Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este înțelegerea eronată a oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate, în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o consemnare istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt, au fost scrise pentru biserici și au fost cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziunile pe care le-a avut Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Corint, Galatia și altele. Și astfel, epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului Sfânt. Ele sunt doar cuvinte de îndemn, mângâiere și încurajare, pe care le-a scris pentru biserici în cursul lucrării sale. De asemenea, sunt o consemnare a multor lucrări pe care Pavel le-a făcut în acele vremuri. Acestea au fost scrise pentru toți cei care sunt frați și surori întru Domnul, astfel încât frații și surorile din bisericile de la acea vreme să îi urmeze sfatul și să rămână pe calea pocăinței a Domnului Isus. În nici un caz Pavel nu a spus că, indiferent că era vorba de bisericile de atunci sau altele din viitor, toți ar trebui să mănânce și să bea lucrurile scrise de el și nu a spus nici că toate cuvintele lui au venit de la Dumnezeu. Potrivit împrejurărilor bisericii din acea vreme, el pur și simplu avea părtășie cu frații și surorile, îndemnându-i și inspirând în ei credința; el doar a predicat sau a reamintit oamenilor și i-a îndemnat. Cuvintele lui au avut ca temelie propria sa povară și el a sprijinit oamenii prin aceste cuvinte. El a făcut lucrarea unui apostol al bisericilor din acea vreme, a fost un lucrător folosit de Domnul Isus și, astfel, a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru biserici și a trebuit să preia lucrarea bisericilor, a trebuit să afle despre starea fraților și surorilor – și, de aceea, a scris epistole pentru toți frații și surorile întru Domnul. Tot ce a spus edificator și pozitiv pentru oameni a fost corect, dar acelea nu erau cuvintele Duhului Sfânt și nu puteau să-L reprezinte pe Dumnezeu. Este o înțelegere strigătoare la cer și o adevărată blasfemie ca oamenii să trateze mărturia experiențelor și epistolele unui om ca fiind cuvintele rostite de Duhul Sfânt către biserici! Acest lucru este valabil în special atunci când vine vorba de epistolele pe care Pavel le-a scris pentru biserici, căci scrierile sale s-au adresat fraților și surorilor în funcție de împrejurările și situația fiecărei biserici la vremea respectivă, fiind menite a-i îndemna pe frații și pe surorile în Domnul pentru ca ei să poată primi harul Domnului Isus. Epistolele lui au fost menite a-i însufleți pe frații și surorile din acea vreme. Se poate spune că aceasta a fost povara lui, dată de Duhul Sfânt; la urma urmei, a fost un apostol care a condus bisericile vremii respective, care a scris epistole pentru ele și le-a sfătuit – aceea a fost responsabilitatea lui. Identitatea sa era doar aceea a unui apostol care-și făcea lucrarea, pur și simplu un apostol trimis de Dumnezeu; el nu a fost un profet, și nici un prezicător. Pentru el, lucrarea sa și viața fraților și surorilor au fost de cea mai mare importanță. De aceea, el nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt. Cuvintele lui nu au fost cuvintele Duhului Sfânt, cu atât mai puțin s-ar putea spune că au fost cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Pavel nu era decât una din făpturile lui Dumnezeu, și nicidecum întruparea lui Dumnezeu. Identitatea lui nu era aceeași cu cea a lui Isus. Cuvintele lui Isus erau cuvintele Duhului Sfânt, erau cuvintele lui Dumnezeu, pentru că identitatea Sa era cea a lui Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Cum ar putea fi Pavel egal cu Isus? Dacă oamenii văd epistolele sau cuvintele precum cele ale lui Pavel ca declarații ale Duhului Sfânt, venerându-le ca și cum ar fi Dumnezeu, atunci nu se poate spune decât că sunt profund lipsiți de discernământ. Mai aspru spus, oare nu e asta pur și simplu o blasfemie? