de Yulu, Portugalia

La începutul anului 2017, îndeplineam o sarcină de conducere în biserică. După o perioadă de formare, unii frați și unele surori mi-au dat o recomandare: ei au spus că aveam foarte puțină înțelegere cu privire la situațiile și dificultățile lor și că nu făcusem nicio lucrare reală. Pentru a corecta această abatere, m-am pregătit să aduc o serie de completări, astfel încât să înțeleg situațiile tuturor fraților și surorilor din biserică. În acest scop, m-am plimbat în fiecare zi prin biserică, având părtășie cu frații și surorile și oferind sprijin și ajutor. Când ei au reușit să aducă o schimbare în situațiile lor și au reușit să-și rezolve dificultățile, am ajuns la concluzia că am fost într-adevăr capabilă să fac puțină lucrare reală și m-am simțit destul de mulțumită. Spre marea mea surprindere, într-o zi, liderul echipei de udare mi-a spus: „În timpul întâlnirii de astăzi, după ce am înțeles situația noastră, conducerea de nivel superior a spus că recent ne-am ocupat doar cu munca și nu cu intrarea în viață…” Auzind acest lucru, m-am simțit foarte șocată și m-am gândit: „Credeam că frații și surorile și-au comunicat stările în timpul întâlnirii și au câștigat unele cunoștințe despre ei înșiși, deci cum se poate spune că nu au nicio intrare în viață? Dacă niciunul dintre ei nu a obținut intrarea în viață și eu sunt responsabilă pentru lucrarea lor, atunci nu spune asta că nici eu nu am obținut intrarea în viață?” Am avut sentimente contradictorii și nu am putut accepta sugestiile superiorilor mei.

Câteva zile mai târziu, sora Li m-a abordat după o întâlnire și mi-a spus pe un ton sumbru: „După ce am ascultat părtășia ta de astăzi, nu am simțit nicio bucurie. În timp ce comunicai, ai menționat că liderii de nivel superior spuseseră că surorile și frații echipei de udare nu obținuseră intrarea în viață – deci, de unde știi despre asta? Ai acordat recent atenție propriei tale intrări în viață? Ar trebui să petreci ceva timp în meditație”. Cuvintele surorii erau ca un bazin de apă rece ca gheața turnată peste tot corpul meu. Simțindu-mă prea copleșită să le accept, mi-am spus: „În fiecare zi țin întâlniri și am părtășie cu frații și surorile mele și, indiferent de situația lor, pot să le acord ajutorul și sprijinul meu. Când comunic cuvintele lui Dumnezeu, integrez și vorbesc și despre experiențele mele personale, deci cum puteți spune că nu am obținut intrarea în viață? Puteți să discerneți cu adevărat dacă am obținut-o sau nu? Cereți prea multe de la mine. După părerea mea, când aveți părtășie, nici măcar nu aveți profunzimea înțelegerii pe care o am eu; dacă mă conformez cerințelor voastre, n-am nicio idee despre cum voi avea părtășie”. Cuvintele surorii mi-au rămas în minte și, cu cât m-am gândit mai mult la ele, cu atât mă simțeam mai supărată. N-am vrut nici măcar să mai privesc la sora Li. În dimineața următoare, partenera mea, sora Wang, mi-a spus: „Ieri seara, sora Zhang m-a întrebat și pe mine dacă ne-am concentrat sau nu recent doar pe a face lucrare și nu a obține intrarea în viață”. Auzind acest lucru, m-am simțit foarte supărată. M-am gândit: „Cum ar putea și sora Zhang să spună asta? Adesea mă întâlnesc cu ea și întotdeauna îmi integrez propria experiență în părtășia mea și ea m-a auzit că fac acest lucru – cum poate să spună că nu am nicio intrare în viață? Acum două surori au spus același lucru; este posibil să nu fi obținut nicio intrare în viață? Dacă da, cum aș putea uda frații și surorile? Sunt oare incapabilă să-mi îndeplinesc această datorie?” În acel moment, eram ca o minge de cauciuc dezumflată; m-am simțit complet demoralizată. În toiul suferinței mele, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeu Atotputernic! Simt atâta suferință în inima mea acum. Nu știu cum să experimentez acest mediu și nici nu știu ce lecție ar trebui să învăț. Dumnezeule! Te implor să mă îndrumi; fă-mă să-Ți înțeleg voia…”

