În timpul adunărilor voastre, ați avut părtășie despre subiectele pe care le-am discutat recent? (Dumnezeule, am avut părtășie despre aceste subiecte în timpul adunărilor noastre.) Ce a rezultat din părtășia voastră? Ați făcut vreo descoperire sau ați înțeles lucruri noi? Există aceste subiecte despre care am avut părtășie în viața cotidiană a oamenilor? (Toate există. După ce am ascultat de câteva ori părtășia lui Dumnezeu despre aceste subiecte, am descoperit că educația din partea părinților noștri și condiționarea din partea familiilor noastre, de la o generație la alta, ne-au corupt profund. Din copilărie, părinții ne-au insuflat, puțin câte puțin, aceste gânduri, precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară.” După ce mi s-a insuflat acest gând, am considerat că, în viață, pentru a evita să fie hărțuit și desconsiderat, omul trebuie să fie superior celorlalți și să se remarce din mulțime. În trecut, credeam că aceste gânduri pe care părinții noștri ne-au învățat să le avem erau pentru binele și protecția noastră. După ce am ascultat de câteva ori părtășia și disecarea din partea lui Dumnezeu, am ajuns să realizez că aceste gânduri sunt negative și sunt mijloacele Satanei de a corupe oamenii. Ele ne îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu și ne adâncesc în corupția Satanei, distanțându-ne tot mai mult de mântuire.) Pe scurt, este necesar să avem părtășie despre aceste subiecte, nu-i așa? (Așa e.) După câteva părtășii despre aceste lucruri, oamenii dobândesc o înțelegere mai profundă a gândurilor și punctelor de vedere care le-au fost insuflate de familiile lor și le înțeleg mai precis. După părtășia despre aceste lucruri, oare oamenii nu se vor îndepărta de familiile și de părinții lor? (Nu, nu ne vom îndepărta. Înainte, simțeam mereu că părinții mi-au arătat bunătate, dar după ce am auzit părtășia lui Dumnezeu, am realizat că misiunea părinților mei a fost să-mi dea viață și să mă crească. În plus, gândurile pe care mi le-au insuflat de la o vârstă fragedă mă corupeau. Dându-mi seama de acest lucru, nu mai am același atașament afectiv față de ei.) În primul rând, în privința gândurilor lor, oamenii au acum o înțelegere clară a responsabilităților părinților lor și a bunăvoinței pe care aceștia le-au arătat-o crescându-i; în relațiile cu aceștia, ei nu se mai bazează pe sentimente, impetuozitate sau legături fizice de sânge. În schimb, își pot aborda familia și părinții în mod rațional, dintr-o perspectivă și poziție corecte. În felul acesta, oamenii trec printr-o transformare semnificativă în felul în care tratează aceste probleme, iar această transformare le permite să facă mari progrese în privința pătrunderii lor în viață și a cerințelor lui Dumnezeu de la ei. Prin urmare, părtășia despre aceste subiecte este benefică și necesară oamenilor, pentru că acestea sunt lucruri de care ei au nevoie și care le lipsesc.

Subiectele despre care am avut părtășie în trecut, privind condiționarea pe care o persoană o primește din partea familiei, s-au învârtit în principal în jurul țelurilor și principiilor de comportament, al felurilor și mijloacelor de relaționare cu lumea și al perspectivei omului asupra vieții și a existenței, al metodelor și regulilor de supraviețuire, printre altele. Toate acestea sunt subiecte care se referă la condiționarea gândurilor indivizilor și la gândurile și punctele lor de vedere. În general, niciunul dintre aceste diverse gânduri și puncte de vedere insuflate de familii și părinți nu este pozitiv și niciunul dintre ele nu poate îndruma cu adevărat un om pe calea cea dreaptă și nici nu-l poate ajuta să-și stabilească o perspectivă corectă asupra vieții, permițându-i să-și îndeplinească responsabilitățile și obligațiile de ființă creată, în prezența Creatorului său. Tot ceea ce te învață părinții și familia ta este pentru a te îndruma în direcția lumii și a tendințelor ei rele. Scopul pentru care te condiționează cu aceste gânduri și puncte de vedere este să te ajute să te integrezi mai ușor în societate și în curentele rele și să fii capabil să te adaptezi mai bine curentelor rele și diverselor cerințe ale societății. Deși aceste învățături s-ar putea să-ți ofere anumite mijloace și metode de protecție, cât și anumite metode de a obține un statut mai bun, reputație, bucurii materiale și alte lucruri, în societate și în grupuri de oameni, tocmai aceste gânduri care ți-au fost insuflate de familia ta te conduc dintr-o tendință rea în alta, făcându-te să fii înrădăcinat în lume, în societate și în tendințele rele, până nu mai ai scăpare. Îți aduc necaz după necaz și te fac să cazi în dileme, în mod repetat, făcându-te să nu știi cum să abordezi lumea oamenilor sau cum să fii o persoană sinceră, o persoană care trăiește în lumină, care este integră, bună la suflet și are simțul dreptății. Prin urmare, condiționarea din partea familiei tale nu te face să poți trăi în această lume cu mai multă demnitate, caracter și asemănare umană. În schimb, te face să trăiești printre diverse conflicte și lupte încâlcite, în diverse relații interumane complexe și te supune la numeroase încurcături lumești, la robie și chiar la dileme. Când le ceri ajutorul părinților tăi și le mărturisești toate aceste lucruri, ei vor folosi diverse tactici pentru a te sfătui cum să fii mai șiret, viclean, pragmatic și greu de citit când trăiești printre oameni, în loc să te îndrume în direcția corectă, ajutându-te să renunți la toate aceste lucruri și să te eliberezi, să vii înaintea Creatorului, să te supui rânduielilor Lui și să recunoști clar că destinele oamenilor și tot ce au ei se află în mâinile lui Dumnezeu, că ar trebui să se supună fiecărei cerințe care provine de la Dumnezeu, suveranității și orchestrărilor Sale. Acestea sunt condițiile de trai ale oamenilor ale căror familii i-au condiționat cu aceste diverse gânduri. Pe scurt, indiferent dacă gândurile condiționate de familia ta pun accentul pe faimă sau pe profit, pe competiția cu alții sau pe prietenia cu ei, indiferent de obiectul interesului lor, în final, nu pot face decât ca mijloacele, metodele și regulile tale de supraviețuire în lumea oamenilor să devină tot mai sofisticate, nemiloase, viclene și malițioase, în loc să te facă mai onest, mai bun și mai integru sau să te ajute să înțelegi mai bine cum să te supui rânduielilor Creatorului. Prin urmare, condiționarea din partea familiei tale nu poate decât să te îndepărteze de Dumnezeu, de adevăr și de lucruri pozitive, făcându-te să nu știi cum să trăiești în felul în care oamenii se cuvine cu adevărat să trăiască, într-un mod demn. În plus, gândurile pe care le-ai dobândit din condiționarea familiei tale te vor face tot mai amorțit, obtuz sau, mai simplu spus, gros de obraz. La început, să-ți minți colegii de serviciu, colegii de clasă și prietenii te făcea să roșești, să-ți crească pulsul și să-ți simți conștiința vinovată. Cu timpul, toate aceste reacții conștiente vor dispărea: nu vei mai roși, nu-ți va mai crește pulsul, iar conștiința nu te va mai necăji. Pentru a supraviețui, vei recurge la orice mijloace, chiar și la a-ți înșela apropiații, inclusiv părinții, frații și cei mai buni prieteni. Vei căuta să profiți de ei ca să-ți îmbunătățești viața și să-ți sporești onoarea și bucuria – asta este amorțeală. Inițial, s-ar putea să ai un sentiment vag de vinovăție și conștiința s-ar putea să-ți tremure puțin. Cu timpul, aceste senzații vor dispărea, iar tu vei folosi motive mai convingătoare ca să te alini, spunând: „Așa sunt oamenii. În lumea asta, nu poți fi bun. Dacă ești bun cu alții, înseamnă că ești crud față de tine. În lumea asta, cei slabi sunt prada celor puternici. Cei puternici prosperă și cei slabi pier, învingătorii devin regi și perdanții devin bandiți. Dacă reușești, nimeni nu va cerceta cum ai reușit, dar dacă eșuezi, nu-ți va rămâne nimic.” În cele din urmă, oamenii vor folosi aceste gânduri și puncte de vedere ca să se convingă, făcându-le baza pentru felul în care urmăresc totul și, desigur, un mijloc prin care să obțină ce vor. Așadar, voi unde vă poziționați acum? Ați atins punctul în care sunteți amorțiți, sau nu încă? Să presupunem că ai vrea să începi o afacere, iar aceasta ar avea legătură cu viitorul tău, cu calitatea vieții tale și cu reputația ta în societate. Dacă metodele tale ar fi suficient de viclene și ai putea înșela pe oricine, atunci ai trăi o viață mai bună decât restul, ai avea grămezi de bani și nu ar mai trebui să te supui dorințelor nimănui. Ce ai face atunci? Oare ai deveni atât de amorțit, de nesimțitor, încât ai putea să înșeli pe oricine și să faci bani pe spatele oricui? (Probabil că da.) Probabil că da. Asta trebuie să se schimbe; aceasta este firea coruptă care există în adâncul umanității. Când umanitatea lipsește, ceea ce rămâne este o viață trăită după o fire coruptă, precum și după diverse gânduri și puncte de vedere insuflate de Satana. Fără conștiință, rațiune și un simț al rușinii, viața unei persoane este redusă la o carcasă goală, un vas gol și își pierde valoarea. Dacă mai ai puțin simț al rușinii, iar atunci când minți, înșeli sau le faci rău celorlalți, ești capabil să alegi cine este cel care suferă aceste lucruri și nu rănești pe oricine, atunci mai ai puțină conștiință și umanitate. Dar dacă poți să înșeli sau să rănești pe oricine, fără rezerve, atunci chiar ești întru totul o satană vie. Dacă spui: „Nu-mi pot înșela părinții, rudele, prietenii, oamenii inocenți și mai ales frații și surorile din biserică și nu pot fura jertfele lui Dumnezeu”, atunci încă mai ai limite morale și mai poți fi considerat o persoană cu puțină conștiință. Cu toate acestea, dacă îți lipsește chiar și această mică măsură de conștiință și aceste limite, atunci nu meriți să fii numit om. Așadar, în ce punct ați ajuns? Aveți limite? Dacă ați avea oportunitatea sau o necesitate reală, v-ați putea înșela părinții, frații și cei mai apropiați prieteni? Ați putea să vă înșelați frații și surorile, să-i exploatați sau chiar să furați jertfele lui Dumnezeu? Dacă ai avea o asemenea oportunitate și nimeni n-ar afla niciodată, ai putea s-o faci? (Acum simt că n-aș mai putea face asta.) De ce nu mai poți s-o faci? (Pentru că mi-e frică de Dumnezeu, am puțină frică de Dumnezeu în inima mea, iar conștiința nu mi-ar permite să fac asta.) Atitudinea ta este aceea că te temi în inima ta și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, iar conștiința nu ți-ar permite să faci asta. Să vorbească și altcineva. Aveți o atitudine în privința acestui lucru? Dacă nu, dacă nu te-ai gândit niciodată la această problemă și nu simți nimic când îi vezi pe alții făcând asta, atunci ești în pericol. Dacă vezi pe altcineva făcând astfel de lucruri și nu simți deloc ură, nu ai o atitudine față de asta și te simți amorțit, atunci nu ești cu nimic diferit de ei și s-ar putea să acționezi în mod similar. Cu toate acestea, dacă atitudinea ta față de acest lucru este clară, dacă poți urî și mustra astfel de oameni, atunci s-ar putea să nu comiți astfel de acțiuni. Așadar, care este atitudinea voastră? (Se cuvine să am puțină frică de Dumnezeu în inima mea. Jertfele lui Dumnezeu sunt separate ca sfinte și nu pot fi în niciun caz alterate sau luate pentru uzul personal.) Jertfele nu trebuie luate pentru uzul personal: asta se face din frica de pedeapsă. Dar cum rămâne cu celelalte chestiuni? Dacă ai fi implicat într-o schemă piramidală, ai putea să profiți de cei mai apropiați prieteni, să-i înșeli cu un limbaj bombastic și să-i faci să se alăture, profitând și câștigând bani din asta? Ai putea face asta celor mai apropiați prieteni, rudelor, chiar și părinților și fraților și surorilor tale? Dacă ți-e greu să spui, atunci, când zici că nu ai lua jertfele lui Dumnezeu pentru uzul personal, asta s-ar putea să nu fie în puterile tale, nu-i așa? Să vorbească altcineva. (Pe de o parte, ar trebui să înțelegem firea dreaptă a lui Dumnezeu în această chestiune. Jertfele lui Dumnezeu nu trebuie să fie atinse niciodată. Pe de altă parte, considerăm că a face așa ceva arată o lipsă de umanitate. Cel puțin, reperul inferior pe care ar trebui să-l aibă cineva ar trebui să fie acela că propria conștiință i-o permite.) Atitudinea voastră este aceea că a face astfel de lucruri dovedește o lipsă de umanitate și că omul ar trebui să acționeze în felurile în care îi permite conștiința. Mai vrea să vorbească cineva? (Cred că, în calitate de ființă umană, chiar dacă un om nu crede în Dumnezeu, dacă este o persoană din lume care are conștiință și un reper moral, nu ar trebui să facă lucruri care îi rănesc familia. Acum, că noi credem în Dumnezeu și înțelegem anumite adevăruri, dacă cineva mai poate face lucruri care le dăunează fraților și surorilor, prietenilor lui sau care fură jertfele lui Dumnezeu, atunci o astfel de persoană este mai rea decât non-credincioșii. În plus, uneori, oamenii s-ar putea să dezvăluie anumite gânduri și idei, dar când se gândesc la firea-esență a lui Dumnezeu și realizează că, deși nimeni nu se uită sau nimeni nu știe despre acțiunile lor, Dumnezeu oricum examinează totul și nu îndrăznesc să facă astfel de lucruri – vor avea puțină frică de Dumnezeu în inimile lor.) Pe de o parte, faptul că acționează în felul acesta arată că oamenilor le lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu; pe de altă parte, oamenilor care sunt capabili să facă aceste lucruri le lipsește chiar și o umanitate primară. Asta pentru că, în calitate de ființă umană, chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, nu ar trebui să comiți astfel de acțiuni. Aceasta este o calitate pe care ar trebui s-o aibă o persoană cu conștiință și umanitate. Să înșele, să facă rău și să fure sunt, în mod inerent, lucruri pe care o persoană bună și normală nu ar trebui să le facă. Chiar și oamenii care nu cred în Dumnezeu au totuși niște limite după care se comportă, cu atât mai mult tu, care crezi în Dumnezeu și ai auzit atât de multe predici: dacă încă ești capabil să faci aceste lucruri, atunci nu mai poți fi răscumpărat. Aceasta este o persoană căreia îi lipsește umanitatea – un diavol. Ai ascultat atât de multe predici, totuși, încă poți comite tot felul de fapte rele, legate de înșelătorii și escrocherii – asta înseamnă să fii un neîncrezător. Ce este un non-credincios? Este un om care nu crede în cercetarea de la Dumnezeu sau în dreptatea Lui. Dacă nu crezi în cercetarea de la Dumnezeu, atunci nu înseamnă asta că nu crezi în existența Lui? Spui: „Dumnezeu mă cercetează, dar unde este El? De ce nu L-am văzut? De ce nu-L simt? Înșel și escrochez oamenii de atâția ani; de ce nu am fost pedepsit? Încă trăiesc o viață mai confortabilă decât a altora.” Acesta este un aspect al comportamentului unui neîncrezător. Un alt aspect este că, indiferent despre cât adevăr s-a discutat în părtășii, el l-a respins complet. Nu acceptă niciodată adevărul, deci ce acceptă el? Acceptă gândurile și punctele de vedere care îi aduc beneficii. El face orice îi aduce beneficii și îi protejează interesele. Crede numai în interesele imediate, nu în cercetarea de la Dumnezeu și nici în conceptul de pedeapsă. Asta înseamnă să fii un neîncrezător. Care este rostul credinței în Dumnezeu pentru un neîncrezător? Neîncrezătorii din casa lui Dumnezeu sunt caracterizați de un singur lucru: să facă rău. Dar să nu discutăm despre finalitatea acestor oameni; să ne întoarcem la subiectul despre care aveam părtășie.

