de Li Zhi, China

În 2019, produceam materiale video în cadrul bisericii. Pentru că realizasem această datorie mult timp și aveam experiență și pricepere, eram eficient. Frații și surorile mele aveau o părere foarte bună despre mine, frații și surorile din alt grup deseori veneau la mine când aveau probleme și chiar și supraveghetoarea îmi punea uneori întrebări tehnice. Toate acestea mă făceau foarte fericit. Credeam că, deși nu eram chiar expert la această lucrare, dintre frații și surorile din grupul meu, eram unul dintre cei mai buni profesioniști și simțeam că eram un talent valoros.

Într-o zi, două supraveghetoare nou-alese au venit să afle despre lucrarea noastră. Când am văzut că acele două surori nu erau la fel de competente ca mine, inconștient m-am simțit superior. Neașteptat, au indicat unele probleme după ce au văzut câteva din lucrările mele. M-am simțit foarte inconfortabil. Era jenant. Așa că n-am vrut să le urmez sfatul. Mi-am spus: „Sunt mai bine pregătite decât mine? Dacă îmi arătați problemele, ce vor crede despre mine frații și surorile? Vor spune că un membru senior al grupului nu e în stare de nimic? Așa nu se poate. Nu pot să accept aceste sfaturi. Trebuie să le resping.” Așa că am căutat câteva informații profesionale și am respins complet opinia supraveghetoarelor de față cu toți. Cele două supraveghetoare au spus: „Dacă părerile noastre sunt inadecvate, atunci, deocamdată, vom face cum sugerezi.” Am fost mândru să le aud spunând asta și am simțit că mi-am recuperat imaginea. Mai târziu, supraveghetoarele au vorbit deschis despre starea lor în cadrul unei adunări, spunând că se simt constrânse în grupul nostru. Chiar dacă vedeau probleme, nu îndrăzneau să le indice, de teamă să nu fie respinse. La acel moment, eram conștient superficial că eram cam arogant, dar nu reflectam sincer asupra mea. Mai târziu, a fost numită o nouă supraveghetoare, sora Xiang, să ne urmărească lucrarea. Avea un calibru și abilități profesionale foarte bune și învăța repede. Îmi amintesc odată, un nou membru al grupului, fratele Wang, avea unele probleme cu un material video pe care-l făcea, și mai mulți dintre noi am discutat, dar nu am găsit nicio soluție, așa că cineva a sugerat să o așteptăm pe sora Xiang și să-i cerem părerea. Am fost foarte surprins când sora Xiang a putut indica direct problema principală. M-a șocat și mi-am spus: „Ai găsit problema pe care eu nu am putut-o găsi, ce va crede acum despre mine fratele Wang?” Eram puțin nefericit despre ce s-a întâmplat, dar apoi sora Xiang m-a întrebat ce cred despre problemă. Pentru a-mi păstra imaginea, am mințit, spunând: „Ai dreptate, exact asta am crezut și eu.” Apoi, sora Xiang a propus imediat o soluție. Mi s-a părut o idee bună, dar tot eram nefericit. Mi-am spus: „Ai observat problema și acum ai propus deja o modificare. Nu mă face asta să arăt mai rău decât tine? Cum mă vor vedea acum frații și surorile mele? Cum poate supraviețui imaginea mea acestui lucru? Așa nu se poate. Trebuie să mă gândesc la o soluție și mai bună. Nu-i pot lăsa să mă desconsidere.” Așa că am analizat atent planul surorii Xiang și am descoperit că, deși planul ei era valid, existau totuși unele scăpări. Așa că am spus: „Soră, m-am gândit la soluția ta de mai înainte. Nu conține nimic nou și va necesita prea multe schimbări…” În scurt timp, îi discreditasem complet propunerea surorii Xiang. La acel moment, sora Xiang a simțit că era ceva în neregulă, așa că m-a întrebat pe un ton confuz: „De ce simt că întotdeauna îmi respingi sugestiile, în loc să încerci să rezolvi problema?” M-am apărat, spunând: „Nu fac asta. Doar cred că planul tău conține greșeli, nu-ți resping sfatul.” Apoi, am sugerat o nouă soluție, fratele Wang a considerat că planul meu era bun și, în cele din urmă l-a folosit. Văzând asta, am fost la fel de fericit ca și cum aș fi câștigat o bătălie dintr-un război. Am simțit că, acum, frații și surorile mele vor ști că eram mai bun decât supraveghetoarea. A doua zi, sora Xiang s-a confesat despre starea ei. A spus că lucrarea ei era dificilă și nu știa ce să facă. De asemenea, mi-a spus: „Cât timp am fost partenera ta în datoria noastră am simțit că nu pot lucra deloc și simt că nu-ți pot ajuta grupul din punct de vedere profesional. Simt că nu valorez nimic cât timp sunt lângă tine. Nu am acest sentiment când sunt cu alți frați și surori.” De asemenea, mi-a indicat problema, spunând: „Intrând în contact cu tine, am descoperit că te dai mare în tot ce faci. Nu oferi adăugiri sau îmbunătățiri ideilor altora și nu vrei, de fapt, să ajuți oamenii să intre în principii. În schimb, îi respingi pe ceilalți și te dai mare, de parcă alții sunt inutili și întotdeauna mai răi decât tine. Asta îi face pe alții să se simtă constrânși, de parcă tot ceea ce fac este greșit. Dacă acest lucru continuă, vei ajunge să deții putere în grup. Mergi pe calea unui antihrist!” La acel moment, și o altă soră a spus că aveam aceste manifestări. Dar nu am conștientizat nimic în acel moment. La exterior, nu am încercat să mă apăr însă, în sinea mea, m-am simțit profund lezat. Mi-am spus: „Merg pe calea antihristului? Îmi constrâng frații și surorile? Nu mă atacați doar? Ce vor crede despre mine frații și surorile mele?” Apoi, lucrarea terminată a fratelui Wang bazată pe planul sugerat de mine a fost selectată pentru a fi utilizată, așa că m-am simțit și mai sfidător și mi-am spus: „Încă mai crezi că merg pe calea antihristului și constrâng oamenii? Dacă era adevărat acest lucru, aș putea produce lucrări finalizate?” Pentru că întotdeauna refuzam să-i accept sfatul, apoi, sora Xiang mi-a mai dat sfaturi doar arar.

