O pandemie se răspândește neîncetat, iar cutremurele, inundațiile, invaziile de insecte și foametea au început să apară. Mulți oameni sunt într-o stare de neliniște constantă, iar credincioșii așteaptă cu nerăbdare venirea Domnului pe un nor pentru a fi luați sus în văzduh, ca să scape de suferința din timpul dezastrelor și să evite moartea. Ei nu știu de ce nu au fost încă înălțați pentru a-L întâlni pe Domnul și privesc cerul toată ziua fără să vadă nimic. Mulți oameni sunt complet nefericiți, mai ales când văd viețile atâtor membri ai clerului bisericesc luate de pandemie. Se simt neliniștiți, simt că au fost abandonați de Domnul și s-au prăbușit în dezastre, iar supraviețuirea le este nesigură. Se simt derutați și pierduți. Apocalipsa a profețit că Domnul Isus va veni înaintea dezastrelor și ne va lua sus în văzduh, ca să nu fim uciși în timpul lor. Aceasta este speranța noastră. Credința noastră este de a scăpa de dezastru și a câștiga viața veșnică. Dar a început să plouă cu dezastre, deci de ce nu a venit Domnul pe un nor, ca să-i primească pe credincioși? Prin credința noastră, păcatele ne sunt iertate, suntem justificați și înzestrați cu mântuire. De ce nu am fost înălțați în Împărăția cerurilor? L-am așteptat în agonie pe Domnul timp de mulți ani și am suferit mult. De ce nu a venit după noi, nu ne-a înălțat să ne întâlnim cu El și să scăpăm de nenorocirea dezastrelor? Chiar ne-a abandonat? Acestea sunt întrebări pe care le au mulți credincioși. Ei bine, mântuirea prin credință chiar ne duce în Împărăție? Voi împărtăși puțină înțelegere personală a chestiunii.

Însă, înainte să avem părtășie despre asta, mai întâi să clarificăm ceva. Este ideea de îndreptățire prin credință sprijinită în vreun fel de cuvântul lui Dumnezeu? A spus vreodată Domnul Isus că îndreptățirea prin credință este tot ce ne trebuie pentru a intra în Împărăția Lui? Niciodată. A fost vreodată Duhul Sfânt mărturie pentru asta? Nu. Atunci, putem fi siguri că această idee este numai o noțiune umană și nu ne putem baza pe asta ca să intrăm în Împărăție. De fapt, Domnul Isus a fost foarte clar despre cine ar putea intra în Împărăție. Domnul Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). „Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Domnul Isus ne-a spus clar că numai cei care fac voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăția cerurilor, că numai cei care scapă de păcat și sunt curățiți vor avea un loc în Împărăție. Acesta este singurul standard pentru a dobândi pătrunderea. A fi răscumpărat de păcat și îndreptățit prin credință înseamnă că un om face voia lui Dumnezeu? Înseamnă că nu mai păcătuiește, nu se mai răzvrătește și împotrivește lui Dumnezeu? Sigur că nu. Toți credincioșii în Domnul pot vedea faptul că, deși suntem răscumpărați și îndreptățiți prin credință, păcătuim tot timpul, trăind într-un cerc vicios în care păcătuim ziua și ne spovedim noaptea. Trăim cu durerea de a nu fi capabili să scăpăm de păcat – nu ne putem abține. Există oameni de toate confesiunile care sunt invidioși, certăreți, luptându-se pentru renume și câștig, bârfindu-se unii pe alții. E ceva obișnuit. Iar credința celor mai mulți oameni se datorează lăcomiei lor pentru harul lui Dumnezeu, dar ei nu fac așa cum spune El. Se grăbesc să meargă la biserică atunci când întâmpină o criză, dar pe timp de pace urmează tendințele lumești. Iar bisericile o țin tot într-o petrecere. Nimeni nu are părtășie despre adevăr și nu oferă mărturie personală, ci doar concurează să vadă cine primește cel mai mult har, cele mai mari binecuvântări. Dat fiind că vin marile dezastre și văzând că Domnul tot nu vine pe un nor să-i răpească, credința și iubirea multor oameni se răcesc, iar ei au început să-L învinovățească și să-L judece pe Dumnezeu. Unii chiar L-au negat și trădat. Faptele ne arată că iertarea păcatelor și înzestrarea cu mântuire pot să însemne că oamenii se poartă mai bine, dar nu înseamnă că au scăpat cu totul de păcat, că I se supun lui Dumnezeu și, mai ales, nici că au obținut sfințenia și sunt vrednici de Împărăție. Sunt numai iluzii deșarte. Deci acum putem vedea acest fapt și înțelege de ce Domnul Isus a spus că sunt răufăcători cei care au predicat și au alungat demoni în numele Său și nu i-a recunoscut niciodată. Asta pentru că oamenii încă păcătuiesc mereu, deși păcatele le sunt iertate, și-L învinovățesc și-L judecă pe Domnul. Se plâng mereu când văd că Domnul tot nu a venit și au început să-L nege și să-L trădeze. Unii chiar spun că se vor certa cu Domnul dacă nu-i răpește în Împărăție. Acești oameni aproape că nu sunt mai buni decât fariseii care L-au oprimat și condamnat pe Domnul Isus, sunt poate chiar mai răi. Alții pot vedea foarte clar cum se poartă și, în ochii lui Dumnezeu, sunt fără îndoială răufăcători. Dumnezeu e sfânt și drept, așa că i-ar lăsa El să intre în rai pe cei care păcătuiesc tot timpul, judecându-L pe Dumnezeu și împotrivindu-I-se? Categoric nu. Așadar, convingerea oamenilor că îndreptățirea prin credință îi va duce în Împărăție este o noțiune care contrazice cuvintele Domnului și adevărul. Este doar o noțiune umană și o închipuire care vine din dorințe extravagante.

