de Kelvin, Peru

Întreaga mea familie era catolică și la fel erau și majoritatea celorlalți oameni din satul nostru, dar, pentru că biserica catolică de acolo nu avea un preot care să o conducă, mult timp nu a mers nimeni la biserică să studieze Biblia. Pe 22 mai 2020, am citit online cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, iar prin cuvintele Lui, am devenit sigur că Domnul Isus S-a întors, că El este Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, și am acceptat fericit lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Mai târziu, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Pentru că omul crede în Dumnezeu, el trebuie să urmeze îndeaproape fiecare pas al lui Dumnezeu; el trebuie «să urmeze Mielul oriunde Acesta Se duce». Numai oamenii care fac asta sunt cei care caută realmente adevărata cale, cei care cunosc lucrarea Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). Știam că, fiind credincioși, ar trebui să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu și să pășim pe urmele Lui. Erau atât de mulți credincioși în sat, însă niciunul dintre ei nu auzise glasul lui Dumnezeu și nu întâmpinase întoarcerea Domnul Isus, așadar, chiar am vrut să împărtășesc această veste incredibilă cu ei. Dar îmi era puțin frică. Simțeam că, deoarece eram tânăr și nu știam cum să răspândesc Evanghelia, sigur nu mă vor asculta. Îmi făceam griji că mă vor privi de sus și vor spune: „Ești așa de tânăr. De ce să alergi de colo colo predicând, în loc să te duci la școală sau să îți găsești de muncă?” În plus, ei fuseseră credincioși ani la rând, așa că mi-ar asculta mărturia privind întoarcerea Domnului Isus? Cum m-ar trata? Cum aș putea avea părtășie pentru a înlătura orice noțiuni sau confuzii pe care le-ar putea avea? Ce aș face dacă s-ar opune faptului că eu cred în Dumnezeu Atotputernic și răspândesc Evanghelia? M-am gândit mult la asta, însă știam că era intenția lui Dumnezeu să răspândesc Evanghelia. Trebuia să le răspândesc Evanghelia și să mărturisesc pentru Dumnezeu.

Așa că m-am rugat la Dumnezeu și, citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, credința mea a devenit mai puternică. Am citit acestea în cuvintele Lui: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji, în mod corespunzător, ca un stăpân al epocii următoare? Ai un puternic simț al faptului de a fi stăpân? Cum ar trebui explicat stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să îi păstorești? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, tânguindu-se în întuneric – unde este calea? Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Ei speră cu nerăbdare și tânjesc la asta zi și noapte – cine poate ști complet acest lucru? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care străfulgeră lumina; când vor înceta să mai plângă? Cumplită e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu le-a fost niciodată hărăzit să se odihnească, și au fost ținute vreme îndelungată în această stare prin legături nemiloase și o istorie încremenită. Și cine a auzit sunetul tânguirii lor? Cine a văzut starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să te străduiești să-i salvezi pe toți acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată puterea ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Cum anume înțelegi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și credința de a trăi viața plină de sens a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Am înțeles că răspândirea Evangheliei este datoria noastră. Mulți oameni încă nu au auzit glasul lui Dumnezeu și nici atât nu au habar că Domnul S-a întors și că El săvârșește lucrarea de a judeca și a purifica oamenii. Încă trăiesc în corupția și nefericirea Satanei. Dumnezeu speră ca noi toți să putem ține cont de intenția Lui, să ne ridicăm și să cooperăm cu El. Indiferent de problemele sau dificultățile cu care ne confruntăm, putem să ne rugăm și să ne bazăm pe Dumnezeu mai mult și să facem tot ce putem pentru a răspândi Evanghelia Împărăției. Însă eu nu înțelegeam intenția lui Dumnezeu – simțeam că, fiind atât de tânăr, nu puteam răspândi Evanghelia. Mă temeam că sătenii nu mă vor asculta și mă vor desconsidera, așa că eram prins între aceste dificultăți și propria mea imaginație, împovărat de griji. Mă gândeam doar la greutățile mele, fără a ține cont de intenția lui Dumnezeu și nu mă gândeam să mă rog și să mă bazez pe El ca să trec de aceste probleme, să-mi îndeplinesc datoria și responsabilitatea. Când m-am gândit că mulți oameni tânjeau la întoarcerea Domnului și la a fi mântuiți din întuneric, am avut un sentiment de urgență. M-am hotărât să fac tot ce pot să răspândesc și să fiu martor Evangheliei din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și să-mi dedic tot timpul și energia acestei lucrări.

