Acum 2000 de ani, după ce Domnul Isus a fost răstignit și Și-a terminat lucrarea de răscumpărare, a promis că Se va întoarce. De atunci, toți credincioșii tânjesc după coborârea Mântuitorului nostru pe un nor, ca să fie răpiți la El. Credincioșii speră să fie răpiți în orice clipă, dar văd cum dezastrele se dezlănțuie sub ochii lor, iar ei nu L-au întâmpinat încă pe Domnul întorcându-Se pe un nor. Mulți se simt descumpăniți. Se întreabă tot timpul dacă Domnul nu S-a întors de fapt și dacă unii credincioși n-au fost deja răpiți, dar nimeni nu a văzut așa ceva. Ceea ce văd sunt dezastrele care tot cresc, pandemiile care se agravează și tot mai mulți oameni care pier în dezastre, chiar și unii pastori și prezbiteri. Oamenii sunt speriați sau poate chiar se simt abandonați de Domnul, crezând că pot pieri oricând în dezastre. Nu își pot imagina de ce Domnul nu S-a întors și nu i-a răpit acum că au început dezastrele. Li se pare surprinzător că Fulgerul de la Răsărit mărturisește că Domnul Isus S-a întors deja drept Dumnezeu Atotputernic întrupat, exprimând adevăruri și judecând în zilele de pe urmă. Mulți iubitori de-adevăr citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, recunosc glasul lui Dumnezeu și se întorc spre Dumnezeu Atotputernic. Zilnic, mănâncă și beau cuvintele Lui, susținuți și hrăniți de ele, și iau parte la ospățul nunții Mielului. Ei sunt cei care L-au întâmpinat pe Domnul și au fost răpiți înaintea tronului lui Dumnezeu, înaintea dezastrelor. Mulți oameni religioși sunt confuzi, gândindu-se: „Fulgerul de la Răsărit sigur se înșală în legătură cu întoarcerea Domnului și răpirea lor, fiindcă Biblia spune: «Аpoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul» (1 Tesaloniceni 4:17). Dacă Domnul S-a întors, de ce nu am fost înălțați? Nu trebuia El să-i înalțe pe oameni la cer? Cei care cred în Fulgerul de la Răsărit sunt tot pe pământ. Cum ar putea fi răpiți?” Nu are nicio logică pentru ei. Ei bine, ce înseamnă, de fapt, să fim răpiți? Mulți oameni nu înțeleg adevăratul sens al răpirii, crezând că înseamnă să fie înălțați la cer și că oricine e încă pe pământ n-a fost răpit. Se înșală amarnic.

E corect să spere că Domnul va veni și-i va răpi, pentru că Domnul Isus le-a spus credincioșilor să-L întâmpine. Dar Pavel a spus: „Vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh.” Așadar, este corect? A spus vreodată Domnul Isus că atunci când Se va întoarce, îi va înălța pe credincioși să-L întâlnească în văzduh? N-a spus. Există vreo mărturie despre asta de la Duhul Sfânt? Nu există. Ar putea Pavel să vorbească despre asta în numele Domnului Isus? A confirmat Domnul asta? N-a confirmat. Modul în care Domnul îi răpește pe credincioși e aranjat de Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13:32). Pavel a fost o ființă umană, doar un apostol, așadar, de unde să știe el cum îi răpește Domnul pe credincioși? Ceea ce a spus Pavel se bazează doar pe închipuirea lui și nu L-a reprezentat pe Domnul. Nu ne putem baza pe asta în întâmpinarea Domnului. Trebuie să urmăm cuvintele Domnului Isus despre cum Se va întoarce și va răpi credincioși în zilele de pe urmă, pentru că El e Hristos, Domnul Împărăției, și doar cuvintele Lui sunt adevărul și au autoritate. A-L întâmpina pe Domnul conform cuvintelor Lui nu poate fi greșit. Să vedem ce a spus Domnul Isus. Domnul Isus a spus: „Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). „Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa Capitole 2, 3). Vedem că în prorocirile Lui despre întoarcerea Sa, Domnul menționează mereu „Fiul Omului”, „venirea Fiului Omului”, „Fiul Omului va veni”, „Aude cineva glasul Meu și deschide ușa” și „Oile Mele ascultă glasul Meu”. Aceste afirmații-cheie ne spun că Domnul Se întoarce în trup drept Fiul Omului, venind pe pământ ca să vorbească, să bată la ușile noastre. Cei care aud glasul Domnului și deschid ușa sunt fecioarele înțelepte care-L întâmpină pe Domnul și așteaptă ospățul Lui. Aceștia sunt răpiți înaintea Domnului. Domnul Isus n-a spus niciodată că-i va înălța pe oameni ca să-L întâlnească în cer, ci le-a spus oamenilor