de Xiaoxuan, China

31 decembrie 2022, sâmbătă, vreme însorită

Cum a zburat timpul! Nici nu mi-am dat seama cum au trecut două luni de când am devenit supraveghetoare de lucrare video. Simt că am câștigat mult în ultima vreme. Fie că este vorba de rezolvarea stărilor fraților și surorilor mele, sau de părtășiile despre problemele legate de muncă, mă simt tot mai în largul meu. Se pare că am un anumit calibru și că sunt la înălțimea acestei sarcini. Apropo, mâine e Anul Nou, și Li Ran trebuie să se întoarcă acasă pentru câteva zile să rezolve ceva. Ea este supraveghetoare de multă vreme și mereu mă ajuta. Dar acum că practic de câteva luni, mă simt capabilă să rânduiesc lucrarea chiar și dacă nu e lângă mine. Filmele pe care le fac de o vreme încoace frații și surorile nu sunt la înălțimea standardelor, iar ei au devenit negativi. Trebuie să le scriu ca să am părtășie cu ei cât mai curând posibil. Sper ca ei să poată înțelege intențiile lui Dumnezeu și să scape de stările lor negative.

2 ianuarie 2023, luni, cer senin, cu nori pe alocuri

Astăzi am primit scrisori de la unii dintre frați și surori, spunând că părtășia noastră i-a ajutat cu adevărat și că, de-acum încolo, sunt dornici să-și perfecționeze aptitudinile și să-și facă datoria așa cum trebuie. Citind aceste scrisori, m-am bucurat foarte mult și m-am gândit: „Uite, chiar reușesc să rezolv niște probleme concrete.” Și m-am felicitat singură. Li Ran s-a întors în această seară. M-a întrebat cum a decurs lucrarea în ultimele zile și mi-a reamintit: „Nu e suficient să rezolvăm pur și simplu stările tuturor, trebuie să și avem părtășie cu ei despre tehnici și principii, altfel nu vor fi capabili să facă filme de calitate.” Am fost oarecum de acord cu ce spunea ea, dar încruntarea și tonul ei nemulțumit m-au neliniștit: „Nu ai văzut că tocmai am făcut ceva bun? De ce tot insiști pe această mică greșeală?” După ce am auzit-o spunând de mai multe ori: „Nu poți doar să rezolvi stările oamenilor și gata”, am început să mă simt foarte incomod, ca și cum asta însemna că nu sunt deloc inteligentă. „Și eu fac lucrurile cu considerație. Tu evidențiezi o greșeală făcută într-un moment de nechibzuință. Încerci să îmi strici imaginea? E ca și cum lucrarea pe care am făcut-o în ultimele zile nu are nicio valoare.” Li Ran încă sintetiza problemele din lucrarea mea, dar nu am mai vrut să o ascult și m-am răstit la ea: „Dacă ai tu atâtea idei, de ce nu îmi spui exact cum să fac asta?” Li Ran a rămas consternată pentru o clipă, iar atmosfera a devenit cam stânjenitoare. Mi-am dat seama că vorbele mele o făcuseră să se simtă prost, așa că m-am rugat în tăcere la Dumnezeu să mă ajute să mă calmez și să nu acționez pe baza emoțiilor mele. După finalul discuției noastre, m-am gândit: „Li Ran nu a greșit în ceea ce a spus, dar eu tot nu am vrut să accept când am auzit-o. Acest lucru indică o fire coruptă, dar cum o pot rezolva?”