După rugăciune, m-am gândit la un pasaj din părtășie: „Voia lui Dumnezeu este foarte simplă. Înseamnă să folosești tot felul de medii, tot felul de frați și surori și tot felul de probleme care să te testeze, să te lovești de obstacole, să treci printr-un proces de rafinare și apoi să te înțelegi pe tine însuți. În final, te vei cunoaște cu adevărat și vei vedea că ești un nimic, acceptând cu fericire adevărul, acceptând să fii tratat și emondat și supunându-te lucrării lui Dumnezeu pentru a intra pe calea potrivită a credinței tale. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu nu este cu siguranță să folosească medii pentru a te doborî și a te face incapabil să te ridici, apoi să te lase să mori. Nu este așa. Înseamnă să te facă să te înțelegi pe deplin pe tine însuți și apoi să-ți vii rapid în fire și să urmărești adevărul. Aceasta deoarece oamenii se sprijină pe Dumnezeu și urmăresc adevărul numai atunci când sunt disperați. […] Este oare motivul pentru a vă tempera și a vă emonda acela de a vă doborî sau a vă face mai potriviți pentru utilizare? Demascarea lipsei voastre de adevăr și de realitate este făcută oare pentru a vă judeca și a vă condamna sau pentru a vă face să vă ridicați, să vă înarmați cu adevărul și să-l urmăriți? Dacă vă veți gândi mereu la acest lucru, nu veți înțelege oare voia lui Dumnezeu?” („Întrebări și răspunsuri” din Predici și părtășie despre intrarea în viață VII). După ce m-am gândit la această predică, mi-am dat seama brusc că acești oameni, aceste evenimente și lucruri dezagreabile pe care le-am întâlnit recent una după alta au provenit din emondarea și tratarea mea de către Dumnezeu; ele erau firea Lui dreaptă, manifestată față de mine și în ele erau intențiile bune ale lui Dumnezeu. Voia lui nu a fost să mă facă să mă retrag în negativitate, nici să mă facă să exist într-o stare de discordie cu privire la ceea ce este bine și ceea ce este rău; mai degrabă, a fost să mă aducă înaintea Lui în meditare ca să mă cunosc, să mă concentrez pe urmărirea adevărului și să mă străduiesc să realizez o transformare în firea mea. Cu toate acestea, când am fost emondată și tratată, am refuzat să reflectez asupra mea sau să caut adevărul. Inima mea fusese umplută de conflicte și neascultare și m-am gândit chiar că scopul de a fi fost împinsă într-un astfel de mediu a fost acela de a mă expune ca fiind nepotrivită pentru îndeplinirea acestui tip de datorie, așa că am trăit într-o stare de pasivitate negativă. Într-adevăr, am fost insensibilă la rațiune! M-am gândit cum, în ultimele zile, câteva surori mi-au spus că nu am obținut nicio intrare în viață și mi-am dat seama că Dumnezeu le folosea pentru a-mi reaminti că trebuie să mă calmez și să reflectez cu sârguință asupra mea pentru ca să-mi dau seama care erau problemele mele, de ce surorile ziceau că nu am obținut intrarea în viață și ce anume înseamnă intrarea în viață în primul rând.