Diversele gânduri condiționate și insuflate oamenilor de familiile lor nu au scopul de a-i aduce înaintea lui Dumnezeu și nici nu le inoculează gânduri pozitive. În schimb, le inculcă diverse gânduri negative, mijloace, principii și metode negative de a se comporta, conducându-i, în cele din urmă, pe o cale fără întoarcere. Pe scurt, diversele gânduri pe care familiile le insuflă oamenilor nu respectă nici măcar standardele de bază de umanitate, rațiune și conștiință pe care ar trebui să le aibă un om. Dacă o persoană are măcar o fărâmă de conștiință și rațiune, acea fărâmă este singura care rămâne și încă nu a fost coruptă sau măcinată de Satana. Restul diverselor sale mijloace și metode de a se comporta provin de la familia sa și chiar de la societate. Prin urmare, înainte ca un om să fie mântuit, orice gând sau punct de vedere pe care familia i-l condiționează, indiferent care este acesta, contrazice ceea ce Dumnezeu îi învață pe oameni. Nu-l poate face să înțeleagă adevărul și nici nu îl poate conduce pe calea mântuirii; îl poate conduce numai pe calea distrugerii. Așadar, când un om intră în casa lui Dumnezeu, indiferent ce vârstă are, ce fel de educație a primit, care este trecutul familiei lui și cât de nobil își consideră statutul, trebuie să înceapă de la zero și să învețe cum să se poarte, cum să interacționeze cu alții, cum să abordeze diverse chestiuni și cum să gestioneze anumiți oameni și anumite lucruri. Acest proces de învățare implică să primească de la Dumnezeu și să înțeleagă diverse gânduri și puncte de vedere pozitive, conforme cu adevărul, precum și principii de a practica și de a gestiona diverse chestiuni. Acest lucru se bazează doar pe acceptarea adevărului din partea ta. Dacă nu accepți adevărul, gândurile și punctele tale de vedere originale vor rămâne neschimbate. Întrucât nu accepți gândurile și punctele de vedere pozitive și corecte, care provin de la Dumnezeu, principiile, mijloacele și metodele tale de a relaționa cu lumea vor rămâne vechi și neschimbate. Oamenii încep să învețe cum să fie persoane adevărate, normale, cu rațiune și conștiință atunci când încep să accepte gânduri și puncte de vedere pozitive, adevărul și învățăturile lui Dumnezeu. Unii spun: „Cred în Dumnezeu de zece, douăzeci sau treizeci de ani și încă nu am acceptat niciun gând sau punct de vedere de la Dumnezeu și nici nu am acceptat deloc adevărul din cuvintele Lui.” Acest lucru este suficient ca să arate că nu ai o credință sinceră în Dumnezeu, că încă nu știi ce este adevărul și nu ai învățat cum să te comporți. Dacă spui: „Din momentul în care am început să cred în Dumnezeu, am început să accept formal învățăturile Lui privind diverse cerințe pentru oameni și gândurile, punctele de vedere, principiile și zicalele pe care ar trebui să le aibă oamenii”, atunci ai învățat cum să fii un om adevărat din ziua în care ai început să crezi în Dumnezeu și, din clipa în care ai început să înveți cum să fii un om adevărat, ai început să mergi pe calea mântuirii. Din momentul în care începi să accepți gândurile și punctele de vedere care provin de la Dumnezeu, de atunci începi să mergi pe calea spre mântuire, nu-i așa? (Da, așa e.) Așadar, ați început? Ați început deja, nu ați început încă sau ați început de mult timp? (În ultimii doi ani, datorită părtășiei și disecării făcute de Dumnezeu asupra gândurilor și punctelor de vedere care există în oameni, inclusiv a condiționării din partea familiei etc., am început să reflectez asupra mea și să resping, încetul cu încetul, acele filosofii satanice pe care le aveam și să meditez la felul în care ar trebui să mă străduiesc să ajung la cuvintele lui Dumnezeu. Înainte, nu dădusem multă atenție acestui fel de introspecție profundă.) Această declarație este destul de realistă. Ai început abia în ultimii doi ani; e greu să spui cu precizie anul sau ziua exactă, dar, în orice caz, s-a întâmplat în ultimul an sau în ultimii doi ani. Este relativ obiectiv. Dar ceilalți? (Nu mă gândisem cu adevărat la modul în care să depun eforturi ca să schimb gândurile și punctele de vedere condiționate de familia mea. Recent, după ce am ascultat părtășia lui Dumnezeu în această privință, treptat, gândurile mele au început să se schimbe întrucâtva, dar nu m-am concentrat în mod specific să urmăresc schimbarea în această sferă.) Conștiința ta a devenit mai perceptivă. În viața de zi cu zi, dacă vei continua să cauți și să pătrunzi mai profund, dacă vei putea fi mai meticulos și exigent în anumite chestiuni, dacă vei pătrunde în ele cu mai multă precizie, atunci vei putea spera la o schimbare. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dacă speri să te lepezi de gânduri și puncte de vedere vechi și apoi ești capabil să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi din poziția corectă și din punctul de vedere corect, în felul acesta, vei fi capabil să obții mântuirea. Pe termen lung, poți obține mântuirea, dar, vorbind mai practic, din prezent, poți fi apt să-ți îndeplinești datoria și mai ales să fii conducător și lucrător; însă asta depinde dacă ești dispus să depui eforturi pentru fiecare parte a adevărului și dacă ești dispus să depui eforturi și să plătești prețul pentru lucruri pozitive și diverse chestiuni legate de principii. Dacă vrei să te schimbi numai în conștiința ta, dar nu depui eforturi pentru adevărurile din viața ta de zi cu zi și nu ești serios în legătură cu ele, dacă nu ai o inimă însetată de lucruri pozitive, atunci această conștiință se va estompa și va dispărea rapid. Fiecare gând și punct de vedere implicat în fiecare subiect despre care am avut părtășie este inseparabil de viețile reale ale oamenilor. Nu e un fel de teorie sau un slogan; este vorba despre ce gânduri și puncte de vedere ai când gestionezi lucrurile din viața ta cotidiană. Gândurile și punctele tale de vedere determină direcția spre care înclini atunci când acționezi. Dacă gândurile și punctele tale de vedere sunt pozitive, metodele și principiile tale de abordare a lucrurilor vor tinde să fie pozitive, iar rezultatul abordării unor astfel de chestiuni va fi relativ bun și conform intențiilor lui Dumnezeu. Dacă însă gândurile și punctele tale de vedere sunt opuse adevărului și lucrurilor pozitive sau sunt contrare acestor lucruri, atunci impulsul pentru felul în care te ocupi de ceva va fi negativ, iar rezultatul final al gestionării acelei chestiunii cu siguranță nu se va dovedi bun. Indiferent de prețul pe care îl plătești sau de cât de mult te gândești la abordarea acestei chestiuni, oricare ar fi intențiile tale, cum va privi Dumnezeu rezultatul? Cum va caracteriza El această chestiune? Dacă o caracterizează ca fiind perturbatoare, provocând o tulburare, distructivă, sau care ar duce la o pierdere în casa lui Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt rele. Dacă faptele tale rele sunt minore, ar putea conduce la mustrare, judecată, reproșuri și emondare, în vreme ce faptele rele mai grave ar putea duce la pedeapsă. Dacă nu reușești să acționezi pe baza adevărurilor-principii și, în schimb, înclini spre gândurile și punctele de vedere incorecte ale non-credincioșilor, bazându-ți acțiunile pe aceste lucruri, atunci eforturile tale vor fi în zadar. Chiar dacă ai plătit un preț mare și ai depus mult efort, rezultatul tău final va fi tot în zadar. Cum vede Dumnezeu această chestiune? Cum o caracterizează? Cum o tratează? Cel puțin, faptele tale nu sunt bune, nu sunt mărturie pentru Dumnezeu sau nu-I aduc slavă, iar prețul pe care l-ai plătit și efortul mental pe care l-ai depus nu vor fi ținute minte; totul este în zadar. Înțelegi? (Da.) Înainte de a face orice, rezervă-ți puțin timp și gândește-te bine, ai mai multă părtășie cu ceilalți, caută să-ți clarifici principiile înainte de a acționa și nu o face impetuos sau impulsiv, condus de egoismul și de dorințele tale. Indiferent de final, în cele din urmă, va trebui să-l înduri singur și, indiferent de rezultat, va exista un verdict de la Dumnezeu. Dacă speri că acțiunile tale nu vor fi în zadar, că Dumnezeu Își va aminti de ele, sau, mai bine, că vor deveni fapte bune care Îl vor mulțumi, atunci ar trebui să cauți mai des principiile. În cazul în care nu-ți pasă de aceste lucruri și pentru tine nu contează dacă faptele tale sunt bune sau dacă Dumnezeu este mulțumit de ele și nu-ți pasă nici măcar dacă vei fi pedepsit, dar te gândești: „Nu contează, oricum nu voi fi capabil să văd sau să simt asta acum”, dacă ai aceste gânduri și puncte de vedere, atunci, când acționezi, nu vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei fi îndrăzneț, neînfrânat și nesăbuit, fără nicio grijă sau reținere față de nimic. Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, este foarte posibil ca direcția în care vei merge când vei acționa să devieze. Conform naturii și instinctelor umane, rezultatul final va fi, probabil, că acțiunile tale nu numai că nu-L vor mulțumi pe Dumnezeu și nu vor fi ținute minte de El, dar vor deveni și perturbări, tulburări și fapte rele. Așadar, este evident care va fi finalul tău și cum vei fi tratat și gestionat de Dumnezeu. Prin urmare, înainte să faci orice, înainte să te ocupi de orice chestiune, ar trebui mai întâi să reflectezi asupra a ceea ce vrei, să te gândești bine care va fi rezultatul final al acestei chestiuni și abia atunci să acționezi. Așadar, ce implică această problemă? Atitudinea și principiile pe care le urmezi când faci ceva. Cea mai bună atitudine este să cauți principiile mai des și să nu-ți bazezi judecata pe propriile rațiuni, preferințe, intenții, dorințe sau interese imediate; în schimb, trebuie să cauți principiile, să te rogi și să cauți mai des înaintea lui Dumnezeu, discutând mai des chestiunile cu frații și surorile, având părtășie cu acei frați și surori care lucrează cu tine pentru a îndeplini îndatoriri și căutându-i. Înțelege corect principiile înainte să acționezi; nu acționa impulsiv, nu fi confuz. De ce crezi în Dumnezeu? N-o faci ca să capeți o masă, ca să treacă timpul, ca să ții pasul cu moda sau ca să-ți satisfaci nevoile spirituale. O faci pentru a fi mântuit. Așadar, cum poți fi mântuit? Când faci ceva, ar trebui să aibă legătură cu mântuirea, cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul, nu-i așa?

Cu privire la subiectul renunțării la condiționarea din partea familiei, părtășia noastră anterioară a inclus reguli și diverse gânduri și puncte de vedere legate de comportament, care sunt gânduri condiționate în oameni de către familiile lor. Totuși, în afara faptului că familiile au diverse feluri de învățături și influențe față de oameni, în afară de acestea, mai există și alte condiționări. Cu alte cuvinte, condiționarea din partea familiei include mult mai mult decât doar condiționarea gândurilor. În afară de ceea ce tocmai am discutat, include și condiționarea tradițională, superstițioasă și religioasă, lucru despre care urmează să avem părtășie. Aceste chestiuni implică moduri de viață, datini, obiceiuri și detalii de zi cu zi ale vieții. În privința condiționării din partea familiei în viața cotidiană a oamenilor, vom îndrepta acum discuția spre tradiție. Care sunt câteva exemple de tradiții? De exemplu, o familie s-ar putea agăța de anumite particularități, zicale sau tabuuri legate de detaliile vieții cotidiene. Implică acest lucru tradiția? (Da.) Tradiția este într-o oarecare măsură conectată și legată de superstiție, așa că vom discuta despre amândouă, împreună. Unele aspecte din tradiție ar putea fi considerate superstiții și există lucruri în superstiții care nu sunt foarte tradiționale și sunt doar obiceiuri sau moduri de viață, care aparțin familiilor individuale sau grupurilor etnice. Să începem prin a explora ce implică tradițiile și superstițiile. Cunoașteți deja multe tradiții și superstiții, pentru că ele există în multe aspecte ale vieții voastre de zi cu zi. Haideți, enumerați câteva! (Ghicitul viitorului, cititul în palmă și tragerea la sorți.) Tragerea la sorți, ghicitul viitorului, cititul în palmă, cititul în trăsăturile feței, ghicitul după data nașterii și ședințele de spiritism – aceste lucruri nu se numesc superstiții; toate sunt activități superstițioase. Superstiția se referă la explicații specifice, existente în cadrul acestor activități. De exemplu, verificarea calendarului înainte de a ieși din casă, pentru a determina care activități sunt de bun augur sau care nu pentru ziua de astăzi, dacă toate activitățile sunt de rău augur, dacă mutarea, căsătoria și planificarea unei înmormântări sunt toate de rău augur, sau dacă toate activitățile sunt de bun augur astăzi – aceasta este superstiție. Înțelegi? (Da, înțeleg.) Mai dați câteva exemple. (Convingerea că dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru.) „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” – ce este asta? (O superstiție.) Este o superstiție. Tot ce am menționat, ca ghicitul viitorului, tragerea la sorți, cititul în palmă etc, se încadrează în activități superstițioase. „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” este o zicală specifică legată de o activitate superstițioasă. Este o superstiție. De unde provin aceste zicale? Practic, toate provin de la generațiile mai vârstnice. Unele sunt transmise de părinți, altele provin de la bunici, străbunici și așa mai departe. Altceva? (Dumnezeule, se pun și datinile de sărbători?) Da, se pun și ele: unele aparțin tradiției, în vreme ce altele sunt atât tradiții, cât și zicale superstițioase. Din sudul până în nordul Chinei și de la est la vest, există numeroase datini de sărbători. Gândiți-vă la o anumită datină de sărbători, de exemplu, din sudul Chinei: oamenii mănâncă adesea prăjituri din orez, în timpul Anului Nou Chinezesc. Ce simbolizează asta? De ce mănâncă oamenii prăjituri din orez? (Ei cred că, dacă mănâncă prăjituri din orez, asta le va aduce promovări, an de an.) Scopul este să se asigure că vor avea parte de promovări an de an. Cuvântul „promovare” este aici un omofon al cuvântului chinezesc pentru „prăjitură”. Așadar, scopul este să vă asigurați că veți fi promovați în fiecare an. Acum, a existat vreun an în care nu ați mâncat prăjituri din orez și nu ați fost promovați? Există cineva care este promovat în fiecare an pentru că mănâncă prăjituri de orez an de an? Chiar puteți fi „promovați”? Oamenii sunt conștienți că acest lucru nu duce neapărat la promovare, dar chiar dacă nu o face, cel puțin îi va feri de eșec. Așadar, trebuie să mănânce prăjiturile. Când le mănâncă, se simt în largul lor, în vreme ce atunci când nu le mănâncă, se simt neliniștiți. Acestea sunt superstiții și tradiții. Pe scurt, aceste obiceiuri și tradiții din familia ta au format o influență asupra ta, iar tu, fără să-ți dai seama, ai aprobat și ai acceptat într-o oarecare măsură aceste tradiții și obiceiuri; prin urmare, ai aprobat și ai acceptat și superstițiile sau gândurile și punctele de vedere pe care aceste tradiții le promovează. Când ajungi să locuiești singur, s-ar putea să continui aceste tradiții și obiceiuri. Este un lucru de netăgăduit. Acum, să discutăm despre câteva zicale legate de tradiții. Unii se implică frecvent în astfel de chestiuni: dacă cineva pleacă într-o călătorie lungă, ei îi fac găluște pentru drum și, când călătorul se întoarce, îi prepară tăiței. Nu este aceasta o tradiție? (Ba da.) Aceasta este o tradiție și o datină nescrisă. Să nu discutăm încă despre scopul ei. Mai întâi, să examinăm afirmația precisă pentru această acțiune. („Găluște când ieși, tăiței când intri.” Sau mai poți spune: „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere.”) Ce înseamnă „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere”? Adică, dacă cineva pleacă azi, trebuie să îi dai să mănânce găluște; care este semnificația acestui lucru? Găluștele au un înveliș, iar cuvântul „înveliș” sună similar cuvântului chinezesc pentru „a proteja”. Așadar, înseamnă să îi protejeze viața, să se asigure că nu are vreun accident după ce pleacă, să nu moară cât este plecat și că sigur se va întoarce. Semnifică o plecare în siguranță. „Găluște la plecare, tăiței la întoarcere” înseamnă că se va întoarce în siguranță și totul îi va merge bine – cam asta înseamnă. În general, anumite familii respectă această tradiție. Dacă un membru al familiei pleacă, familia îi pregătește găluște, iar atunci când se întoarce, îl servește cu tăiței. Indiferent dacă ești cel care mănâncă sau cel care prepară mâncarea, acest lucru se face pentru noroc, atât pentru prezent, cât și în viitor, pentru bunăstarea tuturor. Sunteți de acord că această tradiție este un lucru pozitiv și ceva ce oamenii ar trebui să facă și să continue în viețile lor? (Nu sunt de acord.) Câțiva frați și surori trebuie să plece, iar cel care se ocupă de mâncare le face găluște, lucru la care Eu spun: „Ce legătură are plecarea lor cu găluștele?” Iar el răspunde: „Păi, când cineva pleacă, trebuie să facem găluște.” Răspund: „Faci găluște când pleacă; atunci, ce faci dacă se întoarce?” Spune: „Când se întoarce, trebuie să mănânce tăiței.” Zic: „Asta e prima dată când aud asta. De unde provine această tradiție?” Răspunde: „Așa e în locul din care provin. Dacă cineva pleacă, îi facem găluște, iar când se întoarce, servim tăiței.” După asta, ce impresie a lăsat în inima Mea? M-am gândit: oamenii aceștia și-au pus credința în Dumnezeu, dar nu acționează după cuvintele Lui. În schimb, se bazează pe tradiție și pe ceea ce le-au transmis strămoșii. Cred că viața unui om poate fi protejată de învelișul unei găluște, că dacă unei persoane i se întâmplă ceva, asta nu e în mâinile lui Dumnezeu; e în mâini umane. Cred că, dacă învelesc o gălușcă, plecarea unei persoane se va face în siguranță și, dacă nu învelesc acea gălușcă, acea persoană nu va fi în siguranță și s-ar putea să moară undeva în călătorie și să nu se întoarcă niciodată. În gândurile și punctele lor de vedere, viața unei persoane este ca umplutura din interiorul unei găluște, cu aceeași valoare ca aceasta. Viețile lor nu se află în mâinile lui Dumnezeu și El nu este capabil să controleze destinul acelei persoane. Numai folosind învelișul unei găluște pot controla soarta unui om. Ce fel de oameni sunt ei? (Neîncrezători.) Sunt neîncrezători. Există mulți astfel de oameni în biserică. Ei nu consideră că asta este o superstiție. O privesc ca pe o parte din obiceiurile lor, un lucru pe care ar trebui să-l respecte în mod firesc, ca pe ceva pozitiv. Fac asta în mod deschis și se poartă ca și cum ar fi rezonabili și ar avea o bază pentru a face asta. Nu-i poți opri: dacă-i împiedici s-o facă, nu se simt în largul lor și spun: „Eu sunt cel care gătește. Cineva pleacă azi: dacă nu-i fac găluște, cine va fi responsabil dacă se întâmplă să moară? Oare nu va fi vina mea?” Cred că tradițiile strămoșilor lor sunt cele mai demne de încredere: „Dacă nu respecți tradițiile și încalci acest tabu, îți riști viața și s-ar putea să mori din cauza asta.” Nu este acesta punctul de vedere al unui neîncrezător? (Ba da.) Mai pot oamenii accepta adevărul, când au astfel de gânduri și puncte de vedere adânc înrădăcinate în inimile lor? (Nu, nu pot.) Spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, spui că ai credință că Dumnezeu este adevărul, dar unde este dovada? Spui, cu gura: „Cred că Dumnezeu este suveran și că destinul unei persoane se află în mâinile Lui.” Cu toate acestea, când cineva pleacă, te grăbești să-i faci găluște și, chiar dacă nu ai timp să cumperi carne, tot trebuie să faci găluște umplute cu legume – nici nu se pune problema să nu le faci. Oare aceste acțiuni și acest comportament sunt mărturii pentru Dumnezeu? Oare Îl slăvesc? (Nu.) În mod clar, nu. Sunt umilitoare pentru Dumnezeu și pentru numele Lui. Dacă accepți sau nu adevărul este o problemă minoră. Punctul cheie este că pretinzi că ai credință în Dumnezeu și-L urmezi, dar tot urmezi tradițiile pe care ți le-a insuflat Satana. În aceste chestiuni minore din viața ta cotidiană, urmezi cu strictețe gândurile și obiceiurile pe care ți le-au insuflat strămoșii tăi și nimeni nu le poate schimba. Oare ai atitudinea unui om care acceptă adevărul? Acest lucru este umilitor pentru Dumnezeu; înseamnă că Îl trădezi. Cine sunt strămoșii tăi? De unde au provenit tradițiile lor? Pe cine reprezintă aceste tradiții? Reprezintă ele adevărul? Reprezintă lucruri pozitive? Cine le-a inventat? Dumnezeu? El le furnizează oamenilor adevărul nu ca să le restabilească tradițiile, ci pentru a le aboli pe toate. Însă nu numai că refuzi să le abandonezi, ci le consideri a fi adevărul și un lucru pozitiv de respectat. Nu înseamnă că-ți dorești moartea? Nu înseamnă că te împotrivești deschis adevărului și lui Dumnezeu? (Ba da.) Înseamnă că vociferezi deschis împotriva lui Dumnezeu și I te opui. Unii ar putea spune: „Dar dacă nu fac găluște sau tăiței pentru frații și surorile mele, ci pentru membrii familiei mele? Când vor pleca, le voi face găluște, iar când se vor întoarce, le voi găti tăiței. E în regulă?” Credeți că e în regulă? Dar dacă spuneți asta: „Dacă înșel pe cineva, aceștia nu vor fi frații și surorile mele, ci membrii familiei. E în regulă?” Ar fi în regulă? (Nu, nu ar fi.) Nu contează care este destinatarul acțiunilor tale; contează ceea ce trăiești și dezvălui despre tine însuți și contează ce puncte de vedere respecți. Nu contează pe cine înșeli; contează care sunt acțiunile și principiile tale, nu-i așa? (Ba da, așa este.)