5 ianuarie 2023, joi, noros

Astăzi, Li Ran m-a întrebat care a fost starea mea în ultima vreme. I-am răspuns: „Bine, doar puțin lipsită de energie și somnoroasă.” Imediat ce am spus asta, ea a răspuns: „De ce ești somnoroasă? Nu trebuie să reflectezi asupra atitudinii tale față de datoria ta? Spui că starea ta este bună, dar dacă starea ta este normală, de ce nu dă rezultate lucrarea de care ești responsabilă? Nici cel mai recent film al tău nu e gata încă, deci cu ce îți petreci tot timpul?” Li Ran a avut apoi părtășie cu mine, vorbindu-mi despre propria experiență de a fi într-o stare superficială în datoria sa. M-am simțit nedreptățită și aveam multe să-i spun în replică: „Sunt eu superficială? Nu. Mi-am recunoscut deja comportamentul superficial și am început să-l corectez, așa că de ce mai crezi că mă comport așa? Dacă nu obțin rezultate, nu este fiindcă nu sunt atentă la îndatoririle mele. Chiar am un sentiment de urgență în ceea ce fac, și nu e ca și cum aș putea sări peste etapa de cercetare, nu-i așa? Te tot iei de problemele mele și faci mare caz de ele. De ce nu îmi vezi progresul? Ai pretenția să fiu desăvârșită?” După părtășia lui Li Ran, a vorbit și Shasha despre cum fusese ea superficială și nu purtase o povară în îndatoririle ei. Adevărul era că și eu manifestam unele dintre comportamentele pe care le menționa ea, dar nu am vrut să recunosc și am ripostat: „Eu cred că mi-am făcut datoria destul de bine în ultima vreme. Nu am observat să fi fost superficială în îndatoririle mele, cum spui tu, dar mă duc să mă rog și să reflectez, bine?” M-am simțit extrem de potrivnică în inima mea și mi-am dat seama că această stare e foarte rea, așa că am spus o rugăciune tăcută: „O Dumnezeule, Te rog, veghează asupra inimii mele. Oricine ar fi, cât timp vorbește în concordanță cu adevărul, ar trebui să ascult ce spune. Nu mai vreau să mă simt potrivnică față de criticile constructive ale surorilor mele.”

