinstiți și ticăloși. Ce înseamnă că „nu sunt buni la suflet”? Înseamnă că sunt răuvoitori, feroce și ticăloși. Oamenii care au aceste firi sunt oameni fără umanitate și, în consecință, sunt capabili să facă orice fel de lucru rău, deoarece nu au conștiința umanității normale, nici cele două calități esențiale, simțul dreptății și bunătatea, pe care le include conștiința umanității normale. Sunt nerușinați, extrem de necinstiți și deosebit de feroce și răuvoitori, așa încât sunt capabili să facă orice fel de lucru rău. Cu alte cuvinte, indiferent cât de ticăloase și răuvoitoare sunt lucrurile pe care le fac, ei nu simt nimic – nu se simt vinovați și nu simt reproșuri. De ce sunt capabili să facă orice fel de lucru rău? Pentru că nu sunt buni la suflet și nu au esența umanității; indiferent ce faptă rea fac, ei cred că este justificată și nu simt că este rea. De exemplu, dacă ești o persoană care are conștiință, atunci când spui ceva care blestemă sau atacă o altă persoană, nu vei fi în stare să suporți. Te vei gândi: „Am spus câteva lucruri ca să-l blestem și este de ajuns. Oamenii se supără foarte tare când sunt blestemați! Și eu m-aș supăra dacă cineva m-ar blestema așa, prin urmare, acum că am spus câteva lucruri ca să-l blestem, să-mi vărs ura și să mă descarc, mă voi opri aici.” Așa că te vei opri. Dar oamenii răi nu gândesc așa, ci cred următoarele: „Să te blestem ar însemna că te las să scapi ușor. Am de gând și să te bat, să-ți distrug familia și să-ți fac urmașii să sufere! Orice lucruri diabolice sau rele îți fac sunt justificate. Atât timp cât primești ceea ce meriți și am ocazia să-mi vărs ura, sunt dispus să fac orice!” S-ar putea nici măcar să nu te blesteme, ci să treacă direct la a-ți face lucruri rele și a se răzbuna pe tine – asta înseamnă a fi rău. Așa sunt oamenii fără conștiință – sunt capabili să comită tot felul de fapte rele.

În cadrul diverselor noțiuni și închipuiri pe care oamenii le au despre lucrarea lui Dumnezeu, cele de care sunt conștienți sunt în principal noțiunile despre care vorbesc adesea și care se referă la disciplinare, certare și pedeapsă. Într-o privință, am avut părtășie despre noțiunile și închipuirile care iau naștere în oameni în cadrul lucrării lui Dumnezeu; în altă privință, oamenii ar trebui să știe și că Dumnezeu lucrează asupra lor în multe și variate moduri. În funcție de diferitele epoci în care lucrează și de diferitele standarde pe care le cere oamenilor și, bineînțeles, în funcție de diferitele rezultate pe care vrea să le obțină asupra oamenilor prin lucrarea Sa și, de asemenea, în funcție de diferitele ținte ale lucrării Sale și de diferitele naturi-esențe ale oamenilor, Dumnezeu adoptă diferite metode și lucrează asupra oamenilor în multe și variate moduri. Disciplinarea, certarea și pedeapsa sunt doar o mică parte a lucrării Sale, nefiind principalele metode pe care le folosește în lucrarea Sa. Întrucât în a treia etapă a lucrării Sale, Dumnezeu a exprimat multe adevăruri pentru a-i aproviziona pe oameni și pentru a obține rezultatul mântuirii lor, lucrarea de disciplinare, certare și chiar de pedepsire pe care o săvârșește asupra lor este foarte mică. Mai mult, în funcție de diferitele ținte ale lucrării Sale, Dumnezeu face aceste lucruri și în concordanță cu principiile corespunzătoare, iar acțiunile Sale variază în funcție de ținte și de variatele circumstanțe diferite. Ca atare, vorbind relativ, îi disciplinează, îi ceartă sau îi pedepsește rareori pe oameni. Prin urmare, aceștia ar trebui să nu se mai agațe de noțiunile și închipuirile lor anterioare despre lucrarea lui Dumnezeu și, întrucât El a exprimat un număr mare de cuvinte și de adevăruri, nu ar trebui să depindă în continuare de disciplinarea, certarea sau pedepsirea de către Dumnezeu, lăsându-L cu pasivitate să-i îndemne să practice adevărul și să intre în adevărul-realitate – aceasta este o idee pe care oamenii nu ar trebui să o aibă. Ideea