O scrisoare către Zheng Xin

de Chenxi, China

Dragă Zheng Xin,

Sper că ești bine, sănătoasă!

În ultima ta scrisoare, ai menționat că sora cu care ai fost parteneră era lipsită de principii, arogantă, neprihănită de sine și arbitrară. Ai vrut să-i spui asta, dar te-ai temut că nu va accepta, își va face o părere proastă despre tine și că, pe mai departe, nu veți putea lucra împreună. Aveai sentimente contradictorii și nu știai cum să-ți îndrepți starea. Înțeleg cum te simți. Trăim după filosofii satanice, încercând să ne păstrăm relațiile și axându-ne pe felul în care suntem văzuți. Aceste lucruri ne constrâng și ne fac să ne temem să practicăm adevărul și să aderăm la principii. În trecut, am fost și eu în această stare, dar, datorită expunerii cuvântului lui Dumnezeu, am dobândit o oarecare înțelegere asupra gândirii mele greșite și a firii mele corupte. Acum m-am schimbat oarecum și nu mai sunt atât de constrânsă în a arăta problemele altora. Îți voi povesti experiența mea. Sper că te va ajuta puțin!

Obișnuiam să fac lucrarea bisericii cu Zhou Fang și Liu Ying. Zhou Fang domina deseori discuțiile de lucru. Ulterior, pentru că nu obțineam rezultate bune în îndatoririle noastre, conducătorul a rânduit ca sora Zhang Ling să ne îndrume lucrarea. Zhang Ling a putut găsi probleme în lucrarea noastră și ne-a indicat căi de practică. Văzând că îi ascultăm ideile, Zhou Fang a devenit invidioasă. Uneori, în timpul discuțiilor despre lucrare, chiar dacă era evident că părerile lui Zhang Ling erau corecte, Zhou Fang găsea modalități de a le respinge, făcând foarte dificilă continuarea discuțiilor de lucru. Am vrut să vorbesc despre asta cu Zhou Fang, dar, apoi, mi-am zis că o mică divergență la începutul colaborării era inevitabilă, așa că nu am făcut caz de asta. Zhang Ling a continuat să monitorizeze temeinic lucrarea și a avut cu promptitudine părtășie despre soluții atunci când a găsit probleme, îmbunătățindu-ne mult eficiența. Dar Zhou Fang a început să insinueze că Zhang Ling încerca să-și facă o reputație, dorea câștiguri rapide și lucra pentru statut. Insinuările ei erau pline de judecată, denigratoare și de natură să semene discordie, făcând-o pe Liu Ying să înceapă să se opună și ea lui Zhang Ling. Am început să cred că problema lui Zhou Fang era serioasă, când am văzut-o protejându-și statutul și denigrând-o și ostracizând-o pe Zhang Ling. Zhou Fang dezvăluia o fire de antihrist și mergea pe calea unui antihrist. Am vrut să am un moment părtășie cu ea despre natura acestui lucru, dar n-am reușit să rostesc cuvintele. Era ca și cum gura îmi fusese lipită. Starea mea de atunci era la fel ca a ta acum. Eram cuprinsă de teamă. Mă temeam că, dacă disecam problema lui Zhou Fang de a merge pe calea unui antihrist, ea își va face o părere proastă despre mine, va fi distantă sau mă va ostraciza, așa cum a făcut cu Zhang Ling. N-am vrut să-i semnalez problemele și am găsit scuze ca să mă consolez: „Nu e cazul că nu se cunoaște, pentru că înainte era conștientă de obsesia ei pentru renume și statut. Nu-ți poți schimba firea peste noapte; cel mai bine ar fi să-i permiți să-și acorde timp și să reflecteze puțin.”