După puțin timp, fratele Wang a creat o propunere care mi s-a părut rezonabilă, dar existau și unele probleme. Mi-am spus: „Dacă procedăm conform acestui plan, va trebui să fac modificări și adăugiri. Asta m-ar face să par incompetent. Așa nu se poate. Trebuie să mă gândesc la o propunere mai bună și mai inovativă, ca să-mi vadă competența. Apoi, când i-o dăm supraveghetoarei, voi arăta foarte bine.” Așa că am dat la o parte ideea fratelui Wang și am creat un nou plan. Când fratele Wang a auzit veștile, nu a putut înțelege. I-am spus: „Dacă procedam conform propunerii tale, ar fi prea multe probleme…” Când fratele Wang a văzut că erau atât de multe probleme cu propunerea lui, s-a simțit dezorientat. De asemenea, a simțit că nu e bun la lucrarea lui și a devenit negativ. La acel moment, mi-am spus: „Pentru că nu-mi accepți sfatul, poți să găsești singur un mod de a-ți rezolva problemele.” Așa că, apoi, m-am dus să lucrez la sarcinile mele. Însă, în acel timp, simțeam că șirul ideilor mele nu era foarte clar și nu eram prea eficient în datoria mea. Mult timp, grupul nostru nu a produs nicio lucrare finalizată. Mai târziu, sora Xiang a venit să ne investigheze problemele și abaterile. Fratele Wang a spus: „Am făcut o propunere, însă fratele Li a spus că are prea multe probleme pentru a o folosi, așa că am renunțat. Mai târziu, fratele Li mi-a dat o propunere, dar nu pot găsi unele materiale pentru ea, și competențele mele limitate nu sunt adecvate sarcinii.” Atunci, sora Xiang l-a întrebat pe fratele Wang dacă se simțea constrâns de mine. Când am auzit-o pe sora Xiang punând această întrebare, mi-am spus: „Ce are de-a face cu mine dacă el nu poate face produsul finit? Eu i-am spus, iar el nu o poate face. Este asta problema mea? De ce mă ataci? Acum ceva timp, m-ai expus spunând că aveam un comportament de antihrist. Acum, fratele Wang nu-și poate face lucrarea, iar tu spui din nou că este problema mea. Este din cauză că nu mă placi? Este responsabilitatea mea că lucrarea nu este eficientă? Nu pot renunța la acest subiect. Trebuie să discut și despre problemele tale. Atunci poate că vei înceta să mă mai acuzi și să mă mai faci de râs.” După ce sora Xiang a plecat, i-am spus fratelui Wang: „Recent, am observat că sora Xiang nu face lucrări practice. De asemenea, nu oferă sfaturi profesionale utile. Trebuie să-i reamintim, ca să poată reflecta. Altfel, poate fi dăunător pentru lucrarea noastră.” După ce m-a auzit spunând asta, fratele Wang a început să fie și el părtinitor față de sora Xiang. Mai târziu, o altă supraveghetoare, sora Zheng, a venit în grupul nostru și i-am spus toate opiniile mele despre sora Xiang. I-am spus că credeam că sora Xiang nu era serioasă despre muncă, că grupul nu terminase un material video de mult timp, dar că ea nu rezolva problemele practice etc. După ce sora Zheng a auzit asta, m-a întrebat dacă aveam păreri despre sora Xiang. Am răspuns rapid: „Nu, nu am opinii concrete.” Dar, după ce am spus-o, am simțit brusc o panică și, spiritual, m-am simțit extrem de întunecat și deprimat. Nu am dormit bine în noaptea aceea. Am simțit că făcusem rău și că Dumnezeu Se lepădase de mine. Eram cuprins de o senzație de vină. În mod clar, eram părtinitor față de sora Xiang, dar am spus opusul. Nu era o minciună? Eram responsabil și pentru starea lucrurilor, însă l-am atras intenționat pe fratele Wang să o acuze pe sora Xiang și să o judece neîntemeiat. Nu o atacam doar pentru a mă răzbuna? Am văzut că, de fapt, făceam rău.