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu? Și cum ar putea oamenii să se închine înaintea consemnărilor din epistolele sale și înaintea cuvintelor sale ca și cum ar fi o carte sfântă sau o carte cerească? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu să fie rostite la întâmplare de către un om? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu? Atunci, ce crezi: s-ar putea ca scrierile lui către biserici să nu fie corupte de propriile sale idei? Cum ar putea să nu fie corupte de idei omenești? El a scris epistolele pentru biserici pornind de la experiențele sale personale și propria cunoaștere. A scris, de pildă, o epistolă către bisericile din Galatia care conține o anumită opinie, în vreme ce Petru a scris o alta, care conține o cu totul altă perspectivă. Care dintre ele, atunci, provine de la Sfântul Duh? Nimeni nu poate spune în mod cert. De aceea, se poate afirma doar că amândoi au purtat responsabilitatea bisericilor, dar scrierile lor le reprezintă propria statură și denotă sprijinul și grija pentru frați și surori, precum și responsabilitatea față de biserici, aceasta fiind doar o lucrare omenească – nu una în întregime a Duhului Sfânt. Dacă afirmi că epistolele sale sunt cuvintele Duhului Sfânt, atunci ești absurd și nu faci decât să comiți o blasfemie! Epistolele lui Pavel, precum și celelalte epistole din Noul Testament, sunt echivalente cu memoriile personalităților spirituale mai recente: sunt asemeni cărților lui Watchman Nee sau experiențelor lui Lawrence, și așa mai departe. Atâta doar că scrierile personalităților spirituale mai recente nu sunt incluse în Noul Testament deși esența acestor oameni a fost aceeași: ei au fost oameni folosiți de Duhul Sfânt într-o anumită perioadă, fără însă a-L reprezenta direct pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”

În timpul Epocii Legii din Vechiul Testament, numeroșii prooroci ridicați de Iahve au făcut profeții în numele Lui; ei au dat îndrumări diferitelor triburi și popoare și au prezis lucrarea pe care avea s-o facă Iahve. Tuturor acestor oameni ridicați Iahve le dăduse Duhul proorocirii: ei au putut vedea viziunile din partea lui Iahve și I-au putut auzi vocea, fiind astfel inspirați de El și scriind profeții. Lucrarea făcută de ei a fost expresia vocii lui Iahve, expresia profeției lui Iahve; iar lucrarea lui Iahve din acea epocă a fost pur și simplu de a-i îndruma pe oameni cu ajutorul Duhului; El nu S-a întrupat, iar oamenii nu au văzut nicio străfulgerare a chipului Lui. Prin urmare, El a ridicat mulți prooroci pentru a-I face lucrarea și le-a dat profeții pe care ei le-au transmis fiecărui trib și neam ale lui Israel. Lucrarea lor a fost cea de a rosti profeții, iar unii dintre ei au consemnat îndrumările lui Iahve către ei, pentru a le arăta altora. Iahve i-a ridicat pe acești oameni să rostească profeții, să prezică lucrarea viitorului sau lucrarea care urma să fie făcută în acel timp, astfel încât oamenii să poată cuprinde minunăția și înțelepciunea lui Iahve. Aceste cărți profetice erau destul de diferite de celelalte cărți ale Bibliei; erau cuvinte rostite sau scrise de cei cărora li se dăduse Duhul profeției – de cei care primiseră viziuni sau rostiri de la Iahve. În afara acestor cărți profetice, tot restul scrierilor din Vechiul Testament este format din consemnări făcute de oameni după ce Iahve Își terminase lucrarea. Aceste cărți nu pot ține locul prezicerilor făcute de proorocii ridicați de Iahve, tot astfel cum Cartea Genezei și Exodul nu pot fi comparate cu Cartea lui Isaia și Cartea lui Daniel. Profețiile au fost rostite înainte ca lucrarea să fi avut loc; restul cărților au fost scrise după ce lucrarea se terminase, lucru care le stătea în putere oamenilor. Proorocii acelei epoci au fost inspirați de Iahve și au rostit o anumită profeție; au rostit multe cuvinte, au profețit lucrurile din Epoca Harului, precum și