Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care să fie împotriva voinței Lui proprii. Prin urmare, Dumnezeu întrupat nu ar face absolut niciodată vreo lucrare care să-I întrerupă propria Sa gestionare. Asta este ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Esența lucrării Duhului Sfânt este de a mântui omul și este întreprinsă de dragul propriei gestionări a lui Dumnezeu. În mod asemănător, lucrarea lui Hristos este de a mântui omul și este întreprinsă de dragul voinței lui Dumnezeu. Având în vedere faptul că Dumnezeu devine trup, El Își împlinește esența în trupul Său, astfel încât trupul Său este suficient pentru a-I întreprinde lucrarea. De aceea, toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu este înlocuită de lucrarea lui Hristos în timpul întrupării, iar în centrul întregii lucrări de-a lungul perioadei întrupării este lucrarea lui Hristos. Nu poate fi amestecată cu lucrarea din nicio altă epocă. Și, din moment ce Dumnezeu Se întrupează, El lucrează în identitatea trupului Său; deoarece El vine în trup, El termină, așadar, în trup lucrarea pe care ar trebui să o facă. Fie Duhul lui Dumnezeu sau Hristos, ambii sunt Dumnezeu Însuși, și El face lucrarea pe care ar trebui să o facă și Își îndeplinește slujirea pe care ar trebui să o îndeplinească.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”

Hristos în esență Se supune voii Tatălui ceresc

Esența lui Hristos e Duhul, esența Lui e divinitatea.

Esența lui Hristos e-a lui Dumnezeu Însuși, ea nu-I va întrerupe propria lucrare. El nu ar putea să facă nimic care să-I distrugă propria lucrare.

El n-ar rosti niciodată cuvinte împotriva propriei voințe. Dumnezeu întrupat n-ar face o lucrare să-I întrerupă gestionarea.

În Dumnezeu nu e neascultare; esența lui Dumnezeu e numai binele. El exprimă întreaga frumusețe, bunătate, iubire. Chiar întrupat, Se supune Tatălui. Chiar cu prețul propriei vieți, ar fi oricând dispus să o facă, din toată inima.

Dumnezeu nu are neprihănire de Sine; El nu are viclenie sau aroganță. Lucrarea poate fi grea sau trupul slab, dar El nu va-ntrerupe lucrarea lui Dumnezeu.

El nu Se va lepăda de voința Tatălui prin nimic din neascultarea Sa. Mai degrabă-ar suferi dureri trupești decât să n-asculte voia Tatălui.

Deși oamenii fac propriile alegeri, Hristos n-ar alege să facă la fel. Deși El are identitatea lui Dumnezeu, El continuă să caute voia Tatălui, face ce Dumnezeu I-a-ncredințat în trup. ​ E ceva ce nu poate fi atins de om.

Toți oamenii-n afară de Hristos, I se pot opune lui Dumnezeu. Nimeni nu poate-ntreprinde direct lucrarea-ncredințată de Dumnezeu; nimeni nu e capabil să considere gestionarea lui Dumnezeu drept propria datorie de-a face.

Supunerea față de voia lui Dumnezeu Tatăl este esența lui Hristos. Neascultarea față de Dumnezeu, oricum, este caracteristica Satanei. Cele două sunt incompatibile. Cel cu trăsăturile Satanei nu poate fi numit Hristos.

Omul nu poate-ntreprinde lucrarea lui Dumnezeu pentru că omul nu are esența lui Dumnezeu. Omul lucrează pentru propriul interes și viitor, dar, în lucrarea Sa, Hristos face voia Tatălui Său.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”