să-I asculte glasul pentru a-L întâmpina, să vină înaintea Lui și să ia parte la ospățul Său. Pentru a-L întâmpina și întâlni pe Domnul, trebuie să urmăm cuvintele Lui și s-auzim glasul lui Dumnezeu. Când auzim pe cineva spunând că vine Mirele, trebuie să ieșim să-L întâmpinăm, nu s-așteptăm nesăbuiți să fim înălțați la cer, conform închipuirilor noastre. Astfel, nu vom auzi glasul lui Dumnezeu și nu-L vom întâmpina niciodată. Domnul Se întoarce drept Fiul Omului și vine printre noi, vorbindu-ne. Așadar, dacă doar așteptăm să fim duși în cer, nu suntem pe aceeași cale cu Domnul. Prin urmare, convingerea oamenilor că vor fi răpiți pentru a se întâlni cu Domnul în cer pur și simplu nu e valabilă. Contrazice cuvintele lui Dumnezeu și e doar o noțiune umană. Așadar, ce înseamnă cu adevăr să fim răpiți? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne lămuresc în privința asta. Dumnezeu Atotputernic spune: „«A fi adus sus» nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum și-ar putea închipui oamenii; aceasta e o neînțelegere uriașă. «A fi adus sus» se referă la predestinarea și apoi selectarea înfăptuite de Mine. Este îndreptat către toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Toți cei sunt aduși sus sunt oameni care au dobândit statutul de fii întâi născuți ori de fii, sau care sunt poporul lui Dumnezeu. Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea în viitor sunt toți aceia care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, pe veci neschimbător și irefutabil. E un contraatac împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 104). „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 1: Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă”). Aceste cuvinte ne ajută să înțelegem mai clar, nu? „Răpire” nu e ceea ce credem noi, să fim duși de jos undeva sus, de pe pământ în cer. Nu e atât de vag și supranatural. „Răpirea” are loc când Dumnezeu Se întrupează drept Fiul Omului pe pământ, ca să vorbească și să lucreze, când Îi auzim cuvântările, le recunoaște drept adevărul și glasul lui Dumnezeu, apoi ne putem supune lucrării Lui și o putem accepta. Mâncăm și bem cuvintele Lui, suntem personal udați și hrăniți de El și primim mântuirea Lui. Asta înseamnă să fim răpiți înaintea lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea de răscumpărare, toți cei care I-au recunoscut cuvintele drept glasul lui Dumnezeu și apoi le-au acceptat și L-au urmat, precum Petru, Ioan și ceilalți discipoli, au fost răpiți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și exprimă adevăruri, judecând. Oameni de toate confesiunile care iubesc adevărul și tânjesc după apariția lui Dumnezeu, văzând că toate cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu, au acceptat lucrarea Lui de judecată. Zilnic, mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, sunt udați și susținuți de ele și experimentează judecata și curățirea Lui. Sunt fecioarele înțelepte răpite înaintea Lui și iau parte la ospățul nunții Mielului, ceea ce împlinește întocmai prorocirea din Apocalipsa: „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

Acum, cred că înțelegem toți ce înseamnă să fim răpiți. Dacă vă gândiți acum la ideea întâlnirii cu Domnul în cer, nu vi se pare irealistă și nesăbuită? Domnul Isus a prorocit de multe ori „venirea Fiului Omului”, avertizându-l pe om necontenit să-I asculte glasul. Așadar, de ce insistă mulți să se ia după cuvântul omului și nu după cuvintele Lui ca să-L întâmpine? De ce se agață de afirmația absurdă: afirmația absurdă, „Vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh”? Ce fel de problemă e asta? Nu ne arată că sunt prea însetați de binecuvântări? Nu e pentru că vor să fie înălțați direct în Împărăția lui Dumnezeu, departe de dezastre, unde se vor scălda în binecuvântări? Să ne gândim la asta. Ar putea cei cu păcatele iertate, dar care încă păcătuiesc, să fie răpiți în Împărăție când vine Domnul? Au dreptul să se bucure de binecuvântările ei? E adevărat că Dumnezeu ne-a răscumpărat din păcat, dar nu putem nega că încă suntem controlați de natura noastră păcătoasă, nu putem