După aceea, am început să fac planuri pentru a răspândi Evanghelia oamenilor din satul meu. Mai întâi, am mers la centrul de copiere să tipăresc niște invitații ca zece familii să asculte o predică la mine acasă. Toți au fost destul de surprinși și au avut lucruri frumoase de spus despre ce făceam. Eram atât de fericit. Mai târziu, m-am gândit: „Dacă diseară vin mulți oameni, va fi greu ca toți să citească cuvintele lui Dumnezeu doar cu micul meu telefon mobil în timp ce ascultă predica.” Așa că m-am dus să rog un prieten să-mi împrumute laptopul lui. În acea seară, 13 persoane au venit să asculte predica, iar în timpul adunării, tuturor le-a plăcut să citească cuvintele lui Dumnezeu și oricine voia să citească se ridica în picioare și se oferea. Toți au fost foarte fericiți după aceea. Au zis că erau minunate cuvintele lui Dumnezeu și că, citindu-le, câștigaseră mult. Au spus că era grozav să se poată aduna laolaltă să le citească și chiar voiau să-și aducă membrii familiei a doua zi ca să audă și ei cuvintele Sale. M-a făcut foarte fericit să văd cum toți tânjeau după cuvintele lui Dumnezeu. Însă apoi mi-am dat seama că nu era o soluție să tot împrumut laptopul prietenului meu. Am vrut să-mi cumpăr unul personal, dar când mi-am adunat toți banii, tot nu erau suficienți. Eram într-o mică încurcătură. După ce m-am interesat, am aflat că proiectoarele erau puțin mai ieftine decât calculatoarele, așa că am hotărât să fac un împrumut să cumpăr unul, ca ceilalți săteni să poată citi cuvintele lui Dumnezeu astfel. M-am dus în oraș să fac împrumutul și am cumpărat un proiector. Am aranjat totul înainte de a începe adunarea următoare și nu peste mult timp, sătenii au început să vină. Au participat 19 oameni, umplând toată camera. În acel moment, am văzut că Dumnezeu rânduise toate acestea și am fost atât de emoționat. M-am grăbit să găsesc o boxă ca toți să poată asculta cuvintele lui Dumnezeu. Am avut părtășie despre adevărul privind modul în care s-au împlinit profețiile referitoare la întoarcerea Domnului, cum să-L întâmpinăm, cum să fim siguri că Domnul Isus S-a întors și cum lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă va expune fiecare tip de persoană. Oamenii prezenți au participat cu toții entuziasmați la citirea cuvintelor lui Dumnezeu și câțiva dintre copii au fost și ei încântați să le citească. Văzând cât de mult tânjeau după cuvintele Lui, am știut că Dumnezeu a făcut toate acestea. Câteva persoane au mai rămas după ce s-a terminat adunarea și au spus că fuseseră foarte bucuroase să asculte. Unii oameni fuseseră foarte mișcați, inclusiv primarul satului, care a vrut să-i aducă pe toți sătenii să vină să asculte cuvintele lui Dumnezeu. A fost o surpriză atât de plăcută. Acest rezultat îmi spulberase complet noțiunile și închipuirile și mi-a fost rușine. Chiar fusesem martor al lucrării și îndrumării lui Dumnezeu și am continuat să câștig mai multă încredere pentru a răspândi Evanghelia. Am invitat sătenii să asculte predici absolut în fiecare zi după aceea și au început să vină din ce în ce mai mulți oameni. Toți au fost încântați și au spus: „Nu am mai citit niciodată așa ceva. Acum Dumnezeu a devenit trup și S-a întors, iar noi am ajuns față în față cu El. Suntem atât de binecuvântați că putem să-L întâmpinăm pe Domnul.” De asemenea, au planificat un eveniment pentru a invita la o adunare mai mulți oameni din orașele învecinate. Mi-au spus: „Ești atât de tânăr, dar faci acest lucru pentru săteni, îi ajuți pe toți să asculte cuvintele lui Dumnezeu și ești atât de conștiincios cu privire la asta. Nimeni nu a mai făcut așa ceva pentru noi până acum. Nu ne-am gândit niciodată că o persoană tânără ca tine ar putea face asta – este minunat.” Știam că Dumnezeu a făcut toate acestea, ceea ce mă emoționa și-mi dădea mai multă încredere pentru a răspândi Evanghelia.