6 ianuarie 2023, vineri, parțial însorit

Încă îmi este inima grea când mă gândesc la starea pe care am dezvăluit-o aseară. „De ce mă aprind așa? De ce nu pot suporta să-i aud pe alții semnalându-mi problemele? Ce fel de fire este asta? De fiecare dată când cineva spune ceva despre mine, îmi pierd cumpătul. Cum pot să-mi fac datoria sau să colaborez cu alții în felul acesta?” În această dimineață, am vizionat un film inspirat din experiență și intitulat „Cum să faci față când ești emondat”. Acesta conținea un fragment din cuvântul lui Dumnezeu care m-a mișcat cu adevărat. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când un antihrist este emondat, primul lucru pe care îl face este să se împotrivească și să respingă acest lucru din adâncul inimii. Se luptă cu asta. Și de ce face asta? Acest lucru se întâmplă din cauză că antihriștii, prin însăși natura-esență pe care o au, sunt scârbiți de adevăr, îl urăsc și nu-l acceptă deloc. Firește, esența și firea unui antihrist îl împiedică să-și recunoască propriile greșeli sau propria fire coruptă. Pe baza acestor două realități, atitudinea unui antihrist față de faptul de a fi emondat este de a respinge acest lucru și de a-l sfida complet și în mod absolut. Detestă acest lucru și i se împotrivește din adâncul inimii și nu are nici cea mai mică fărâmă de acceptare sau supunere, cu atât mai puțin dă dovadă de reflecție sau căință autentică. Când un antihrist este emondat, indiferent cine o face, la ce se referă, măsura în care este vinovat pentru această chestiune, cât de flagrantă este eroarea sa, cât rău comite sau ce consecințe creează răul său pentru lucrarea bisericii – el nu ia în considerare nimic din toate acestea. Pentru un antihrist, cel care îl emondează îl alege pe el sau găsește greșeli pentru a-l tortura. Antihristul poate chiar să creadă că este hărțuit și umilit, că nu este tratat ca un om și că este desconsiderat și disprețuit. După ce este emondat, un antihrist nu se gândește niciodată la ceea ce a greșit de fapt, la ce fire coruptă a dezvăluit și dacă a căutat principiile pe care se cuvine să le respecte, dacă a acționat în conformitate cu adevărurile-principii, sau și-a îndeplinit responsabilitățile în chestiunea cu privire la care este emondat. Nu examinează sau nu reflectează la nimic din toate acestea și nici nu se gândește și nu meditează la aceste probleme. În schimb, abordează emondarea după propria voință și cu impetuozitate. De fiecare dată când un antihrist este emondat, acesta va fi plin de furie, neascultare și resentimente și nu va asculta sfatul nimănui. Refuză să accepte să fie emondat și este incapabil să se întoarcă înaintea lui Dumnezeu pentru a se cunoaște și a reflecta asupra sa, pentru a aduce în discuție acțiunile sale care încalcă principiile, precum faptul că este superficial sau că-și face de cap în datoria sa și nici nu folosește această șansă pentru a-și înlătura firea coruptă. În schimb, găsește scuze pentru a se apăra, pentru a se justifica și chiar va spune lucruri ca să provoace discordie și să-i incite pe ceilalți” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). Cuvântul lui Dumnezeu spune că, deoarece antihriștii sunt scârbiți de adevăr, când sunt emondați sau când alții le indică problemele, ei simt o opoziție fermă față de acest lucru. Ei nu sunt niciodată capabili să reflecteze asupra problemelor lor și se bazează întotdeauna pe temperamentul lor aprins pentru a gestiona lucrurile, și chiar își umplu inima cu falsități, spunând că alții îi emondează pentru că îi privesc de sus și vor să îi umilească. Ei sunt plini de nemulțumiri față de ceilalți. Făcând comparație, comportamentele mele erau identice cu cele ale unui antihrist. Li Ran a remarcat că nu reușeam să pricep punctele-cheie în timp ce rezolvam diverse probleme și că nu comunicam suficient pe teme profesionale sau tehnice. Acestea erau într-adevăr probleme care meritau atenție. Era adevărat că frații și surorile aveau deficiențe legate de competențele profesionale și de priceperea principiilor, ceea ce însemna că filmele lor trebuiau mereu refăcute, și că această problemă era într-adevăr cauzată de neglijența mea. După ce Li Ran și-a terminat de spus ideea, ar fi trebuit să discut imediat cum să corectez această abatere, dar, pentru că nu puteam suporta tonul pe care îl folosea când îmi semnala problemele, am simțit că încearcă să mă umilească și să mă înjosească, așa că nu m-am putut abține să nu-mi exprim nemulțumirea. Nu am vrut să ascult nimic din ceea ce a spus după aceea, și nici să recunosc problemele pe care le semnala. Mă gândeam că se uită de sus la mine și că încearcă să mă umilească și să mă înjosească. Dar oare nu cumva dezvăluiam eu același comportament rușinos ca și cei care nu acceptă adevărul și aduc constant argumente ridicole în mod irațional? Oamenii care iubesc sincer adevărul și sunt rezonabili suportă să fie emondați și să li se arate problemele, având o atitudine de acceptare. Ei sunt capabili să reflecteze și să caute adevărul pentru a rezolva cât mai repede aceste abateri. Chiar dacă nu pot recunoaște aceste lucruri la momentul respectiv, nu își pierd cumpătul și nu continuă să aducă argumente ridicole pentru a încerca să demonteze criticile celorlalți. Totuși, când sora mea mi-a dat câteva sugestii care ar fi fost de ajutor pentru lucrare, nu numai că nu le-am acceptat, ci chiar m-am gândit că încearcă să mă umilească și să mă înjosească. Înțelegerea mea era absurdă și nerezonabilă și nu m-am rugat lui Dumnezeu, nici nu m-am răzvrătit împotriva mea. În schimb, mi-am descărcat supărările și nemulțumirile pentru a-mi stânjeni sora. Eram arțăgoasă, nevoind să las pe nimeni să mă deranjeze sau să se apropie de mine. Aceasta indică o fire scârbită de adevăr și plină de răutate. Dacă nu corectez acest lucru, Dumnezeu cu siguranță mă va disprețui și respinge și mă va elimina!