Apoi, conducătorul nostru a văzut că îl atacasem pe fratele Wang și supraveghetoarele astfel încât erau negativi, ceea ce afecta serios lucrarea video, și că nu acceptasem niciodată reamintirile sau ajutorul și chiar o atacasem pe sora Xiang. În baza comportamentului meu, am fost demis. După ce am fost demis, nu am putut simți prezența lui Dumnezeu și trăiam în întuneric. M-am rugat lui Dumnezeu de multe ori, spunând: „Dumnezeule! Frații și surorile mele m-au expus că merg pe calea antihristului, însă eu tot nu am o cunoaștere autentică despre mine. Nu știu unde am greșit. Dumnezeule, Te rog, luminează-mă și îndrumă-mă, să mă pot cunoaște pe mine.” După ce m-am rugat, am găsit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu în care Dumnezeu dezvăluia antihriștii. Dumnezeu a spus: „Metodele antihriștilor sunt întotdeauna neconvenționale și răsunătoare atunci când fac lucruri. Indiferent cât de corectă ar fi sugestia altuia, ei o vor respinge întotdeauna. Chiar dacă sugestia unei alte persoane este în concordanță cu ideile sale, dacă antihristul nu o propune primul, el va refuza cu siguranță să o accepte sau să o pună în aplicare. În schimb, antihristul va face tot posibilul pentru a subaprecia, nega și condamna sugestia până când persoana care a oferit-o simte că ideea sa este greșită și admite acest lucru. Abia atunci antihristul se oprește. Antihriștilor le place să se ridice în slăvi și să-i subaprecieze pe ceilalți, astfel încât ceilalți să-i venereze și să-i pună în centrul lucrurilor. Antihriștii își permit doar lor înșiși să înflorească, iar altora să servească doar ca fundal care le permite să iasă în evidență. Antihriștii cred că tot ceea ce spun și fac ei este corect, în timp ce tot ceea ce spun și fac ceilalți este greșit. Ei propun deseori puncte de vedere noi pentru a nega opiniile și practicile altor oameni, caută nod în papură și găsesc probleme în privința opiniilor altora și perturbă sau resping planurile altor oameni, astfel încât toată lumea este obligată să îi asculte și să acționeze conform metodelor lor. Ei folosesc aceste metode și mijloace pentru a te renega în mod continuu, pentru a te ataca și pentru a te face să simți că nu ești suficient de bun, astfel încât să le devii din ce în ce mai supus, să-i apreciezi și să-i admiri până când, în cele din urmă, ești complet sub controlul lor. Acesta este procesul prin care antihriștii supun si controlează oamenii” („Ei îi înșală, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni” în Demascarea antihriștilor). Din cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că antihriștii întotdeauna se dau mari și întotdeauna îi resping și-i desconsideră pe alții pentru a se evidenția în cadrul grupului și pentru a-i face pe ceilalți să-i admire. Pe măsură ce trece timpul, cei care cooperează cu ei se scufundă într-o stare negativă, simt că le sunt inferiori antihriștilor, întotdeauna li se supun și, în cele din urmă, se simt controlați de ei. Nu era comportamentul meu similar celui unui antihrist? Din adâncul inimii, le-am urât și le-am desconsiderat pe cele două supraveghetoare dinainte. Când au văzut unele probleme cu materialul video pe care-l făcusem, m-am temut că ceilalți nu vor avea o părere bună despre mine, așa că am căutat diverse motive să le resping sugestiile. Ca urmare, supraveghetoarele s-au simțit constrânse de mine. Chiar și când sora Xiang, care înțelegea competențele profesionale, a identificat probleme importante în lucrarea noastră și ne-a dat sfaturi rezonabile pentru modificări, nu le-am putut accepta. Simțeam că, dacă o ascultam, nimeni nu m-ar observa și ceilalți n-ar mai avea o părere bună despre mine, așa că am găsit înadins deficiențe în planul ei într-un efort de a-l desconsidera și de a-l discredita. Apoi, mi-am prezentat „ideea grozavă” și am făcut lucrurile cum voiam. În exterior, am operat sub pretextul îmbunătățirii lucrării noastre, însă scopul meu real era să dovedesc că eram mai bun decât supraveghetoarea, ca alții să mă admire. Când discutam cu fratele Wang despre propunerea lui, pentru a mă da mare, i-am respins planul drept complet inutil, ceea ce l-a făcut pasiv și incapabil să finalizeze lucrări. Biserica a aranjat să cooperez cu frații și surorile mele în datoria mea, astfel încât să putem învăța din punctele tari ale fiecăruia. Dacă propunerea