După asta, de fiecare dată când mă gândeam că nu o ajutam cu adevărat pe Zhou Fang sau nu îi semnalam problemele, mă simțeam foarte vinovată. M-am rugat lui Dumnezeu să mă îndrume să nu mă las constrânsă de firea mea coruptă și să spun adevărul. În zilele următoare, am găsit un videoclip cu o mărturie bazată pe experiență, în care experiența protagonistei era similară cu starea mea. O soră cu care își făcea datoria se lupta mereu pentru statut și câștiguri, afectând activitatea bisericii, așa că a vrut să-i raporteze conducătorului problema. Dar, temându-se că-și va jigni partenera, a amânat să facă raportul. Abia când a fost serios emondată, a început să reflecteze. Apoi, a citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu, care mi s-a părut foarte emoționant. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Cei care merg pe calea de mijloc sunt cei mai perfizi oameni dintre toți. Nu jignesc pe nimeni, sunt fini și alunecoși, se pricep să intre în joc în toate situațiile și nimeni nu poate sesiza niciun indiciu care să-i trădeze. Sunt satane vii!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului se pot elibera de cătușele firilor corupte”). Acest fragment m-a impresionat profund. Dumnezeu a spus că aceia care aleg calea de mijloc sunt cei mai siniștri și mai înșelători, că sunt satane vii. Nu așa era și starea mea? Știam că problema lui Zhou Fang era destul de serioasă, că perturba deja lucrarea bisericii și că trebuia să fie avertizată imediat, dar mă temeam c-o voi jigni, așa că n-am spus nimic și n-am protejat lucrarea bisericii. Mergeam pe calea de mijloc, cum a descris Dumnezeu, eram o persoană pe care El o detesta. Mi-a fost greu să accept asta, și am decis să nu mai fiu o persoană înșelătoare, care caută să le facă altora pe plac. Trebuia să susțin principiile, să protejez lucrarea bisericii, și știam că trebuie să-i semnalez la un moment dat lui Zhou Fang problema. Dar, în aceeași zi, am fost luată prin surprindere când Zhou Fang mi-a semnalat prima problemele mele. Printre altele, a spus că eu căutam renumele și statutul în datoria mea și că mă foloseam de statut ca să-i cert pe oameni. Am văzut că problemele mele erau atât de grave încât n-am avut curajul să le mai semnalez pe ale ei, doar am abordat tangențial ce aveam de zis, fără să spun că ea urmărește renumele și statutul sau că merge pe calea antihristului. Îmi amintesc că ea mi-a cerut apoi să îi spun dacă am văzut că are vreo problemă, ca să o identifice și să se schimbe. I-am spus nesincer că nu exista niciuna. De fapt, aveam multe de spus, dar nu am îndrăznit, de teamă că va crede că încerc să mă răzbun pe ea și că va fi greu să lucrăm împreună dacă mă vede într-o lumină proastă. Ca să nu-i stric reputația, nu am spus nimic. După aceea, m-au cuprins mustrările de conștiință și un sentiment de condamnare. M-am simțit foarte lașă. Nici măcar nu puteam spune câteva cuvinte sincere, darămite să practic adevărul. O vreme, n-am putut mânca sau dormi cum trebuie și nu m-am putut calma la adunări. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Văd clar problemele surorii mele, dar mi-e prea teamă că o jignesc dacă vorbesc! Sunt foarte lașă și egoistă! Nu vreau să continui așa. Te rog, îndrumă-mă să mă răzvrătesc împotriva mea și să fiu o persoană cu simțul dreptății.”