Există oameni care, în timpul Anului Nou Chinezesc, își petrec zilele răsfoind almanahuri, începând sărbătoarea tradițională din a treizecea zi a celei de-a douăsprezecea luni a calendarului lunar, respectând cu strictețe stilul de viață și tabuurile transmise prin intermediul acestor obiceiuri tradiționale în legătură cu ceea ce mănâncă, ceea ce poartă și ceea ce se abțin să facă în fiecare zi. Se asigură că evită să spună sau să facă orice este tabu de zis sau de făcut și vor mânca și vor spune orice aduce noroc. De exemplu, unii cred că, în timpul Anului Nou, trebuie să mănânce prăjituri din orez ca să se asigure că vor fi promovați în anul următor. De dragul unei promovări în următorul an, vor avea grijă să mănânce prăjituri din orez, indiferent de ce probleme importante au de rezolvat, de cât de ocupați sau epuizați sunt, sau de orice circumstanțe speciale legate de realizarea datoriei sau indiferent dacă pot găsi suficient timp ca să se ocupe de asta. Dacă nu au timp să facă prăjituri din orez acasă, atunci vor merge în oraș și vor cumpăra câteva, doar ca să-și asigure norocul. Iar unii oameni trebuie să mănânce pește în timpul Anului Nou, pentru că asta simbolizează belșugul, an după an. Dacă, într-un an, nu mănâncă pește, cred că în următoarele douăsprezece luni vor înfrunta sărăcia. Dacă nu pot cumpăra pește, s-ar putea chiar să pună un pește de lemn pe masă, ca un gest simbolic. Mănâncă prăjituri din orez și pește ca să-și asigure atât promovarea, cât și belșugul în anul următor. Pe de o parte, fac asta ca să le meargă bine în anul acela, ca să-și facă viața mai bună și mai prosperă și, pe de altă parte, speră să aibă succes în carieră sau să facă mulți bani din afacerile lor. În plus, în timpul Anului Nou, vor avea grijă și să folosească fraze norocoase. De exemplu, evită să spună numerele patru și cinci pentru că, în chineză, „patru” sună ca „moarte” și „cinci” sună ca „nimic”. În schimb, preferă să folosească numere precum șase și opt, deoarece cuvântul „șase” înseamnă să le meargă bine, iar „opt” înseamnă că vor face avere. Nu numai că folosesc cuvinte și fraze de bun augur, dar, de asemenea, oferă plicuri roșii angajaților, membrilor familiei, rudelor și prietenilor. Plicurile roșii simbolizează averea și, cu cât mai multe plicuri roșii oferă, cu atât mai mult înseamnă că vor fi prosperi. Nu oferă doar oamenilor plicuri roșii, ci și animalelor lor de companie, ceea ce simbolizează că pot face avere pe spatele oricui și că anul următor va fi plin de afaceri prospere și mari averi. Totul, de la ceea ce mănâncă până la ceea ce fac, de la ceea ce spun până la felul în care acționează, are rolul de a continua obiceiurile și zicalele transmise prin tradiție, iar ei le practică având o precizie minuțioasă. Chiar dacă mediul sau comunitatea în care trăiesc se schimbă, aceste datini și stiluri de viață tradiționale nu se pot schimba. Întrucât aceste tradiții comportă un anumit înțeles, cuprinzând atât zicale pozitive, cât și tabuuri transmise de strămoșii lor, oamenii trebuie să le continue. Dacă aceste tradiții sau tabuuri sunt încălcate, atunci anul următor s-ar putea să nu meargă bine și să aducă numeroase obstacole, un declin în afaceri sau faliment. De aceea este crucial să respecte aceste tradiții. Există tradiții care trebuie să fie respectate în timpul ocaziilor festive și există tradiții care trebuie să fie respectate și în viața cotidiană. De exemplu, o tunsoare – dacă un om se uită în calendar și vede că astăzi nu este de bun augur să se tundă sau să iasă din casă, atunci nu va îndrăzni să iasă din casă. Dacă nu s-a uitat în calendar și s-a dus și s-a tuns oricum, atunci ambele tabuuri, și cel al părăsirii casei, și cel al tunsorii, ar fi încălcate, iar el ar putea înfrunta consecințe neprevăzute – așa că aceste lucruri trebuie să fie respectate. Ele aparțin atât tradiției, cât și superstiției. Dacă un om are nevoie să iasă în oraș, dar se uită în calendar și vede că astăzi toate lucrurile sunt de rău augur, însemnând că este o zi de odihnă, de destindere, de relaxare și de a evita să facă orice, atunci chiar dacă i se spune că trebuie să iasă și să răspândească Evanghelia astăzi, el și-ar putea face griji în legătură cu ce ar putea păți dacă încalcă acest tabu și i se întâmplă ceva neașteptat, cum ar fi un accident de mașină sau să fie jefuit. Nu va îndrăzni să iasă și va spune: „Să mergem mâine! Nu putem ignora ceea ce ne spun strămoșii noștri. Ei spun că trebuie să consultăm mereu calendarul, înainte de a ieși din casă. Dacă acesta spune că toate lucrurile sunt de rău augur, atunci nu ar trebui să ieșim. Dacă ieși și se întâmplă ceva, trebuie să suporți singur consecințele. Cine ți-a spus să nu te uiți în calendar și să nu asculți ce spune?” Asta ține atât de tradiție, cât și de superstiție, nu-i așa? (Ba da.)

Unii spun: „Anul acesta împlinesc 24 de ani; este anul meu zodiacal.” Alții spun: „Anul acesta împlinesc 36 de ani; este anul meu zodiacal.” Ce trebuie să faci în timpul anului tău zodiacal? (Să porți lenjerie și o curea roșie.) Cine a mai purtat lenjerie roșie? Cum v-ați simțit când ați purtat lenjerie și o curea roșii? Ați simțit că ați avut un an bun? A alungat asta ghinionul? (Când a fost anul meu zodiacal, am purtat șosete roșii. Totuși, în anul acela, am avut rezultate foarte proaste la examene. Să port roșu nu mi-a adus noroc, așa cum au spus oamenii.) Ți-a adus ghinion să le porți, nu-i așa? Oare te-ai fi descurcat mai bine dacă nu ai fi purtat roșu? (Nu avea niciun efect dacă le purtam sau nu.) Aceasta este o perspectivă corectă asupra problemei – nu avea niciun efect. Aceasta este atât o tradiție, cât și o superstiție. Indiferent dacă, în prezent, accepți această idee a anului zodiacal sau dacă vrei să continui această tradiție, gândurile și zicalele tradiționale asociate cu ea au lăsat o amprentă în mintea oamenilor. De exemplu, când vine vremea anului tău zodiacal, dacă întâmpini evenimente neașteptate sau circumstanțe speciale, care îți fac anul să meargă prost și contrar dorințelor tale, nu te vei putea abține să nu te gândești: „Anul acesta a fost foarte greu. Dacă mă gândesc bine, este anul meu zodiacal, iar oamenii spun că, în timpul anului zodiacal, trebuie să ai grijă, pentru că este mai ușor să încalci tabuurile. Conform tradiției, ar trebui să port roșu, dar întrucât cred în Dumnezeu, nu am făcut-o. Nu cred în acele zicale, dar când mă gândesc la provocările pe care le-am înfruntat anul acesta, lucrurile nu au mers bine. Cum pot să evit aceste probleme? Poate anul viitor va fi mai bine.” În mod inconștient, vei corela evenimentele excepționale și pe cele nefavorabile pe care le-ai întâlnit în timpul anului cu zicalele tradiționale despre anul zodiacal, pe care strămoșii și familia ta le-au condiționat în tine. Vei folosi aceste zicale pentru a confirma evenimentele excepționale pe care le-ai întâlnit în timpul acestui an și, făcând asta, vei lăsa la o parte faptele și esența din spatele lor. Vei lăsa la o parte și atitudinea pe care ar trebui s-o ai față de aceste situații și de lecțiile pe care ar trebui să le înveți din ele. Te vei gândi instinctiv la acest an ca la unul special, corelând inconștient toate evenimentele care s-au întâmplat în el cu anul tău zodiacal. Te vei gândi: „Anul acesta mi-a adus câteva nenorociri sau anul acesta mi-a adus câteva binecuvântări.” Aceste idei au o relație concretă cu condiționarea din partea familiei tale. Indiferent dacă sunt corecte sau nu, au ele legătură cu anul tău zodiacal? (Nu, nu au.) Nu au legătură. Așadar, sunt corecte perspectivele și punctele tale de vedere asupra acestor chestiuni? (Nu, nu sunt.) De ce nu sunt corecte? Pentru că ai fost influențat, într-o anumită măsură, de gândurile tradiționale pe care ți le-a insuflat familia? (Da.) Aceste gânduri tradiționale au avut întâietate și ți-au ocupat mintea. Apoi, când vei înfrunta aceste chestiuni, reacția ta imediată va fi să le privești din perspectiva acestor gânduri și puncte de vedere tradiționale, în timp ce vei ignora perspectiva pe care Dumnezeu vrea să o ai sau gândurile și punctele de vedere pe care ar trebui să le ai. Care va fi rezultatul final al felului în care privești aceste chestiuni? Vei simți că acest an nu a fost favorabil, că a fost cu ghinion și contrar dorințelor tale, iar apoi vei adopta depresia și negativitatea drept mijloace de a eluda aceste lucruri, de a te opune și a te împotrivi lor și de a le respinge. Așadar, motivul pentru care ai aceste emoții, gânduri și puncte de vedere are legătură cu acele gânduri tradiționale care ți-au fost inculcate de familia ta? (Da.) În astfel de chestiuni, la ce ar trebui să renunțe oamenii? La perspectiva și atitudinea din care le evaluează. Nu ar trebui să privească aceste chestiuni din perspectiva că au întâlnit aceste situații pentru că acest an este cu ghinion, nefavorabil, contrar dorințelor lor sau că au încălcat un anumit tabu sau că nu au respectat practicile tradiționale. În schimb, ar trebui să te ocupi de aceste chestiuni, una câte una, și, în primul rând, ar trebui cel puțin să le privești din perspectiva unei ființe create și să spui că aceste chestiuni, bune sau rele, conform sau împotriva dorințelor tale, favorabile sau cu ghinion în ochii oamenilor, sunt rânduite de Dumnezeu, sub suveranitatea Lui și vin de la El. Există vreun avantaj dacă adopți o astfel de perspectivă și atitudine față de aceste chestiuni? (Da.) Care este primul avantaj? Poți accepta aceste chestiuni de la Dumnezeu, ceea ce înseamnă, într-o anumită măsură, că poți adopta o mentalitate de supunere. Al doilea avantaj este că poți învăța o lecție și poți câștiga ceva din aceste chestiuni dezamăgitoare. Al treilea avantaj este că, din aceste chestiuni dezamăgitoare, îți poți recunoaște neajunsurile și lipsurile, precum și firea coruptă. Al patrulea avantaj este că, în aceste chestiuni dezamăgitoare, poți să te căiești și să te întorci, să renunți la gândurile și punctele de vedere anterioare, la felul în care trăiai înainte, la diversele neînțelegeri în legătură cu Dumnezeu și te poți întoarce înaintea Lui, acceptându-I orchestrările cu o atitudine de supunere, chiar dacă sunt legate de mustrarea și judecata de la Dumnezeu, de felul în care te ceartă și te disciplinează, sau de pedeapsa de la El. Vei fi dispus să te supui tuturor acestor lucruri și să nu învinuiești Cerurile sau alți oameni, nici să nu corelezi totul cu punctul de vedere și atitudinea pe care ți le-au insuflat gândurile tradiționale, ci, în schimb, să privești fiecare chestiune din perspectiva unei ființe create. Acest lucru este benefic pentru tine în multe feluri. Nu sunt benefice toate aceste lucruri? (Ba da, sunt.) Pe de altă parte, dacă privești aceste chestiuni pe baza gândurilor tradiționale care ți-au fost insuflate de familia ta, vei încerca să le eludezi prin orice mijloace. Ce înseamnă să le eludezi? Înseamnă să găsești diverse căi să eviți aceste ghinioane, aceste chestiuni dezamăgitoare, nefavorabile și cu ghinion. Cineva spune: „Micii demoni se joacă cu tine. Dacă porți haine roșii, îi poți evita. Dacă porți haine roșii e ca și cum ai primi un talisman în budism. Un talisman este o bucată de hârtie galbenă, cu câteva litere roșii scrise pe ea. Ți-o poți lipi pe frunte, o poți coase în hainele tale, sau o poți pune sub pernă și te va ajuta să te ferești de aceste lucruri.” Când oamenii nu au o cale de practicare pozitivă, singura lor scăpare este să caute ajutor din aceste căi strâmbe și rele, pentru că nimeni nu vrea să fie ghinionist sau să întâmpine nenorociri. Fiecare vrea ca lucrurile să meargă bine. Aceasta este o reacție instinctivă din partea omenirii corupte, atunci când înfruntă chestiuni lumești. Vrei să eviți aceste chestiuni sau să folosești diverse mijloace umane ca să le rezolvi, pentru că nu ai nici calea corectă de a le aborda, nici gândurile și punctele de vedere corecte pentru a le înfrunta. Poți privi aceste lucruri doar din perspectiva unui non-credincios, așa că prima ta reacție este să le eviți, fără să vrei să le întâlnești. Spui: „De ce îmi sunt lucrurile atât de nefavorabile? De ce sunt atât de ghinionist? De ce înfrunt în fiecare zi emondarea? De ce mă tot lovesc de un zid și greșesc în tot ceea ce fac? De ce mereu îmi sunt date în vileag acțiunile? De ce oamenii din jurul meu se împotrivesc întotdeauna dorințelor mele? De ce mă iau în vizor, mă desconsideră și se împotrivesc voinței mele în toate?” Așa cum spun unii oameni: „Când ai ghinion, și apa rece îți rămâne între dinți.” Îți poate rămâne apa rece între dinți? Mesteci apa rece? Nu este o prostie? Nu înseamnă că învinuiești Cerurile și alți oameni? (Ba da.) Ce înseamnă să fii ghinionist? Chiar există așa ceva? (Nu, nu există.) Nu există. Dacă ai recunoscut cu adevărat că totul este în mâinile lui Dumnezeu, că totul este sub suveranitatea și rânduiala Lui, nu ai folosi cuvinte ca „ghinionist” și nu ai încerca să eludezi lucrurile. Când oamenii întâlnesc chestiuni contrare dorințelor lor, prima lor reacție este să le eludeze și apoi să le refuze. Dacă nu pot refuza aceste chestiuni, nu le pot eluda sau nu se pot ascunde de ele, încep să li se împotrivească. Împotrivirea nu înseamnă doar contemplare în gând sau în minte; implică acțiune. În privat, oamenii se dedau la manevre meschine, rostind declarații provocatoare, prin care se justifică, se apără, se glorifică sau se înfrumusețează ca să arate bine, astfel încât să evite să fie afectați de un eveniment cu ghinion sau atrași în el. Odată ce un om începe să se împotrivească, poate deveni periculos pentru el, nu-i așa? (Ba da.) Spuneți-Mi, atunci când un om ajunge în punctul în care începe să se împotrivească, a mai rămas în el vreo funcție a conștiinței și a rațiunii umanității normale? A trecut deja de la gânduri și puncte de vedere la acțiune adevărată, iar rațiunea și conștiința nu-l mai pot înfrâna. Ce înseamnă asta? Că acțiunile și gândurile unui om evoluează în realitatea de a se împotrivi lui Dumnezeu. El nu mai respinge pur și simplu, nefiind dispus sau simțindu-se nefericit în inima lui; își folosește acțiunile și faptele reale pentru a se împotrivi. Când vine vorba despre împotrivirea prin acțiune reală, oare acest om nu este practic terminat? Când au prins contur realitățile de răzvrătire față de Dumnezeu, de împotrivire și opunere față de El, problema nu mai este calea pe care sunt oamenii – asta a dat deja rezultate. Nu este un lucru foarte periculos? (Ba da.) Așadar, chiar și o idee culturală tradițională insignifiantă, un gând tradițional sau o zicală superstițioasă pot duce la consecințe foarte grave. Nu este doar un simplu obicei de viață, o chestiune care ține de ce să mănânci, ce să porți, sau ce să spui sau să nu spui. Asta poate ajunge până la felul de atitudine pe care un om o adoptă când înfruntă mediile pe care Dumnezeu le-a orchestrat. Prin urmare, și acestea sunt chestiuni la care oamenii ar trebui să renunțe.

