Toate care se află în această lume se schimbă rapid odată cu gândurile Celui Atotputernic, sub ochii Lui. Lucrurile despre care omenirea nu a auzit niciodată se pot petrece brusc. Și totuși, ceea ce omenirea a avut dintotdeauna poate dispărea fără să-și dea seama. Nimeni nu poate să cerceteze atent locul unde se află Atotputernicul și mai mult decât atât, nimeni nu poate simți transcendența și măreția puterii vieții Celui Atotputernic. Transcendența Lui constă în modul în care El poate să perceapă ceea ce oamenii nu pot. Măreția Lui constă în felul în care El este Cel abandonat de omenire, și totuși salvează omenirea. El cunoaște sensul vieții și al morții. Mai mult decât atât, El cunoaște regulile de viață ale omenirii, pe care El le-a creat. El este temelia existenței umane și Mântuitorul pentru ca omenirea să învie din nou. El încarcă inimile fericite cu suferință și înalță inimile întristate cu fericire. Toate acestea sunt pentru lucrarea și planul Lui.

Omenirea, care a abandonat sursa vieții de la Cel Atotputernic, nu știe de ce există, și totuși se teme de moarte. Nu există niciun sprijin, niciun ajutor, dar omenirea este încă reticentă să-și închidă ochii, să-i înfrunte pe toți, să scoată la iveală o existență banală în această lume în trupuri fără conștiința sufletelor. Tu trăiești ca atare, fără nicio speranță; el există ca atare, fără niciun scop. Există doar Cel Sfânt din legendă care va veni să-i mântuiască pe cei care strigă cu amărăciune și așteaptă cu disperare venirea Lui. Acest crez nu a putut fi împlinit până acum în cazul persoanelor care sunt inconștiente. Cu toate acestea, oamenii încă mai doresc acest lucru. Cel Atotputernic are milă de acei oameni care suferă profund. În același timp, El este sătul de acești oameni fără conștiință, pentru că trebuie să aștepte prea mult timp răspunsul din partea oamenilor. El dorește să cerceteze, să-ți cerceteze inima și sufletul. El vrea să-ți aducă hrană și apă și să te trezească, astfel încât să nu-ți mai fie sete, nici foame. Când ești obosit și când începi să simți tristețea acestei lumi, nu fi nedumerit, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, îți va primi în orice clipă sosirea. El veghează alături de tine, așteptând să te reîntorci. El așteaptă ziua în care îți va reveni brusc memoria: conștientizând că ai venit de la Dumnezeu, că undeva și cumva te-ai pierdut, că ai căzut inconștient pe marginea drumului și că atunci, fără să știi, aveai un tată. Ulterior, îți dai seama că Cel Atotputernic te veghează acolo, așteptând în tot acest timp să te întorci. Lui îi este un dor cumplit așteptând un răspuns în van. Purtarea Lui de grijă, pentru inima și sufletul oamenilor, este neprețuită. Probabil această purtare de grijă este nelimitată, sau probabil că se apropie de sfârșit. Dar ar trebui să știi exact unde îți sunt acum inima și sufletul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”