Apoi, am citit din cuvântul lui Dumnezeu: „În filosofiile pentru interacțiuni lumești există un principiu care spune: «Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună.» Asta înseamnă că, pentru a menține această prietenie bună, o persoană trebuie să păstreze tăcerea în legătură cu problemele prietenului său, chiar dacă le vede clar. Respectă principiile de a nu lovi oamenii în față și de a nu le expune neajunsurile. Se înșală unul pe altul, își ascund lucruri și complotează unul împotriva altuia. Deși fiecare știe limpede ce fel de persoană este celălalt, nu o spune de-a dreptul, ci apelează la metode viclene pentru a-și păstra relația. De ce ar vrea cineva să păstreze o astfel de relație? Are legătură cu faptul că nu vrea să-și facă dușmani în această societate, în cadrul grupului său, ceea ce ar însemna să se expună deseori unor situații periculoase. Știind că o persoană va deveni dușmanul tău și îți va face rău după ce i-ai expus neajunsurile sau l-ai rănit și, nedorind să te pui într-o astfel de situație, folosești teoria filosofiilor pentru interacțiuni lumești care spune așa: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.» În lumina acestui fapt, dacă doi oameni se află într-o astfel de relație, sunt ei considerați prieteni adevărați? (Nu.) Ei nu sunt prieteni adevărați, cu atât mai puțin confidenți unul altuia. Așadar, ce fel de relație este aceasta, mai exact? Nu este o relație socială de bază? (Ba da.) Într-o astfel de relație socială, oamenii nu se pot implica în discuții sincere, nici nu pot să aibă legături profunde, nici să vorbească despre orice își doresc. Nu pot să spună cu voce tare ce este în inimile lor, problemele pe care le văd la alți oameni, sau cuvinte care le-ar fi de folos altor oameni. În schimb, aleg să spună lucruri frumoase, pentru a intra în grațiile celorlalți. Nu îndrăznesc să spună adevărul sau să susțină principiile, împiedicându-i astfel pe ceilalți să înceapă să aibă gânduri ostile față de ei. Când nimeni nu reprezintă o amenințare pentru cineva, nu trăiește acea persoană într-o liniște și pace relativă? Nu acesta e scopul oamenilor în promovarea expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? (Ba da.) În mod clar, acesta este un mod de supraviețuire necinstit și înșelător, cu un element de prudență, al cărui scop este autoconservarea. Trăind în felul acesta, oamenii nu au confidenți, nici prieteni apropiați cărora să le poată spune orice le place. Între oameni, există doar prudență reciprocă, exploatare reciprocă și uneltiri reciproce, fiecare persoană luând ce îi trebuie dintr-o relație. Nu este așa? La rădăcină, scopul expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile» este de a evita să-i jignești pe alții și să-ți faci dușmani, să te protejezi prin faptul că nu rănești pe nimeni. Este o tactică și o metodă adoptată de cineva pentru a evita să fie rănit. Cercetând aceste câteva fațete ale esenței sale, este nobilă cerința conduitei morale a oamenilor, și anume: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? Este una pozitivă? (Nu.) Atunci, ce îi învață ea pe oameni? Că nu trebuie să ofensezi sau să rănești pe nimeni, altfel, tu ești cel care va ajunge să fie rănit; și, de asemenea, că nu ar trebui să ai încredere în nimeni. Dacă rănești pe oricare dintre prietenii tăi apropiați, prietenia va începe discret să se schimbe: din prietenul tău bun, familiar, va ajunge să fie un străin sau un dușman. Ce probleme poate să rezolve de fapt acest tip de