Pe lângă faptul că au anumite moduri de viață și gânduri și puncte de vedere în timpul festivalurilor importante, oamenii le au și în timpul anumitor festivaluri neînsemnate. De exemplu, mănâncă găluște dulci în a cincisprezecea zi a Anului Nou Lunar. De ce mănâncă oamenii găluște dulci? (Acestea simbolizează că familia se reunește.) Familia se reunește. Ați mâncat găluște dulci în ultimii ani? (Le-am mâncat acasă, niciodată la biserică.) Este bine să se reunească familia? (Nu, nu este.) Există oameni buni în familia ta? Fie îți cer bani, fie îți cer să plătești o datorie; dacă ai faimă și profit, te lingușesc și cer o parte și, dacă nu ai, te desconsideră. Pe lângă mâncatul găluștelor dulci în a cincisprezecea zi a Anului Nou Lunar, există și alte datini pe diverse date, precum a doua zi a celei de-a doua luni din calendarul lunar, a treia zi a celei de-a treia luni, a patra zi a celei de-a patra luni, a cincea zi a celei de-a cincea luni… Este o harababură de lucruri diferite și tot felul de mâncăruri asociate cu ele. Aceste lucruri pe care le fac lumea non-credincioșilor și demonii sunt toate ridicole. Dacă vrei să sărbătorești în timpul unui festival și să te bucuri de niște mâncare bună, atunci spune pur și simplu că te vei bucura de niște mâncare bună și gata. Atât timp cât condițiile de trai ți-o permit, poți mânca orice îți place. Ajunge cu toate aceste trucuri, ca mâncatul prăjiturilor din orez pentru a fi promovat an de an, mâncatul peștelui pentru belșug, sau al găluștelor dulci pentru reunirea familiei. Chinezii fac și găluște din orez, dar cu ce scop? În fiecare an, în timpul diverselor festivaluri, în biserică există anumiți indivizi consacrați, care cumpără diverse articole corespunzătoare fiecărui festival, precum găluștele din orez. I-am întrebat pe câțiva dintre ei: „De ce mâncați găluște din orez?” Au spus: „Pentru Festivalul Bărcii Dragonului din a cincea zi a lunii a cincea din calendarul lunar.” Găluștele din orez sunt foarte gustoase, dar nu știu de ce există un festival asociat cu ele sau în ce fel au legătură cu viețile și norocul oamenilor. Nu am cercetat niciodată sau nu am făcut un sondaj despre asta, deci nu știu. Se presupune că este pentru a comemora pe cineva. Dar de ce ar trebui să mâncăm aceste lucruri în amintirea lui? Găluștele din orez ar trebui să-i fie date acelei persoane. Oricine caută să-l comemoreze, ar trebui să așeze găluște din orez în fața mormântului sau a fotografiei lui. Ele nu ar trebui să fie oferite celor care sunt în viață: asta nu este treaba celor vii. Ei le mănâncă în numele acelei persoane – e absurd. Cunoștințele despre aceste festivaluri, precum și despre ce să se mănânce în timpul lor, au fost obținute de la non-credincioși: nu cunosc detaliile specifice, iar anumite detalii au fost transmise ulterior prin intermediul oamenilor din biserică – găluștele din orez se mănâncă în timpul Festivalului Bărcii Dragonului, iar prăjiturile din orez în timpul Anului Nou Lunar. În Occident, oamenii consumă curcan de Ziua Recunoștinței: de ce consumă curcan? Potrivit presei, ei consumă curcan de Ziua Recunoștinței pentru a mulțumi – aceasta este o tradiție. Mai există o sărbătoare în Occident, Crăciunul, când oamenii împodobesc brazi și poartă haine noi – și aceasta este o tradiție. În timpul acestei sărbători, occidentalii trebuie, de asemenea, să schimbe cuvinte plăcute și urări de bine, precum și binecuvântări. Nu au voie să spună cuvinte rele sau să blesteme. Toate acestea sunt echivalentul zicalelor de bun augur din culturile orientale, iar scopul lor este să împiedice oamenii să încalce tabuurile, altfel anul următor nu va fi favorabil. Sărbătorile occidentale, ca Ziua Recunoștinței și Crăciunul, presupun consumul unor mâncăruri speciale delicioase și s-au creat povești ca să justifice consumul acestor mâncăruri. În cele din urmă, fac rezumatul a ceea ce se întâmplă: oamenii caută o scuză ca să se răsfețe cu aceste mâncăruri delicioase, ceea ce le permite să-și ia câteva zile libere, pentru a se ospăta acasă, când mănâncă până au burțile pline. Când e timpul să doneze sânge, asistenta spune: „Nivelurile lipidelor din sânge sunt prea mari, nu sunt conform standardelor și nu poți dona.” Asta pentru că au consumat cantități excesive de carne. Scopul principal al celebrării acestor sărbători tradiționale este să se bucure de mâncare și băutură. Se transmite din generație în generație, de la bătrâni la tineri, și devine o tradiție. Gândurile și punctele de vedere de bază insuflate de aceste tradiții, precum și anumite zicale superstițioase, sunt și ele transmise de bătrâni generației mai tinere.

Ce alte zicale superstițioase mai sunt? Apare des zbaterea ochiului, pe care tocmai am menționat-o? (Da.) Spui: „Mi se tot zbate ochiul.” Cineva întreabă: „Care ochi ți se zbate?” Răspunzi: „Ochiul stâng.” El spune: „Nicio problemă, dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru.” E adevărat? Te-ai îmbogățit când ți s-a zbătut ochiul stâng? Ai primit bani? (Nu.) Atunci a apărut vreun dezastru când ți s-a zbătut ochiul drept? (Nici asta.) A existat vreo situație în care a apărut un dezastru când ți s-a zbătut ochiul stâng, când s-a întâmplat ceva rău sau în care s-a întâmplat ceva bun, când ți s-a zbătut ochiul drept? Credeți în aceste lucruri? (Nu.) Cum să nu credeți în aceste lucruri? De ce vi se zbate ochiul? Există vreun remediu în cultura populară, care să oprească zbaterea ochiului? Există vreo metodă? (Am văzut oameni care-și lipesc o bucată de hârtie albă pe pleoapă.) Caută o bucată de hârtie albă pe care s-o lipească. Indiferent care ochi se zbate, rup o bucată de hârtie albă dintr-un calendar sau dintr-un carnețel și și-o lipesc pe pleoapă – nu poate fi altă culoare decât alb. Ce semnifică hârtia albă? Înseamnă că zbaterea este „în zadar”, indicând că nu are voie să se întâmple nimic rău. Este aceasta o metodă genială? Este genială, nu-i așa? Dar înseamnă că se zbate „în zadar”? (N-are nicio legătură cu faptul că cineva își lipește sau nu o hârtie pe pleoapă.) Puteți clarifica această chestiune? „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” – fie că înseamnă noroc, fie dezastru, există vreo explicație pentru zbaterea ochiului? Există o situație în care, atunci când ți se zbate ochiul, simți că urmează să se întâmple ceva rău, ai o premoniție și, după o vreme, nu se mai zbate, uiți complet de asta și apoi, după câteva zile, se întâmplă ceva rău și, după ce te ocupi de această chestiune, îți amintești deodată și te gândești: „Uau, zicala despre zbaterea ochiului este corectă. De ce? Pentru că, acum câteva zile, ochiul meu drept a început, într-adevăr, să se zbată și, după ce s-a oprit, s-a produs acest incident. După ce s-a întâmplat, ochiul meu nu s-a mai zbătut.” Se întâmplă vreodată acest lucru? Când nu poți înțelege ceva, nu îndrăznești să spui nimic, nu îndrăznești nici să negi acel lucru, nici să-l recunoști ca fiind adevărat; nu poți evita subiectul, nu-l poți articula clar, dar tot crezi că este plauzibil. Cu gura, spui: „Este o superstiție, nu pot crede în acel lucru, totul este în mâinile lui Dumnezeu.” Nu crezi în ea, dar chestiunea aceasta s-a adeverit; pur și simplu, este atât de precisă, cum o explici? Nu înțelegi adevărul și esența aici, așa că nu poți articula clar acest lucru. Îl negi, cu vorba, numindu-l o superstiție, dar în adâncul sufletului, tot te temi de el, pentru că uneori se adeverește. De exemplu, cineva are un accident de mașină și moare. Înainte de accident, soției sale i se zbate tare ochiul drept: i se zbate zi și noapte – cât de mult se va agrava zbaterea? Chiar și alți oameni îi pot vedea ochiul zbătându-se. După câteva zile, soțul ei are un accident de mașină și moare. După ce se ocupă de înmormântare, se așază și începe să gândească molcom: „Vai, câteva zile mi s-a zbătut ochiul atât de rău, încât nu-l puteam opri nici cu mâna. Nu mă așteptam să se adeverească în felul acesta.” Ulterior, începe să creadă această zicală, gândindu-se: „Vai, chiar se întâmplă lucruri când mi se zbate ochiul. Poate nu sunt neapărat lucruri bune sau rele, dar ceva sigur se va întâmpla. Este un fel de proiecție sau premoniție.” Se întâmplă vreodată asta? Unii spun: „Nu cred în asta, este o superstiție.” Dar apare la momentul potrivit și chiar este precisă. Lucrurile menționate în cultura populară nu sunt zvonuri fără fundament; superstiția este diferită de tradiție. Într-o anumită măsură, ea există în viețile oamenilor și, de asemenea, le influențează și le controlează mediile de viață și evenimentele care apar în viețile lor. Unii spun: „Ei bine, nu este acesta un semn de la Dumnezeu, nu o superstiție? Întrucât nu este o superstiție, ar trebui să înțelegem acest lucru și să-l tratăm cum se cuvine. Nu a venit de la Satana, ar putea fi de la Dumnezeu – un indiciu de la El. Nu ar trebui să-l condamnăm.” Cum privim corect această chestiune? Asta îți testează abilitatea de a privi lucrurile și înțelegerea adevărului. Dacă tratezi totul uniform, crezând că: „Toate sunt superstiții, nu există așa ceva și nu cred nimic din toate astea”, este acesta un mod corect de a privi lucrurile? De exemplu, când non-credincioșii vor să se mute, văd că în almanahul lor scrie: „Astăzi este o zi de rău augur pentru mutat”, așa că urmează acest tabu și nu îndrăznesc să se mute în ziua aceea. Înainte s-o facă, se uită după o zi unde scrie: „Este de bun augur să vă mutați” sau „Toate lucrurile sunt de bun augur”. După ce se mută, nu se întâmplă nimic rău și nu le afectează norocul pe viitor. Se întâmplă asta? Unii văd „de rău augur pentru mutat”, dar nu cred; se mută oricum. Drept urmare, după ce se mută, ceva nu merge bine: există ghinioane în familie, au mai puțin noroc, cineva din familie moare și altcineva se îmbolnăvește. Totul, de la agricultură, muncă și afaceri până la educația copiilor, devine dificil. Nu știu ce se întâmplă. Consultă un ghicitor, care spune: „Ai încălcat un tabu important în acea perioadă. Ziua în care te-ai mutat a fost de rău augur pentru mutare și, făcând asta, l-ai ofensat pe Tai Sui.^[a]” Ce se întâmplă aici? Știți? Dacă nu puteți înțelege asta, atunci nu veți ști cum să gestionați astfel de situații, când acestea apar. Dacă un non-credincios spune: „Îți spun eu, m-am mutat în ziua care era de rău augur pentru mutat și, după ce-am făcut-o, familia mea a început să aibă probleme în fiecare zi, devenind tot mai ghinionistă și, de atunci, nu am mai avut o zi bună”, s-ar putea să-ți tresară inima. Te sperii, gândindu-te: „Vai, dacă nu respect tabuul, oare același lucru mi se va întâmpla și mie?” Întorci acest lucru pe toate părțile, în mintea ta, gândindu-te: „Cred în Dumnezeu, nu mă tem!” Dar îndoiala persistă în mintea ta și nu îndrăznești să încalci tabuul.