distrugerea lumii din zilele de pe urmă – lucrarea pe care Iahve avea de gând să o facă. Toate celelalte cărți consemnează lucrarea făcută de către Iahve în Israel. […] Astfel, ceea ce se consemnează în Vechiul Testament din Biblie este pur și simplu lucrarea lui Dumnezeu din Israel în epoca respectivă. Cuvintele spuse de prooroci, de Isaia, Daniel, Ieremia și Iezechiel… prevestesc celelalte lucrări ale Lui pe pământ, prevestesc lucrarea lui Însuși Dumnezeu Iahve. Toate acestea au venit de la Dumnezeu, au fost lucrarea Duhului Sfânt, iar pe lângă aceste cărți ale proorocilor, toate celelalte sunt consemnări ale experiențelor avute de oameni în legătură cu lucrarea lui Iahve în epoca respectivă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”

Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirii profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, și acest lucru este ceva inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există noțiuni omenești, prejudecăți omenești și înțelegeri absurde ale oamenilor. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt înțelegeri corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere derivată din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Prevestirea profeților a fost poruncită de Dumnezeu Însuși: profețiile celor ca Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră Duhul profeției și toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii, acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate direct de Iahve.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”

Citate din predici și părtășii ca referință:

Cum a fost formată Biblia și când a luat naștere? În timpul Epocii Legii, evreii se refereau doar la Vechiul Testament ca fiind Scripturile. Mai târziu, Domnul Isus a realizat lucrarea de răscumpărare și, la mai bine de trei sute de ani după aceea, câțiva conducători de biserici au ținut un consiliu și au decis să alăture toate epistolele scrise de ucenicii și apostolii Domnului Isus. În cele din urmă, după o analiză amănunțită, au selectat 27 dintre ele ca fiind canonul Noului Testament, pe care l-au combinat cu Vechiul Testament pentru a forma întregul conținut al Bibliei. Acestea reprezintă realitatea cu privire la originile Noului și Vechiului Testament și aceasta este povestea din spatele Bibliei. Mulți oameni cred că Biblia a venit de la Dumnezeu; în special în cea de-a doua epistolă a lui Pavel către Timotei, se spune: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu.” De fapt, când Pavel a rostit aceste cuvinte, Noul Testament nu fusese încă transformat într-o carte; în acest context, Scripturile la care se referea Pavel erau Vechiul Testament, nu Noul Testament. Aceasta este un fapt. Cu toate acestea, oamenii din zilele de pe urmă iau Scripturile despre care vorbea Pavel drept întreaga Biblie – Noul și Vechiul Testament. Acest lucru este în dezacord cu faptele. Este o interpretare eronată, un sofism. Mai mult decât atât, oare este sustenabil să pretindem că Vechiul Testament a fost în întregime inspirat de Dumnezeu? Lucrarea din Epoca Legii a fost realizată de Dumnezeu prin intermediul lui Moise. Primele cinci cărți ale Vechiului Testament au fost scrise tot de Moise. Este corect să spunem că nimeni nu a înțeles mai bine decât el lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii. Așadar, în cele cinci cărți ale lui Moise, a spus Moise că toate cuvintele pe care le-a scris au fost inspirate de Dumnezeu? În primul rând, el nu a spus acest lucru. În al doilea rând, niciunul dintre profeții folosiți de Dumnezeu în Epoca Legii – profeți precum Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel și așa mai departe – niciunul dintre ei nu a spus acest lucru. Doar Pavel a spus că Scripturile au fost inspirate de Dumnezeu. Dacă doar Pavel a spus acest lucru, astfel de cuvinte cu greu pot fi numite valide. Așadar, nu trebuie să punem nicio bază pe aceste cuvinte.