Mi-am amintit de un fragment din cuvântul lui Dumnezeu pe care îl citisem: „Cu toate că, astăzi, mulți oameni fac o datorie, sunt doar câțiva care urmăresc adevărul. Foarte puțini oameni urmăresc adevărul și intră în realitate pe măsură ce își fac datoria; pentru majoritatea, încă nu există principii în modul în care fac lucrurile, încă nu sunt oameni care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu; doar pretind că iubesc adevărul și că sunt dispuși să-l urmărească și să lupte pentru el, totuși, încă nu se știe cât de mult le va dura hotărârea. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt predispuși să-și dezvăluie firile corupte oricând și oriunde. Sunt lipsiți de orice simț al responsabilității față de datoria lor, sunt adesea superficiali, acționează așa cum doresc și sunt chiar incapabili să accepte emondarea. De îndată ce devin pesimiști și slabi, sunt predispuși să-și abandoneze datoria – acest lucru se întâmplă des, nimic nu este mai obișnuit; așa se comportă toți cei care nu urmăresc adevărul. Prin urmare, atunci când oamenii încă nu au obținut adevărul, nu sunt de încredere și nu sunt serioși. Ce înseamnă că nu sunt de încredere? Înseamnă că, atunci când întâmpină dificultăți sau eșecuri, sunt predispuși să se prăbușească și să devină pesimiști și slabi. Cineva care este adesea pesimist și slab este o persoană de încredere? Cu siguranță că nu. Dar oamenii care înțeleg adevărul sunt diferiți. Oamenii care chiar înțeleg adevărul cu siguranță că au o inimă temătoare de Dumnezeu și o inimă supusă lui Dumnezeu și numai oamenii cu o inimă temătoare de Dumnezeu sunt oameni de încredere; oamenii fără o inimă temătoare de Dumnezeu nu sunt de încredere. Cum ar trebui abordați oamenii fără o inimă temătoare de Dumnezeu? Desigur, ar trebui să li se acorde asistență și sprijin iubitor. Ar trebui să fie monitorizați mai mult pe măsură ce își fac datoria și să li se acorde mai mult ajutor și instrucțiuni; numai atunci se poate garanta că își vor face datoria în mod eficient. Și care este scopul de a face asta? Scopul principal este de a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, este pentru identificarea cu promptitudine a problemelor, pentru a-i aproviziona prompt, pentru a-i sprijini sau emonda, corectându-le abaterile și compensându-le neajunsurile și deficiențele. Acest lucru este benefic pentru oameni; nu este nimic răuvoitor în asta” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Gândindu-mă la cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că frații și surorile nu semnalează problemele și abaterile pentru că sunt răi sau pentru că încearcă să ridiculizeze și să înjosească oamenii expunându-le defectele, ci pentru că sunt responsabili de lucrarea bisericii și pentru că toată lumea are o fire coruptă, este nedemnă de încredere și este capabilă să comită involuntar rău, să încalce principiile acționând pe baza dorințelor personale, dovedind superficialitate în îndeplinirea îndatoririlor, întârziind și perturbând lucrarea bisericii și provocând astfel consecințe grave. S-a spus că „atunci când oamenii se rătăcesc, ei se tem că nu îi va călăuzi nimeni”. Când oamenii au în preajmă pe cineva care le oferă adesea ajutor sau îi emondează în îndatoririle lor, este un mare ajutor și o mare protecție pentru ei. În mod normal, când urmăresc un element al lucrării și văd omisiuni sau abateri, le semnalez și le atrag atenția oamenilor asupra gravității și consecințelor acestora. Fac acest lucru pentru că vreau ca oamenii să își îndeplinească bine îndatoririle și să evite abaterile și întârzierile în lucrare. Din aceleași motive semnala și Li Ran problemele mele. Parțial, făcea aceasta ca să mă ajute să obțin rezultate bune, dar și din dragoste și dintr-un simț al poverii, și o făcea spre binele meu. Nu ar fi trebuit să mă simt potrivnică sau să mă enervez și, cu atât mai puțin, să mă răstesc la ea. La fel ca la început, când filmele nu erau la înălțimea standardelor, acest lucru se întâmpla mai ales pentru că oamenii nu pricepeau principiile tehnice. Nu eram conștientă de această problemă, iar când ea a subliniat acest lucru, ar fi trebuit să îndrum pe toată lumea să sintetizeze aceste abateri pentru a învăța unele competențe, dar nu am reflectat niciodată asupra mea și nu mi-am sintetizat problemele, ci pur și simplu m-am răstit la ea. Cum s-ar putea spune că eram rezonabilă? Mi-am spus că, pe viitor, ar trebui să accept când ceilalți îmi semnalează problemele și să nu mă mai simt potrivnică față de acest lucru.

7 ianuarie 2023, sâmbătă, soare

Astăzi, un conducător a participat la adunarea noastră și a descoperit unele abateri apărute în timpul lucrării noastre. De exemplu, unii frați și unele surori au avut o dispută cu privire la un film și nu am clarificat această problemă, oferind doar câteva sugestii și permițându-le să continue, ceea ce a făcut ca filmul să nu fie la înălțimea standardelor, întârziind lucrarea. De asemenea, conducătorul ne-a expus și ne-a criticat pentru că nu făcuserăm o lucrare reală. Auzind toate aceste probleme semnalate una după alta, am început să mă simt foarte prost și mi-am dat seama cât de amorțită devenisem. Problemele pe care le semnala acest conducător erau cele pe care mi le semnalase și Li Ran. Dar pentru că nu voisem să ascult și nu le luasem în serios, ele rămăseseră nerezolvate. Dacă aș fi putut să accept atunci avertizările ei și dacă aș fi discutat în detaliu cu ea, căutând o cale de rezolvare, poate că aceste probleme ar fi putut fi rezolvate și întru câtva ameliorate, sau, cel puțin, lucrarea nu ar fi ajuns într-o stare atât de gravă.