corectă pe care ar trebui să o aibă este că nu trebuie să depindă în mod pasiv de disciplinarea, certarea sau pedepsirea de către Dumnezeu pentru a-i face să înțeleagă intențiile Sale sau să vină înaintea Lui și, în schimb, trebuie să fie mai pozitivi și mai proactivi în a veni înaintea Lui pentru a căuta intențiile Sale și adevărurile-principii. Indiferent de moment, cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii sunt direcția în care trebuie să înaintezi și sunt principiile și căile pe care ar trebui să le susții și să le practici cel mai mult în viața de zi cu zi sau pe calea existenței tale, în timp ce disciplinarea, certarea sau pedepsirea de către Dumnezeu sunt doar moduri de a lucra pe care le manifestă în anumite situații speciale și în circumstanțe în care le consideră necesare. Oamenii nu ar trebui să aștepte pasiv sau să ceară pasiv să se întâmple acest lucru, gândindu-se: „Dumnezeu ar trebui să mă disciplineze, să mă certe și să mă pedepsească, așa încât să pot ajunge să iubesc adevărul și să pot intra în adevărurile-principii.” Aceasta este o idee falsă, pe care oamenii nu ar trebui să o aibă. Unii aud că oamenii fără conștiință sunt fiare și nu pot fi mântuiți, așa că devin anxioși și se gândesc: „Dacă nu pot fi mântuit, va fi cu adevărat supărător. Întrucât nu am conștiința umanității normale, aș prefera ca Dumnezeu să mă disciplineze și să mă pedepsească, înlocuind astfel conștiința umanității normale.” Este aceasta o idee bună? Ca ființă creată și ca membru obișnuit al rasei umane corupte, dacă ești într-adevăr de părere că ești lipsit de umanitate normală și nu ai conștiința umanității normale, simțind profund durerea cauzată de acest lucru și sperând că disciplinarea, certarea și pedepsirea de către Dumnezeu nu te vor părăsi și îți vor îngădui să te transformi și să supraviețuiești în cele din urmă – dacă ai într-adevăr acest tip de hotărâre, ar putea fi un lucru bun și este o rază de speranță pentru supraviețuirea ta. Dar dacă nu ai acel tip de hotărâre, atunci îți spun: ești în mare pericol dacă nu ai conștiința umanității normale. Chiar dacă ai primit ocazional disciplinarea, certarea și pedepsirea de către Dumnezeu, este ceva ce ți-a acordat El. Dumnezeu face aceste lucruri și folosește aceste metode pentru a te îndemna și a te avertiza, așa încât să faci mai puțin rău și să primești mai puține pedepse. Dumnezeu ți-a salvat destul mândria; ar trebui să-I fii recunoscător pentru că a făcut o excepție arătându-ți acest har, în loc să nu știi ce este bine pentru tine. În situații normale, Dumnezeu nu va face nicio lucrare și nu va folosi nicio modalitate de a lucra asupra cuiva lipsit de conștiință și de rațiunea umanității. Dacă ai primit disciplinarea, certarea sau pedepsirea de către Dumnezeu, indiferent care dintre acestea, fie că este blândă sau întrucâtva mai severă, ar trebui să-I fii recunoscător lui Dumnezeu pentru toate acestea. Folosind cuvintele colocviale ale omului, Dumnezeu îți arată un respect elementar și te ridică. El nu te privește în niciun caz cu ostilitate și nu te condamnă, prin urmare ar trebui să accepți acest lucru din partea Lui. Dacă ai într-adevăr șansa de a-I primi disciplinarea, certarea sau pedeapsa, dincolo de aprovizionarea cu adevărul, aceasta dovedește că Dumnezeu încă te tratează ca pe o ființă creată și un membru al rasei umane corupte. Ar trebui să-I mulțumești, să înțelegi corect acest lucru și să te supui disciplinării, certării sau pedepsei Sale. Nu ar trebui să ai o atitudine ostilă față de Dumnezeu din cauza asta, nici să te răzvrătești și mai mult împotriva Lui din cauza asta. Indiferent ce fel de disciplină ai primit sau cât de severă este pedeapsa pe care ai primit-o, ar trebui să te supui lui Dumnezeu și să-I mulțumești neîntârziat, mulțumindu-I că te-a îndemnat și te-a avertizat, că ți-a dat această șansă și oportunitatea de a primi toate acestea din partea Lui. În plus, aceasta dovedește că încă