În ziua de azi, epidemia se răspândește în toată lumea, iar dezastrele se înrăutățesc. Am văzut cutremure, foamete, războaie și toți credincioșii așteaptă cu nerăbdare venirea Mântuitorului, Domnul Isus, să fie înălțați în văzduh pentru a-L întâlni pe Domnul și a scăpa de dezastre. Dar după ce au așteptat atâția ani, încă nu L-au văzut pe Mântuitor, Domnul Isus, coborând pe nori și nici nu au văzut pe cineva să fie înalțat în văzduh pentru a-L întâlni pe Domnul, ceea ce i-a dezamăgit pe mulți. Este foarte surprinzător pentru oameni că în loc să-L vadă pe Domnul pe un nor, ei văd Fulgerul de la Răsărit mărturisind în mod repetat că Domnul S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic, care exprimă adevărul și face lucrarea de judecată. Această mărturie atrage atenția și este foarte limpede. Totuși, din cauza suprimării și arestărilor frenetice de către PCC, a blasfemiei sălbatice și a defăimării din partea forțelor antihriștilor în lumea religioasă, oamenii au ignorat și au disprețuit chestiunea cercetării căii adevărate. În mod neașteptat, în numai câțiva ani, Fiul Omului, care a fost atât de disprețuit, a exprimat atât de mult adevăr, din ce în ce mai mulți oameni au auzit glasul lui Dumnezeu și s-au ridicat cu toții să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic. Asta nu numai că a zguduit întreaga lume religioasă, ci și tot globul. Cuvântul Se arată în trup strălucește precum lumina adevărată de la răsărit până la apus, luminând întreaga lume, iar cei care iubesc adevărul și tânjesc după apariția lui Dumnezeu vin la lumină, aud glasul lui Dumnezeu și participă la ospățul nunții Mielului. Aceste fapte au surprins pe toată lumea: ce fel de om este acesta? De unde a venit? Cum a putut face ceva atât de puternic? Mulți au întrebat: chiar este Fulgerul de Răsărit manifestarea și lucrarea lui Dumnezeu? Oare cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul Creatorului care vorbește omenirii? „Imposibil”, se gândesc ei, „când Domnul Se va întoarce, primul lucru pe care îl va face este să-i înalțe pe credincioși ca să-L întâlnească în cer. El nu le va permite niciodată credincioșilor Săi să cadă în dezastre și să vorbească pentru a face lucrarea de judecată. E imposibil.” Astăzi, mulți oameni se uită la filme, videoclipuri cu mărturii și imnuri ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și, cel mai important, lecturi ale cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic. Conținutul este foarte bogat, iar viața în Canaan chiar este o experiență minunată. Acest fapt îi forțează pe oameni să admită că doar lucrarea Duhului Sfânt, și nu un om, poate înfăptui asta. Fără apariția și lucrarea lui Dumnezeu, nimeni nu ar putea săvârși asemenea lucruri grozave. Asta îi face pe mulți credincioși în Domnul să se întrebe: de ce face Dumnezeu lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Am fost iertați pentru păcatele noastre, iar Dumnezeu ne-a justificat, deci de ce trebuie să experimentăm judecata și mustrarea? Judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă ar trebui să fie îndreptată spre necredincioși, deci de ce începe judecata din casa lui Dumnezeu? Ce anume se întâmplă aici? Acesta va fi subiectul părtășiei noastre astăzi.

Înainte să începem părtășia, să clarificăm faptul că întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a face lucrarea de judecată este un lucru care a fost rânduit de Dumnezeu acum mult timp. Indiferent care ar fi noțiunile oamenilor sau cât de mari ar fi obstacolele, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă nu poate fi schimbată de voia oamenilor și nu poate fi oprită de nicio țară sau forță. Deci, unii vor întreba: există o bază biblică pentru lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă? Sigur că există o bază biblică și e foarte puternică. Există cel puțin două sute de referințe la „judecată” în Biblie și, de asemenea, Domnul Isus Și-a profețit întoarcerea în zilele de pe urmă drept Fiul întrupat al Omului pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată. Acum să enumerăm câteva fragmente din profeția Domnului Isus. „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, […] și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:22, 27). „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). Mai este și 1 Petru 4:17: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt foarte clare: „Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă,” „toată judecata I-a dat-o Fiului,” „înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu,” și „vă va călăuzi în tot adevărul.” Putem vedea că Domnul va veni drept Fiul Omului în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Asta e de netăgăduit. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic exprimă atât de mult adevăr și înfăptuiește lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu pentru a-i judeca și a-i purifica pe toți cei care vin înaintea tronului lui Dumnezeu și pentru a-i îndruma pe aleșii lui Dumnezeu în pătrunderea tuturor adevărurilor. Iar Dumnezeu a format un grup de biruitori înaintea dezastrului. Asta ne permite să vedem că aceste profeții sunt complet îndeplinite și răscumpărate.