învățătură? Chiar dacă, acționând în acest fel, nu îți faci dușmani, ba chiar pierzi câțiva, îi va face acest lucru pe oameni să te admire, să te aprobe și să te păstreze mereu ca prieten? Este acest lucru pe deplin la înălțimea standardului pentru conduita morală? În cel mai bun caz, acesta nu este mai mult decât o filosofie pentru interacțiuni lumești” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)”]. Cuvintele lui Dumnezeu au expus că „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” e o filosofie vicleană pentru interacțiuni lumești insuflată oamenilor de Satana. Când oamenii trăiesc după o asemenea filosofie, se folosesc și se păcălesc reciproc, devenind circumspecți unii față de alții. Ei nu îndrăznesc să fie deschiși sau să spună adevărul nimănui. Ei devin tot mai alunecoși și mai înșelători. În interacțiunile mele, trăiam după filosofia: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Am văzut clar că Zhou Fang era invidioasă pe Zhang Ling, că, prin cuvintele ei, o denigra și o ostraciza, că natura acestei probleme era gravă, că acest lucru ne perturba lucrarea și că trebuia să-i semnalez asta lui Zhou Fang, dar am simțit că, făcând asta, i-aș fi dezvăluit neajunsurile și aș fi stânjenit-o. M-am temut și că mă va vedea într-o lumină proastă și că, după aceea, nu va mai lucra bine cu mine. Ca să păstrez relația noastră, nu am spus nimic, mulțumindu-mă doar să abordez tangențial subiectul. N-am apelat la cuvântul lui Dumnezeu ca să evidențiez natura și consecințele acțiunilor ei. Când m-a întrebat dacă mai văzusem corupție în ea, știam clar că nu-i semnalasem în detaliu problemele, dar pur și simplu am mințit, spunând că nu mai era nimic. Mințeam cu nerușinare, o păcăleam și o înșelam! Am văzut că Zhou Fang o denigra și o ostraciza pe Zhang Ling, dar pur și simplu m-am comportat ca o persoană care caută să le facă pe plac altora și n-am spus nimic. Nu practicam deloc adevărul și nu protejam lucrarea bisericii. Am fost atât de alunecoasă și de înșelătoare! Dumnezeu ne cere să fim cinstiți, să ne tratăm unii pe alții cu onestitate și, dacă îi vedem pe alții trăind cu o fire coruptă, mergând pe calea greșită sau încălcând principiile, să le oferim, cu iubire, ajutor și părtășie. Dar eu trăiam după filosofii satanice. Când am văzut că cineva mergea pe calea greșită, nu i-am semnalat asta și nu l-am ajutat. N-am avut iubire. N-am expus niciodată problemele altora și m-am temut că, dacă vorbesc sincer, îmi creez probleme. Văzând problemele altora, n-am spus nimic, ca să-mi protejez interesele și să nu-mi fac dușmani. Doar am folosit complimente și lingușeli care sună frumos. Deși păream că mă înțeleg bine cu oamenii, eram circumspectă în interacțiunile cu ei, doar înșelându-i și folosindu-i. Cum sunt acestea relații normale? Cum este aceasta prietenie adevărată? Nu eram deloc sinceră. Înainte credeam că „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” era o idee inteligentă pe care s-o urmez și după care să mă port, că mă protejam, că nu jigneam pe nimeni și nu-mi făceam dușmani. Dar expunerea cuvântului lui Dumnezeu m-a făcut să văd că păreri precum „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” sunt moduri satanice de a interacționa cu lumea și că ele corup oamenii. Ele ne încurajează să ne protejăm și ne fac tot mai egoiști și mai înșelători. Ele ne fac să privim, fără să avem părtășie sau să semnalăm problema când alții iau calea greșită, afectând lucrarea. Am fost complet lipsită de iubire și umanitate!