Cum ar trebui să privim aceste zicale superstițioase? Să începem cu chestiunea zbaterii ochiului. Știm cu toții la ce se referă zbaterea ochiului? Înțelegerea de bază pe care o au oamenii este că prezice ce s-ar putea întâmpla în viitor, dacă acel lucru va fi bun sau rău. Dar este sau nu o superstiție? Spune. (Este o superstiție.) Este superstiție. Următoarea întrebare: oamenii care au credință în Dumnezeu ar trebui să creadă în această zicală? (Nu ar trebui.) De ce nu ar trebui să creadă? (Pentru că norocul și ghinioanele noastre sunt gestionate și orchestrate în mâinile lui Dumnezeu și nu au nicio legătură cu zbaterea ochiului. Tot ce înfruntăm este sub suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu și noi ar trebui să ne supunem acestor lucruri.) Să spunem că, într-o zi, ți se zbate rău ochiul toată ziua și continuă dimineața următoare. După aceea, se întâmplă ceva, iar tu ești emondat. După ce ești emondat, nu ți se mai zbate ochiul. Ce ai crede? „Zbaterea ochiului a fost un semn că urma să fiu emondat.” Este doar o coincidență? Este superstiție? Uneori, este doar o coincidență; alteori, se întâmplă astfel de lucruri. Ce se întâmplă? (Dumnezeule, se pare că zbaterea ochiului ar putea fi o parte a ritmului normal al corpului și nu ar trebui să fie asociată cu emondarea.) Zbaterea ochiului ar trebui să fie înțeleasă astfel: indiferent dacă oamenii cred că zbaterea unui ochi indică norocul și a celuilalt indică dezastrul, Dumnezeu a creat trupul omenesc cu multe taine. Cât de profunde sunt aceste taine, ce detalii specifice sunt implicate în ele, ce instincte, abilități și potențial are corpul omenesc – oamenii nu au singuri aceste cunoștințe. Dacă trupul omenesc poate percepe tărâmul spiritual, dacă posedă ceea ce unii numesc un al șaselea simț – oamenii nu știu. Ar trebui oamenii să se deranjeze să înțeleagă aceste aspecte necunoscute ale trupului uman? (Nu, nu ar trebui.) Nu este nevoie – oamenii nu trebuie să înțeleagă ce taine există în corpul uman. Deși nu trebuie să înțeleagă, ar trebui să aibă înțelegerea de bază că trupul uman nu este simplu. Este, în mod fundamental, diferit de orice lucru sau obiect care nu a fost creat de Dumnezeu, precum o masă, un scaun sau un computer. Natura acestor lucruri este complet diferită de cea a trupului omenesc: aceste obiecte inanimate nu percep tărâmul spiritual, în vreme ce trupul omenesc, un lucru viu care provine de la Dumnezeu, care este creat de El, poate simți cum să perceapă mediul său imediat, atmosfera și anumite obiecte speciale, precum și cum să reacționeze la mediul înconjurător și la evenimentele viitoare. Nu este simplu – aceste lucruri sunt toate o taină. Nu numai că trupul uman poate simți lucruri care sunt reci, fierbinți, plăcute sau dezagreabile pentru miros, dulci, acre și iuți, dar există și anumite taine pe care conștiința subiectivă a omului nu le cunoaște. Oamenii nu știu despre aceste lucruri. Așadar, vorbind în mod specific, dacă zbaterea ochiului este legată de nervii, al șaselea simț al unui om sau de ceva care implică tărâmul spiritual – nu vom intra în amănunte. În orice caz, acest fenomen există și nu vom cerceta care sunt scopul și însemnătatea lui. Indiferent de asta, există anumite zicale despre zbaterea ochiului atât în familie, cât și în cultura populară. Indiferent dacă aceste zicale sunt sau nu superstiții, până la urmă, este un semn care se manifestă în trupul uman înainte ca anumite evenimente să se petreacă într-un mediu de viață. Acum, această manieră de manifestare aparține superstiției, tradiției sau științei? Este un lucru care nu poate fi cercetat – este o taină. Pe scurt, în viața reală, de-a lungul a mii de ani din vremuri străvechi până în prezent, oamenii au concluzionat că zbaterea ochiului cuiva este cumva legată de evenimentele care urmează să se întâmple în jurul său. Este imposibil de cercetat dacă această conexiune are legătură cu averea, norocul sau cu alt aspect al vieții unei persoane. Și aceasta este o taină. De ce este considerată o taină? Multe lucruri implică tărâmul spiritual dincolo de lumea materială, pe care nu le poți vedea sau simți nici dacă ți-ar fi povestite. De aceea este considerată o taină. De vreme ce aceste chestiuni sunt taine și oamenii nu le pot vedea sau simți, dar anumite sentimente de prevestire și preștiință tot există în oameni, cum ar trebui ei să le trateze? Cea mai simplă regulă este să le ignore pur și simplu. Să nu crezi că au vreo legătură cu averea sau norocul tău. Nu-ți face griji că ți s-ar putea întâmpla lucruri rele când ți se zbate ochiul drept și nu te bucura sub nicio formă când ți se zbate ochiul stâng, crezând că te vei îmbogăți. Nu lăsa aceste lucruri să te afecteze. Motivul principal este că nu ai capacitatea de a prevedea viitorul. Totul este orchestrat și guvernat de Dumnezeu; dacă ceea ce se va întâmpla va fi un lucru bun sau rău, totul este în mâinile lui Dumnezeu. Singura atitudine pe care ar trebui s-o ai este de supunere față de orchestrarea și rânduiala lui Dumnezeu. Nu face preziceri sau sacrificii, pregătiri sau eforturi inutile. Orice urmează să se întâmple se va întâmpla, pentru că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nimeni nu poate schimba gândurile lui Dumnezeu, planurile Sale sau ceea ce este hotărât să înfăptuiască. Fie că îți lipești hârtie albă pe pleoapă, îți apeși pleoapa cu mâna, sau te bazezi pe știință sau superstiție, niciunul dintre aceste lucruri nu va schimba situația. Ceea ce se va întâmpla se va întâmpla, se va adeveri și tu nu poți schimba asta pentru că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Orice încercare de a evita acest lucru este nesăbuită, un sacrificiu zadarnic și inutil. Să faci asta ar arăta doar că ești răzvrătit și încăpățânat, lipsit de o atitudine supusă față de Dumnezeu. Înțelegi? (Da, înțeleg.) Așadar, fie că zbaterea ochiului este considerată superstiție, fie știință, atitudinea voastră ar trebui să fie următoarea: nu fiți fericiți când vi se zbate ochiul stâng și nu fiți temători, îngroziți, îngrijorați, dezaprobatori sau potrivnici atunci când vi se zbate ochiul drept. Chiar dacă se întâmplă ceva după ce ți se zbate ochiul, ar trebui să înfrunți acel lucru cu calm, pentru că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nu trebuie să te temi sau să te îngrijorezi. Dacă se întâmplă ceva bun, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru binecuvântarea Lui – acesta este harul Său; dacă se întâmplă ceva rău, roagă-te ca Dumnezeu să te îndrume, să te apere și să nu te lase să cazi în ispită. În orice mediu ar putea urma, să fii capabil să te supui orchestrării și rânduielii lui Dumnezeu. Nu-L abandona, nu I te plânge, indiferent cât de mare este dezastrul care se abate asupra ta sau cât de grav este ghinionul pe care îl experimentezi, nu-L învinovăți pe Dumnezeu. Fii dispus să te supui orchestrării Lui. Nu se va rezolva atunci această problemă? (Ba da.) În legătură cu astfel de chestiuni, oamenii ar trebui să aibă acest gând și punct de vedere: „Indiferent ce se va întâmpla în viitor, sunt pregătit și am o atitudine supusă față de Dumnezeu. Fie că mi se zbate ochiul stâng, ochiul drept sau amândoi în același timp, nu mi-e frică. Știu că s-ar putea să se întâmple ceva în viitor, dar cred că totul este în mâinile lui Dumnezeu. S-ar putea să fie o cale prin care El mă avertizează că urmează să se întâmple ceva sau s-ar putea să fie o reacție instinctivă a trupului meu fizic. În orice caz, sunt pregătit și am o atitudine supusă față de Dumnezeu. Indiferent cât de mari vor fi răul sau pierderea pe care le voi suferi după ce se întâmplă acest lucru, nu-L voi învinovăți pe Dumnezeu. Sunt dispus să mă supun.” Aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Odată ce adoptă această atitudine, nu le va mai păsa dacă zicalele despre zbaterea ochiului, condiționate în ei de către familiile lor, sunt superstiție sau știință. Spun: „Nu contează dacă este superstiție sau știință. Ceea ce credeți este treaba voastră. Dacă-mi cereți să-mi lipesc o bucată de hârtie pe pleoapă, n-o voi face. Dacă zbaterea devine inconfortabilă, o voi face pentru puțin timp.” Dacă cineva îți spune: „Ți se zbate atât de mult ochiul, ai grijă zilele următoare!”, dacă ai grijă, poți evita ceva? (Nu, nu poți evita ceea ce este menit să se întâmple.) Dacă este o binecuvântare, atunci nu poate fi un dezastru, dacă este un dezastru, atunci nu-l poți evita; fie că este o binecuvântare, fie un dezastru, accepți oricum. Asta înseamnă să ai aceeași atitudine ca Iov. Dacă accepți asta atât timp cât este o binecuvântare și ești fericit când ți se zbate ochiul stâng, dar te înfurii când ți se zbate ochiul drept, spunând: „De ce se zbate? Se tot zbate, nu se mai oprește! Mă voi ruga și voi blestema ca să nu mi se mai zbată ochiul drept și să țin ghinionul departe de mine” – aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui s-o aibă o persoană care crede în Dumnezeu și Îl urmează. Fără permisiunea lui Dumnezeu, fără ca El să hotărască să se întâmple, oare ghinionul și demonii ar îndrăzni să se apropie de tine? (Nu.) Atât lumea materială, cât și tărâmul spiritual sunt sub controlul, suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu. Indiferent ce vrea să facă un mic demon, fără permisiunea lui Dumnezeu, oare ar îndrăzni să-ți atingă chiar și un singur fir de păr? N-ar îndrăzni, nu-i așa? (Nu, nu ar îndrăzni.) Vrea să te atingă și să-ți facă rău, dar dacă Dumnezeu nu permite asta, nu va îndrăzni. Dacă Dumnezeu o permite, spunând: „Agită lucrurile în jurul lui și adu-i ghinion și probleme”, atunci micul demon va fi fericit și va începe să acționeze împotriva ta. Dacă ai credință în Dumnezeu și îl biruiești, rămânând ferm în mărturia ta, fără să-L negi sau să-L trădezi pe Dumnezeu, fără să lași demonul să reușească, atunci când micul demon va veni înaintea lui Dumnezeu, nu va fi capabil să te mai acuze, Dumnezeu va câștiga slavă de la tine și va închide micul demon. Acesta nu va mai îndrăzni să-ți facă rău și vei fi în siguranță. Asta este credința adevărată pe care ar trebui s-o ai, crezând că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Fără permisiunea Lui, niciun lucru cu ghinion sau rău nu va veni la tine. Dumnezeu poate face mai mult decât să binecuvânteze oamenii; poate rândui diverse circumstanțe ca să te testeze și să te tempereze, să te învețe lecții din ele și poate stabili diverse circumstanțe ca să te mustre și să te judece. Uneori, circumstanțele pe care le rânduiește Dumnezeu s-ar putea să nu fie conform noțiunilor tale și, cu siguranță, nici închipuirilor tale. Dar nu uita ce a spus Iov: „Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10). Aceasta ar trebui să fie sursa credinței tale adevărate în Dumnezeu. Crede că El are totul sub control și nu-ți va fi frică de o simplă zbatere de ochi, nu-i așa? (Ba da, așa este.)

Tocmai am avut părtășie despre felul în care trebuie tratată zbaterea ochiului. Zbaterea ochiului – un fenomen obișnuit în viața de zi cu zi – este un lucru pe care oamenii încearcă adesea să-l rezolve prin metode umane. Totuși, aceste metode nu obțin de obicei rezultatele dorite și, în cele din urmă, ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla și nimeni nu poate scăpa de asta. Fie că este un lucru bun, fie rău, fie că este ceva ce oamenii vor să vadă, fie că nu, ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla cu siguranță. Asta confirmă și mai mult că, indiferent dacă este vorba despre destinul unei persoane sau despre chestiunile banale din viața cotidiană, toate sunt orchestrate și gestionate de Dumnezeu și nimeni nu poate scăpa de ele. Prin urmare, indivizii înțelepți ar trebui să abordeze aceste lucruri cu atitudinea corectă, pozitivă, privindu-le și rezolvând astfel de lucruri pe baza adevărurilor-principii și a cuvântului lui Dumnezeu, în loc să recurgă la metode umane, ca să facă sacrificii sau să se zbată inutil, altfel, în final, ei vor fi cei care vor suferi pierderi. Asta pentru că, atunci când vine vorba de suveranitatea Creatorului, nu există o a doua cale pe care omenirea s-o aleagă. Aceasta este singura cale care ar trebui să fie aleasă și urmată. Supune-te orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, învață lecții în mediile orchestrate de El, învață să I te supui, să-I înțelegi faptele, să te înțelegi pe tine însuți și ce cale ar trebui să aleagă și să urmeze o ființă creată și învață cum să mergi bine pe calea vieții pe care ar trebui să meargă oamenii, în loc să te împotrivești orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, cu metode superstițioase sau umane.

Am încheiat părtășia despre felul în care să tratăm zbaterea de ochi, dar cum ar trebui oamenii să trateze chestiunea viselor, în viețile lor de zi cu zi? De exemplu, dacă într-o noapte visezi că îți cad dinții, mama ta te-ar putea întreba: „A curs sânge când ți-au căzut dinții?” Dacă întrebi: „Ce se va întâmpla dacă a curs?”, mama ta s-ar putea să-ți spună că e posibil să însemne că cineva din familie va muri sau că se va întâmpla altă nenorocire. Nu știu care ar putea fi zicala specifică din spatele acestui detaliu, o familie va spune un lucru, alta va spune altceva. Unii ar putea spune că prezice moartea unei rude apropiate, precum bunicii sau părinții, în vreme ce alții ar putea spune că semnifică moartea unui prieten. În orice caz, visele despre pierderea dinților sunt considerate, în general, un lucru rău. Pentru că este rău și are legătură cu chestiuni de viață și de moarte, asta îngrijorează foarte mult oamenii. Ori de câte ori oamenii visează că-și pierd dinții, se trezesc simțindu-se neliniștiți. Au un sentiment inerent că urmează să se întâmple o nenorocire sau ceva rău, lucru care îi face să se simtă anxioși, temători și îngroziți. Vor să scape de sentimentul acela dar nu pot, vor să găsească oameni care să rezolve această chestiune sau să o atenueze, dar nu există nicio cale să facă asta. Pe scurt, sunt prizonierii acestui vis. Mai ales când visul implică sângerarea dinților lor, devin și mai îngrijorați. După ce au un astfel de vis, oamenii sunt adesea într-o dispoziție proastă timp de mai multe zile, se simt neliniștiți și nu știu cum să facă față. Cei care nu cunosc aceste lucruri s-ar putea să nu fie afectați, dar cei care deja au adoptat anumite gânduri și puncte de vedere sau au auzit mai multe zicale alarmante și senzaționale, transmise de strămoșii lor, în legătură cu această chestiune, tind să fie și mai îngrijorați. Se tem să aibă astfel de vise și oricând au, recurg repede la rugăciuni precum: „O, Dumnezeule, Te rog să mă protejezi, să mă alini, să-mi dai putere și să nu lași să se întâmple astfel de lucruri. Dacă acest lucru le este destinat părinților mei, Te rog să îi ții în siguranță și feriți de orice accident.” În mod clar, aceste atitudini sunt influențate de gândurile și punctele lor de vedere sau de zicale tradiționale. În privința tradițiilor, anumite familii sau anumiți indivizi s-ar putea să aibă moduri speciale de a atenua astfel de lucruri, sau s-ar putea să mănânce și să bea anumite lucruri, să recite anumite incantații, sau să facă anumite lucruri ca să înlăture sau să împiedice finalurile rele. Există, cu siguranță, astfel de practici în tradițiile populare, dar nu vom intra în detalii. Lucrul despre care vom avea părtășie este felul în care să abordăm și să înțelegem chestiunea viselor. A visa este un instinct uman din trup sau o parte din fenomenele supraviețuirii trupului. În orice caz, este un fenomen tainic. Oamenii spun adesea: „Ce gândești ziua, visezi noaptea.” Totuși, de obicei, în timpul zilei, oamenii nu se gândesc la lucruri precum pierderea dinților și acestea nici nu sunt lucruri pe care ei și le imaginează în dorințele lor. Nimeni nu vrea să întâlnească astfel de chestiuni și nimeni nu este obsedat de ele zi și noapte. Totuși, aceste fenomene se întâmplă adesea când oamenii le așteaptă mai puțin. Așadar, asta nu are nimic de-a face cu zicala: „Ce gândești ziua, visezi noaptea.” Nu este un lucru care se întâmplă pentru că te gândești la el. Indiferent ce interpretări ale viselor au Freud în Occident și Ducele de Zhou în China, sau dacă, în cele din urmă, visele se adeveresc sau nu, pe scurt, chestiunea viselor este legată de anumite senzații inconștiente și de conștientizarea din trupul omenesc și constituie o parte din tainele lui. Oamenii de știință care studiază biologia și neuroștiința în Occident au cercetat acest lucru și, în final, nu au reușit să înțeleagă pe deplin originile viselor omenești. Ei nu-și pot da seama, deci oare ar trebui să încercăm noi să cercetăm chestiunea? (Nu ar trebui s-o facem.) De ce nu? (Este inutil să cercetăm aceste lucruri și nici nu le vom înțelege.) Nu este vorba că este inutil sau că nu vom înțelege acest lucru; motivul este că el nu implică adevărul, atât este de simplu. Ce poți realiza studiindu-l și înțelegându-l? Implică adevărul? (Nu.) Este doar un fenomen care apare în decursul supraviețuirii trupului și are loc frecvent în viețile oamenilor. Cu toate acestea, oamenii nu știu ce înseamnă. Aceasta este o parte a tainei. Nu este nevoie ca oamenii să-l cerceteze sau să-l exploreze, pentru că nu implică adevărul și nu ține de căile pe care merg oamenii. Noaptea, fie că visezi că-ți pierzi dinții, fie că nu, fie că visezi că faci un ospăț mare, fie că visezi că te dai într-un montagne russe, are asta vreo legătură cu felul în care este viața ta în timpul zilei? (Nu, nu are.) Dacă, într-o noapte, visezi că te lupți cu cineva, înseamnă asta că te vei lupta cu siguranță cu cineva în timpul zilei? Dacă, într-o noapte, ai un vis plăcut, un vis fericit, și te trezești din fericire, îți garantează asta că, în timpul zilei, totul va merge ca pe roate și așa cum îți dorești? Înseamnă că în timpul zilei poți să înțelegi adevărul și să găsești adevărurile-principii, atunci când faci ceva? (Nu.) Așadar, visele nu au nicio legătură cu adevărul. Nu este nevoie să le cercetăm. Are vreo legătură visul în care îți pierzi dinții și sângerezi cu moartea unei rude apropiate? (Nu, nu are.) De ce spui mereu lucruri atât de ignorante? Iarăși ești ignorant, nu-i așa? Îți lipsește pătrunderea. Corpul uman este o taină și există multe lucruri pe care nu le poți explica. Le poți rezolva pe toate cu un simplu „nu”? În trecut, profeții și aleșii lui Dumnezeu aveau și ei vise profetice. Aceste vise aveau însemnătate. Cum explici că Dumnezeu a folosit visele ca să le dezvăluie lucruri oamenilor? Atunci cum a pătruns Dumnezeu în visele lor? Toate acestea sunt taine. Dumnezeu a folosit visele și ca să le spună lucruri anumitor oameni și să-i lumineze cu privire la anumite chestiuni, permițându-le să prevadă unele evenimente înainte ca acestea să se întâmple. Cum explici asta? Sunteți neștiutori în legătură cu astfel de lucruri? (Da.) Acum, scopul nu este să te fac să negi orbește diverse fenomene inexplicabile care apar în viața de zi cu zi, implicând taine pe care nu le poți desluși, ci să le înțelegi și să le abordezi corect. Țelul nu este să negi constant aceste lucruri, spunând că nu există, nu se poate așa ceva, sau că sunt imposibile, ci să te fac să le tratezi corect. Ce înseamnă să le tratezi corect? Înseamnă să nu abordezi aceste chestiuni cu gânduri și puncte de vedere superstițioase sau extreme, așa cum fac oamenii din lume, și nici să le abordezi așa cum fac cei care sunt atei sau cărora le lipsește orice credință. Scopul nu este să mergi la aceste două extreme, ci să adopți o poziție și un punct de vedere corecte, pentru a analiza aceste lucruri care se întâmplă în viața cotidiană, nu punctul de vedere al oamenilor din lume, și nici pe cel al neîncrezătorilor, ci punctul de vedere pe care ar trebui să-l aibă un credincios în Dumnezeu. Așadar, ce punct de vedere ar trebui să ai cu privire la aceste chestiuni? (Orice s-ar întâmpla, să mă supun suveranității și rânduielii lui Dumnezeu – să nu le cercetez.) Nu ar trebui să le cercetezi, dar ar trebui să ai o oarecare înțelegere în această privință? Să presupunem că cineva spune: „Cutare a visat că i-au căzut dinții și era sânge și, după câteva zile, am auzit că i-a murit tatăl.” Dacă negi asta imediat și spui: „Imposibil! Este doar superstiție, o coincidență. Superstiția înseamnă să crezi în ceva, pentru că ești obsedat de acel lucru; dacă nu ai fi obsedat de el, nu ar exista”, nu spui un lucru nesăbuit? (Ba da.) Atunci cum ar trebui să privești această chestiune? (Ar trebui să recunoaștem că există multe taine ale trupului omenesc și că visele despre căderea dinților și sângerare ar putea indica apariția unui lucru neplăcut. Dar indiferent dacă se întâmplă sau nu, ar trebui să ne supunem suveranității și rânduielii lui Dumnezeu.) Tocmai ați învățat ceva din zbaterea ochiului, deci cum ar trebui să gestionați visele despre căderea dinților și sângerare? Ar trebui să spui: „Această chestiune ne depășește înțelegerea. În viața reală, acest fenomen chiar există. Nu putem stabili dacă se va adeveri sau dacă prevestește că se va întâmpla ceva rău, dar astfel de lucruri rele chiar se întâmplă în viața reală. Chestiunile din tărâmul spiritual ne depășesc înțelegerea, iar noi nu îndrăznim să facem afirmații la întâmplare. Dacă am un astfel de vis, ce atitudine ar trebui să am? Indiferent de vis, nu voi fi constrâns de el. Dacă acest vis chiar se adeverește, așa cum spun oamenii, atunci Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a pregătit mental, pentru că m-a informat că așa ceva s-ar putea întâmpla. Nu m-am gândit niciodată dacă aș fi afectat de moartea unui membru al familiei, de moartea părinților mei: dacă m-aș simți doborât, dacă ar fi afectată realizarea datoriei mele, dacă m-aș simți slab sau m-aș plânge împotriva lui Dumnezeu – nu m-am gândit niciodată la asta. Însă azi, acest fenomen mi-a dat un indiciu despre acest lucru, făcându-mă să-mi văd adevărata statură. Când mă gândesc la moartea părinților mei, simt o durere profundă în suflet; aș fi constrâns de asta și m-aș simți deprimat. Dintr-o dată, îmi dau seama că statura mea este încă foarte mică. Inima mea este prea puțin supusă lui Dumnezeu și am prea puțină credință în El. De astăzi înainte, simt că ar trebui să mă înzestrez mai mult cu adevărul, să mă supun lui Dumnezeu și să nu mai fiu constrâns de această chestiune. Dacă într-adevăr moare sau pleacă o rudă apropiată, nu voi fi constrâns de asta. Sunt pregătit și Îi cer lui Dumnezeu îndrumare și mai multă putere. Orice s-ar întâmpla, nu voi regreta că am ales să-mi fac datoria și nici nu voi renunța să aleg să mă sacrific pentru Dumnezeu, cu tot trupul și cu toată mintea. Voi persevera și voi continua, exact ca înainte, să mă supun voit orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu.” Apoi, ar trebui să te rogi adesea în inima ta, căutând îndrumarea lui Dumnezeu și cerându-i să-ți dea mai multă putere, ca să nu mai fii constrâns de această chestiune. Fie că o rudă apropiată va muri, fie că nu, ar trebui să-ți înzestrezi statura pentru asta, asigurându-te că, atunci când se întâmplă un astfel de eveniment, nu vei deveni slab, nu te vei plânge împotriva lui Dumnezeu și nu-ți vei schimba hotărârea și dorința de a te sacrifica pentru El, cu trupul și cu mintea. Nu aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o ai? (Ba da.) Când vine vorba despre lucruri precum visele despre căderea dinților, nu ar trebui să le negi existența sau să le dai la o parte și să le ignori și categoric nu ar trebui să folosești metode ciudate sau defensive de a le trata. În schimb, ar trebui să cauți adevărul, să vii înaintea lui Dumnezeu, acceptându-I orchestrările; nu face sacrificii inutile sau alegeri nesăbuite. Oamenii ignoranți și încăpățânați, atunci când înfruntă un lucru pe care nu l-au mai experimentat și pe care nu-l pot înțelege, tind să spună: „Nu există așa ceva”, „Nu e nimic”, „Nu există” sau „E doar superstiție”. Unii oameni care cred în Dumnezeu chiar spun: „Cred în Dumnezeu, nu cred în fantome” sau „Cred în Dumnezeu, nu cred în Satana. Satana nu există!” Folosesc aceste afirmații ca să-și dovedească adevărata credință în Dumnezeu, spunând că ei cred în El, dar nu în fantome, duhuri rele, posedare sau chiar existența tărâmului spiritual. Nu sunt ei doar niște neîncrezători? (Ba da, sunt.) Nu acceptă aceste zicale din gândurile tradiționale ale lumii non-credincioșilor și nici explicațiile superstițioase sau orice fapte asociate cu superstițiile. Dacă nu crezi în aceste lucruri, asta nu înseamnă că ele nu există. Acum, scopul nu este să-ți cer să nu crezi, sau să scapi de aceste lucruri, sau să le negi. Mai degrabă, scopul este să te învăț să ai gândurile și punctele de vedere corecte atunci când înfrunți aceste chestiuni, să faci alegerile corecte și să ai atitudinea corectă. Aceasta va fi adevărata ta statură și în asta ar trebui să pătrunzi. De exemplu, cineva visează că-și pierde părul. Un vis despre pierderea părului este considerat, de asemenea, de rău augur. Indiferent de interpretările corespunzătoare sau de evenimentele împlinite, pe scurt, oamenii au explicații negative în legătură cu astfel de vise și cred că sunt un indiciu că se va întâmpla ceva rău sau cu ghinion. În afară de visele obișnuite, care nu implică probleme semnificative, există anumite interpretări pentru acele vise speciale, iar aceste interpretări prevestesc anumite evenimente, oferindu-le oamenilor anumite previziuni, avertismente sau predicții, anunțându-i ce urmează să se întâmple sau oferindu-le o anumită conștientizare, care le spune oamenilor ce urmează să aibă loc, astfel încât ei să se poată pregăti mental. Indiferent ce s-ar putea întâmpla, pentru voi, nu ar trebui să adoptați atitudini de evitare, respingere, apărare sau împotrivire, sau chiar o atitudine de a folosi metode umane pentru a rezolva aceste situații. Când înfruntați astfel de situații, ar trebui să veniți chiar mai prompt înaintea lui Dumnezeu și să-I cereți să vă conducă, astfel încât, în fața evenimentelor iminente, să puteți rămâne fermi în mărturia voastră și să practicați conform intențiilor lui Dumnezeu, în loc să le respingeți și să vă împotriviți lor. Faptul că-ți cer să practici în felul acesta nu înseamnă că trebuie să te concentrezi asupra acestor lucruri; te învață ce fel de atitudine ar trebui să adopți ca să le înfrunți, atunci când, inevitabil, ele se întâmplă și ce fel de abordare ar trebui să folosești ca să le rezolvi. Asta ar trebui să înțelegi. Spune-Mi, ți s-a cerut să nu te concentrezi asupra acestor lucruri, dar oare ele nu se întâmplă în viața de zi cu zi? (Ba da.) Dacă spui că nu există și apoi se întâmplă, s-ar putea să chibzuiești și să te gândești: „O, nu, trebuie să cred asta, chiar s-a adeverit!” Fără pregătire prealabilă și fără atitudinea corectă, atunci când se întâmplă aceste lucruri, te vor lua prin surprindere, nu vei fi pregătit în niciun fel, nu vei ști cum să te rogi lui Dumnezeu sau cum să înfrunți situația și nu vei avea credință sau supunere adevărată față de Dumnezeu. În final, nu vei simți decât frică. Cu cât te vei teme mai mult, cu atât mai mult vei pierde prezența lui Dumnezeu; când vei pierde prezența lui Dumnezeu, nu vei putea căuta ajutor decât de la alți oameni și te vei gândi la orice metodă umană imaginabilă ca să scapi. Când nu vei putea scăpa, vei începe să crezi că Dumnezeu nu mai este de încredere și că nu te mai poți baza pe El; în schimb, vei simți că te poți baza pe oameni. Lucrurile vor continua să se înrăutățească; nu numai că nu vei mai crede că este o superstiție, dar îl vei vedea ca pe un lucru îngrozitor, o situație pe care n-o poți controla. În acel moment, s-ar putea să spui: „Nu-i de mirare că non-credincioșii și cei care cred în budism și ard tămâie ca să-l venereze pe Buddha merg tot timpul în temple, ard tămâie, se roagă pentru binecuvântări, respectă jurăminte, sunt vegetarieni și cântă scripturile budiste. Se pare că aceste lucruri chiar funcționează!” Nu numai că îți va lipsi supunerea și credința adevărată în Dumnezeu, dar va începe să-ți fie frică de duhuri rele și de Satana. După aceea, te vei simți obligat să li te supui într-o anumită măsură și vei spune: „Nu trebuie să te pui cu aceste duhuri rele; nu este bine să nu crezi în ele, trebuie să ai grijă în preajma lor. Nu poți spune orice vrei pe la spatele lor: există tabuuri. Nu-i de glumă cu aceste duhuri rele!” Vei realiza subit că, în spatele acestor evenimente, există puteri care lucrează, dincolo de lumea materială, pe care nu le anticipaseși. Când începi să simți aceste lucruri, inima ți se va umple de teamă și Îl vei evita pe Dumnezeu, iar credința ta se va diminua. Așadar, când vine vorba despre chestiuni precum visele despre căderea dinților sau a părului, ar trebui să adopți atitudinea corectă. Indiferent de interpretările sau predicțiile specifice asociate cu aceste evenimente, când ți se întâmplă, nu trebuie să faci decât atât: crede că totul este în mâinile lui Dumnezeu și fii dispus să te supui orchestrărilor și rânduielilor Lui – aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o adopți când înfrunți toate aceste chestiuni. Aceasta este poziția pe care ar trebui s-o ai și mărturia pe care ar trebui s-o aduci ca un om care-L urmează pe Dumnezeu, nu-i așa? (Ba da.) Crede că toate aceste lucruri s-ar putea întâmpla și că totul este în mâinile lui Dumnezeu; aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o promovezi.