cuiva era bună și rezonabilă, trebuia să oferim rafinări la propunere, astfel încât fiecare să poată oferi ce are mai bun și fiecare să poată avea succes în propriul fel, ceea ce ar fi cel mai benefic pentru lucrarea lor video. Însă, pentru a-i face pe oameni să mă admire și să mă sprijine, întotdeauna le-am oferit idei neconvenționale, m-am dat mare, i-am respins și i-am desconsiderat pe alții și nu i-am lăsat niciodată pe alții să joace un rol în îndatoririle lor, ceea ce i-a făcut pe partenerul meu și pe supraveghetoarea mea să simtă că sunt inutili, să se scufunde în negativitate și să nu-și poată realiza îndatoririle. Esența a ceea ce făceam nu era să-i înăbuș înadins pe oameni? Întotdeauna m-am dat mare, i-am înăbușit pe ceilalți și i-am făcut pe oameni să simtă că nu se puteau descurca fără mine și că trebuia să mă asculte în orice, astfel încât partenerul și supraveghetoarele mele nu erau implicați în lucrarea grupului. Nu-i așa că-mi înființam un regat independent? Dacă nu eram demis, nu mi-aș fi dat seama niciodată de problema mea. Sincer, eram prea amorțit!

Mai târziu, am citit un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Prețuirea antihriștilor față de statutul și prestigiul lor o depășește pe cea a oamenilor normali și este ceva din firea și esența lor; nu e un interes temporar sau efectul tranzitoriu al împrejurimilor lor – e ceva înăuntrul vieții lor, în oasele lor și, astfel, este esența lor. Altfel spus, în tot ceea ce face un antihrist, prima sa considerație este propriul statut și prestigiu, nimic altceva. Pentru un antihrist, statutul și prestigiul sunt viața sa și scopul său de-o viață. În tot ceea ce fac, prima lor considerație este: «Ce se va întâmpla cu statutul meu? Și cu prestigiul meu? Oare această acțiune îmi va da prestigiu? Îmi va ridica statutul în mintea oamenilor?» Acesta e primul lucru la care se gândesc, ceea ce e o dovadă amplă că au firea și esența antihriștilor; altminteri, nu ar lua în considerare aceste probleme. […] Ei chibzuiesc adesea la astfel de lucruri în inimile lor, plănuiesc cum își pot face un loc în casa lui Dumnezeu, cum pot avea o reputație înaltă în biserică, astfel încât oamenii să-i asculte când vorbesc, să-i sprijine când acționează și să-i urmeze oriunde merg; astfel încât ei să aibă o voce în biserică, o reputație, ca să se bucure de beneficii și să aibă statut – se gândesc adesea la astfel de lucruri. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc asemenea oameni. De ce se gândesc mereu la astfel de lucruri? După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, după ce aud predici, chiar nu înțeleg, chiar nu sunt în stare să discearnă toate acestea? Oare cuvintele lui Dumnezeu și adevărul chiar nu sunt capabile să le schimbe noțiunile, ideile și opiniile? Situația nu e deloc așa. Problema începe cu ei, este în întregime cauzată de faptul că ei nu iubesc adevărul pentru că, în inima lor, le este lehamite de adevăr și, drept urmare, sunt total nereceptivi la adevăr – ceea ce este determinat de natura și esența lor” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a treia)” în Demascarea antihriștilor). Din cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că antihriștii își prețuiesc în mod special reputația și statutul. Adoră să fie admirați, sprijiniți și să aibă un loc în inimile altora. Când se întâmplă ceva, primele lucruri de care țin cont sunt reputația și statutul lor. Ei nu țin cont de lucrarea casei lui Dumnezeu sau de sentimentele fraților și surorilor lor, nici nu se gândesc la modul în care Dumnezeu îi vede sau la consecințele care vor apărea dacă mai continuă. Analizând comportamentele antihriștilor, mi-am dat seama că într-adevăr eram în pericol. Făcusem materiale video mult timp, aveam o oarecare experiență și unele realizări și câștigasem admirația fraților, surorilor și supraveghetoarelor mele, așa că simțeam că le sunt superior altora și mă bucuram de sentimentul de a fi admirat și sprijinit. Când supraveghetorii indicau probleme în lucrarea noastră sau făceau o propunere adecvată, simțeam de parcă era o criză. Mă temeam că voi pierde admirația celorlalți și, astfel, îmi voi pierde sentimentul de prezență în grup, așa că, pentru a-mi proteja reputația și statutul, îi desconsideram pe frații și surorile mele, respingându-le sugestiile și propunerile, și apoi