În prezent, unii poate menționează că a fi mântuit prin credință datorită harului are o bază biblică: „Căci prin credința din inimă se primește dreptatea și prin mărturisirea cu gura se primește mântuirea” (Romani 10:10). „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Deci dacă nu putem intra în Împărăție în felul acela, ce înseamnă de fapt a fi „mântuit”? Dumnezeu Atotputernic ne vorbește despre această taină a adevărului. Să ne uităm la ce spune în cuvintele Sale. Dumnezeu Atotputernic spune: „La acea vreme, lucrarea lui Isus era lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă tu credeai în El, El te răscumpăra; dacă tu credeai în El, nu mai aparțineai păcatului, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). „Omul […] i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea coruptă satanică din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. […] Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască înlăuntrul vechii sale firi satanice. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). De aici putem vedea că Domnul Isus a fost răstignit drept jertfă de păcat pentru omenire, răscumpărându-ne din păcat. Nu trebuie decât să mărturisim și să ne căim Domnului ca să ni se ierte păcatele. Nu mai suntem condamnați și uciși conform legii. Domnul nu ne mai vede drept păcătoși și Satana nu ne mai poate acuza. Ne este permis să venim înaintea Domnului în rugăciune, să ne bucurăm de pacea și bucuria pe care ni le oferă, precum și de harul Său abundent. Asta înseamnă să fii „mântuit” aici. Să fii mântuit pentru credință înseamnă numai să fii iertat de păcat și să nu fii condamnat conform legii. Nu este așa cum își închipuie oamenii, că odată mântuiți, sunt mereu mântuiți și vor fi vrednici să intre în Împărăție. Mențiunile biblice despre a fi „mântuit” sunt așa cum le descrie Pavel, dar nici Domnul Isus și nici Duhul Sfânt nu au spus asta vreodată. Nu putem folosi declarațiile oamenilor care au fost consemnate în Biblie drept baza noastră, ci numai cuvintele Domnului Isus. Unii ar putea întreba, dat fiind că Domnul ne-a iertat păcatele, iar Dumnezeu nu ne mai vede ca aparținând păcatului și ne-a numit drepți, de ce nu putem fi înălțați în Împărăție. Este adevărat că Dumnezeu ne-a numit drepți, dar nu a spus că iertarea păcatelor noastre ne-a făcut vrednici de Împărăție sau că, de vreme ce suntem iertați, putem comite orice păcat și rămâne tot sfinți. Trebuie să înțelegem că firea lui Dumnezeu e sfântă și dreaptă și că nu ar numi niciodată sfânt pe cineva care păcătuiește tot timpul sau liber de păcat pe cineva care încă e un păcătos. Chiar și un credincios ale cărui păcate sunt iertate poate fi condamnat dacă I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl hulește. Întocmai cum spune Biblia: „Dacă noi păcătuim în mod intenționat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat” (Evrei 10:26). Fariseii au fost condamnați de Domnul Isus pentru că L-au judecat, condamnat și I s-au împotrivit. Nu este acesta un fapt? Toți credincioșii știu că firea lui Dumnezeu nu va tolera ofensă, iar Domnul Isus a spus: „Orice păcat și blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine” (Matei 12:31-32). Iertarea păcatelor chiar este harul lui Dumnezeu, dar dacă oamenii continuă să ofenseze firea lui Dumnezeu după ce au fost iertați, ei tot pot fi condamnați și pedepsiți de Dumnezeu. Dacă