14 martie 2023, marți, vreme foarte înnorată, cu puțin soare

În timpul uneia dintre devoțiunile mele, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu referitoare la firea mea scârbită de adevăr și am conștientizat mai bine gravitatea acestei probleme. Dumnezeu Atotputernic spune: „În biserică, există cei care cred că a depune un mare efort sau face câteva lucruri riscante înseamnă că au acumulat merite. De fapt, conform acțiunilor lor, sunt într-adevăr vrednici de laudă, însă firea și atitudinea lor față de adevăr sunt detestabile și ostile acestuia. […] Dumnezeu nu detestă calibrul slab al oamenilor, El nu detestă nesăbuința lor și nu detestă faptul că au firi corupte. Ce anume detestă Dumnezeu cel mai mult la oameni? Când aceștia sunt scârbiți de adevăr. Dacă ești scârbit de adevăr, atunci numai din cauza asta, Dumnezeu nu va găsi niciodată încântare în tine. Asta este scris în piatră. Dacă ești scârbit de adevăr, dacă nu iubești adevărul, dacă atitudinea ta față de adevăr este nepăsătoare, disprețuitoare și arogantă sau chiar scârbită, potrivnică și respingătoare – dacă așa te comporți – atunci Dumnezeu este cu totul dezgustat de tine și ești ca înecat, departe de mântuire. Dacă, în inima ta, chiar iubești adevărul, însă ai un calibru oarecum slab și ești lipsit de perspicacitate și puțin nesăbuit; dacă deseori faci greșeli, dar nu intenționezi să faci rău și ai făcut pur și simplu câteva lucruri nesăbuite; dacă în inima ta ești dispus să auzi părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și tânjești după adevăr; dacă atitudinea pe care o ai în tratarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este una de sinceritate și dor, iar tu poți să venerezi și să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, asta este suficient. Lui Dumnezeu Îi plac astfel de oameni. Chiar dacă s-ar putea să fii un pic nesăbuit uneori, Dumnezeu tot te place. Dumnezeu îți iubește inima, care tânjește după adevăr și El iubește atitudinea ta sinceră față de adevăr. Deci, Dumnezeu are milă de tine și îți oferă întotdeauna har. El nu ia în considerare calibrul tău slab sau nesăbuința ta, și nici fărădelegile tale. Deoarece atitudinea ta față de adevăr este sinceră și pasionată, iar inima ta este cinstită, atunci – luând în considerare sinceritatea inimii tale și această atitudine a ta – El va fi mereu milos față de tine, iar Duhul Sfânt va lucra asupra ta și vei avea speranța mântuirii. Pe de altă parte, dacă ai inima împietrită sau ești indulgent cu tine însuți, dacă ești scârbit de adevăr, nu iei în seamă niciodată cuvintele lui Dumnezeu și tot ceea ce implică adevărul și ești potrivnic și disprețuitor din adâncul inimii tale, atunci care este atitudinea lui Dumnezeu față de tine? Detestare, repulsie și mânie veșnică” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, înțelegerea adevărului este cea mai importantă”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am simțit că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă. Dumnezeu nu disprețuiește oamenii pentru că sunt nesăbuiți sau pentru că nu au calibru, ci se uită la atitudinea lor față de adevăr. Dacă o persoană are înzestrări și calibru mari și este capabilă să facă o lucrare, dar de multe ori dezvăluie în îndatoririle sale o fire scârbită de adevăr și de obicei nu poate să accepte adevărul sau să reflecteze, atunci lui Dumnezeu nu Îi va plăcea această persoană, oricât de mare ar fi calibrul ei. Dumnezeu îi iubește pe oamenii care sunt dispuși să accepte adevărul, chiar dacă le lipsește calibrul și nu pot face o lucrare strălucită. Văzând standardul prin care Dumnezeu îi evaluează pe oameni, și comparându-l cu comportamentul meu, am simțit că sunt în mare pericol. Mă bazasem pe inteligența și calibrul meu, și, ca supraveghetoare, reușisem să fac o oarecare lucrare și să rezolv unele dificultăți pe care le aveau membrii echipei mele în legătură cu pătrunderea în viață, ceea ce m-a făcut să simt că știu ce fac. Dar când alții au semnalat problemele mele, mândria mea a preluat controlul și am avut impresia că încearcă să mă înjosească și să mă umilească. Atitudinea mea față de sugestiile altora, față de lucrurile pozitive și față de adevăr fusese disprețuitoare și arogantă și Îl dezgustasem pe Dumnezeu. Comisesem deja fărădelegi în îndatoririle mele, iar dacă eram în continuare la fel de irațională și lipsită de căință, Dumnezeu cu siguranță m-ar fi îndepărtat și eliminat. Acest lucru m-a îngrozit cu adevărat! Am spus o rugăciune tăcută și sinceră către Dumnezeu: „O Dumnezeule, vreau să mă pocăiesc. Vreau să-mi fac așa cum trebuie îndatoririle alături de frații și surorile mele, dar firea mea este foarte coruptă. Te rog, disciplinează-mă mai mult și eliberează-mă din robia firii mele corupte.”