îmi emiteam propriile „idei strălucite” pentru a mă da mare. Nu țineam cont de sentimentele fraților și surorilor mele, cum să cultiv oamenii sau cum să aduc beneficii lucrării bisericii. Tot ce conta era că mă puteam da mare cu talentul meu. Sora Xiang a văzut că mergeam pe calea greșită, așa că mi-a semnalat problema pentru a-mi reaminti și a mă ajuta, însă eu nu doar că am refuzat să reflectez la mine însumi, ci am și simțit că reputația și statutul meu au fost deteriorate semnificativ, și am dezvoltat ostilitate și chiar ură față de sora mea. Pentru a-mi păstra reputația și statutul, am profitat nerăbdător de problemele surorii Xiang și am judecat-o pe la spate. De asemenea, l-am înșelat și l-am atras și pe fratele Wang, astfel încât și el avea prejudecăți față de sora Xiang. Chiar am judecat-o și am atacat-o pe sora Xiang sub pretextul ajutării ei. Pentru a-mi păstra reputația și statutul, eram capabil de orice. Eram atât de josnic și vicios! Asta era calea antihristului! Dacă situația continua, chiar dacă, temporar, câștigam admirația fraților și surorilor mele, mie la ce-mi folosea? Aș fi ajuns să fac multe fapte rele înaintea lui Dumnezeu, aș fi pierdut complet șansa de a câștiga adevărul și de a fi mântuit și, în sfârșit, aș fi putut fi doar condamnat și pedepsit de Dumnezeu. Eram precum Pavel. El întotdeauna căuta să fie privit cu stimă și admirat și întotdeauna spunea cuvinte trufașe și goale, precum și doctrine, pentru a se da mare. În scrisorile sale, îl desconsidera pe Petru și se preamărea pe el însuși, îi aducea pe toți înaintea lui și era suficient de nerușinat încât să spună că trăia ca Hristos, ceea ce-i făcea pe oameni să-l trateze ca pe Dumnezeu. În sfârșit, a jignit firea lui Dumnezeu și a fost blestemat și pedepsit de El. Nu mergeam pe calea greșită a lui Pavel? Când mi-am dat seama de acest lucru, nu m-am putut abține să nu-mi fie frică. M-am gândit din nou la modul în care am făcut rău pentru a-mi proteja reputația și statutul. După ce mi-am format o gașcă pentru a o judeca și a o ataca pe sora Xiang, imediat m-am simțit întunecat și agitat și exista întotdeauna un sentiment că urmează să se întâmple un dezastru. Nu-I jigneam firea lui Dumnezeu? Dacă încă refuzam să mă căiesc, Dumnezeu cu siguranță m-ar fi respins și m-ar fi izgonit! În acest moment, mi-am dat seama cât de dăunător era că urmăream reputația și statutul!

După asta, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă cineva spune că iubește adevărul și că îl caută, dar în esență, țelul pe care îl urmărește este să iasă în evidență, să se dea mare, să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre el, să-și atingă propriile interese, iar îndeplinirea datoriei sale nu este pentru a-L asculta sau mulțumi pe Dumnezeu, ci în schimb, este pentru a dobândi prestigiu și statut, atunci căutarea lui este nedreaptă. În aceste condiții, când vine vorba de lucrarea bisericii, sunt faptele lui un obstacol sau ajută la progresul acestor lucruri? În mod clar, este un obstacol; nu le ajută să progreseze. Toți cei care se laudă că fac lucrarea bisericii, dar totuși urmăresc prestigiul și statutul propriu, își desfășoară propria activitate, își creează micul lor grup, micul lor regat – își face datoria acest fel de om? Toată lucrarea pe care o face întrerupe, perturbă și împiedică în principal biserica. Care este consecința faptului că urmărește statutul și prestigiul? Mai întâi, asta afectează modul în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu și cum înțeleg adevărul, le îngreunează intrarea în viață, îi împiedică să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și îi conduce pe drumul greșit – ceea ce le face rău celor aleși și îi duce la ruină. Și, în cele din urmă, ce efecte are asupra lucrării bisericii? Dezmembrare, întrerupere și împiedicare. Aceasta este consecința faptului că oamenii caută faima și statutul. Când își fac datoria în acest mod, nu putem spune că merg pe calea unui antihrist? Când Dumnezeu cere ca oamenii să-și lase la o parte prestigiul și statutul nu înseamnă că îi privează de dreptul de a alege; mai degrabă, o face pentru că, în timp ce urmăresc statutul și prestigiul, oamenii prejudiciază lucrarea bisericii, întrerup intrarea în viață a fraților și surorilor, ba chiar influențează și modul normal în care ceilalți mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și înțeleg adevărul, aceștia dobândind prin asta mântuirea lui Dumnezeu. Și mai grav este că, atunci când oamenii urmăresc statutul și prestigiul propriu, un astfel de comportament poate fi caracterizat drept cooperare cu Satana la prejudicierea și împiedicarea în cea mai mare măsură a progresului lucrării lui Dumnezeu, și drept împiedicarea îndeplinirii normale a voii lui Dumnezeu printre aleșii Lui. Se împotrivesc în mod deliberat lui Dumnezeu și Îl contrazic. Aceasta este natura căutării statutului și prestigiului de către oameni. Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi prestigiul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin o pistă pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect negativ” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Din cuvântul lui Dumnezeu, am văzut clar că urmărirea reputației, statutului și a admirației însemna a merge pe calea răutății. Când supraveghetoarele abia au început, au trebuit să urmărească lucrarea mai multor grupuri și au avut nevoie să învețe și să stăpânească principiile și competențele diferitelor îndatoriri. Confruntați cu aceste dificultăți, ei pot studia activ, descoperi probleme și face sugestii, ceea ce este un lucru bun și benefic pentru lucrarea bisericii. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, nu doar că nu i-am sprijinit și nu am cooperat la lucrarea lor, ca să putem căuta adevărul împreună și să ne facem îndatoririle bine, le-am respins și le-am desconsiderat înadins sugestiile și i-am atacat până au devenit negativi, s-au retras, nu au îndrăznit să-mi dea sfaturi și chiar au simțit că nu pot sluji drept supraveghetoare. De asemenea, fratele Wang era la început în datoria sa, așa că avea nevoie de mai mult sprijin și ajutor, însă, pentru a mă da mare, nu mi-am ajutat fratele oferind îmbunătățiri pentru propunerea lui. În schimb, i-am respins planul drept inutil, ceea ce l-a făcut să se simtă constrâns, negativ și dezorientat despre ce să facă. Am văzut că tot ce făceam era distructiv și dezastruos. I-am atacat pe alții până au devenit negativi și nu voiau să coopereze cu lucrarea casei lui Dumnezeu, ceea ce a făcut imposibilă înaintarea lucrărilor bisericii. Nu este asta exact ceea ce vrea Satana? Doar atunci am văzut că faptul că urmăream reputația și statutul se baza pe dăunarea intereselor casei lui Dumnezeu.

În acel timp, prin reflecție spirituală, am văzut cum faptul că urmăream reputația și statutul nu a făcut altceva decât să dăuneze lucrării bisericii și să le facă rău fraților și surorilor mele. M-am simțit negativ cu privire la acest lucru. „Am dezvăluit firea unui antihrist, așa că nu mă făcea asta un antihrist autentic? Sunt atât de corupt încât cu siguranță nu pot fi mântuit. Calea mea de credință în Dumnezeu a ajuns, oare, la sfârșit?” În durerea mea, m-am rugat la Dumnezeu: „Dumnezeule! Pentru a-i face pe oameni să mă admire, am făcut lucruri rele și am deranjat lucrarea casei lui Dumnezeu. Văd că mergeam pe calea greșită, mă simt foarte negativ și simt că nu pot fi mântuit. Dumnezeule! Te rog, condu-mă și îndrumă-mă să pot scăpa de starea mea negativă.” După ce m-am rugat, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Trebuie să fii capabil să percepi și să identifici în mod clar antihriștii. Trebuie să fii capabil să distingi diferitele lor manifestări și, în același timp în care distingi aceste lucruri, ar trebui să îți fie clar câte zone ale naturii și ale esenței tale sunt aceleași cu cele ale antihristului, pentru că amândoi sunteți genul de oameni care au fost corupți de Satana; dar în vreme ce antihriștii sunt purtați de Satana ca un veșmânt și au devenit o cale de ieșire pentru Satana, tu ești acel tip de persoană care a fost coruptă de Satana și încă mai are speranța mântuirii. […] Așadar, cu ce mentalitate ar trebui să accepți aceste fapte și manifestări? Ar trebui să le aplici în ceea ce te privește și să conștientizezi că ai natura și esența unui antihrist, iar apoi ar trebui să reflectezi dacă ceea ce este manifestat și dezvăluit în tine nu este diferit de ceea ce este manifestat și revelat în antihriști. În primul rând, recunoaște aceste fapte; nu te preface și nu încerca să te camuflezi. Calea pe care mergi este calea antihriștilor. Nu ar fi în contradicție cu realitatea să spunem că