152 Hristos în esență Se supune voii Tatălui ceresc
Esența lui Hristos e Duhul,
esența Lui e divinitatea.
Esența lui Hristos e-a lui Dumnezeu Însuși,
ea nu-I va întrerupe propria lucrare.
El nu ar putea să facă nimic
care să-I distrugă propria lucrare.
El n-ar rosti niciodată cuvinte
împotriva propriei voințe.
Dumnezeu întrupat n-ar face o lucrare
să-I întrerupă gestionarea.
În Dumnezeu nu e neascultare;
esența lui Dumnezeu e numai binele.
El exprimă întreaga frumusețe, bunătate, iubire.
Chiar întrupat, Se supune Tatălui.
Chiar cu prețul propriei vieți,
ar fi oricând dispus să o facă, din toată inima.
Dumnezeu nu are neprihănire de Sine;
El nu are viclenie sau aroganță.
Lucrarea poate fi grea sau trupul slab,
dar El nu va-ntrerupe lucrarea lui Dumnezeu.
El nu Se va lepăda de voința Tatălui
prin nimic din neascultarea Sa.
Mai degrabă-ar suferi dureri trupești
decât să n-asculte voia Tatălui.
Deși oamenii fac propriile alegeri,
Hristos n-ar alege să facă la fel.
Deși El are identitatea lui Dumnezeu,
El continuă să caute voia Tatălui,
face ce Dumnezeu I-a-ncredințat în trup.
E ceva ce nu poate fi atins de om.
Toți oamenii-n afară de Hristos,
I se pot opune lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate-ntreprinde direct
lucrarea-ncredințată de Dumnezeu;
nimeni nu e capabil
să considere gestionarea lui Dumnezeu
drept propria datorie de-a face.
Supunerea față de voia lui Dumnezeu Tatăl
este esența lui Hristos.
Neascultarea față de Dumnezeu, oricum,
este caracteristica Satanei.
Cele două sunt incompatibile.
Cel cu trăsăturile Satanei
nu poate fi numit Hristos.
Omul nu poate-ntreprinde lucrarea lui Dumnezeu
pentru că omul nu are esența lui Dumnezeu.
Omul lucrează pentru propriul interes și viitor,
dar, în lucrarea Sa, Hristos face voia Tatălui Său.
Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”