Punctul de plecare pentru a te teme de Dumnezeu este a-L trata ca pe Dumnezeu

Cineva tocmai a ridicat o întrebare: cum se face că ştim mai multe despre Dumnezeu decât ştia Iov, dar tot nu ne putem teme de El? Am atins această chestiune puţin mai devreme, nu-i aşa? De fapt, esenţa acestei întrebări a fost de asemenea discutată înainte, faptul că, deşi Iov nu-L cunoştea pe Dumnezeu atunci, el L-a tratat ca pe Dumnezeu şi L-a privit ca pe Stăpânul tuturor lucrurilor din Cer şi de pe Pământ. Iov nu L-a considerat pe Dumnezeu ca fiind un duşman. Mai degrabă, I s-a închinat drept Creator al tuturor lucrurilor. De ce oamenii din zilele noastre se împotrivesc atât de mult lui Dumnezeu? De ce nu se pot teme de Dumnezeu? Un motiv este faptul că au fost profund corupţi de Satana. Cu natura lor satanică profund întipărită, oamenii devin duşmani ai lui Dumnezeu. Astfel, deşi ei cred în Dumnezeu şi Îl recunosc, pot în continuare să se împotrivească lui Dumnezeu şi să se pună în opoziţie faţă de El. Acest lucru e determinat de natura umană. Celălalt motiv este faptul că, deşi oamenii cred în Dumnezeu, ei, pur şi simplu, nu-L tratează ca pe Dumnezeu, ci Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind ostil omului, privindu-L ca pe un duşman al omului, iar ei sunt ireconciliabili cu Dumnezeu. E foarte simplu. Această chestiune nu a fost pusă în discuţie în timpul sesiunii anterioare? Gândeşte-te la asta: acesta e motivul? Deşi ai puţină cunoaştere a lui Dumnezeu, ce anume e această cunoaştere? Nu despre asta vorbeşte toată lumea? Nu e ceea ce ţi-a spus Dumnezeu? Tu cunoşti doar aspectele teoretice şi doctrinale; ai experimentat vreodată aspectul real al lui Dumnezeu? Ai cunoaştere subiectivă? Ai cunoaştere şi experienţă practice? Dacă Dumnezeu nu ţi-ar spune, ai putea şti asta? Cunoaşterea teoriei de către tine nu reprezintă cunoaşterea reală. Pe scurt, indiferent cât de mult ştii şi cum ai ajuns să ştii, înainte să atingi o înţelegere reală a lui Dumnezeu, Dumnezeu este duşmanul tău şi, înainte ca tu să-L tratezi pe Dumnezeu ca atare, El e pus în opoziţie faţă de tine, căci tu eşti o întrupare a Satanei.

Când eşti împreună cu Hristos, poate că poţi să-I serveşti trei mese pe zi, poate că poţi să-I serveşti ceaiul, să-I satisfaci nevoile vieţii Lui, aparent, tratându-L pe Hristos ca pe Dumnezeu. Ori de câte ori se întâmplă ceva, punctele de vedere ale oamenilor sunt întotdeauna contrare celui al lui Dumnezeu. Ei nu reuşesc niciodată să înţeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu reuşesc să-L accepte. Deşi oamenii s-ar putea înţelege cu Dumnezeu la suprafaţă, asta nu înseamnă că ei sunt compatibili cu El. De îndată ce se întâmplă ceva, adevărul neascultării de Dumnezeu de către oameni iese la iveală, confirmând ostilitatea care există între om şi Dumnezeu. Această ostilitate nu se referă la faptul că Dumnezeu se opune omului; nu Dumnezeu vrea să fie ostil faţă de om şi nu Dumnezeu îl pune pe om în opoziţie şi îl tratează ca atare. Mai degrabă, este vorba despre această esenţă opoziţională faţă de Dumnezeu, stând la pândă în voia subiectivă a omului şi în subconştientul lui. Cum omul priveşte tot ceea ce vine de la Dumnezeu ca obiect al cercetării lui, reacţia lui faţă de ceea ce vine de la Dumnezeu şi faţă de ceea ce Îl implică pe Dumnezeu este, înainte de toate, de a intui şi de a se îndoi, iar apoi de a adopta repede o atitudine care intră în conflict cu Dumnezeu şi de a I se împotrivi. După aceea, omul va lua aceste stări pasive şi-L va disputa sau contesta pe Dumnezeu până într-acolo încât se va îndoi dacă acest fel de Dumnezeu merită să fie urmat de el. În ciuda faptului că raţionalitatea omului îi spune că nu trebuie să