Deci, unii vor întreba: păcatele ne sunt deja iertate, deci de ce trebuie să acceptăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluie această taină a adevărului, așa că să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. […] Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce duce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […] Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. În Epoca Harului, ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea de răscumpărare. Dacă noi credem în Domnul, ne mărturisim păcatele și ne căim, păcatele ne sunt iertate. Nu mai suntem condamnați și executați pentru încălcarea legii și ne putem bucura de harul abundent al Domnului. Dar oare iertarea păcatelor înseamnă că suntem liberi de păcat și făcuți sfinți? Iertarea păcatelor înseamnă că obținem adevărata ascultare față de Dumnezeu? Categoric nu. Vedem cu toții clar cum credincioșii păcătuiesc ziua și-și mărturisesc păcatele noaptea. Trăim prinși în acest ciclu, adesea păcătuim involuntar și ne rugăm cu toții spunând: „Chiar sufăr, de ce nu mă pot elibera de constrângerile păcatului?” Cu toții vrem să ne eliberăm de încurcăturile lumești și să ne sacrificăm pentru Domnul, vrem să-L iubim pe Domnul și pe ceilalți, dar ceea ce facem e involuntar și nu putem rezolva nici faptul că mințim des. De ce? Fiindcă oamenii au naturi păcătoase și firi corupte, iar asta e rădăcina păcatului. Dacă nu rezolvăm rădăcina păcatului, chiar dacă încercăm să ne înfrânăm, tot păcătuim involuntar. Deși unii se pot sacrifica sincer pentru Domnul, pot suferi, plăti un preț și îndura fără să se plângă, dar în adâncul inimilor lor, oare se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu? Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu? Mulți nu văd această chestiune clar. Pentru a câștiga binecuvântări, a intra în Împărăția cerurilor și a câștiga recompense, oamenii pot face multe lucruri bune, dar ce otrăvuri sunt amestecate în aceste fapte bune? Sunt otrăvite de vreo tranzacție sau intenție? Dacă vine dezastrul, iar noi nu suntem înălțați, ci suntem aruncați în el, ne vom plânge împotriva lui Dumnezeu? Îl vom învinovăți și nega pe Dumnezeu? Când lucrarea lui Dumnezeu este conform noțiunilor umane, Îi mulțumim și Îl slăvim pe Dumnezeu, dar dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este conform noțiunilor noastre și nu e ceea ce ne dorim, Îl vom judeca și condamna pe Dumnezeu? De exemplu, când Domnul Isus le spune celor care predică și alungă demoni în numele Său: „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” (Matei 7:23) oare acei oameni vor dezvolta noțiuni, se vor împotrivi și Îl vor condamna pe Domnul? Dacă Domnul Isus ar veni tot în imaginea Fiului Omului evreu pentru a exprima adevărul în biserici, câți oameni din lumea religioasă L-ar nega și s-ar îndepărta de Domnul? Câți oameni ar accepta adevărul exprimat de Domnul Isus și ar spune că El e singurul Dumnezeu adevărat? Câți oameni L-ar condamna pe Domnul Isus ca pe un om înaintea lui Dumnezeu? Merită să chibzuim la aceste fapte. Fariseii din iudaism erau oameni care credeau în Dumnezeu de generații și care ofereau adesea jertfe de păcat lui Dumnezeu. Când Iahve Dumnezeu S-a întrupat și a devenit Domnul Isus, de ce nu au știut fariseii că El era apariția lui Iahve Dumnezeu? De ce L-au condamnat pe Domnul Isus care a exprimat adevărul? De ce a fost Domnul Isus răstignit pe cruce? Care este esența problemei aici? De ce nu au cunoscut fariseii apariția și lucrarea lui Dumnezeu, în pofida faptului că strămoșii lor credeau în Dumnezeu de generații? De ce tot L-au condamnat și I s-au împotrivit lui Dumnezeu? Am văzut cu toții cu ochii noștri că Dumnezeu a apărut și lucrează drept Fiul întrupat al Omului în zilele de pe urmă și a exprimat atât de mult adevăr. Deci de ce atât de mulți oameni din lumea religioasă se împotrivesc frenetic, Îl condamnă și chiar Îl hulesc pe Dumnezeu Atotputernic? Dacă Domnul Isus S-ar fi întors, ar fi avut încă înfățișarea Fiului Omului evreu și ar fi exprimat adevărul în lumea religioasă, oare ar fi fost alungat din biserică sau chiar condamnat și ucis? E foarte posibil. Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul în același mod ca Domnul Isus și amândoi sunt Fii ai Omului obișnuiți, normali. Lumea religioasă se împotrivește lui Dumnezeu Atotputernic cu atâta frenezie, deci ar fi mai deschiși către Domnul Isus sub înfățișarea unui Fiu al Omului? De ce lumea religioasă încă judecă oamenii care Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic drept credincioși într-un om și nu în Dumnezeu? Dacă s-ar fi născut în vremea Domnului Isus, oare nu i-ar fi judecat pe cei care Îl urmează pe Domnul Isus drept credincioși într-un om și nu în Dumnezeu? Care anume este esența acestei probleme? Asta se întâmplă fiindcă ființele umane corupte au toate naturi satanice și noi toți trăim după firile noastre satanice. De asta nu e deloc ciudat că ne împotrivim și Îl condamnăm pe Dumnezeu. Mulți oameni nu văd clar acest lucru. Ei cred că odată ce păcatele ne sunt iertate și Dumnezeu nu ne vede drept vinovați, devenim sfinți. Ei cred că odată ce păcatele ne sunt iertate, putem câștiga aprobarea lui Dumnezeu prin fapte bune. Aceste păreri sunt foarte greșite. Faptul că fariseii s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus este suficient pentru a vedea clar că oamenii ar naturi satanice și firi corupte, așa că indiferent câți ani credem în Dumnezeu, cât înțelegem Biblia sau în ce epocă ne naștem, tot urâm cu toții adevărul, ne împotrivim lui Dumnezeu, Îl condamnăm și Îi suntem ostili. Numai din acest motiv, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă e crucială! Din cauza naturii noastre satanice, omenirea coruptă ar trebui să accepte judecata și mustarea lui Dumnezeu. Fără această judecată și mustrare, pe cât suntem de corupți, mereu vom păcătui și I ne vom împotrivi lui Dumnezeu, nu vom fi niciodată ascultători față de Dumnezeu sau compatibili cu El și nu vom putea intra niciodată în Împărăția cerurilor. Deși știm cu toții și înțelegem că firea lui Dumnezeu este dreaptă, nimeni nu poate vedea starea înspăimântătoare a corupției noastre profude de către Satana, în ce măsură ne putem împotrivi lui Dumnezeu sau cât de mult Îl putem urî pe Fiul Omului care poate exprima adevărul, adică măsura în care putem urî adevărul. Oamenii nu pot vedea clar niciunul dintre aceste lucruri. Prin urmare, mereu avem multe noțiuni și îndoieli despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Toată lumea crede că, fiindu-ne iertate păcatele, suntem sfinți. Dacă Dumnezeu nu ne vede drept păcătoși, suntem sfinți, lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu este terminată, Dumnezeu nu mai trebuie să facă lucrarea de judecată. Când Domnul Isus Se întoarce, El ne va duce în Împărăția cerurilor și odată ce suntem în rai, sigur ne vom supune lui Dumnezeu și Îl vom venera pentru totdeauna. Nu este acesta un nonsens flagrant? Oamenii cred în Dumnezeu pe pământ și se bucură de harul lui Dumnezeu, dar totuți încă Îl judecă și Îl condamnă pe Dumnezeu, deci cum s-ar putea supune lui Dumnezeu și cum L-ar putea venera în rai? E imposibil. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Această propoziție este adevărul și regula cerului! Acum ar trebui să înțelegem de ce Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. La o ultimă analiză, Dumnezeu a venit să mântuiască pe deplin oamenii, adică să purifice și să ne schimbe firile corupte, precum și pentru a ne salva complet de păcat și de puterea Satanei. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a exprimat tot adevărul necesar pentru a purifica omenirea și face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Mulți dintre aleșii lui Dumnezeu au experimentat judecata și purificarea lui Dumnezeu și acum laudă din suflet dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Au văzut cât de profund sunt oamenii corupți de Satana, exact ce păcate pot comite și cât I se pot împotrivi lui Dumnezeu. Au dobândit o înțelegere reală despre ei înșiși, au văzut urâțenia corupției lor satanice și toți cred că dacă nu experimentează judecata lui Dumnezeu, ci trăiesc în firile lor satanice, se împotrivesc lui Dumnezeu, trădându-L pe Dumnezeu, trăind ca diavolii, vor fi trimiși în iad și pedepsiți de Dumnezeu și sunt nevrednici să trăiască înaintea lui Dumnezeu, așa că simt remușcări profunde, se urăsc pe ei înșiși și dobâdesc o căință și schimbare sincere. Numai când experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu știm că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu e marea Lui mântuire și iubire pentru omenire.