Îl răstignim din nou pe Dumnezeu, consecințele vor fi aspre. Dar Dumnezeu e iubire și milă, așa că vrea să ne mântuiască de păcat și rău, ca să putem deveni sfinți. De aceea Domnul Isus a promis că va veni din nou după lucrarea Sa de răscumpărare. De ce S-ar întoarce? Pentru a mântui pe deplin omenirea de păcat și de forțele Satanei, ca să ne putem întoarce spre Dumnezeu și să fim câștigați de El. Numai un credincios care întâmpină întoarcerea Domnului are vreo speranță de a intra în Împărăția cerurilor. Acum, unii oameni se pot întreba: de vreme ce păcatele ne-au fost iertate, cum putem scăpa cu adevărat de păcat, deveni sfinți și câștiga intrarea în Împărăție? Asta ne aduce la subiectul principal. Doar acceptarea iertării Domnului Isus nu e îndeajuns. Trebuie să întâmpinăm și venirea Domnului și să acceptăm noua etapă a lucrării Lui pentru a scăpa de păcat, a fi pe deplin mântuiți de Dumnezeu și, astfel, a fi vrednici de Împărăție. Exact cum a profețit Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului. […] Și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:22, 27). Și „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Dacă ne gândim cu atenție la asta, putem vedea că Domnul Isus Se întoarce în zilele de pe urmă drept Fiul Omului, exprimând adevăruri și făcând lucrarea de judecată, îndrumându-ne ca să pătrundem în toate adevărurile, pentru a fi complet eliberați de păcat, de forțele Satanei și pentru a atinge mântuirea deplină. Deci acceptarea judecății lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și curățirea corupției noastre sunt singura cale înspre Împărăția cerurilor. Să mai vedem câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic fac totul clar, nu-i asa? Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, pentru a ierta păcatele oamenilor și a ne răscumpăra de ele – e adevărat. Dar natura păcătoasă a oamenilor nu a fost rezolvată și continuăm să ne împotrivim lui Dumnezeu, deci nu înseamnă că am fost pe deplin mântuiți. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă, exprimând atât de multe adevăruri și face lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu pe baza răscumpărării Domnului Isus. A venit să purifice și să mântuiască omenirea complet, să ne ia în Împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este lucrarea sa fundamentală, esențială de mântuire a omului și este singura cale pentru noi de a fi purificați și complet mântuiți. Aceasta este o oportunitate unică și singura noastră șansă de a intra în Împărăția cerurilor. Am putea spune că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic începând de la casa lui Dumnezeu este lucrarea de răpire a credincioșilor. Prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, corupția noastră poate fi curățită și apoi vom fi protejați în timpul marilor dezastre și vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. Asta înseamnă cu adevărat răpirea. Dacă nu ținem pasul cu această lucrare, indiferent de când credem, cât de mult am suferit sau ce preț am plătit, totul va fi în van. Asta înseamnă să renunțăm la jumătatea drumului, iar toate eforturile noastre trecute ar fi o risipă. Am ajunge să ne prăbușim în dezastru, plângând și scrâșnind din dinți. Dumnezeu nu ar aduce niciodată în Împărăția Lui pe cineva care tot s-ar putea răzvrăti împotriva Lui. Acest lucru e determinat de firea Sa dreaptă.