Ulterior, am citit alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Indiferent de context, atâta vreme cât ești constrâns, controlat și dominat de firile corupte ale Satanei, toate lucrurile pe care le trăiești, le dezvălui și le manifești – fie că sunt emoțiile tale, gândurile și părerile tale sau căile și mijloacele tale de a face lucrurile – sunt toate ale Satanei, contrare adevărului și ostile cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Cu cât te distanțezi mai mult de cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr și cu cât trădezi mai mult adevărul, cu atât mai mult se dovedește că ești puternic constrâns și controlat de firile tale corupte. […] Pe de o parte, oamenii sunt controlați de firi corupte și trăiesc în plasa Satanei, și folosesc gândurile, părerile și diversele căi și mijloace care le-au fost insuflate de Satana pentru a rezolva toate problemele care apar în jurul lor. Pe de altă parte, oamenii încă vor să primească pace și bucurie de la Dumnezeu. Cu toate acestea, întrucât sunt întotdeauna înrobiți de firea coruptă a Satanei și prinși în plasa lui, incapabili să se răzvrătească împotriva ei și să iasă din ea în mod conștient și, întrucât se îndepărtează de cuvântul lui Dumnezeu și de adevărurile-principii, oamenii nu sunt niciodată capabili să obțină alinarea, bucuria, pacea și fericirea care vin de la Dumnezeu. În ce stare trăiesc oamenii, în final? Ei nu se pot ridica la înălțimea sarcinii de a urmări adevărul, deși le-ar plăcea, și nu se pot ridica la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu, deși își doresc să-și îndeplinească îndatoririle cum se cuvine. Sunt blocați chiar acolo unde se află. Acesta este un chin agonizant. Oamenii trăiesc în firea coruptă a Satanei, în ciuda lor. Nu seamănă nici nici cu oamenii, nici cu demonii, trăind adesea în colțuri întunecate, căutând metode rușinoase și rele prin care să rezolve numeroasele dificultăți cu care se confruntă. Realitatea este că, în adâncul sufletelor lor, oamenii sunt dispuși să fie buni și să aspire spre lumină. Ei speră să trăiască drept ființe umane, cu demnitate. Speră, totodată, că pot urmări adevărul și se pot baza pe cuvântul lui Dumnezeu pentru a trăi și fac din cuvântul lui Dumnezeu viața și realitatea lor, dar nu pot pune niciodată adevărul în practică și, în ciuda numeroaselor doctrine pe care le înțeleg, nu își pot rezolva problemele. Oamenii sunt prinși într-o luptă acerbă în cadrul acestei dileme, incapabili să meargă înainte și incapabili să se întoarcă; sunt blocați aici. Acest lucru îi face să simtă o mare durere – agonia este imensă. Oamenii au dorința de a aspira spre lumină și nu sunt dispuși să se îndepărteze de cuvântul lui Dumnezeu și de calea cea dreaptă. Cu toate acestea, ei nu acceptă adevărul, nu pot să practice cuvintele lui Dumnezeu și rămân