acţioneze astfel, el va alege în continuare să facă aşa, chiar dacă nu vrea, astfel încât va continua fără să ezite, până la capăt. De pildă, care este prima reacţie a unor oameni când aud vreun zvon sau o ponegrire la adresa lui Dumnezeu? Prima lor reacţie este: „Nu ştiu dacă acest zvon e adevărat sau nu, dacă există sau nu, aşa că voi aştepta şi voi vedea.” Apoi, încep să cugete: „Nu există nicio modalitate de a verifica asta. Există una? E acest zvon adevărat sau nu?” Deşi acest om nu arată asta la suprafaţă, inima lui a început deja să se îndoiască, a început deja să-L nege pe Dumnezeu. Care este esenţa acestui tip de atitudine, acestui tip de punct de vedere? Nu e aceasta trădare? Înainte ca el să se confrunte cu această chestiune, nu poţi vedea care e punctul de vedere al acestui om – pare că el nu intră în conflict cu Dumnezeu, că nu-L priveşte pe Dumnezeu ca pe un duşman. Totuşi, de îndată ce se confruntă cu asta, stă imediat de partea Satanei şi se opune lui Dumnezeu. Ce sugerează asta? Asta sugerează că omul şi Dumnezeu sunt potrivnici! Dumnezeu nu-l consideră pe om ca pe un duşman, ci însăşi esenţa omului este ostilă faţă de Dumnezeu. Indiferent cât de mult timp urmează cineva pe Dumnezeu, oricât de mult se sacrifică; indiferent cum slăveşte cineva pe Dumnezeu, cât se abţine să nu I se împotrivească, chiar forţându-se să-L iubească pe Dumnezeu, nu reuşeşte niciodată să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Nu este acest lucru determinat de esenţa omului? Dacă-L tratezi ca pe Dumnezeu, crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, mai poţi avea vreo îndoială faţă de El? Mai pot exista semne de întrebare cu privire la El în inima ta? Nu pot exista. Tendinţele acestei lumi sunt atât de rele, această rasă umană este atât de rea – cum de tu nu ai nicio concepţie cu privire la ele? Tu însuţi eşti atât de hain – cum de nu ai nicio concepţie despre asta? Cu toate acestea, doar câteva zvonuri, nişte ponegriri pot produce concepţii atât de mari despre Dumnezeu, pot produce atât de multe idei, ceea ce arată cât de imatură e statura ta! Doar „bâzâitul” câtorva ţânţari, al câtorva muşte dezgustătoare, doar de atât e nevoie pentru a te înşela? Ce fel de om este acesta? Ştii ce crede Dumnezeu despre acest tip de om? Atitudinea lui Dumnezeu este, de fapt, foarte clară în felul în care El îi tratează pe aceşti oameni. Tratamentul acordat de Dumnezeu acestor oameni este doar de a-i trata cu răceală – atitudinea Lui este aceea de a nu le da atenţie şi de a nu fi serios cu aceşti oameni ignoranţi. De ce? Pentru că, în inima Lui, nu a planificat niciodată să-i obţină pe acei oameni care au jurat să fie ostili faţă de El până la capăt şi care nu au plănuit niciodată să caute o cale de compatibilitate cu El. Poate că aceste cuvinte pe care le-am spus rănesc câţiva oameni. Ei bine, sunteţi dispuşi să Mă lăsaţi mereu să vă rănesc aşa? Indiferent dacă sunteţi dispuşi sau nu, tot ceea ce spun este adevărul! Dacă mereu vă rănesc aşa, mereu vă dezvelesc cicatricele, va afecta acest lucru imaginea trufaşă a lui Dumnezeu în inimile voastre? (N-o va afecta.) Sunt de accord că n-o va afecta. Pentru că, pur şi simplu, nu există Dumnezeu în inimile voastre. Dumnezeul trufaş care sălăşluieşte în inimile voastre, cel pe care îl apăraţi şi protejaţi cu fermitate, pur şi simplu, nu este Dumnezeu. Mai degrabă, este o născocire a imaginaţiei omului; pur şi simplu, nu există. Aşadar, e cu atât mai bine să dezvălui răspunsul acestei ghicitori. Nu e acesta întregul adevăr? Dumnezeul real nu reprezintă închipuirile oamenilor. Sper ca voi toţi să acceptaţi această realitate şi vă va ajuta în a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”