ești un antihrist, doar că încă nu ești numit ca atare de către casa lui Dumnezeu și aceasta încă îți oferă șansa de a te pocăi. Înțelegi? Mai întâi acceptă și recunoaște, apoi vino înaintea lui Dumnezeu și fii disciplinat și legat; nu părăsi lumina prezenței lui Dumnezeu și protecția Lui. În acest fel, atunci când acționezi, vei fi, pe de o parte, obligat de conștiință și rațiune și, în plus, vei fi luminat și condus de cuvintele lui Dumnezeu, care te vor lega și pe tine; pe de altă parte, și Duhul Sfânt te va îndruma și va rândui ca oamenii, lucrurile și obiectele din jurul tău să te îndemne și să te disciplineze. Cum te va îndemna Dumnezeu? Dumnezeu lucrează în multe feluri. Uneori, Dumnezeu îți dă un sentiment clar în inima ta și ai un sentiment clar că trebuie să accepți limitările și să nu fii nestatornic și că atunci când comiți greșeli, Îl faci de rușine pe Dumnezeu și te faci de râs în fața altora, și, prin urmare, te înfrânezi. Și oare asta nu te protejează? Acesta este unul dintre modurile în care lucrează Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu te va dojeni din interior: El îți va oferi cuvinte clare, ți se va spune că a acționa astfel este rușinos și disprețuitor pentru Dumnezeu și va aduce blesteme și osândă; vor exista cuvinte clare care te vor admonesta, despre care vei ști că ți se aplică. Și care este scopul unei astfel de dojeniri? E acela de a-ți oferi un sentiment în conștiința ta: atunci când ai acest sentiment, vei fi atent la impact, consecințe și propria ta rușine și îți vei controla acțiunile și comportamentul. După multe experiențe de acest fel, vei descoperi că, deși aceste firi corupte pot fi înrădăcinate în oameni, atunci când oamenii pot să accepte adevărul și să vadă în mod clar firile corupte așa cum sunt, atunci ei se pot lepăda, în mod conștient, de trup. Când oamenii pot pune adevărul în practică, firile lor satanice pot fi curățite și schimbate. Firea satanică a omului nu este indestructibilă sau neschimbătoare; atunci când accepți adevărul și îl poți pune în practică, firea ta satanică va fi în mod natural distrusă și înlocuită” („Ei se înalță și mărturisesc despre ei înșiși” în Demascarea antihriștilor). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit o mare alinare și am fost foarte mișcat. M-am gândit că, fiind atât de corupt, Dumnezeu cu siguranță mă va urî și nu mă va mântui, însă, din cuvintele lui Dumnezeu, am simțit înțelegerea și mila lui Dumnezeu. De asemenea, am înțeles că acei care au cu adevărat esența unui antihrist nu dezvoltă niciodată o căință sinceră. Dacă îți poți da seama că mergi pe calea unui antihrist și te căiești cu adevărat, poți fi mântuit. De asemenea, am învățat că faptul dacă o persoană poate fi mântuită depinde de calea pe care o ia. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a indicat calea de practică. Atât timp cât ne recunoaștem corupția, nu ne prefacem și nu ne deghizăm, ne destăinuim conștient fraților și surorilor noastre pentru a ne dezvălui, ne bazăm pe Dumnezeu și ne lepădăm de noi înșine când vrem să urmărim reputația și statutul, Dumnezeu ne va îndruma și ne va ajuta să renunțăm la firile noastre corupte. În cuvântul lui Dumnezeu, am văzut speranța de a-mi schimba firea. Încă mă puteam schimba! Simțeam că am credință în Dumnezeu din nou. Am simțit și practic dragostea lui Dumnezeu: când am făcut rău pentru a-mi păstra reputația și statutul, Dumnezeu a aranjat ca frații și surorile mele să mă emondeze și să mă trateze și Și-a folosit cuvintele pentru a mă conduce și a mă îndruma să mă cunosc pe mine însumi, arătându-mi clar faptele mele rele și calea greșită pe care am luat-o, astfel încât să mă pot căi. Toate acestea au fost dragostea și mântuirea lui Dumnezeu. Am simțit că Dumnezeu parcă mă învăța între patru ochi, ca un tată strict sau o mamă iubitoare. Mântuirea lui Dumnezeu era atât de reală! Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, nu am mai vrut să urmăresc reputația și statutul. Am vrut doar să urmăresc o schimbare în firea mea și să nu-I dezamăgesc speranțele lui Dumnezeu pentru mine. Apoi, am scris o scrisoare surorii Xiang, în care i-am destăinuit intențiile mele de la acel moment și mi-am cerut scuze. Apoi, după ce supraveghetoarea a observat că reflectasem și mă schimbasem puțin, mi s-a cerut să continui să fac materiale video.