ai o relație cu Dumnezeu și că această legătură nu a fost întreruptă complet. În lucrarea lui Dumnezeu de gestionare a omenirii și pe parcursul mântuirii oamenilor de către El, Dumnezeu încă te are în inima Sa; cel puțin, încă te vede – când îți vede răzvrătirea și corupția, încă este dispus să te disciplineze, să te certe și să te pedepsească. Aceasta dovedește că nu a renunțat complet la tine; pentru tine, este un noroc și, de asemenea, este o veste bună. Prin urmare, chiar dacă ești supus la puțină disciplinare sau certare dureroasă, ar trebui să vii fără întârziere înaintea lui Dumnezeu. Scopul venirii înaintea lui Dumnezeu nu este de a te pleca în fața Lui, nici de a te face să simți că Dumnezeu este înspăimântător sau de temut. În schimb, se cuvine să înțelegi ce ar trebui să faci pentru a fi pe placul Lui, ce ar trebui să faci pentru ca Dumnezeu să nu mai fie mânios pe tine și ce ar trebui să faci pentru a-I risipi mânia. Cel puțin, ar trebui să faci tot ce-ți stă în putință, în limita a ceea ce poate realiza calibrul tău, pentru a practica adevărurile-principii pe care ți le-a spus Dumnezeu și n-ar trebui să-L faci să Se mânie din nou pe tine. Dacă Dumnezeu Se mânie iarăși și iarăși pe tine, iar tu continui să fii extrem de amorțit, te încăpățânezi în continuare, Îl privești cu intransigență și ostilitate și lupți împotriva Lui până la capăt, în cele din urmă, rezultatul pe care-l vei obține în mod inevitabil este că Dumnezeu va renunța la tine. Momentul în care Dumnezeu nu te mai disciplinează, ceartă sau pedepsește este momentul în care a renunțat la tine. Și, odată ce Dumnezeu renunță la tine, nu te va mai îndemna și te va alunga din fața ochilor Săi, mutându-te într-un loc din afara bisericii, într-un loc departe de centrul lucrării Sale; cel puțin, va face în așa fel încât să nu te poată vedea pe durata lucrării Sale – Dumnezeu nu va mai dori să te vadă. În cazul în care comiți fapte rele în această măsură și ajungi în acest punct, nu există nicio speranță de a fi mântuit. Ai înțeles? (Da.)

Părtășia de astăzi s-a referit la subiectul renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu. Fie că este vorba de expunerea noțiunilor și închipuirilor oamenilor despre Dumnezeu, de expunerea atitudinilor lor față de Dumnezeu sau de părtășia despre modul exact și în ce feluri Își săvârșește lucrarea asupra oamenilor, în orice caz, ceea ce le spun toate acestea în cele din urmă oamenilor este că: punctul de vedere corect pe care s-ar cuveni să îl aibă cel mai mult față de lucrarea lui Dumnezeu este să accepte și să se supună judecății și mustrării Sale și să-I accepte cuvintele și fiecare adevăr-principiu pe care le furnizează, în loc să se îndepărteze de El. Ori de câte ori fac ceva, ar trebui să caute adevărurile-principii, să practice în conformitate cu ele și să urmărească intrarea în adevărul-realitate, în loc să depună efort în comportamentul lor exterior sau în a suferi în aparență greutăți, a plăti un preț și, cu siguranță, în loc să se lase absorbiți de noțiunile și închipuirile lor și să le acorde o atenție exagerată. La urma urmei, indiferent care sunt noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu, rezultatul pe care lucrarea Sa are rolul de a-l obține este să prelucreze cuvintele Sale și adevărul înlăuntrul oamenilor, să le îngăduie să aibă adevăruri-principii pe care să le respecte și să susțină aceste adevăruri-principii în tot ceea ce întâmpină ei în viața lor de zi cu zi și pe calea existenței lor – acesta este rezultatul dorit al lucrării lui Dumnezeu. Rezultatul final pe care îl obține lucrarea Lui este că adevărul devine realitatea și viața oamenilor, nu că Dumnezeu realizează toate acestea conform noțiunilor și închipuirilor lor. Înțelegeți acest lucru, nu-i așa? Am avut părtășie mai mult sau mai puțin suficient despre aceste subiecte, nu-i așa? (Da.) Atunci părtășia noastră de astăzi se încheie aici. La revedere!

8 iulie 2023