Unii au tabuuri despre anumite numere sau zile speciale. De exemplu, unii oameni care fac afaceri de mulți ani dau o importanță majoră îmbogățirii, așa că le plac și prețuiesc în mod deosebit numerele legate de îmbogățirea în afaceri și se abțin de la numerele despre care cred că le vor aduce ghinion în afaceri. De exemplu, numerele 6 și 8 sunt favorizate în mod special de o anumită persoană, numărul de pe ușa magazinului ei este 168, iar magazinul se cheamă „Yi Lu Fa”, ceea ce înseamnă să se îmbogățească până la capăt și care se pronunță, în mandarină, asemănător cu numerele 1, 6 și 8,^[b] care sunt numere norocoase în folclorul chinezesc. Pe de altă parte, numerele 4 și 5 sunt considerate rele în tradiția chinezească, pentru că 4 înseamnă moarte, iar 5 înseamnă nimic, lipsă sau gol, ceea ce înseamnă că omul s-ar putea să nu reușească să-și recupereze investiția inițială sau să facă bani. Chiar și plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor unor chinezi au numai cifra 6 și, dacă vezi un șir de 6, practic, întotdeauna va fi la un chinez. Cine știe câtă avere a acumulat folosind atât de mulți de 6? Odată, într-o parcare, aproape toate locurile erau ocupate, mai puțin unul, care avea numărul 64. Știți de ce nu a parcat nimeni acolo? (64 ar putea însemna moartea și este considerat cu ghinion.) 64 înseamnă moarte pe drum. Pe atunci, nu știam de ce nimeni nu a parcat în acel spațiu, dar ulterior am auzit despre asta de la non-credincioși și am înțeles. 6 sună ca „drum” și 4 sună ca „moarte”, 64 sună ca „moarte pe drum” în mandarină, așa că oamenii nu au parcat acolo. Bănuiesc că ulterior au schimbat numărul acelui loc de parcare în 68, care suna ca „să te îmbogățești până la capăt” în mandarină. Oamenii sunt atât de obsedați de bani încât fac fixații cu privire la ei. Chiar poate un număr să schimbe ceva? Zicalele chinezilor despre aceste numere au influențat până și străinii. Când vizitam case, un agent imobiliar ne-a întrebat: „Aveți vreun tabu în legătură cu anumite numere? De exemplu, dacă numărul de pe ușa casei este 14, este un lucru rău din cauza cifrei 4?” Am spus: „Nu m-am gândit niciodată la asta. Nu știam această zicală.” El a spus: „Mulți chinezi refuză să ia în considerare o casă pentru că are un 4 în numărul de pe ușă.” Am spus: „Nu avem tabuuri despre numere. Luăm în calcul numai poziționarea, locația, iluminarea, ventilația, structura casei, calitatea și alte lucruri de felul acesta. Nu ne pasă de numere; nu avem niciun tabu.” Așadar, crezi că sigur se va întâmpla ceva rău dacă non-credincioșii au tabuuri despre anumite numere? (Nu neapărat.) Nu știm despre alte țări în afară de China, cum ar fi Coreea de Sud, Japonia, Filipine sau unele țări din Asia de Sud-Est, care ar putea fi preferințele lor în legătură cu numerele. Pe scurt, oamenii din fiecare țară au preferințe legate de anumite numere. De exemplu, americanii nu sunt deloc interesați de numărul 6. Occidentalilor nu le place 6, din cauza unui fel de cultură religioasă, pentru că numărul 6, menționat în Apocalipsa din Biblie, are conotații negative. Mai este și 13, și nici acesta nu le place occidentalilor. Multe lifturi nu au acel etaj, pentru că ei consideră numărul cu ghinion. Chinezii, pe de altă parte, cred că 6 și 8 sunt numere norocoase. Deci, care zicală este adevărul? (Niciuna dintre ele.) Vă pasă de vreun număr în mod special? Aveți un număr norocos? (Nu, nu avem.) Păi asta e bine. Cei din sudul Chinei dau o atenție deosebită lucrurilor precum dacă un număr este norocos sau nu, alegerii datei corecte pentru orice fac și respectării restricțiilor alimentare în timpul sărbătorilor – sunt foarte atenți la acest aspect. Dar chestiunea numerelor sigur nu poate explica nimic. Faptul că oamenii evită anumite numere este legat, într-o anumită măsură, de convingerile, închipuirile și gândurile și noțiunile lor. Toate acestea sunt gânduri și puncte de vedere nesăbuite. Dacă familia ți-a insuflat astfel de gânduri și puncte de vedere, ar trebui să renunți la ele și să nu crezi în ele. Aceste idei sunt și mai absurde – nici măcar nu sunt superstiții – și sunt zicale ridicole și fără sens ale acelor oameni din societate care sunt înnebuniți după bani.