Unii ar putea întreba cum face Dumnezeu Atotputernic această lucrare de judecată pentru a curăți și mântui omenirea. Să vedem ce spune El despre asta. Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte în zilele de pe urmă, spunându-ne toate adevărurile de care avem nevoie pentru a ne curăți corupția și pentru mântuirea noastră. El judecă și expune natura noastră satanică, potrivnică lui Dumnezeu și păcătoasă și toate aspectele firilor noastre corupte și ne expune cele mai profunde, ascunse și josnice motive și noțiuni. Cu cât citim cuvintele lui Dumnezeu, cu atât experimentăm acea judecată și putem vedea cât de incredibil de profund ne-a corupt Satana, cât de aroganți și potrivnici suntem. Suntem atât de vicleni, egoiști și lacomi și trăim în toate după filosofii și legi satanice, apărându-ne mereu interesele. Chiar și credința și lucrarea noastră pentru biserică sunt pentru recompense și intrarea în Împărăție. Nu avem nicio conștiință sau rațiune, ci trăim complet asemănarea Satanei. Prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, putem vedea în sfârșit dreptatea Sa care nu tolerează ofensă. Dumnezeu chiar vede în inimile și mințile noastre și, chiar dacă nu o spunem, Dumnezeu va aduce la lumină ceea ce gândim, corupția care sălășluiește adânc în inimile noastre. Fără să avem unde să ne ascundem, ne simțit atât de rușinați și începe să ne fie frică de Dumnezeu. Ne putem ruga pentru ce se află în inimile noastre și vorbi deschis despre gândurile și ideile noastre greșite, dobândind o conștiință și rațiune. Dacă spunem o minciună, o vom recunoaște imediat și vom îndrepta lucrurile. Experimentând cuvintele lui Dumnezeu în felul acesta, firile noastre corupte sunt curățite și schimbate treptat și putem trăi o asemănare umană. Prin judecata și curățirea lui Dumnezeu Atotputernic, putem simți profund cât de practică este lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omul! Fără asta, nu ne-am putea vedea niciodată adevărata corupție și nu ne-am căi sau schimba niciodată cu adevărat. Vedem că nu putem scăpa de rău prin munca noastră asiduă și prin autocontrol, ci este necesar să fim judecați, mustrați și testați de Dumnezeu. Trebuie să fim și emondați, tratați și disciplinați. Aceasta este singura cale prin care firile vieților noastre se pot schimba și prin care ne putem supune cu adevărat lui Dumnezeu și ne putem teme de El. Deci dacă folosim numai răscumpărarea Domnului Isus în credința noastră, păcatele ne sunt iertate și suntem îndreptățiți prin credință, dar suntem nevrednici de Împărăție. Tot trebuie să-I întâmpinăm întoarcerea și să acceptăm judecata lui Dumnezeu Atotputernic ca să ne putem lepăda de corupție și să ne rezolvăm complet natura păcătoasă. Așadar, Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, care face lucrarea de judecată. El este Mântuitorul care a coborât să lucreze personal pentru a mântui pe deplin omenirea. Mulți credincioși de toate confesiunile aud glasul lui Dumnezeu și Îl acceptă pe Dumnezeu Atotputernic. Ei sunt fecioarele înțelepte și participă la ospățul nunții Mielului. Dar cei care Îl resping pe Dumnezeu Atotputernic devin fecioarele nesăbuite care se vor prăbuși în dezastre, plângând. Acum ar trebui să vedem de ce lumea religioasă nu L-a văzut pe Domnul Isus coborând pe un nor. Ei se agață cu încăpățânare de Scriptura literală, siguri că Domnul vine pe un nor ca să-i răpească, pe baza ideilor lor. Însă, în realitate, Domnul a venit deja în secret ca să lucreze. Dumnezeu Atotputernic a exprimat atât de multe adevăruri pe care ei refuză să le caute. Ei aud, dar nu ascultă, și văd, dar nu înțeleg. Ei I se împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic și Îl condamnă orbește. Se tot uită spre cer, așteptând ca Mântuitorul Isus să coboare pe un nor. Asta îi va duce în dezastre. Cine e de vină?

Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a făcut un grup de biruitori prin lucrarea Sa de judecată din zilele de pe urmă. Dezastrele au început, iar aleșii lui Dumnezeu se dedică răspândirii Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic, fiind martori pentru apariția și lucrarea lui Dumnezeu. Din ce în ce mai mulți oameni cercetează și acceptă adevărata cale, iar Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este înființată în tot mai multe țări. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt răspândite și mărturisite în toată lumea. Cei care sunt însetați de adevăr și caută apariția lui Dumnezeu vin înaintea tronului Său, unul după altul. Acest lucru nu poate fi oprit! Îndeplinește această profeție biblică: „Și, în zilele de pe urmă, se va întâmpla că muntele casei lui Iahve va fi stabilit în vârful munților și va fi înălțat deasupra dealurilor; iar toate popoarele vor merge la el” (Isaia 2:2). Dar acele forțe antihriste din lumea religioasă care I se împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic și așa-zișii credincioși care sunt induși în eroare și controlați de ele au cedat deja dezastrelor, pierzându-și șansa la răpire. Ei plâng și scrâșnesc din dinți. Chiar este o tragedie. În încheiere, să urmărim o lectură video a cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul dobândește viața și este singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, în loc de apa vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii din apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând nemișcat și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci nu vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul de care te agăți ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu te fac să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”).