incapabili să se lepede de robia și de controlul firii lor satanice corupte. În cele din urmă, ei pot doar să trăiască în agonie, fără nicio fericire reală” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)”]. Din cuvântul lui Dumnezeu am înțeles că n-am îndrăznit să vorbesc atunci când am observat problemele altora pentru că eu consideram că filosofiile pentru interacțiuni lumești precum „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” și „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună” sunt lucruri pozitive. Am crezut că asta înseamnă să am iubire și că-mi va permite să mă protejez, să nu fiu rănită. Mi-am amintit că bunica m-a învățat, când eram mică, să nu semnalez problemele altora când încercam să mă înțeleg cu ei, pentru că altfel îmi făceam probleme și nu puteam dobândi o poziție socială. Credeam că ceea ce spusese ea avea sens, așa că am fost reticentă în a semnala greșelile altora și nu le-am expus niciodată problemele. M-am înțeles foarte bine cu prietenii și chiar am crezut că ăsta e secretul interacțiunii sociale. Am considerat că e un mod admirabil de a trăi, că asta mă făcea o persoană amabilă și că, dacă nu respectam aceste valori, nu aș fi fost un om bun. Mă bazam pe aceste filosofii satanice în interacțiunile cu ceilalți membri. I-am văzut pe alții încălcând principiile, luând calea greșită, și știam foarte bine că trebuie să le semnalez asta și să îi ajut, dar eram constrânsă de aceste filosofii satanice și n-am îndrăznit să le semnalez aceste lucruri. Filosofiile Satanei erau ca o plasă care mă lega strâns, împiedicându-mă să mă mișc, controlându-mi complet inima. Nu obțineam rezultate foarte bune în lucrarea noastră, așa că biserica a rânduit ca Zhang Ling să ne îndrume. Asta a avantajat lucrarea bisericii. Dar Zhou Fang nu numai că n-a cooperat armonios cu Zhang Ling, dar a și acuzat-o că urmărește renume, statut și câștiguri rapide, când a văzut că avea un simț al poverii pentru lucrare, asumându-și responsabilitatea, fiind sârguincioasă și eficientă în datorie. A denigrat-o, a ostracizat-o și i-a atacat entuziasmul. A și judecat-o pe Zhang Ling în fața mea și a lui Liu Ying, încercând să ne convingă s-o ostracizăm și noi. Zhou Fang a ostracizat-o și a atacat-o pe Zhang Ling pentru propriul statut. Asta nu este dezvăluirea unei corupții obișnuite. Este firea unui antihrist. Ar fi trebuit să-mi îndeplinesc responsabilitatea de parteneră și să-i semnalez asta, dar n-am acționat deloc ca o parteneră, afectând lucrarea pe care o făceam. M-am simțit foarte vinovată și m-am urât că am fost atât de egoistă și iresponsabilă. Deși nu i-am semnalat problemele lui Zhou Fang – și, drept urmare, n-a avut prejudecăți față de mine, iar relația noastră s-a păstrat – știam că Îl ofensam și Îl scârbeam pe Dumnezeu nepracticând adevărul pe care îl înțelegeam.