Mai târziu, am citit următoarele din părtășia „Ce înseamnă intrarea în viață și cărarea pentru intrarea în viață”: „Intrarea în viață se referă la intrarea în adevăr și în cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta se referă la înțelegerea adevărului despre stricăciunea oamenilor și la esența stricăciunii lor și apoi a fi capabil să accepți adevărul, să accepți cuvintele lui Dumnezeu și să le faci să devină viața ta. Numai ceva relevant pentru această experiență înseamnă intrare în viață.” „Intrarea în viață se referă la intrarea în adevăr. Intrarea în adevăr se bazează pe oameni care experimentează cuvântul lui Dumnezeu și ajung la o înțelegere a adevărului.” „Când avem o cunoaștere adevărată despre Dumnezeu, aceasta dovedește că avem o intrare adevărată în cuvintele Lui. Când avem o cunoaștere adevărată despre esența noastră coruptă și despre adevărul stricăciunii noastre, aceasta dovedește, de asemenea, că avem o intrare adevărată în cuvintele lui Dumnezeu. Când suntem cu adevărat ascultători față de lucrarea lui Dumnezeu, de realitatea Lui și de esența Sa, când îndeplinim cu adevărat toate cerințele Sale, aceasta dovedește, de asemenea, că avem o intrare adevărată în cuvintele Lui. Atâta timp cât există o intrare adevărată care se bazează pe cuvintele Lui, ceea ce înseamnă o intrare adevărată în adevăr, iar rezultatele scontate au fost atinse, aceasta înseamnă că avem realitatea intrării în viață” („Întrebări și răspunsuri” din Predici și părtășie despre intrarea în viață II). Aceste cuvinte mi-au dat o străfulgerare de înțelegere: după cum s-a dovedit, intrarea în viață s-a referit la experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu de către oameni, câștigarea unei înțelegeri a adevărului și intrarea în realitatea adevărului. Cu alte cuvinte, aceasta însemna că, atunci când experimentau lucrarea lui Dumnezeu, ei puteau să pună cuvintele Sale în practică și să înțeleagă treptat adevărul până când au dobândit cunoștință despre firea lui Dumnezeu și despre lucrarea Lui, precum și o cunoaștere reală a naturii și esenței lor corupte și a adevăratei fețe a stricăciunii lor. Aceasta însemna că ei puteau să se disprețuiască pe ei înșiși, să le întoarcă spatele intențiilor lor eronate și naturii lor satanice și să pună în practică adevărul, să se supună lui Dumnezeu și să-L mulțumească potrivit voinței și cerințelor Sale. Numai în acest fel ar putea fi considerați ca obținând cu adevărat intrarea în viață. Comparându-mă cu aceste condiții și expuneri, nu am putut să fac altceva decât să mă gândesc la situația mea recentă: de când frații și surorile mele au făcut recomandarea că n-am purtat povara datoriei mele, că nu am acordat atenție rezolvării problemelor lor, pentru a-i împiedica să spună astfel de lucruri despre mine, m-am ocupat de urmărirea situațiilor fraților și surorilor mele și chiar am folosit timpul rezervat pentru devoțiuni spirituale ca să caut pasaje ale cuvintelor lui Dumnezeu care le-ar putea rezolva problemele. Totuși foarte rar m-am liniștit și m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, sau am căutat adevărul și voia lui Dumnezeu în acele cuvinte. În îndeplinirea datoriei mele, nu acordasem deloc atenție propriilor gânduri și idei, nici nu am reflectat asupra mea să descopăr care sunt firile corupte pe care le-am dezvăluit și în care adevăruri trebuia să intru, cu atât mai puțin dacă drumul pe care mă aflam era bun sau rău. De fiecare dată când avusesem părtășie în întâlnirile cu ei, pur și simplu luasem cuvintele lui Dumnezeu și le comunicasem fraților și surorilor mele pentru ca ei să poată merge și să practice adevărul, dar eu însămi nu am profitat de aceste ocazii ca să reflectez asupra mea sau să intru în cuvintele lui Dumnezeu alături de ei. Uneori, după ce unele dintre firile mele corupte fuseseră dezvăluite, pur și simplu m-am conformat cuvintelor lui Dumnezeu sau am căutat câteva pasaje încurajatoare sau mângâietoare de citit. Acest lucru a micșorat disconfortul pe care l-am simțit în inima mea, dar m-am gândit sau m-am analizat foarte rar potrivit cuvântărilor lui Dumnezeu de a-mi cunoaște esența coruptă. Drept urmare, nu mi-a fost silă de mine și, drept urmare, nu m-am concentrat pe practicarea adevărului. Când am întâlnit alte astfel de medii, am arătat din nou aceeași stricăciune. Având în vedere toate aceste simptome evidente în mine, cum aș putea spune că am obținut intrarea în viață? De dragul reputației și al statutului, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a mă dedica lucrării, dar nu