1 Într-o clipită, abia mi-am dat seama că am crezut în Dumnezeu în toți acești ani. Văzând că lucrarea Lui e pe sfârșite, chibzuiesc dacă am câștigat adevărul și viața. Sunt nedumerit, nu știu cum să răspund în fața lui Dumnezeu. De atât de multe ori, când citeam cuvintele lui Dumnezeu, o făceam superficial, fără a cugeta la ele. De atât de multe ori, după ce am fost emondat și tratat, n-am căutat adevărul. Atât de mulți ani m-am sacrificat și m-am cheltuit și am considerat că Îi eram credincios lui Dumnezeu. Uitându-mă cu atenție la motivele mele, mi-am dat seama că totul fusese căutare de faimă și statut. Dumnezeu a rostit multe cuvinte, dar eu cu greu am înțeles vreun adevăr. M-am confruntat cu atât de multe încercări, cu atât de multă rafinare, dar firea mea nu s-a schimbat. Acum, că Dumnezeu e pe cale să plece, inima mea amorțită s-a trezit dintr-o dată. Am pierdut atât de multe șanse de a fi desăvârșit, fiindcă n-am căutat adevărul.

2 Dumnezeu Se va întoarce în Sion, marele dezastru se va abate. Dumnezeu încă Se frământă pentru imaturitatea noastră în viață. Ne sfătuiește sincer să nu mai pierdem timpul și să căutăm adevărul. De fiecare dată, judecata și mustrarea îmi trezesc inima amorțită. Vărs lacrimi când văd cuvintele sincere ale lui Dumnezeu. Pentru a mântui omenirea, Dumnezeu a plătit un preț atât de mare. Dacă aveam într-adevăr rațiune și conștiință, cum am putut să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și să-L rănesc? Dacă voi continua să nu caut adevărul, voi fi lipsit de umanitate și nu voi merita să trăiesc. Firea lui Dumnezeu e dreaptă și sfântă și nu va accepta jignirile omenirii. Dacă doar lucrez și aduc serviciu, fără să câștig adevărul, cum să fiu mântuit? Am rămas cu atât de multe regrete pentru lucruri trecute, inima mea e plină de remușcare. Voi prețui momentele de pe urmă, voi căuta adevărul pentru a trăi o asemănare umană și a-L mulțumi pe Dumnezeu.