Am continuat să caut. De ce nu puteam expune problemele altora când le vedeam? Am citit acest fragment din cuvântul Lui: „Cuvântul «a expune» din zicala: «Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile» este bun sau rău? Are cuvântul «a expune» sensul că oamenii sunt dezvăluiți sau expuși, așa cum se întâmplă în cuvintele lui Dumnezeu? (Nu are.) Din înțelegerea Mea referitoare la cuvântul «a expune», așa cum există în limbajul uman, nu înseamnă acest lucru. Are oarecum natura unei forme răuvoitoare de expunere; înseamnă să expui problemele și neajunsurile oamenilor, sau unele lucruri și comportamente necunoscute altora, sau unele intrigi, idei sau opinii care funcționează în fundal. Acesta este sensul cuvântului «a expune» în zicala: «Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.» Dacă doi oameni se înțeleg bine și sunt confidenți, fără bariere între ei și fiecare speră să-i fie de folos și de ajutor celuilalt, atunci cel mai bine ar fi ca ei să se așeze împreună și să vorbească clar despre problemele aflate în discuție, cu deschidere și sinceritate. Acest lucru este corect și nu înseamnă a expune neajunsurile celorlalți. Dacă descoperi problemele unei alte persoane, dar vezi că aceasta nu este deocamdată capabilă să accepte faptul că îi atragi atenția asupra lor, atunci pur și simplu nu spune nimic, pentru a evita cearta sau conflictul. Dacă vrei s-o ajuți, poți să-i afli opinia și s-o întrebi mai întâi: «Văd că ai o mică problemă și vreau să îți dau un sfat. Nu știu dacă vei putea să-l accepți. Dacă vei putea, îți voi spune. Dacă nu vei putea, îl voi păstra pentru mine deocamdată și nu voi spune nimic.» Dacă ea spune: «Am încredere în tine. Orice vei spune va fi adecvat; pot să accept», acest lucru înseamnă că ți s-a acordat permisiunea și atunci poți să ai părtășie cu ea despre problemele sale, una câte una. Nu numai că va accepta pe deplin ceea ce spui, dar va și beneficia de pe urma acestui lucru, iar voi doi veți putea să păstrați în continuare o relație normală. Nu asta înseamnă să ne tratăm unul pe celălalt cu sinceritate? (Ba da.) Acesta este modul corect de interacțiune cu ceilalți; nu înseamnă a expune neajunsurile celorlalți. Ce înseamnă să nu «expui neajunsurile celorlalți», așa cum spune zicala în cauză? Înseamnă să nu vorbești despre neajunsurile altora, să nu vorbești despre acele probleme care sunt cele mai tabu pentru ei, să nu expui esența problemelor pe care le au și să nu expui într-un mod atât de direct. Înseamnă să faci doar câteva observații la nivel de suprafață, să spui lucruri pe care toți le spun de obicei, să spui lucruri de care persoana însăși este capabilă să-și dea seama și să nu expui greșelile pe care persoana le-a făcut anterior sau probleme sensibile. Cum beneficiază acea persoană dacă acționezi în acest fel? Poate că nu ai ofensat-o sau nu ți-ai făcut-o dușman, dar ceea ce ai făcut nu o ajută în niciun fel și nu îi aduce beneficii. Prin urmare, expresia: «Nu expune neajunsurile altora» este în sine vicleană și o formă de șiretenie și de a nu fi sincer. S-ar putea spune că a acționa în acest fel înseamnă să nutrești intenții rele; nu reprezintă modul corect de a interacționa cu ceilalți. Non-credincioșii chiar văd expresia: «Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile» ca pe un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu o moralitate nobilă. Aceasta reprezintă, în mod clar, o manieră înșelătoare de a interacționa cu ceilalți, pe care oamenii o adoptă pentru a se proteja; nu este deloc un mod adecvat de interacțiune. A nu expune neajunsurile altora, în sine, nu este un lucru sincer, iar în faptul de a expune neajunsurile cuiva poate să existe o intenție ascunsă” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)”]. Înainte eram la fel ca tine. Simțeam că semnalând problemele din îndatoririle altora, le dezvăluiam neajunsurile, făcându-le rău. Simțeam că făcând asta, îmi făceam dușmani și ne afectam relațiile. Acum văd că perspectiva asta era greșită și că nu vedeam lucrurile conform cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere să fim cinstiți, să ne tratăm unii pe alții cu onestitate și să fim capabili să ne ajutăm reciproc, atunci când ne asociem cu frați și surori. Când îi vedem pe alții încălcând principiile din cauza firii lor corupte sau luând calea greșită, ar trebui să le semnalăm problemele conform adevărurilor-principii, îndrumându-i să se cunoască pe sine. Deși cuvintele rostite în timpul emondării celorlalți ar putea fi neplăcute pentru aceștia, acest lucru se face pentru a-i ajuta să se cunoască pe sine. Acestea sunt iubire și ajutor adevărate. Asta înseamnă protejarea lucrării bisericii. Așa-numita „scoatere în evidență a neajunsurilor lor” nu înseamnă de fapt oferirea unui ajutor sincer; ci e încărcată cu motive și prejudecăți personale, se bazează pe o fire coruptă pentru a expune neajunsuri și rele și lucrează pentru a ataca, judeca și denigra, pentru a-l răni sau stânjeni pe celălalt. Nu oferă nimănui nicio cale. Provoacă doar durere și negativitate. Am văzut că Zhou Fang urmărea renumele și statutul și era pe calea unui antihrist, lucru care a afectat lucrarea bisericii. Dacă îi ofeream părtășie și-i semnalam acest lucru, asta ar fi ajutat-o să reflecteze și să se înțeleagă pe sine însăși. Ar fi protejat lucrarea bisericii și ar fi ajutat-o și pe ea. Dându-mi seama de asta, m-am simțit puțin mai luminată și mai liniștită și n-am mai fost constrânsă de păreri false.