După experiența acestui eșec, mi-am reamintit deseori să nu mai procedez ca înainte. Mă temeam că voi urmări reputația și statutul sau mă voi da mare și voi face rău care va provoca o perturbare. Însă, când lucrurile s-au întâmplat în realitate, tot mi s-a părut dificil să mă las deoparte, și am putut practica doar după ce m-am chinuit cu mine însumi. Îmi aduc aminte că, odată, fratele Wang a făcu un material video. M-am gândit că propunerea lui era rezonabilă, dar încă existau multe probleme. La acel moment, mi-am spus: „Dacă aș putea născoci o propunere mai bună, odată ce este finalizată, eu voi primi majoritatea laudelor, iar supraveghetoarea va ști că am idei mai bune.” Așa că am respins direct propunerea fratelui Wang și am înaintat o altă nouă idee. Când fratele Wang a auzit acest lucru, nu a știut ce să facă și a fost dezorientat. Nu a îndrăznit să continue cu propunere sa, dar nici nu a fost sigur dacă propunerea mea ar funcționa, așa că era blocat. Totul era foarte frustrant pentru mine. Mi-am spus: „Sunt conducătorul echipei. De ce nu vreți să mă ascultați?” Am vrut să-i dau și mai multe motive pentru care i-am respins propunerea. Însă, în acel moment, am început să mă simt foarte tulburat. Făceam aceeași veche greșeală din nou, nu-i așa? Asta era exact ce am făcut înainte. Pentru a mă da mare, întotdeauna i-am respins pe alții, ceea ce a tulburat lucrarea bisericii. Simțeam că Dumnezeu mă privește și știam că firea dreaptă a Lui nu trebuie jignită. Mi-a fost puțină teamă, așa că m-am rugat rapid lui Dumnezeu și L-am rugat să mă blesteme. Am spus: „Dumnezeule! Firea mea coruptă este prea gravă. Involuntar, întotdeauna îi resping pe alții și mă dau mare să-i fac pe alții să mă admire. Dumnezeule! Te rog, blestemă-mi firea coruptă și îndrumă-mă pe calea urmăririi adevărului.” După ce m-am rugat, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Dacă insiști să mergi pe calea antihriștilor și să o urmezi până la capăt și totuși nu crezi că aceasta este o problemă și nu ești dispus să te pocăiești și continui cu încăpățânare să acționezi în același mod, concurând cu liderii și lucrătorii pentru importanță și profit, încercând să fii mai excepțional decât toți ceilalți, diferit de toți ceilalți, mai bun decât toți ceilalți indiferent cu cine ai fi, atunci aceasta este o problemă: dacă urmărești cu încăpățânare prestigiul și statutul și refuzi să te pocăiești, ești un antihrist și îți este destinat să fii pedepsit. Cuvintele lui Dumnezeu, adevărul, conștiința și rațiunea – dacă niciunul dintre acestea nu are un efect în interiorul tău, atunci, în mod obligatoriu, vei sfârși la fel ca un antihrist, ești dincolo de mântuire, dincolo de eliberare! Dacă oamenii pot fi mântuiți sau nu și dacă pot merge sau nu pe calea temerii de Dumnezeu și a evitării răului depinde de măsura în care adevărata pocăință este exprimată în ei odată ce au ajuns să se cunoască pe ei înșiși, de atitudinea lor față de adevăr și de calea pe care o aleg exact. Dacă nu abandonezi calea antihriștilor, ci alegi să îți satisfaci propriile ambiții și dorințe și să sfidezi fățiș adevărul și să te împotrivești lui Dumnezeu, atunci ești fără leac” („Ei se înalță și mărturisesc despre ei înșiși” în Demascarea antihriștilor). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Dacă Dumnezeu te mântuiește depinde de faptul dacă poți să te căiești cu adevărat după ce te cunoști pe tine însuți. Corupția mea era profundă și mereu mi-am dezvăluit firea satanică, așa că a depins de faptul dacă îmi puteam trăda intențiile incorecte și practica adevărul. Mi-am spus: „Nu mai pot vorbi și acționa din firea mea coruptă. Trebuie să fac contrarul, să renunț la imaginea și statutul meu și să-mi îndeplinesc datoria realist. Pentru că propunerea fratelui Wang a fost rezonabilă, nu ar fi trebuit să o resping imediat. Ar fi trebuit să-i ofer îmbunătățiri și rafinamente pentru ea și să mă străduiesc să o transform într-un produs finit. Acesta a fost motivul pe care ar trebui să-l am și datoria pe care ar trebui s-o realizez. Asta este și ceea ce Dumnezeu a vrut să facă.” Când am recunoscut acest lucru, nu am mai respins propunerea fratelui Wang. În schimb, am semnalat problemele din propunerea lui și i-am spus sugestiile care credeam că ar fi de ajutor. Avea o cale după ce i-am vorbit, mi-a acceptat vesel sugestiile și le-a folosit. După ce am practicat astfel, m-am simțit deosebit de liniștit și în siguranță. Mai târziu, când s-au întâmplat lucruri similare, deși tot am dezvăluit astfel de lucruri, puteam să mă rog conștient la Dumnezeu, să mă lepăd de mine și să ascult de sfaturile rezonabile ale fraților și surorilor mele. Încet, am descoperit că fiecare frate și soră are unele puncte tari. Pot să văd și o anumită valoare în propunerile altora și ofer sfaturi de îmbunătățire în baza acestor propuneri. De asemenea, îi încurajez pe frații și surorile mele să procedeze în stil propriu. Cooperând astfel, frații și surorile mele se simt mai relaxați și liniștiți, iar eu mă simt mult mai în siguranță. Slavă lui Dumnezeu!