Dar am întâmpinat tot felul de dificultăți când udam acești noi credincioși. Uneori, conexiunea mea la internet nu era grozavă și trebuia să mă duc din casă în casă pentru a desfășura adunările. Și mai rău era că ploua foarte mult acolo și toate drumurile se transformau în noroi, încât îți era greu să mergi pe ele. Când mă duceam să ud nou-veniții, trebuia să alerg de la o casă la alta. Uneori, mă grăbeam spre casa unui nou credincios înainte să înceapă ploaia și, câteodată, trebuia să aștept pentru că nu ajunsese încă acasă. Apoi, când adunările se terminau, nu era ușor să merg pe jos spre casă pe drumurile îmbibate de ploaie. Uneori, mă simțeam puțin negativ și slab când mă epuizam, așa că mă rugam și citeam cuvintele lui Dumnezeu. Pe vremea aceea, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi dezvălui lucruri. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted – nimic nu se obține atât de ușor! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin aceste teste; doar că intensitatea încercărilor va varia. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi îngenunchează adesea înaintea Mea, cerându-Mi binecuvântarea? Copii prostuți! Credeți mereu că niște cuvinte prielnice înseamnă binecuvântarea Mea, totuși, nu credeți niciodată că amărăciunea este binecuvântare din partea Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). „Când te confrunți cu suferința, trebuie să fii capabil să lași deoparte atenția pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. […] Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai această hotărâre de a suferi și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai hotărârea de a te răzvrăti împotriva trupului. Chiar dacă înseamnă să suferi și să experimentezi pierderi în privința intereselor tale personale, trebuie să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să fii capabil să simți remușcare în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai remușcări. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste condiții, atunci nu poți fi desăvârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au încurajat și m-au consolat să nu mă descurajez sau să devin slab și că Dumnezeu mă va îndruma și mă va ajuta. Suferisem un oarecare disconfort fizic și plătisem un mic preț pentru a răspândi Evanghelia, însă era semnificativ și valoros. Era cel mai just lucru de făcut și ceea ce avea să câștige cel mai mult aprobarea lui Dumnezeu. M-am gândit la Petru, Matei și alți apostoli ai Domnului Isus care au suferit mult pentru a răspândi Evanghelia. Unii chiar au murit în eforturile lor de a o răspândi, dar s-au ținut tari și nu au dat niciodată înapoi. În comparație cu ei, puținul pe care-l suferisem eu nici nu merita pomenit. A fost harul lui Dumnezeu faptul că avusesem norocul să accept lucrarea Lui din zilele de pe urmă și că mi-am putut face datoria răspândind Evanghelia Împărăției. Nu puteam continua să țin cont de propriul meu trup și să mă tem de câteva greutăți. Trebuia să fiu dispus să sufăr. Nu puteam să mă las descurajat în fața niciunei dificultăți. Chiar dacă sufeream disconfort fizic, tot trebuia să răspândesc Evanghelia, să-I fiu martor lui Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria pentru a-L mulțumi.