21 martie 2023, marți, soare

Astăzi, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu care mi-a dat o cale de practică. Dumnezeu spune: „Mai întâi trebuie să rezolvi toate dificultățile din tine, bizuindu-te pe Dumnezeu. Pune capăt firii tale degenerate și fii capabil să-ți înțelegi, cu adevărat, propria condiție și să știi cum ar trebui să acționezi; continuă să ai părtășie despre orice nu înțelegi. Este inacceptabil să nu te cunoști pe tine însuți. Mai întâi, vindecă-ți propria boală și, mâncând și bând mai des cuvintele Mele și contemplându-le, trăiește-ți viața și fă lucruri potrivit cuvintelor Mele; indiferent dacă ești acasă sau altundeva, ar trebui să-I permiți lui Dumnezeu să folosească puterea înlăuntrul tău. Leapădă-te de trup și de ce-ți este natural. Lasă întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu să aibă stăpânire în tine. Nu este nevoie să-ți faci griji că viața ta nu se schimbă; cu timpul, vei ajunge să simți că firea ta s-a schimbat foarte mult. Înainte, erai dornic să fii în lumina reflectoarelor; fie nu ascultai de nimeni, fie erai ambițios, neprihănit de sine sau trufaș – acestea sunt lucruri de care, treptat, vei scăpa. Dacă îți dorești să scapi de ele chiar acum, atunci acest lucru nu este posibil! Aceasta este din cauză că vechiul tău sine nu le va permite altora să-l atingă – atât de adânc înrădăcinat este în tine. Așadar, trebuie să faci eforturi subiective, să te supui în mod pozitiv și activ lucrării Duhului Sfânt, să-ți folosești voința pentru a colabora cu Dumnezeu și să fii dispus să-Mi pui cuvintele în practică. […] Nu fi neprihănit de sine; ia puterile altora ca să îți compensezi neajunsurile, privește cum trăiesc alții respectând cuvintele lui Dumnezeu și vezi dacă merită sau nu să le imiți viețile, acțiunile și vorbele. Dacă îi consideri pe alții mai neînsemnați decât tine, atunci ești neprihănit de sine, vanitos și de niciun folos nimănui. Acum, vital este să te concentrezi asupra vieții, să mănânci și să bei mai mult din cuvintele Mele, să-Mi experimentezi cuvintele, să-Mi cunoști cuvintele, să faci cuvintele Mele să devină cu adevărat viața ta – acestea sunt lucrurile principale. Poate să se maturizeze viața cuiva care nu poate trăi după cuvintele lui Dumnezeu? Nu, nu poate. Trebuie să trăiești după cuvintele Mele tot timpul și să le consideri drept codul de conduită pentru viață, astfel încât să simți că a acționa conform acestui cod e ceea ce-L bucură pe Dumnezeu și că a acționa altfel este ceea ce urăște Dumnezeu; și, încet, vei ajunge să mergi pe calea cea dreaptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 22). Dumnezeu spune: „Este inacceptabil să nu te cunoști pe tine însuți. Mai întâi, vindecă-ți propria boală.” Adevărul era că Dumnezeu arătase deja foarte clar o cale de practică. Când ne confruntăm cu ceva, ar trebui să venim întotdeauna în fața lui Dumnezeu pentru a reflecta, a ne cunoaște pe noi înșine și a căuta adevărul pentru a ne rezolva problemele. În trecut, când alții semnalau problemele mele, mă enervam imediat și nu voiam să reflectez, gândindu-mă: „Ce spui tu nu este obiectiv; nu așa stau lucrurile” sau „Vorbești tu despre problema mea, dar nu ești nici tu neapărat mai bun decât mine.” Aduceam contraargumente și mă simțeam potrivnică, fără să privesc situația ca fiind de la Dumnezeu, așa că m-am pus împotriva altora și am sfârșit prin a nu câștiga nimic. Adevărul este că, deși persoana care îmi semnalează problema poate dezvălui corupție și poate spune uneori lucruri care nu sunt complet corecte, câtă vreme ceea ce spune atunci când mă corectează este parțial în concordanță cu faptele, ar trebui să accept critica, să reflectez asupra mea și să caut adevărul referitor la rezolvarea acestei probleme. Aceasta este o atitudine de acceptare a adevărului. Numai practicând în acest fel se poate rezolva treptat firea mea arogantă și scârbită de adevăr.

