281 Timp
Din depărtare, un suflet singur a călătorit,
testând viitorul, căutând trecutul,
trudind asiduu și urmărind un vis.
Nu știe de unde vine sau unde merge,
născut în lacrimi, stingându-se-n disperare.
Rezistă încă, deși e călcat în picioare.
Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă.
Îmi apare speranța, spun bun-venit zorilor.
Privesc în zarea încețoșată,
prind o licărire din forma Ta.
Aceasta-i strălucirea,
strălucirea feței Tale.
Ieri, abătut în ținut străin,
dar azi mi-am găsit calea-nspre casă.
Străpuns de răni, neomenesc,
Deplâng că viața-i un vis.
Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă.
Nu mai sunt pierdut, nu mai rătăcesc.
Acum sunt acasă. Acum Îți văd haina albă.
Aceasta-i strălucirea,
strălucirea feței Tale.
Multe cicluri de renaștere,
atât de mulți ani de așteptare,
acum Cel Atotputernic a venit.
Sufletul singur și-a găsit drumul
și nu mai e trist.
Un vis de mii de ani.