O dată, m-am îmbolnăvit și am fost răcit câteva zile. Seara aveam febră, dureri de cap și de stomac. Nici nu puteam vorbi. O soră a văzut că nu mă simțeam bine și mi-a spus: „N-ar trebui să mergi la adunarea din seara asta.” Am fost de acord atunci. Însă, după aceea, gândul de a-i lăsa pe noii credincioși singuri la adunare m-a tulburat. Mă gândeam că faptul că nu mă simțeam bine era un test pentru mine și că tot trebuia să-mi fac bine datoria. Mi-am adus aminte că, înainte, mă duceam, totuși, să joc fotbal când eram bolnav sau rănit la un picior. Așadar, acum de ce nu-mi puteam face datoria? La acest gând, m-am urcat pe motocicletă și m-am dus la adunare. Surprinzător, când am ajuns, nu-mi mai era la fel de rău. Am fost foarte fericit și m-am vindecat în doar câteva zile.

După mai mult de o lună de muncă asiduă răspândind Evanghelia, majoritatea sătenilor, în afara celor care erau plecați în oraș cu munca, acceptaseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Voiam ca mai mulți oameni să audă glasul lui Dumnezeu, pentru că încă sunt mulți oameni care nu știu că Domnul Isus S-a întors, exprimă atât de multe adevăruri și săvârșește lucrarea de curățire și mântuire a omenirii. Așa că am decis să mă duc să răspândesc Evanghelia în alte sate. M-am rugat în inima mea: „Dumnezeule Atotputernic, Te rog, îndrumă-mă să nu pierd credința și să pot continua să înaintez. Sunt convins că mă vei ajuta să rezolv orice dificultăți cu care mă voi confrunta.” După aceea, m-am dus într-un sat apropiat pentru a răspândi Evanghelia. Am coborât pe jos, pe un drum noroios, timp de 30 de minute pentru a le predica Evanghelia, dar la primele trei gospodării, toți au spus că nu au timp și m-au refuzat politicos. M-am simțit foarte dezamăgit și cumva descurajat. Am ajuns acasă foarte târziu în seara aceea. Sora Annie m-a sunat să mă întrebe cum mersese răspândirea Evangheliei, având și părtășie cu mine despre cuvintele lui Dumnezeu, încurajându-mă și ajutându-mă. Am citit ceva în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și supunerea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și supunerea ta. Ar trebui să știi că mărturia biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și supunerea omului, precum și mărturia cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a aduce mărturie pentru Mine, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi supus până la sfârșit. Înainte de a începe următoarea etapă a lucrării Mele, cum ar trebui să aduci mărturie pentru Mine? Cum ar trebui să-Mi fii loial și supus? Vei da dovadă de devotament față de funcția ta, sau pur și simplu vei renunța? Preferi să te supui oricărui aranjament al Meu (chiar de ar fi moarte sau distrugere) sau să fugi la jumătatea drumului pentru a evita mustrarea Mea? Eu te mustru pentru ca tu să aduci mărturie pentru Mine și să-Mi fii loial și supus. Se poate spune, de asemenea, că mustrarea actuală este de dragul săvârșirii următoarei etape a lucrării Mele și al progresului neîmpiedicat al lucrării viitoare. Prin urmare, te îndemn să fii înțelept și să nu tratezi nici viața ta, nici semnificația existenței tale ca pe un fir de nisip lipsit de valoare. Poți ști exact care va fi lucrarea Mea viitoare? Știi cum voi lucra și cum va fi săvârșită lucrarea Mea în zilele ce vor urma? Ar trebui să cunoști semnificația experimentării lucrării Mele și, cu atât mai mult, semnificația credinței în Mine. Am făcut atât de multă lucrare – cum aș putea renunța la jumătatea drumului, așa cum îți imaginezi? Am inițiat un proiect atât de măreț – cum aș putea să-l desființez? Este adevărat că am venit să pun capăt acestei epoci, dar mai important, trebuie să știi că voi începe o nouă epocă, pentru a săvârși o nouă lucrare și, cu atât mai mult, pentru a răspândi Evanghelia Împărăției. Așadar, ar trebui să știi că lucrarea prezentă este doar pentru a începe o epocă și pentru a pune temelia pentru răspândirea Evangheliei în timpul ce va veni și pentru a pune capăt epocii în viitor. Lucrarea Mea nu este atât de simplă pe cât îți imaginezi, nici