Apoi, am mai citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu, care clarifică principiile modului în care să-i tratăm pe ceilalți frați și surori. Dumnezeu Atotputernic spune: „În casa lui Dumnezeu, care este principiul pentru a-i trata pe oameni? Ar trebui să tratezi pe toată lumea conform adevărurilor-principii și să tratezi fiecare frate și soră în mod corect. Cum ar trebui să-i tratezi în mod corect? Acest lucru trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu, pe ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu și ce fel de oameni elimină El, pe ce fel de oameni Îi plac și ce fel de oameni urăște El. Acesta este adevărul-principiu. Ar trebui să-i ajuți pe frați și surori cu dragoste și fiecare ar trebui să arate toleranță și răbdare reciprocă. Trebuie să ai discernământ față de oamenii răi și neîncrezători, să trasezi limite clare și să stai departe de ei. Asta înseamnă să-i tratezi pe oameni cu principii. Fiecare frate și soră are puncte forte și neajunsuri, și toți au firi corupte, așa că, atunci când interacționați unii cu alții, toți ar trebui să vă ajutați unii pe alții cu dragoste, să fiți toleranți și răbdători, să evitați să fiți prea aspri și să nu fiți meschini. […] Trebuie să urmărești cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii ignoranți și nesăbuiți, cum îi tratează pe cei cu statură imatură, cum îi tratează pe cei care au dezvăluirile normale ale firilor corupte și cum îi tratează pe cei care sunt răuvoitori. Dumnezeu tratează oameni diferiți în feluri diferite și are, de asemenea, diverse moduri de a se ocupa de diferitele stări ale diferiților oameni. Trebuie să înțelegi adevărul. Odată ce ai înțeles aceste adevăruri, vei ști apoi cum să experimentezi lucrurile și să tratezi oamenii conform principiilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să tragi învățăminte de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”). Din cuvântul lui Dumnezeu am înțeles principiile ajutării fraților și surorilor. Fiind corupți de Satana, cu toții avem multe firi corupte. Referitor la firile corupte dezvăluite de oameni în îndeplinirea îndatoririlor lor, dacă lucrarea nu e afectată sau statura cuiva e prea imatură, nu putem profita arbitrar de corupțiile sau de neajunsurile sale ca să-l expunem și să disecăm aceste lucruri ca să-i facem rău. Într-o asemenea situație trebuie să ne bazăm pe iubire, ca să avem o părtășie pozitivă și să-l ajutăm. Cât despre cei care merg pe calea antihriștilor sau au firi grav corupte, perturbând și tulburând lucrarea bisericii, dacă părtășia pozitivă nu dă rezultate, ei trebuie să fie emondați, iar comportamentul lor expus și disecat, ca ei să cunoască natura problemei lor și să se căiască sincer. Dacă nu sunt expuși sau disecați, nu vor putea să reflecteze asupra problemei lor sau nu o vor putea înțelege și vor continua să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii. Oamenii trebuie să fie ajutați în funcție de esența, statura și trecutul lor unic. N-ar trebui să expunem și să disecăm imediat problemele oamenilor și nici să alegem mereu toleranța și răbdarea. Unele lucruri nu afectează lucrarea și necesită toleranță și răbdare, dar altele cauzează perturbări și tulburări în lucrare, iar în aceste cazuri, oamenii trebuie să fie expuși și emondați, folosind măsuri specifice, adecvate staturii fiecăruia. Ca urmare, frații și surorile își vor cunoaște corupția și vor putea să se căiască, să se schimbe și să acționeze conform principiilor. Acest tip de părtășie îi ajută pe oameni și avantajează lucrarea bisericii. Realizând asta, mi-am simțit inima mai luminată și i-am scris lui Zhou Fang, expunându-i problemele. Ulterior, ea mi-a răspuns la scrisoare, spunând: „Îți mulțumesc că m-ai expus și m-ai emondat. Nu m-am așteptat ca problemele mele să fie atât de grave. Mereu am crezut că am dezvăluit doar puțină corupție și că era în regulă cât timp reflectam și găseam câteva cuvinte ale lui Dumnezeu pe care să le citesc. N-aveam habar că mă aflam pe calea unui antihrist și aveam probleme cu umanitatea mea. Văd prin părtășia și disecția ta că vrei sincer să mă ajuți. Sunt gata să accept asta, să reflectez și să mă înțeleg pe mine însămi.” Citind aceste cuvinte, m-am emoționat. Am simțit că practicarea cuvântului lui Dumnezeu a fost atât în beneficiul meu, cât și în al altora, iar inima îmi era împăcată și calmă.

Prin această experiență, văd că, bazându-mă în trecut pe idei precum „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, eram vătămată de Satana și trăiam o viață egoistă, josnică și înșelătoare. Acum văd clar că numai cuvântul lui Dumnezeu e adevărul și că numai privind oamenii și lucrurile și purtându-ne și acționând după cuvântul Lui putem trăi o asemănare umană.

Experiența mea a fost destul de superficială, așa că, dacă ai altă perspectivă, poți să-mi scrii.

Cu sinceritate,

Chenxi

10 septembrie 2022