1

O, Dumnezeule! Te-ai întrupat și ai renunțat la totul pentru a mântui omenirea.

Nu ai simțit niciodată căldură de la oameni și nici n-ai câștigat inima oamenilor.

Ai gustat toată amărăciunea lumii, lucrând în tăcere timp de zeci de ani.

Cuvintele pe care le-ai exprimat sunt toate adevărul, pentru a-i aduce omului calea vieții veșnice.

Dar oamenii n-o știu, ei Te condamnă și Te defăimează, refuzând să accepte mântuirea Ta.

Ai suferit umilință, însă încă miști oamenii prin iubire, mântuind omenirea în cea mai mare măsură posibilă.

O, Dumnezeule! Fără pic de egoism, le-ai dat oamenilor toată iubirea Ta.

În ceruri și pe pământ, doar Tu ești iubire, iubirea lui Dumnezeu Atotputernic e cea mai pură.

2

O, Dumnezeule! Adevărurile exprimate de Tine pentru a judeca și mustra omenirea sunt pentru mântuirea acesteia.

Cuvintele Tale dezvăluie natura omului, greutățile și încercările purifică corupția omului.

Rânduiești oamenii, evenimentele și lucrurile pentru a ne ajuta să înțelegem adevărul.

Însă nu-Ți înțelegem voia, avem propriile noțiuni și nu ne putem supune rânduirielilor Tale.

Evităm judecata Ta, suntem încăpățânați și răzvrătiți, nu avem rațiune și Ți-am rănit atât de tare inima.

Întotdeauna ai fost îngăduitor și răbdător, hrănindu-ne și udându-ne, iar inimile noastre amorțite acum s-au trezit.

O, Dumnezeule! Ți-ai dat inima pentru a ne mântui, plătind prețul vieții.

În ceruri și pe pământ, doar Tu ești iubire, iubirea lui Dumnezeu Atotputernic e cea mai pură.

Dumnezeule Atotputernic! Tu meriți cel mai mult iubirea omului, Te vom iubi pe veci și-Ți vom fi martori.