Unii dau mare importanță semnelor zodiacale, iar această chestiune implică superstiția. În zilele noastre, chiar și occidentalii vorbesc despre semnele zodiacale, așadar să nu credeți că numai asiaticii le cunosc. Și occidentalii știu despre iepure, bou, șobolan și cal. Ce altceva? Șarpe, dragon, cocoș și oaie, nu-i așa? De exemplu, strămoșii și părinții transmit credința că oamenii care sunt sub semnul zodiacal al oii au vieți blestemate. Dacă ești oaie, ai putea să crezi: „Viața mea este blestemată, am mereu ghinioane. Am un partener rău, copii neascultători, iar slujba mea nu merge bine. Nu sunt niciodată promovat și nu primesc nicio primă. Sunt mereu ghinionist. Dacă voi mai face un copil, nu va fi în Anul Oii. Există deja un membru al familiei cu semnul zodiacal al oii, a cărui viață este suficient de blestemată; dacă nasc un altul cu semnul zodiacal al oii, am fi doi. Cum am putea trăi în felul acela?” Meditezi la asta, gândindu-te: „Cu siguranță nu pot face un copil în Anul Oii, deci la ce an să țintesc? Al dragonului? Al șarpelui? Al tigrului?” Dacă te-ai născut în Anul Dragonului, înseamnă asta că ești de fapt un dragon? Chiar poți deveni împărat? Nu e o aberație? Vreți să aveți aceste semne zodiacale? Unii spun: „Oamenii născuți în Anul Iepurelui și în cel al Cocoșului nu se înțeleg unii cu ceilalți. Eu sunt iepure, așa că ar trebui să evit să interacționez cu cineva care este cocoș. Semnele noastre zodiacale sunt incompatibile, iar destinele noastre sunt în conflict. Părinții mei spun că oamenii ca noi nu sunt compatibili să se căsătorească și nu se vor înțelege. Cel mai bine este să avem contact minim cu ei, să nu vorbim sau interacționăm. Destinele noastre sunt în conflict și, dacă suntem împreună, nu-i voi putea birui, iar viața mea va fi mai scurtă, nu-i așa? Trebuie să mă feresc de astfel de oameni.” Acești oameni sunt influențați de astfel de zicale. Nu este o nesăbuință? (Ba da, este.) Pe scurt, indiferent dacă destinul tău este în conflict cu cel al unui om cu un anumit semn zodiacal, oare asta chiar îți va afecta soarta? Îți va afecta calea corectă pe care mergi în viață? (Nu, nu o va afecta.) Unii oameni sunt dispuși să lucreze, să colaboreze și chiar să trăiască numai cu cineva care este compatibil cu semnul lor zodiacal. În subconștient, în adâncul lor, sunt afectați de aceste zicale, iar aceste zicale transmise de părinții sau strămoșii lor ocupă un loc bine definit în inimile lor. Vezi tu, orientalilor le pasă de semnele zodiacale, în vreme ce occidentalilor le pasă de semnele astrologice. Acum, orientalii care țin pasul cu vremurile au început și ei să vorbească despre semnele astrologice, precum scorpionul, fecioara, săgetătorul și așa mai departe. De exemplu, un săgetător află cum este personalitatea lui și că tinde să se înțeleagă cu oamenii care au un anumit semn astrologic. Când află că un om are acel semn astrologic, sunt dispuși să interacționeze cu el, cred că este grozav și au o impresie bună despre el. Au fost influențați și de tradițiile condiționării din partea familiei. Fie că este vorba de semnele zodiacale orientale, fie de astrologia occidentală, fie că ciocnirile între destine sau compatibilitatea semnelor au o existență faptică, fie că nu, și fie că acestea au un impact asupra ta, fie că nu, ar trebui să înțelegi ce punct de vedere să ai despre ele. Ce ar trebui să înțelegi? Momentul nașterii unei persoane, deceniul în care s-a născut, luna și ora la care s-a născut – toate acestea sunt legate de destinul unei persoane. Indiferent ce spun ghicitorii sau cei care citesc pe chip despre destinul tău, despre semnul tău astrologic, sau dacă semnul tău zodiacal este bun sau nu, indiferent cât de preciși sunt – și ce dacă? Ce explică asta? Nu dovedește și mai mult acest lucru că destinul tău a fost deja rânduit de Dumnezeu? (Ba da.) Cum va fi căsnicia ta, unde vei locui, de ce fel de oameni vei fi înconjurat, de câte bogății materiale te vei bucura în viață, dacă vei fi bogat sau sărac, câtă suferință vei îndura, câți copii vei avea și ce noroc vei avea în afaceri – toate acestea au fost deja predestinate. Fie că tu crezi, fie că nu, fie că ghicitorii calculează asta pentru tine, fie că nu, va fi la fel. Este important să știi aceste lucruri? Unii sunt deosebit de dornici să știe: „Cum îmi va fi norocul? Voi fi sărac sau bogat? Voi întâlni oameni de la care să am avantaje? Există oameni ale căror destine se vor ciocni cu al meu? Oare voi întâlni oameni îndărătnici în viața mea? La ce vârstă voi muri? Oare voi muri de o boală, de epuizare, sete sau foame? Cum voi muri? Oare va fi dureros sau rușinos?” E folositor să știi aceste lucruri? (Nu.) Pe scurt, trebuie să fii sigur doar în legătură cu un singur lucru în această privință: totul este poruncit de Dumnezeu. Indiferent de semnul tău zodiacal sau astrologic, sau de ora și data nașterii tale, totul a fost deja hotărât de Dumnezeu. Tocmai pentru că totul a fost poruncit, pentru că prosperitatea și averea pe care le vei experimenta în viață, precum și mediul în care vei trăi, au fost deja determinate de Dumnezeu înainte să te naști, nu trebuie să abordezi aceste chestiuni cu superstiție sau din perspectiva oamenilor din lume, adoptând anumite metode de a evita momentele cu ghinion sau luând anumite măsuri ca să păstrezi și să menții momentele norocoase. Nu așa ar trebui să-ți tratezi destinul. De exemplu, dacă îți este destinat să faci o boală gravă la o anumită vârstă, iar ghicitorii pe chip îți arată asta pe baza semnului tău astrologic, a semnului zodiacal sau a momentului nașterii, ce vei face atunci? Îți va fi frică sau vei încerca să găsești o cale de a rezolva chestiunea? (Voi lăsa natura să-și urmeze cursul și mă voi supune orchestrării lui Dumnezeu.) Aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o adopte oamenii. Indiferent ce este sau nu în destinul tău, totul a fost deja predeterminat de Dumnezeu. Fie că îți place, fie că nu, fie că ești dispus să accepți asta, fie că nu, fie că ai capacitatea de a înfrunta acest lucru, fie că nu, în orice caz, toate acestea au fost deja poruncite de Dumnezeu. Atitudinea pe care ar trebui s-o promovezi este aceea de acceptare a acestor fapte, în calitate de ființă creată. Fie că s-a întâmplat, fie că nu, fie că ești dispus să înfrunți acest lucru, fie că nu, ar trebui să-l accepți și să-l înfrunți ca o ființă creată, în loc să faci eforturi sau să cauți sfatul celorlalți în privința lucrurilor precum astrologia, semnele zodiacale, sau cititul pe chip, sau să cauți diverse resurse ca să știi ce se va întâmpla în viitorul tău și să eviți acel lucru, cât de curând posibil. Este greșit să tratezi cu o astfel de atitudine soarta și viața pe care Dumnezeu ți le-a rânduit. Părinții unor oameni le găsesc un ghicitor, care le spune: „Conform semnului tău astrologic, precum și semnului tău din zodiacul chinezesc și datei nașterii, nu poți lăsa focul să intre în viața ta.” După ce aud lucrul acesta, și-l amintesc și cred în el, iar ulterior devine un tabu obișnuit în viața lor de zi cu zi. De exemplu, dacă numele cuiva conține caracterul pentru „foc”, ei nu vor interacționa cu acea persoană și, dacă o fac, nu se vor apropia de ea sau nu vor avea niciun contact apropiat cu ea. Se vor teme de acest lucru și-l vor evita. De exemplu, dacă numele cuiva este Li Can, ei se vor frământa în mintea lor cu privire la asta, gândindu-se: „Caracterul «Can» conține un radical «foc» și unul «munte»: asta-i rău, conține radicalul «foc», deci nu pot interacționa cu el – trebuie să păstrez distanța.” Se vor teme să interacționeze cu acea persoană. În măsura în care pot, vor evita aragazul acasă, nu vor participa la cine la lumina lumânărilor, nu vor participa la petreceri cu foc de tabără sau nu vor merge în case cu șemineu, deoarece toate acestea implică focul. Dacă vor să meargă într-o excursie și aud că, într-un anumit loc, există un vulcan, nu vor merge acolo. Când se duc undeva să răspândească Evanghelia, trebuie să se intereseze despre numele și prenumele persoanei cărora îi împărtășesc Evanghelia și să se asigure că numele ei nu conține caracterul pentru „foc”, dar dacă acea persoană este fierar, care toarnă fierul acasă, categoric nu vor merge acolo. Deși, în conștiința lor, cred că totul este în mâinile lui Dumnezeu și știu că nu ar trebui să se teamă, imediat ce întâmpină astfel de chestiuni tabu, încep să-și facă griji și să se teamă și nu îndrăznesc să încalce tabuul. Le este mereu frică să nu se întâmple accidente și dezastre pe care nu vor fi capabili să le suporte. Nu au credință adevărată în Dumnezeu. Pot să fie ascultători, să îndure greutăți și să plătească prețul în alte privințe, dar această chestiune este singurul lucru pe care nu-l pot tolera. De exemplu, dacă cineva le spune: „Niciodată în viața ta nu poți să traversezi un pod. Dacă traversezi un pod, se va întâmpla un accident. Dacă traversezi mai multe poduri, asta va fi și mai periculos și îți vei risca viața”, își vor aminti aceste cuvinte și, după aceea, fie că merg la lucru, fie că se întâlnesc cu prietenii sau chiar când participă la adunări, vor evita podurile și vor face un ocol, de teamă că ar putea încălca tabuul. Nu cred că vor muri neapărat, pur și simplu, dar sunt tulburați de această chestiune. Ocazional, nu au de ales și trebuie să traverseze un pod și, după ce traversează, spun: „Cred că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu va permite să mor, nu voi muri.” Cu toate acestea, inima lor tot este tulburată de această zicală și nu pot scăpa de ea. Unii spun că apa este contrară sorții lor, așa că evită să meargă în apropierea izvoarelor sau a fântânilor. Era o soră care avea o piscină în curte, așa că nu mergeau acasă la ea pentru adunări, iar când s-au mutat la o altă gazdă care avea un acvariu acasă, nu au mers nici acolo. Nu mergeau în niciun loc cu apă și nu atingeau apa, fie curgătoare, fie stătătoare. În viața de zi cu zi, aceste zicale absurde din condiționarea din partea familiei implică atât cultura tradițională, cât și superstiția. Într-o anumită măsură, aceste zicale afectează părerile oamenilor despre anumite chestiuni și le afectează obiceiurile zilnice sau stilurile de viață. Până într-un punct, acest lucru înrobește gândurile oamenilor și le controlează principiile și metodele corecte de a face lucrurile.

Unii spun: „Dacă aceste tradiții și superstiții aparțin unor anumite gânduri și superstiții tradiționale din afara creștinismului, atunci ar trebui să le criticăm și să renunțăm la ele. Dar când e vorba despre anumite gânduri, puncte de vedere, tradiții sau superstiții ale religiilor ortodoxe, oare nu trebuie ca oamenii să renunțe la ele? Nu ar trebui să fie considerate ca o sărbătoare sau un stil de viață de comemorat și promovat în viețile noastre de zi cu zi?” (Nu, ar trebui să renunțăm la ambele, pentru că nu vin de la Dumnezeu.) De exemplu, cea mai mare sărbătoare care provine din creștinism este Crăciunul – știți ceva despre asta? În zilele noastre, câteva orașe mari din Orient sărbătoresc, de asemenea, Crăciunul, planifică petreceri de Crăciun și sărbătoresc Ajunul Crăciunului. În afară de Crăciun, mai există și Paștele creștin și Paștele ebraic, care sunt amândouă sărbători religioase importante. La anumite sărbători se consumă curcan și grătar, în vreme ce la altele se mănâncă acadele, colorate în roșu și alb, simbolizând sângele prețios al Domnului Isus, ca o jertfă de păcat pentru oameni, lucru care le face sfinte. Roșul reprezintă sângele prețios al Domnului Isus, albul reprezintă sfințenia, iar oamenii mănâncă acest tip de acadele. Mai este și tradiția ouălor de Paște. Aceste sărbători sunt toate legate de creștinism. Există și anumite icoane creștine, precum imagini cu Maria, Isus și crucea. Aceste lucruri au evoluat din creștinism și, după părerea Mea, sunt și un fel de tradiție. În spatele acestor tradiții, trebuie să existe superstiții. Indiferent de conținutul acestor zicale superstițioase, pe scurt, atât timp cât nu implică adevărul, calea pe care merg oamenii sau cerințele lui Dumnezeu pentru ființele create, ele nu au nicio legătură cu lucrul în care ar trebui să pătrundeți acum și ar trebui să renunțați la ele. Nu ar trebui să fie considerate sacre și inviolabile și, desigur, nu este nevoie nici să le disprețuiți – doar tratați-le corect. Aceste sărbători au vreo legătură cu noi? (Nu.) Nu au nicio legătură cu noi. Un străin M-a întrebat odată: „Voi sărbătoriți Crăciunul?” Am spus: „Nu.” „Atunci sărbătoriți Anul Nou Chinezesc? Festivalul Primăverii?” Am spus: „Nu.” „Atunci ce sărbători țineți?” Am spus: „Nu avem sărbători. Fiecare zi este la fel pentru noi. Mâncăm orice vrem în orice zi, nu din cauza sărbătorilor. Nu am tradiții.” A întrebat: „De ce?” Am răspuns: „Fără motiv. Modul acesta de viață este foarte liber, fără constrângeri. Trăim fără formalități, respectând pur și simplu regulile, mâncând, odihnindu-ne, lucrând și mutându-ne conform timpului și măsurii date de Dumnezeu, în mod firesc și liber, fără nicio formalitate.” Desigur, când vine vorba de un articol religios special, crucea, anumiți oameni cred că este sacră. Este crucea sacră? Poate fi descrisă ca sacră? Este imaginea Mariei sacră? (Nu, nu este sacră.) Este imaginea lui Isus sacră? Nu prea îndrăzniți s-o spuneți. De ce nu este sacră imaginea lui Isus? Pentru că a fost pictată de oameni, nu este adevărata asemănare a lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu El. Este doar o pictură. Ca să nu mai vorbim de imaginea Mariei. Nimeni nu știe cum arată Isus, așa că pur și simplu Îl desenează orbește, iar când pictura este gata, îți cer să te închini în fața ei. N-ai fi un nesăbuit dacă ai venera acel lucru? Dumnezeu este Cel pe care ar trebui să-L venerezi. Nu ar trebui să faci un spectacol formal de plecăciune în fața unui idol, a unui portret sau a unei imagini; scopul nu este să te pleci în fața unui obiect. Ar trebui să-L venerezi pe Dumnezeu și să-L admiri în inima ta. Oamenii ar trebui să se prosterneze în fața cuvintelor lui Dumnezeu și a persoanei Lui adevărate, nu în fața crucii sau a imaginilor cu Maria sau Isus, care sunt toate idoli. Crucea este doar un simbol al celei de-a doua etape din lucrarea lui Dumnezeu. Nu are nicio legătură cu firea, esența sau cerințele lui Dumnezeu pentru omenire. Nu reprezintă imaginea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin esența Lui. Prin urmare, dacă porți o cruce, asta nu reprezintă frica ta de Dumnezeu sau că ai o amuletă care te protejează. Nu am reprezentat niciodată crucea. Nu am niciun simbol al crucii în casa Mea, niciunul dintre aceste lucruri. Așadar, când vine vorba de a nu sărbători Crăciunul și Paștele, oamenii ar putea renunța ușor la aceste lucruri, dar dacă implică aspecte religioase, precum crucea, imagini cu Maria sau Isus, sau chiar Biblia, când le spui să arunce o cruce sau o imagine cu Maria sau cu Isus, se vor gândi: „O, ce lipsă de respect! Repede, cere-I lui Dumnezeu iertare, iertare…!” Oamenii consideră că vor fi consecințe. Desigur, nu trebuie să faci nimic distructiv, în mod deliberat, acestor obiecte și nici nu trebuie să le respecți. Sunt doar niște obiecte și nu au nimic de-a face cu esența sau identitatea lui Dumnezeu. Acesta este un lucru pe care se cuvine să-l știi. Desigur, când vine vorba de sărbătorile de Crăciun și de Paște, desemnate de oameni, acestea nu au nicio legătură cu identitatea sau esența lui Dumnezeu, cu lucrarea Lui, sau cu cerințele Lui de la oameni. Chiar dacă sărbătorești o sută sau zece mii de Crăciunuri, oricât de multe vieți sărbătorești Crăciunul sau Paștele, acesta nu este un substitut pentru înțelegerea adevărului. Nu trebuie să admiri aceste lucruri și să spui: „Trebuie să călătoresc în Occident. Acolo pot sărbători Crăciunul. Crăciunul e sacru. Crăciunul este o zi de comemorare a lucrării lui Dumnezeu. De asemenea, este o zi pe care ar trebui s-o comemorăm. Ar trebui să fim solemni în ziua aceea. Paștele este cu atât mai mult o zi care atrage atenția tuturor. Este o zi în care se comemorează învierea din morți a lui Dumnezeu întrupat. Ar trebui să ne bucurăm împreună, să sărbătorim și să ne felicităm într-o astfel de zi, comemorând-o pentru totdeauna.” Toate acestea sunt închipuiri omenești, Dumnezeu nu are nevoie de ele. Dacă Dumnezeu ar avea nevoie ca oamenii să comemoreze aceste zile, ți-ar spune anul, luna, ziua, ora, minutul și secunda exacte. Dacă nu ți-a spus anul, luna și ziua exacte, asta îți spune că Dumnezeu nu are nevoie ca oamenii să comemoreze aceste zile. Dacă le comemorezi, vei încălca restricțiile lui Dumnezeu, iar Lui nu Îi va plăcea asta. Lui Dumnezeu nu-I place, dar tu insiști să faci asta și pretinzi că Îl venerezi pe Dumnezeu. Atunci El devine și mai dezgustat de tine, iar tu meriți să mori. Înțelegi? (Înțeleg.) Dacă vrei să ții aceste sărbători acum, Dumnezeu nu-ți va da atenție și, mai devreme sau mai târziu, vei plăti prețul și vei fi tras la răspundere pentru acțiunile tale greșite. Prin urmare, Îți spun Eu, este mai important să înțelegi cu adevărat unul dintre cuvintele lui Dumnezeu și să urmezi cuvintele Sale, decât să te prosternezi și să-ți pleci capul de nenumărate ori în fața crucii. Indiferent de câte ori faci asta, este inutil și nu înseamnă că urmezi calea lui Dumnezeu, acceptându-I cuvintele sau făcând lucrurile conform principiilor pe care le cere. Dumnezeu nu-Și va aminti de asta. Așadar, dacă tu consideri crucea deosebit de sacră, de acum înainte, ar trebui să renunți la acest gând și punct de vedere și să scoți din adâncul inimii crucea ta prețioasă. Nu-L reprezintă pe Dumnezeu, iar venerarea ei nu înseamnă că ești cucernic. Să o păstrezi cu duioșie, să o prețuiești sau chiar să o porți pe umeri toată ziua nu înseamnă că Îl venerezi pe Dumnezeu. Crucea a fost doar un instrument folosit într-o etapă a lucrării lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu esența, firea sau identitatea Lui. Dacă insiști să venerezi crucea ca și cum ar fi Dumnezeu, acesta este un lucru pe care El îl detestă. Nu numai că Dumnezeu nu-Și va aminti de tine, dar vei fi disprețuit și respins de El. Dacă insiști să faci asta și spui: „Nu Te voi asculta. În ochii mei, crucea este sacră și inviolabilă. Nu cred și nu-Ți accept cuvintele că aceasta nu este importantă și nu-L reprezintă pe Dumnezeu”, atunci poți să te comporți cum crezi de cuviință și să vezi ce îți va aduce asta, în cele din urmă. Dumnezeu a coborât de mult de pe cruce. A fost cel mai discret instrument folosit într-o etapă a lucrării lui Dumnezeu. Este doar un obiect și nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, ca să fie păstrată. Desigur, nu este nevoie s-o prețuiești, s-o iubești sau chiar s-o admiri sau s-o respecți. Toate aceste lucruri sunt inutile. Și Biblia este foarte prețuită în inimile oamenilor. Deși ei n-o mai citesc, încă are un loc concret în inimile lor. Încă nu pot renunța complet la părerile lor despre Biblie, care le-au fost transmise de familie sau de strămoși. De exemplu, uneori, când lași Biblia la o parte, s-ar putea să te gândești: „O, ce fac? Aceasta este Biblia. Oamenii ar trebui s-o prețuiască! Biblia este sacră și nu ar trebui să fie tratată cu atâta indiferență, ca și cum ar fi o carte obișnuită. A adunat atât de mult praf și nimeni nu s-a deranjat să o curețe. Colțurile sunt îndoite și nimeni nu le-a îndreptat.” Oamenii ar trebui să renunțe la felul acesta de gând și punct de vedere, de a trata Biblia ca și cum ar fi ceva sacru și inviolabil.