am acordat importanță în a medita la ele când mâncam și beam de obicei cuvintele lui Dumnezeu. Pur și simplu m-am mulțumit cu cunoștințele doctrinare, dar nu am înțeles cu adevărat voia și cerințele Lui, precum și rezultatele pe care El intenționa să le obțină cu aceste cuvinte pe care le-a rostit. Nu am înțeles cu adevărat adevărul, cu atât mai puțin am avut mărturia practicării cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar nu am avut nicio experiență reală și nu am obținut nicio intrare în viață! După ce m-am gândit mai departe la modul în care am fost emondată și tratată recent de liderii de nivel superior și de frații și surorile mele, am văzut că am fost arătată a fi contradictorie, neascultătoare și certăreață. Dacă aș fi obținut cu adevărat intrarea în viață, atunci, când am fost emondată și tratată, aș fi putut să caut adevărul și să reflectez asupra mea, dar nu aș fi ajuns să trăiesc în negativitate și contrarietate. Doar acum am fost cu totul convinsă că nu am obținut cu adevărat intrarea în viață și că, în părtășia mea cu frații și surorile mele, doar spusesem lucruri pompoase despre cuvinte și doctrine. Așa cum se spune, „Acțiunile generalilor afectează acțiunile soldaților lor”. Din moment ce eu însămi nu am obținut intrarea în viață, cum puteam să-i aduc pe frații și surorile mele în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu? Acest mod în care am lucrat nu risca oare să-i prindă în cursă și să le aducă pierzania fraților și surorilor mele? Această realizare m-a făcut mai degrabă să mă simt speriată. Din fericire, Dumnezeu le-a folosit pe acele surori pentru a-mi aminti în timp util să reflectez la mine însămi pentru a mă cunoaște; în caz contrar, aș fi continuat să mă concentrez doar asupra muncii și treburilor externe, dar nu aș fi intrat eu însămi în viață și, în cele din urmă, nu ar fi existat nici cea mai mică transformare a firii vieții mele – și nu puteam decât să fiu expusă și eliminată de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui! Rânduirea de către Dumnezeu a acestor oameni, evenimente și lucruri fusese atât de minunată și au fost exact ceea ce aveam nevoie. Doar fiind emondată și tratată astfel am ajuns să înțeleg ce este cu adevărat intrarea în viață și am câștigat câteva cunoștințe despre situația mea reală. Am văzut că, dacă nu aș fi urmărit adevărul și nici nu aș fi acordat atenție obținerii intrării în viață, aș fi continuat în credința mea până când, în cele din urmă, aș fi eșuat.

După aceea, m-am concentrat în mod conștient asupra propriei mele intrări. În fiecare zi, în timpul devoțiunilor mele spirituale, m-am străduit din tot sufletul să încerc să meditez la cuvintele lui Dumnezeu și am acordat atenție căutării adevărului în ele, precum și implementării lor în viața reală. În rândul oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le-am întâlnit, m-am concentrat să înțeleg gândurile și ideile mele, să reflectez asupra intențiilor și impurităților mele în îndeplinirea datoriei mele, disecându-mi natura și esența și căutând o cale din cuvintele lui Dumnezeu de a practica și de a intra în viață. Când rezolvam problemele fraților și surorilor mele, nu doar aveam părtășie pentru rezolvarea situațiilor lor; m-am concentrat pe auto-reflectare și pe cunoașterea proprie ca să-mi dau seama dacă aveam sau nu aceleași probleme, ca să pot obține intrarea împreună cu frații și surorile mele. După un timp în care am făcut acest lucru, am simțit că relația mea cu Dumnezeu era mult mai aproape și am câștigat puțină experiență și cunoaștere a cuvintelor Sale. De asemenea, am obținut câteva rezultate în lucrarea mea pentru biserică. Mai târziu, am văzut din părtășia fraților și surorilor mele că, atunci când întâmpinau probleme, toți începuseră să reflecteze asupra propriilor intenții și impurități și își analizau propriile naturi și esențe. Și ei au putut să intre în unele dintre cuvintele lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

După această probă de emondare și tratare, am dobândit o cunoaștere reală a ceea ce înseamnă intrarea în viață și am ajuns să-mi văd propriile neajunsuri puțin mai clar. În îndeplinirea datoriei mele, am început să acord atenție propriei mele intrări și am gustat cât de dulce este urmărirea adevărului și punerea lui în practică. Toate acestea au fost efecte ale lucrării lui Dumnezeu asupra mea. Slavă Domnului! În tot ceea ce experimentez de acum încolo, sper să fiu fermă și realistă în căutarea adevărului și mă străduiesc să realizez o transformare a firii mele cât mai curând.