I

Cuvintele pe care le rostesc astăzi sunt pentru a judeca păcatele omului, a judeca nedreptatea omului și a blestema răzvrătirea lui. Necinstea și înșelătoria omului, cuvintele și faptele omului – tot ce e în dezacord cu intențiile lui Dumnezeu trebuie să fie supus judecății, iar toată răzvrătirea omului este caracterizată ca păcat. Cuvintele Sale se învârt în jurul principiilor de judecată; El folosește judecata nedreptății omului, blestemul răzvrătirii omului și expune toate fețele urâte ale omului pentru a-Și dezvălui firea dreaptă. Sfințenia este o reprezentare a firii Sale drepte și, de fapt, sfințenia Lui este firea Sa cea dreaptă. Firile voastre corupte sunt contextul cuvintelor de azi – vorbesc și judec și duc la îndeplinire lucrarea de cucerire în acord cu ele. Doar aceasta este lucrarea practică și doar astfel, sfințenia lui Dumnezeu poate fi accentuată pe deplin.

II

Tocmai datorită judecății acestor cuvinte ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu e Dumnezeul cel drept și sfânt; El vă judecă și Își dezlănțuie mânia asupra voastră tocmai datorită sfințeniei și dreptății Sale; tocmai pentru că vede răzvrătirea omenirii Își dezvăluie firea cea dreaptă. Murdăria și corupția omenirii dezvăluie sfințenia Lui, ceea ce e suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși, care este sfânt și imaculat, și totuși trăiește în ținutul murdăriei. Dacă o persoană se tăvălește în mocirlă cu alții și nu e nimic sfânt în legătură cu ea și nu are o fire dreaptă, atunci nu e calificată să judece nedreptatea omului, și nu este potrivită să îndeplinească judecata omului. Cum ar putea oamenii, care sunt la fel de murdari, să fie calificați să-i judece pe cei la fel ca ei? Numai sfântul Dumnezeu Însuși este în stare să judece întreaga omenire murdară.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”