Aceste tradiții și superstiții din partea familiei, despre care tocmai am discutat, precum și diversele gânduri, puncte de vedere și stiluri de viață legate de religie, la fel ca și obiectele în legătură cu care oamenii sunt superstițioși, sau pe care le admiră sau le prețuiesc, toate le insuflă oamenilor anumite stiluri de viață, gânduri și puncte de vedere greșite și, în mod intangibil, îi induc în eroare în viețile, mijloacele de trai și supraviețuirea lor. În viața de zi cu zi, această orientare greșită rezultată va perturba, pe nesimțite, oamenii, în încercările lor de a accepta lucruri corecte, gânduri pozitive și chestiuni pozitive, iar atunci ei vor face, fără să-și dea seama, anumite lucruri nesăbuite, iraționale și copilărești. Tocmai din această cauză, este necesar ca indivizii să aibă o părere corectă și gânduri și puncte de vedere corecte despre aceste chestiuni. Dacă un lucru implică adevărul și este în conformitate cu el, trebuie să-L accepți, să-l practici și să te supui lui ca unui principiu de urmat pentru viața și supraviețuirea ta. Totuși, dacă nu implică adevărul și este doar tradiție și superstiție, sau doar provine din religie, atunci ar trebui să renunți la el. În ultimul rând, subiectul despre care am avut părtășie astăzi are o particularitate. Când vine vorba de tradiții, superstiții și religie, indiferent dacă le recunoști sau nu, dacă le-ai experimentat sau nu, sau cât de mult le recunoști, pe scurt, sunt anumite zicale în tradiții și superstiții, care există în mod obiectiv, factual și, la un anumit nivel, afectează și perturbă viața de zi cu zi a tuturor oamenilor. Deci cum ar trebui să priviți această chestiune? Unii spun: „Trebuie să crezi în ea. Dacă nu respecți ce spune, vor fi consecințe – ce vei face atunci?” Știți care este cea mai mare diferență dintre credincioși și neîncrezători? (Cea mai mare diferență este că primii cred că totul este în mâinile lui Dumnezeu, în vreme ce neîncrezătorii încearcă mereu să-și schimbe singuri soarta.) Alt aspect este că aceia care cred au prezența și protecția lui Dumnezeu, așa că aceste diverse fenomene superstițioase care există în viața reală nu îi vor afecta. Însă neîncrezătorii, întrucât le lipsește protecția lui Dumnezeu și nu cred nici în protecția și nici în suveranitatea Lui, sunt controlați, în viețile lor de zi cu zi, de diverși demoni necurați și diverse duhuri rele. Prin urmare, trebuie să dea atenție tabuurilor în tot ceea ce fac. De unde provin aceste tabuuri? De la Dumnezeu? (Nu.) De ce trebuie să se abțină de la aceste lucruri? Cum știu că ar trebui să se abțină de la ele? Știu, pentru că anumiți oameni au experimentat aceste lucruri, au dobândit anumite experiențe și lecții din ele și apoi le-au răspândit printre oameni. Aceste experiențe și lecții sunt apoi răspândite la scară largă, creând un fel de tendință printre oameni și toată lumea începe să trăiască și să se comporte în consecință. Cum a apărut această tendință? Dacă nu respecți regulile stabilite de duhurile rele și de demonii necurați, ei îți vor perturba, tulbura și deranja viața normală, obligându-te să crezi în existența acestor tabuuri și că vor exista consecințe dacă le vei încălca. Timp de mii de ani, oamenii au acumulat aceste experiențe în viețile lor cotidiene, transmițându-le din generație în generație, și au ajuns să știe că există o forță invizibilă care-i controlează din umbră, iar ei trebuie s-o asculte. De exemplu, dacă nu aprinzi petarde în timpul Anului Nou Chinezesc, afacerea nu-ți va merge bine anul acesta. Alt exemplu este că, dacă aprinzi primul bețișor de tămâie în timpul Anului Nou, totul îți va merge ca pe roate întregul an. Aceste experiențe le spun oamenilor că trebuie să creadă în aceste superstiții și în aceste zicale care provin din cultura populară și, generație după generație, oamenii trăiesc în felul acesta. Ce le spun oamenilor aceste fenomene? Le spun că aceste interdicții și tabuuri sunt toate experiențe pe care oamenii le-au acumulat de-a lungul timpului, în viață, și că sunt lucruri pe care trebuie să le facă, lucruri pe care trebuie să le facă pentru că există anumite forțe invizibile, care controlează totul din umbră. În cele din urmă, din generație în generație, oamenii respectă aceste reguli. Cei care nu cred în Dumnezeu trebuie să respecte aceste superstiții și tradiții, pentru a duce vieți relativ ușoare în grupuri sociale. Trăiesc căutând pacea, comoditatea și bucuria. Deci de ce oamenii care cred în Dumnezeu nu trebuie să respecte aceste superstiții și tradiții? (Pentru că sunt protejați de Dumnezeu.) Sunt protejați de Dumnezeu. Oamenii care cred în Dumnezeu Îl urmează, iar El îi aduce în prezența și în casa Lui. Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu îndrăznește să-ți facă rău. Chiar dacă nu îi respecți regulile, nu va îndrăzni să te atingă. Totuși, pe aceia care nu cred în Dumnezeu și nu Îl urmează, Satana îi poate manipula după bunul plac. Maniera în care Satana manipulează oamenii este să stabilească diverse zicale și reguli ciudate pe care să le respecți. Dacă nu le respecți, te va pedepsi. De exemplu, dacă nu venerezi zeul bucătăriei în a douăzeci și treia zi din a douăsprezecea lună a Anului Lunar, nu cumva vor exista consecințe? (Ba da.) Vor exista consecințe, iar non-credincioșii nu îndrăznesc să sară peste acest ritual. În ziua aceea, trebuie, de asemenea, să mănânce batoane din susan pentru a lipi gura zeului bucătăriei și a-l împiedica să-i pârască în Ceruri. Cum au apărut aceste reguli și zicale superstițioase? Satana este cel care face anumite lucruri care sunt transmise prin tradiția orală. La rădăcină, provin de la Satana și de la diverși demoni necurați, duhuri rele și conducători ai demonilor. Ei stabilesc aceste reguli și controlează oamenii, folosind aceste zicale superstițioase și reguli și făcându-i pe oameni să asculte de ele. Dacă nu asculți de ele, te lovesc cu ceva feroce – te pedepsesc. Unii nu cred în aceste zicale superstițioase și casele lor sunt mereu dezordonate. Când merg la un templu budist pentru a li se ghici, li se spune: „Vai, ai încălcat cutare tabu. Trebuie să sapi sub casă, să ajustezi coșul de fum, să schimbi mobila și să pui un talisman pe buiandrugul ușii. Atunci acești mici demoni nu vor îndrăzni să dea târcoale.” De fapt, un demon mai mare l-a subjugat pe cel mic, așa că demonul mic nu te va mai deranja. În felul acesta, viața devine mult mai liniștită. La început, această persoană nu a crezut, dar acum, când vede, spune: „Vai, chiar exista un mic demon care provoca atât de multe necazuri!” Nu are de ales și crede în el. Cei care nu cred în Dumnezeu și încearcă să se descurce și să supraviețuiască în această lume sunt controlați în întregime de cei răi, fără dreptul sau posibilitatea de a alege pentru ei înșiși – trebuie să creadă. Pe de altă parte, aceia dintre voi care cred în Dumnezeu, dacă tu continui să ai aceste gânduri, puncte de vedere superstițioase sau tradiționale, sau lucruri care țin de religie, dacă sărbătorești festivalurile lor, crezi în zicalele lor și le continui tradițiile, modurile de trai și atitudinile față de viață, iar sursa bucuriei tale în viață se bazează pe aceste zicale, atunci Îi spui lui Dumnezeu, folosind un fel de limbaj tăcut: „Nu cred în orchestrările Tale și nici nu vreau să le accept” și, de asemenea, le spui duhurilor rele, demonilor necurați și Satanei, folosind un limbaj tăcut: „Haideți, cred în zicalele voastre și sunt dispus să cooperez cu voi.” Deoarece, în ceea ce privește diversele atitudini pe care le promovezi și gândurile, punctele de vedere și practicile tale, tu nu accepți adevărul, ci mai degrabă te conformezi gândurilor și punctelor de vedere ale duhurilor rele, ale demonilor necurați și ale Satanei și le pui în practică gândurile și punctele de vedere prin modul în care te comporți și acționezi, prin urmare, trăiești sub puterea lor. De vreme ce ești dispus să trăiești sub puterea lor, făcând găluște când ieși din casă și mâncând tăiței când te întorci acasă, și trebuind să mănânci prăjituri din orez și pește în timpul Noului An Chinezesc, atunci pur și simplu urmează-i. Nu ai nevoie să crezi în Dumnezeu și nu trebuie să proclami că o faci. Oriunde și în orice chestiune, tu privești oamenii și lucrurile, te comporți și acționezi și trăiești și supraviețuiești conform felului de a trăi, gândurilor și opiniilor pe care ți le-a insuflat Satana sau în conformitate cu noțiunile religioase, iar ceea ce faci nu are nicio legătură cu ceea ce te-a învățat Dumnezeu, nu are nicio legătură cu adevărul. Deci ești cu adevărat un adept al Satanei. De vreme ce îl urmezi pe Satana în inima ta, de ce mai stai aici? De ce mai asculți predica? Nu înseamnă asta că te dedai înșelătoriei? Că Îl hulești pe Dumnezeu? De vreme ce ești atât de obsedat de tradiții, superstiții și noțiuni religioase insuflate de Satana și ești prins în mrejele lor, și mai ai legături persistente cu ele, ar trebui să nu mai crezi în Dumnezeu. Ar trebui să locuiești în templul budist, să arzi tămâie, să te ploconești, să tragi la sorți și să cânți scripturi. Nu ar trebui să rămâi în casa lui Dumnezeu, nu ești vrednic să-I asculți cuvintele sau să-I accepți îndrumarea. Prin urmare, de vreme ce proclami că ești un discipol al lui Dumnezeu, ar trebui să renunți la aceste tradiții, superstiții și noțiuni religioase din partea familiei. Chiar și la modurile tale de trai fundamentale: atât timp cât implică tradiții și superstiții, ar trebui să renunți și să nu te agăți de ele. Ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult sunt tradițiile umane, zilele de festival, datinile și anumite reguli de viață care provin din cultura populară și de la familie, în spatele cărora existe anumite interpretări. De exemplu, anumiți oameni trebuie să pună o oglindă pe buiandrugul ușii atunci când construiesc o casă, spunând că alungă duhurile rele. Crezi în Dumnezeu, totuși încă te temi de demoni? Crezi în Dumnezeu, deci cum de încă pot demonii să te hărțuiască atât de ușor? Chiar ești un adevărat credincios în Dumnezeu? În timpul Anului Nou Chinezesc, dacă un copil spune ceva cu ghinion, cum ar fi „dacă mor” sau „dacă mama moare”, ei continuă repede spunând: „Ptiu, ptiu, ptiu, cuvintele unui copil nu pot încălca tabuul, cuvintele unui copil nu pot încălca tabuul.” Le este frică de moarte, se tem că li se vor adeveri cuvintele. De ce te temi? Chiar dacă se adeverește, nu ai putea accepta această realitate? Ai putea să i te împotrivești? Nu ar trebui s-o accepți de la Dumnezeu? Nu există tabuuri cu Dumnezeu, numai lucruri care sunt sau nu în conformitate cu adevărul. În calitate de credincios în Dumnezeu, nu ar trebui să aderi la niciun tabu, ci, în schimb, să abordezi aceste chestiuni conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii.

Părtășia de azi include subiecte legate de modul în care familiile condiționează tradițiile, superstițiile și religia în oameni. Deși s-ar putea să nu știm prea multe despre aceste subiecte, este suficient să-ți spun, prin părtășie, ce fel de atitudine ar trebui să ai și cum ar trebui să le abordezi conform cuvintelor lui Dumnezeu și principiilor. Cel puțin, practica pe care ar trebui s-o promovezi este de a renunța la ceea ce este legat de aceste subiecte și să nu le mai păstrezi în inima ta sau să le menții drept un mod de viață normal. Ce ar trebui să faci cel mai mult este să renunți și să nu fii perturbat sau legat de ele. Nu ar trebui să-ți judeci pe baza lor viața și moartea, norocul și nenorocirea, și, bineînțeles, cu siguranță nu ar trebui să înfrunți sau să alegi pe baza lor calea ta viitoare. Dacă, atunci când ieși din casă, vezi o pisică neagră și spui: „Oare azi va fi o zi cu ghinion? Oare se va întâmpla ceva cu ghinion?”, cum este acest punct de vedere? (Nu este corect.) Ce-ți poate face o pisică? Chiar dacă există zicale superstițioase despre asta, acestea nu au nicio legătură cu tine, așa că nu este nevoie să-ți fie frică. Să nu-ți fie frică nici măcar de un tigru negru, cu atât mai puțin de o pisică. Totul este în mâinile lui Dumnezeu și tu nu ar trebui să te temi de Satana sau de duhurile rele, ca să nu mai vorbim de o pisică neagră. Dacă nu ai tabuuri în inima ta, urmărești numai adevărul și crezi că totul este în mâinile lui Dumnezeu, chiar dacă există anumite zicale despre asta sau s-ar putea să-ți aducă ghinion, nu trebuie să-ți faci griji. De exemplu, într-o zi, auzi dintr-o dată o bufniță, care îți cântă la căpătâi. În folclorul chinezesc, se spune: „Nu te teme de cântecul bufniței, teme-te de râsul ei.” Această bufniță cântă și râde în același timp, lucru care te sperie de moarte și te afectează puțin în inima ta. Dar gândește-te un minut: „Ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla, iar ceea ce nu este menit să se întâmple nu va fi permis de Dumnezeu. Sunt în mâinile lui Dumnezeu, la fel ca orice altceva. Nu mă tem și nu sunt afectat de asta. Voi trăi cum ar trebui, voi urmări adevărul, voi practica vorbele lui Dumnezeu și mă voi supune tuturor orchestrărilor Lui. Asta nu se poate schimba niciodată!” Când nimic nu te poate perturba, atunci este corect. Dacă, într-o zi, ai un vis urât, îți pierzi dinții, îți cade părul, spargi un bol, te vezi mort și se întâmplă orice alt lucru rău simultan, într-un singur vis, niciuna dintre aceste scene nefiind de bun augur pentru tine – cum vei reacționa? Vei fi deprimat? Vei fi supărat? Vei fi afectat? Înainte, s-ar putea să fi fost supărat o lună sau două și, în final, nu s-a întâmplat nimic, așa că ai putut respira ușurat. Dar acum, ești doar puțin perturbat și, imediat ce te gândești că totul este în mâinile lui Dumnezeu, inima ta se liniștește repede. Vii înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine supusă și asta este corect. Chiar dacă aceste semne rele vor duce cu adevărat la un lucru rău, există un mod de a rezolva asta. Cum poți rezolva acest lucru? Lucrurile rele nu sunt și ele în mâinile lui Dumnezeu? Fără permisiunea Lui, Satana și diavolii nu-ți pot atinge nici măcar un fir de păr de pe trup. Mai ales în chestiuni care implică viața și moartea, nu este decizia Satanei. Fără permisiunea lui Dumnezeu, aceste chestiuni majore și minore nu vor avea loc. Așadar, indiferent ce fenomene rele visezi într-o noapte sau dacă simți ceva neobișnuit în trupul tău, nu-ți face griji, nu te simți neliniștit și categoric nu te gândi să eviți, să respingi sau să te împotrivești. Nu încerca să folosești metode omenești, ca păpușile voodoo, ședințele de spiritism, trasul la sorți, ghicitul sau să cauți informații pe internet ca să eviți aceste riscuri. Nu este nevoie de nimic din toate astea. Este posibil ca visul tău să indice că într-adevăr se va întâmpla ceva rău, cum ar fi să dai faliment, să-ți scadă acțiunile, să-ți ia alții afacerea, să fii arestat de guvern în timpul unei adunări, să fii raportat în timp ce răspândești Evanghelia și așa mai departe. Și ce? Totul este în mâinile lui Dumnezeu, nu te teme. Nu fi îngrijorat, nu te necăji și nu te teme de lucruri rele care încă nu s-au întâmplat și, desigur, nu te împotrivi și nu te opune apariției oricăror lucruri rele. Fă ceea ce ar trebui să facă o ființă creată, îndeplinește-ți responsabilitățile și obligațiile de ființă creată și adoptă poziția și perspectiva pe care o ființă creată ar trebui să le aibă – aceasta este atitudinea pe care ar trebui s-o aibă fiecare atunci când înfruntă ceva; adică să accepte și să se supună, lăsând lucrurile în voia orchestrărilor Lui, fără să se plângă. În felul acesta, orice zicale religioase, tradiționale sau superstițioase sau consecințe nu vor fi o problemă pentru tine și nu vor provoca nicio perturbare; vei ieși cu adevărat de sub puterea Satanei și de sub influența întunericului, nefiind controlat de influența întunericului sau de orice gânduri de la Satana. Gândurile, sufletul și întreaga ta ființă vor fi cucerite și câștigate de cuvintele lui Dumnezeu. Nu este aceasta libertate? (Ba da.) Aceasta este libertate totală, să trăiești în eliberare și libertate și să ai asemănarea unui om. Ce grozav este acest lucru!

În esență, acesta este conținutul implicat în părtășia de astăzi. Cât despre anumite tabuuri din obiceiurile vieții cotidiene, de exemplu, ce mâncare să nu consumi când experimentezi anumite boli, iar unii nu pot mânca alimente iuți pentru că tind să aibă călduri interne excesive, acestea nu implică modul în care cineva se comportă sau orice gânduri și puncte de vedere, cu atât mai puțin calea pe care o urmează. Acestea nu se află în sfera părtășiei noastre. Subiectul părtășiei noastre care discută condiționarea din partea familiei are legătură cu gândurile și punctele de vedere ale oamenilor, cu modul lor normal și cu regulile lor de viață, precum și cu gândurile, punctele de vedere, pozițiile și perspectivele lor față de diverse lucruri. Înlăturând aceste gânduri, puncte de vedere și atitudini incorecte din toate perspectivele, următorul lucru în care trebuie să pătrundă indivizii este să caute și să accepte gânduri, puncte de vedere, atitudini și perspective corecte față de lucruri. În regulă, asta e tot pentru părtășia pe subiectul de astăzi. Cu bine!

25 martie 2023

Note de subsol:

a. Tai Sui este prescurtarea pentru Zeul Tai Sui. În astrologia chineză, Tai Sui înseamnă Zeul Păzitor al Anului. Tai Sui guvernează tot norocul dintr-un anumit an.

b. Textul original nu include expresia „ceea ce înseamnă să se îmbogățească până la capăt și care se pronunță, în mandarină, asemănător cu numerele 1, 6 și 8”.