În plus, ce părere au avut frații și surorile din biserici despre epistolele scrise de Petru, Pavel și alții atunci când au fost trimise bisericilor? Ei ar fi spus: „Aceasta este scrisoarea fratelui Petru”, „Aceasta este scrisoarea fratelui Pavel”, „Aceasta este scrisoarea lui Matei”. […] Ar fi tratat cineva aceste scrisori ale apostolilor ca fiind cuvântul lui Dumnezeu la acea vreme? Categoric nu, întrucât Petru, Matei și ceilalți nu au spus niciodată că erau Dumnezeu sau că erau întruparea; au spus că ei credeau în Domnul Isus și că erau ucenici ai Domnului Isus, așa că frații și surorile bisericilor i-au tratat ca pe niște frați, iar scrisorile și cuvintele lor ca pe părtășia și mărturia unor frați. Acest lucru este întru totul corect și în conformitate cu faptele istorice. Însă astăzi, oamenii din toate confesiunile tratează cuvintele acestor apostoli ca fiind inspirate de Dumnezeu. Ei le tratează ca pe cuvintele lui Dumnezeu și le pun pe picior de egalitate cu acestea. Nu este acest lucru în contradicție cu faptele istorice? Ei nu consideră nici măcar că este ceva greșit în a trata aceste cuvinte ale oamenilor ca fiind cuvintele lui Dumnezeu. Când oamenii le semnalează greșeala lor, ei fac apel la cuvintele lui Pavel din Biblie pentru a se apăra – dar există oare vreun temei pentru cuvintele lui Pavel? În scrisorile apostolilor, Petru a spus că scrisorile lui Pavel conțineau revelațiile și lucrarea Duhului Sfânt. Însă Petru nu a spus niciodată că erau inspirate de Duhul Sfânt cuvintele lui Pavel și că trebuie tratate ca fiind cuvintele lui Dumnezeu și nici Pavel nu a îndrăznit să spună că acestea erau inspirate de Dumnezeu. Nici Pavel și nici Petru nu au mărturisit că ale lor cuvinte erau cuvintele lui Dumnezeu, deci cum pot credincioșii din zilele de pe urmă să trateze cuvintele lor ca fiind cuvintele lui Dumnezeu? Ce greșeală fac ei? Sunt corecte interpretările acestor exponenți? Ei nu-și dau seama ce eroare ridicolă este aceasta, nu o pot vedea, ceea ce arată că sunt lipsiți de adevăr. Cu toate acestea, oamenii continuă să se închine și să creadă orbește; orice spun ei este ceea ce cred oamenii. În acest sens, nu sunt oamenii incredibil de lipsiți de discernământ? Oamenii religioși au o credință oarbă în Biblie, se închină la ea, o consideră mai presus de Dumnezeu, cred că Biblia Îl reprezintă pe Dumnezeu și bazează totul pe Biblie. Nu este ridicol ca ei să se închine la Biblie și să aibă o credință oarbă în aceasta într-o asemenea măsură? Și ce formă ia credința lor oarbă în Biblie? Ei sunt incapabili să o abordeze conform faptelor istorice și nu urmăresc adevărul și nu caută luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. În schimb, ei se închină orbește la personaje cunoscute, având încredere, acceptând și aplicând cu rigiditate tot ceea ce spune oricare dintre acestea. S-ar putea ca vorbele oamenilor să nu fie niciodată greșite? S-ar putea ca tot ceea ce a spus Pavel să fie corect? Pavel a fost un om – și ca om, cum ar putea să fie lipsit de pată? Prin urmare, faptul că oamenii pun scrisorile apostolilor și cuvintele lui Dumnezeu pe picior de egalitate este o greșeală gravă. În Biblie, cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu, iar cuvintele oamenilor sunt cuvintele oamenilor. Cele două nu pot fi tratate ca fiind egale. Așadar, care sunt cuvintele lui Dumnezeu din Biblie? Toate cuvintele rostite personal de Iahve Dumnezeu, ceea ce Iahve Dumnezeu i-a instruit pe profeți să transmită și cuvintele rostite personal de Domnul Isus – numai acestea reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Și ce credeți că este specific tuturor cuvintelor rostite de profeți în Biblie? Toți au spus: „Iată ce spune Iahve” și „Așa a spus Iahve”. Ei nu au spus: „Eu, Daniel (sau Isaia), vă spun acest lucru”. Acest lucru le arată clar oamenilor că profeții transmiteau cuvintele originale ale lui Dumnezeu. Prin urmare, numai cuvintele originale ale lui Dumnezeu transmise de profeți sunt cuvintele lui Dumnezeu, numai cuvintele rostite personal de Iahve Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu și numai cuvintele rostite personal de Domnul Isus sunt cuvintele lui Dumnezeu. Nimic din Biblie, în afară de acestea, nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu; cuvintele rostite de apostoli și evenimentele consemnate de slujitorii lui Dumnezeu sunt doar mărturiile oamenilor.

– Părtășia celui de mai sus