să nu păcătuim și să nu I ne împotrivim. N-am scăpat de robia păcatului și n-am dobândit puritatea. Dumnezeu e sfânt și drept. „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Așadar, ar putea oamenii plini de murdărie și corupție să intre în Împărăția Lui? Nu e asta o fantezie umană, doar o dorință deșartă? Dumnezeu Atotputernic spune: „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, care a fost doar pentru a ne răscumpăra și ierta de păcat, dar natura noastră păcătoasă rămâne. Continuăm să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu și n-am fost pe deplin mântuiți. Nu ajunge faptul că Domnul Isus ne-a iertat păcatele. Mai trebuie să-L întâmpinăm pe Domnul și să fim răpiți înaintea Lui, să-I acceptăm judeca din zilele de pe urmă și apoi putem fi eliberați de păcat și mântuiți pe deplin, devenind supuși față de Dumnezeu și cu frică de El. Atunci, putem intra în Împărăția Lui. Dumnezeu Atotputernic vine în zilele de pe urmă, exprimând adevăruri și făcând lucrarea de judecată pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Asta pentru a înlătura pe deplin natura păcătoasă a omului și firea lui coruptă, ca să putem fi eliberați de păcat și de forțele Satanei și mântuiți pe deplin. Dumnezeu Atotputernic a apărut și a exprimat multe adevăruri, spunându-ne tot ce trebuie să știm drept oameni corupți ca să fim curățiți și pe deplin mântuiți. A dezvăluit tainele planului de gestionare al lui Dumnezeu, precum țelul lui Dumnezeu în gestionarea omenirii, cum ne corupe Satana, cum ne mântuiesc pe deplin cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, semnificația judecății Lui din zilele de pe urmă, taine ale întrupărilor și numele lui Dumnezeu, finalul și destinația fiecărui tip de persoană și frumusețea Împărăției. Aceste cuvinte sunt foarte revelatoare și convingătoare. Dumnezeu Atotputernic judecă și expune și rădăcina păcatului și a împotrivirii față de Dumnezeu, și anume, natura și firea noastră satanică. Expune și adevărul profunzimii corupției noastre de către Satana și ne arată calea de-a scăpa de corupție și a fi pe deplin mântuiți. Aleșii lui Dumnezeu mănâncă, beau și se bucură de cuvintele Lui, zilnic. Suntem judecați, mustrați, tratați și emondați de cuvintele Lui și experimentăm tot felul de încercări, învățăm multe adevăruri și ajungem să ne cunoaștem cu adevărat natura satanică. Vedem că trăim tot timpul în corupție, răzvrătindu-ne împotriva lui Dumnezeu și dezgustându-L, și că vom fi eliminați și pedepsiți de El dacă nu ne căim și schimbăm. Experimentăm firea Lui dreaptă, de neofensat și dobândim reverență pentru El. Corupția noastră e treptat curățită și schimbată și putem, în sfârșit, să scăpăm de robia păcatului și să fim mărturie minunată pentru Dumnezeu. Dumnezeu a alcătuit deja un grup de biruitori înaintea dezastrelor, iar acestea vin. Toți cei care-L resping pe Dumnezeu Atotputernic și I se împotrivesc și cei care aparțin Satanei vor fi distruși în dezastre. Cei care experimentează judecata lui Dumnezeu și sunt curățiți vor avea protecția lui Dumnezeu în timpul dezastrelor, vor fi duși în Împărăția Lui și vor avea o destinație frumoasă. Asta înseamnă cu adevărat să fim răpiți în Împărăția Lui. Acești biruitori care sunt pe deplin mântuiți și formați de Dumnezeu sunt cei care practică toate cuvintele Lui și Îi fac voia pe pământ. Sunt oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Așa se realizează împărăția lui Hristos pe pământ, împlinind prorocirea Domnului Isus: „Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!” (Matei 6:9-10). „Și am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și spunând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei (și va fi Dumnezeul lor). El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus»” (Apocalipsa 21:2-4). „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15). Exact cum spun cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ. Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al celor 6000 de ani de lucrare de gestionare; este acel lucru după care tânjește omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”).