10 aprilie 2023, luni, soare

Astăzi, conducătorul mi-a scris în legătură cu progresul nostru lent în realizarea filmelor, spunând că lucrăm doar mecanic și că nu acordăm atenție monitorizării acestei lucrări, că nu analizăm motivele din spatele acestei încetineli și că ne neglijăm îndatoririle procedând astfel. Prima mea reacție a fost să ripostez și m-am gândit: „Suntem în curs de a rezolva această problemă, este doar o chestiune de timp. În plus, cei care fac filmele au dificultăți concrete legate de tehnici, așa că ne poți învinovăți cu adevărat?” M-am simțit nedreptățită, dar mi-am dat seama că începeam din nou să mă simt potrivnică și să nu accept sugestii, așa că am continuat să mă rog la Dumnezeu: „O Dumnezeule, sunt atât de răzvrătită! Continui să fiu irațională și nu reușesc să caut adevărul pentru a trage învățăminte. O Dumnezeule, Te rog, veghează asupra inimii mele, ca să pot accepta îndrumarea și ajutorul conducătorului.” Apoi am analizat împreună problema producției video lente și, în cele din urmă, am descoperit că eficiența noastră era într-adevăr prea scăzută și că amânam prea mult. De obicei, nu făceam decât să turui cuvinte goale pentru a-i îndemna, dar niciodată nu am înțeles concret la care părți încetineau, care secțiuni puteau fi omise, la care părți apăreau de obicei blocaje și se pierdea timp sau cum să corectez atitudinea pasivă pe care unii oameni o aveau față de îndatoririle lor. Investigând și căutând adevărurile-principii pentru a rezolva aceste probleme, lucrarea ar putea avansa cel puțin de două ori mai repede. Aproape că respinsesem din nou sugestiile altora, și, dacă chiar aș fi făcut acest lucru, problemele ar fi rămas nerezolvate, iar lucrarea ar fi continuat să fie întârziată. Cu cât experimentez mai multe lucruri, cu atât mai mult simt cât de necesar este să accept sfaturile altora și să reflectez când se întâmplă ceva!

Privind în urmă la propria mea experiență, mă cuprinde o emoție puternică și văd cât de înțelept este Dumnezeu! Dacă Li Ran nu mi-ar fi semnalat problema, nu mi-aș fi dat seama niciodată cât de gravă era firea mea de a fi scârbită de adevăr, iar fără revelația și cuvintele de expunere ale lui Dumnezeu, nu aș fi știut nici să reflectez asupra mea. Aș fi mers mai departe pe calea greșită și, în cele din urmă, aș fi fost respinsă de frații și surorile mele, iar Dumnezeu m-ar fi eliminat. Lucrarea minunată a lui Dumnezeu mi-a dezvăluit propria mea corupție și urâțenie și cuvintele aspre de judecată ale lui Dumnezeu au fost cele care mi-au expus firea coruptă și mi-au permis să-mi văd firea satanică scârbită de adevăr, să mă trezesc și să mă schimb. Toate acestea au fost iubirea lui Dumnezeu! Deși încă nu m-am schimbat prea mult, sunt gata să accept judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu în viitor, astfel încât să mă pot schimba treptat.