Când oamenii încă nu sunt mântuiți,

în viețile lor

intervine Satana și sunt controlați de el.

Toți sunt prizonierii lui.

Acești prizonieri n-au libertate,

n-au fost abandonați de Satana,

nu sunt potriviți să I se închine lui Dumnezeu.

Satana-i urmărește îndeaproape.

În timp ce suferă atacul lui sălbatic,

astfel de oameni n-au fericire,

n-au dreptul la o existență normală,

ei nu au nicio demnitate.

Trebuie să iei atitudine, să te lupți cu Satana

cu credință, supunere și frică de Dumnezeu

ca arme pentru această luptă

pe viață și pe moarte.

Având toate-acestea,

poți să-l îngenunchezi pe Satana.

Când faci asta și îl învingi pe deplin,

îl faci să dea bir cu fugiții, să devină laș

și nu te va mai ataca sau acuza.

Doar atunci vei fi mântuit, vei deveni liber.

De ești hotărât să te desparți de Satana,

dar nu ești echipat cu armele potrivite,

vei rămâne în pericol, în primejdie.

Pe parcurs, vei fi torturat, secătuit de putere,

încă incapabil de a fi martor,

prins în atacurile și-acuzațiile lui,

incapabil de-a te elibera pe deplin.

Atunci ai puțină speranță de mântuire.

Când e proclamat sfârșitul lucrării lui Dumnezeu,

tu vei fi încă în strânsoarea Satanei,

fără să poți să te eliberezi,

fără șansă ori speranță.

Asemenea oameni vor fi prizonieri ai Satanei.

Trebuie să iei atitudine, să te lupți cu Satana

cu credință, supunere și frică de Dumnezeu

ca arme pentru această luptă

pe viață și pe moarte.

Având toate-acestea,

poți să-l îngenunchezi pe Satana.

Când faci asta și îl învingi pe deplin,

îl faci să dea bir cu fugiții, să devină laș

și nu te va mai ataca sau acuza.

Doar atunci vei fi mântuit, vei deveni liber.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”