„Când oamenii vor fi fost readuși la asemănarea lor originală și când vor putea să-și îndeplinească respectivele îndatoriri, să-și păstreze propriile locuri cuvenite și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o Împărăție pe pământ care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și toți aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Asta va restabili intenția Sa originală în crearea omenirii; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea vor fi simbolurile victoriei Sale totale. De atunci înainte, umanitatea va intra în odihnă și va începe o viață care este pe calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu umanitatea și va începe o viață eternă împărtășită atât de El Însuși, cât și de oameni. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor fi dispărut, iar toată tânguirea se va fi risipit și totul din această lume care se opune lui Dumnezeu va fi încetat să existe. Doar Dumnezeu și acei oameni cărora El le-a adus mântuirea vor rămâne; doar creația Lui va rămâne” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”).

Acum, înțelegem pe deplin ce înseamnă cu adevărat să fim răpiți. Să fim răpiți înseamnă mai ales s-auzim glasul lui Dumnezeu, să-I urmăm pașii și să ne întoarcem spre Dumnezeu Atotputernic, acceptând judecata zilelor de pe urmă. De ce lumea religioasă n-a experimentat răpirea înaintea dezastrelor? În principal, pentru că aceștia nu caută adevărul sau nu aud glasul lui Dumnezeu, ci rămân la noțiunile lor și versetele literale din Biblie. Ascultă doar cuvintele omului, nu-L întâmpină pe Domnul după cuvintele Lui. De aceea au căzut în dezastre. Oamenii vor doar să-L aștepte pe Domnul venind pe un nor, își doresc să-și schimbe pe loc forma și să fie înălțați ca să se întâlnească cu El, așa că așteaptă pasivi, fără să se pregătească sau să caute s-audă glasul lui Dumnezeu. Au inimile amorțite. Cum ar putea să-L întâmpine pe Domnul în acest fel? Vor cădea în dezastre, plângând și scrâșnind din dinți. Dumnezeu Atotputernic Își face lucrarea de judecată de 3 decenii. A alcătuit un grup de biruitori înaintea dezastrelor, iar acestea vin acum. Cei care aud glasul lui Dumnezeu și-L întâmpină pe Domnul în timpul dezastrelor încă au șansa de-a fi răpiți. E răpirea în mijlocul dezastrelor și ei speră să fie păstrați. Cei care-și urmează noțiunile, insistând că Domnul trebuie să vină pe un nor, vor cădea în dezastre și nu pot fi mântuiți. Când se vor termina dezastrele, Dumnezeu va apărea în văzul tuturor națiunilor și popoarelor, împlinind prorocirea din Apocalipsa 1:7: „Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.” Vom încheia cu câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Acela va fi momentul sfârșitului planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că «Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos» vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale și viața. Și astfel, se poate doar ca Isus să Se ocupe de ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus? Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”).

„Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul dobândește viața și este singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, în loc de apa vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii din apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând nemișcat și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci nu vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul de care te agăți ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu te fac să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”).