Mulți oameni nu înțeleg semnificația lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și se gândesc că după ce Domnul Isus a terminat lucrarea de răscumpărare, omenirea a fost complet mântuită și lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii a fost terminată, dar aceasta este o greșeală gravă! Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. Dumnezeu Atotputernic spune: „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă a încheiat Epoca Harului. În același timp, a început Epoca Împărăției. Un aspect al judecății în zilele de pe urmă este de purifica și mântui complet oamenii, de a ne elibera de păcat și de puterea Satanei și de a ne permite să fim complet câștigați de Dumnezeu. Un alt aspect este de a expune fiecare tip de oameni și de a-i separa după felul lor, de a distruge toate forțele răului care se împotrivesc lui Dumnezeu și de a încheia această epocă întunecată și malefică. Aceasta este semnificația lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Să citim alt pasaj de la Dumnezeu Atotputernic. „În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi separate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi separată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. […] În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate separa omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”). În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul și face lucrarea de judecată, care dezvăluie fiecare tip de atitudine a oamenilor față de adevăr și de Dumnezeu. Cei care iubesc adevărul și urmăresc iubirea pentru Dumnezeu sunt țintele mântuirii și desăvârșirii lui Dumnezeu. Ei aud glasul lui Dumnezeu, se întorc la tronul Lui, mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, experimentează judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, sunt în sfârșit eliberați de robia și controlul păcatului, obțin purificarea firilor lor corupte și apoi sunt desăvârșiți de Dumnezeu și devin biruitori, adică primele fructe. Cu toate acestea, cei care urăsc adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu sunt țintele eliminării lui Dumnezeu. Ei se agață cu încăpățânare de textul Bibliei și numai așteaptă ca Domnul să vină pe nori în timp ce se împotrivesc frenetic lui Dumnezeu Atotputernic. Făcând asta, își pierd șansa de a fi înălțați înaintea dezastrului și se vor prăbuși în catastrofă. Există alții care doar caută binecuvântări și Îl acceptă cu reticență pe Dumnezeu Atotputernic ca să evite dezastrele. Ei cred numai cu vorba, iar naturile lor sunt de a detesta adevărul. Nu au practicat niciodată adevărul, refuză să accepte sau să se supună judecății, emondării și tratării lui Dumnezeu, iar firile lor corupte nu se schimbă niciodată. Astfel de oameni sunt necredincioși și răufăcători care s-au amestecat în casa lui Dumnezeu și vor fi expuși și eliminați. Asta arată că lucrarea de judecată în zilele de pe urmă a dezvăluit deja fiecare fel de persoană. Cei care iubesc adevărul și cei care caută numai să-și umple burțile cu pâine, grâul și neghina, caprele și oile au fost separate în categorii diferite. În cele din urmă, Dumnezeu îi va răsplăti pe cei buni și îi va pedepsi pe cei răi și va răsplăti pe fiecare după faptele sale. Asta arată complet firea dreaptă a lui Dumnezeu și, de asemenea, îndeplinește profețiile din Apocalipsa: „Cel ce face rău, să facă rău și mai departe; cel întinat să se întineze și mai departe; cel drept să facă dreptate și mai departe; iar cel sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11). „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12).

Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a creat deja un grup de biruitori înaintea dezastrului, iar lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu a obținut un succes grozav. Cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic s-au răspândit la toate națiunile de pe pământ și au zguduit lumea, demonstrând că Dumnezeu l-a învins pe Satana și a câștigat glorie. După asta, Dumnezeu va aduce catastrofa și va începe să judece toate națiunile și popoarele. Venirea catastrofei este judecata lui Dumnezeu a acestei epoci malefice și are scopul de a mântui omenirea. Dumnezeu folosește dezastrul ca să-i forțeze pe oameni să caute și să cerceteze adevărata cale, să găsească lucrarea Mântuitorului, să vină la Dumnezeu și să-I accepte mântuirea. În același timp, El folosește de asemenea dezastrul pentru a rezolva toate forțele malefice și pe cei răi care se împotrivesc lui Dumnezeu și să încheie complet această epocă malefică în care Satana deține puterea. În cele din urmă, toți cei care au experimentat judecata lui Dumnezeu și au fost purificați vor fi protejați de Dumnezeu în mijlocul dezastrului și aduși într-o destinație minunată. Așa va fi încheiată lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. După aceea, într-o lume nouă, Împărăția lui Hristos va fi complet înfăptuită pe pământ.

La final, să urmărim o lectură video a cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te îndemn să te supui ascultător judecății, altfel, nu vei avea niciodată ocazia de a fi lăudat de către Dumnezeu sau de a fi adus de către El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării judecății, vor fi mereu detestați și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai numeroase și mai grave decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Astfel de oameni, care nu sunt vrednici nici măcar să facă servicii, vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Oameni ca aceștia vor primi răsplata prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea oamenilor și demascarea lor? Dumnezeu îi trimite în exil pe toți cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând aceste duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar trupurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este răsplata potrivită. Dumnezeu consemnează în registrele lor fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali; apoi, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, cărora le permite să le profaneze trupurile după bunul plac, astfel încât să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Acei ipocriți care fac servicii la un moment dat, dar nu sunt capabili să rămână credincioși până la sfârșit, sunt numărați de Dumnezeu printre cei răi, astfel încât să intre în cârdășie cu cei răi și să devină parte a gloatei lor dezordonate; în final, Dumnezeu îi va distruge. Dumnezeu îi aruncă deoparte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun efort și îi va distruge pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ, cu atât mai puțin nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Cei care nu au fost niciodată sinceri cu Dumnezeu, dar au fost forțați de împrejurări să aibă de-a face cu El în mod superficial se numără printre aceia care fac servicii poporului Lui. Doar un mic număr de astfel de oameni va supraviețui, în timp ce majoritatea va pieri împreună cu cei care fac un serviciu care nu se ridică la standard. În cele din urmă, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care au aceeași gândire ca a Lui, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de Dumnezeu să fie preoți. Ei vor fi chintesența lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu sunt în măsură să se încadreze în nicio categorie stabilită de Dumnezeu, aceia se vor număra printre necredincioși. Și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi deznodământul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; drumul pe care îl alegeți este doar decizia voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

„Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării de judecată și mustrare a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost cu toții eliberați de influența Satanei și obținuți de Dumnezeu după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit obținuți de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. Scopul lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este, în esență, de a purifica omenirea de dragul odihnei sale finală; fără o astfel de curățire, nimeni din omenire nu ar putea să fie clasificat în diferite categorii în funcție de fel ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină acele elemente neascultătoare ale omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când această lucrare se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi cu toții curățiți și vor intra într-un stadiu de umanitate mai înalt în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor începe ziua lor umană de odihnă și vor coexista cu Dumnezeu. După ce aceia cărora nu li se permite să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciunul dintre aceste tipuri de oameni; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să se alăture zilei odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt oameni răi, nedrepți. Ei au fost răscumpărați odată și au fost și judecați și mustrați; pe lângă acestea, ei au făcut odată serviciu lui Dumnezeu. Totuși, când va veni ziua de pe urmă, tot vor fi alungați și distruși din cauza propriei răutăți și ca urmare a neascultării și incapacității lor de a fi răscumpărați; ei nu vor mai veni întru ființă în lumea viitorului și ei nu vor mai trăi în rasa umană a viitorului. […] Întregul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”).