nu este atât de lipsită de valoare sau de sens pe cât ai putea crede. Prin urmare, tot trebuie să-ți spun: ar trebui să te oferi lucrării Mele și, cu atât mai mult, să te dedici de dragul slavei Mele. Ceea ce Mi-am dorit cu atât mai mult de multă vreme este ca tu să aduci mărturie pentru Mine; și, cu atât mai mult, am așteptat foarte mult timp să te văd răspândind Evanghelia Mea. Ar trebui să înțelegi ce este în inima Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Să citesc asta în cuvintele lui Dumnezeu mi-a dat puțină tărie. Am simțit că Dumnezeu îmi spunea că ar trebui să am credință în El și că, indiferent cu ce dificultăți mă confrunt, nu pot fi slab sau negativ, nu pot fi descurajat sau supărat, pentru că Dumnezeu ne îndrumă. Atât timp cât eram atent la intenția lui Dumnezeu și mă duceam să răspândesc Evanghelia Împărăției Lui, El avea să-mi deschidă o cale. Prin cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că a răspândi Evanghelia nu este o cale ușoară, necesită suferință și plata unui preț. Noe a predicat Evanghelia timp de 120 de ani și a fost batjocorit, ponegrit și calomniat de oameni. A suferit atât de mult și, deși nu a convertit pe nimeni, tot nu a renunțat și nu a devenit slab – a continuat să răspândească Evanghelia. Noe și-a păstrat puternice devotamentul și supunerea sa față de Dumnezeu. Și-a făcut datoria de ființă creată și a câștigat aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a trimis potopul să distrugă lumea, familia de opt persoane a lui Noe a fost salvată de Dumnezeu și a supraviețuit. Apoi, m-am gândit la mine. Eu răspândisem Evanghelia doar la trei familii și mă descurajasem când nu au acceptat-o. Nu aveam credință adevărată în Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu îngăduise să mă confrunt cu această situație și cu aceste dificultăți pentru a-mi desăvârși credința și devotamentul față de El. Așa că, indiferent dacă acceptau sau nu Evanghelia, eu trebuia să merg și să o predic. Aceasta era datoria mea.

Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat tărie. A doua zi, m-am dus în alt sat să răspândesc Evanghelia. Am spus și o rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să-i lumineze pe potențialii destinatari ai Evangheliei să-I înțeleagă cuvintele. În acea seară, am găsit pe cineva interesat să asculte Evanghelia și, după ce am avut părtășie și i-am fost martor despre arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, am continuat să găsesc persoane cărora să le răspândesc Evanghelia și am convertit șase persoane în seara aceea. Am fost foarte surprins, pentru că unii destinatari ai Evangheliei erau catolici și aveau multe noțiuni, dar, după ce am avut părtășie cu ei despre cuvintele lui Dumnezeu, au putut înțelege și au acceptat Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. M-am dus în alt loc după aceea și, de fiecare dată când plecam să răspândesc Evanghelia, mă rugam, cerându-I lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă îndrume, ca să știu cum să predic și să fiu martor cuvintelor Lui. Pe măsură ce tot mai mulți oameni acceptau Evanghelia lui Dumnezeu, credința mea creștea. Deși, uneori, când mergeam în alte sate să le predic necunoscuților, mă simțeam puțin timid și speriat, îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu îmi dădea încrederea și curajul de a face față. Știam că aceasta era datoria mea și că, dacă nu răspândeam Evanghelia, nu aș dobândi mai multă practică și nu aș învăța și câștiga mai multe adevăruri. După aceea, practicând constant răspândirea Evangheliei, nu am mai fost atât de agitat și speriat și am ajuns să înțeleg adevărul viziunilor din ce în ce mai clar. M-am simțit foarte relaxat și liber. Chiar am câștigat foarte mult prin acest proces al răspândirii Evangheliei.

Răspândind Evanghelia, am trecut prin atât de multe și am întâmpinat o mulțime de greutăți. Dar am învățat să mă bazez pe Dumnezeu și să privesc la El în aceste momente, am ajuns să-I cunosc suveranitatea atotputernică și, de asemenea, să înțeleg importanța de a-mi face datoria.