În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a exprimat toate adevărurile pentru mântuirea omenirii, care au fost puse pe internet cu mult timp în urmă, pentru ca toți să caute și să cerceteze. Mulți care tânjesc după arătarea lui Dumnezeu au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și le-au recunoscut drept glasul lui Dumnezeu. Toți L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic și s-au întors înaintea tronului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea pastorilor și prezbiterilor din lumea religioasă nu numai că nu cercetează, dar și Îl condamnă cu frenezie pe Dumnezeu Atotputernic ca fiind o persoană obișnuită, și nu Dumnezeu care S-a arătat ca să lucreze, și îi împiedică fără reținere pe credincioși să cerceteze adevărata cale. Acest lucru îi derutează pe mulți credincioși în Domnul. Ei consideră că, de vreme ce pastorii și prezbiterii Îl slujesc pe Domnul în biserici, explicând și preamărind frecvent Biblia, ar trebui să fie oameni care înțeleg Biblia și Îl cunosc pe Dumnezeu, și că, dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus care S-a întors, pastorii și prezbiterii ar trebui să-L poată recunoaște; atunci, cum ar putea să I se împotrivească și să-L condamne? Ei consideră că, dacă o cale este condamnată de pastorii și prezbiterii lumii religioase, atunci nu poate fi nicidecum adevărata cale. Este valabilă această opinie? Are această afirmație vreo bază în cuvintele lui Dumnezeu? Pe ce temei spun ei că aceia care pot explica Biblia sunt oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu? Nu este acest tip de afirmație doar noțiuni și închipuiri umane? Nu este doar erezie și falsitate? Preoții de seamă, cărturarii și fariseii iudaismului puteau cu toții să explice Biblia, așadar, de ce L-au mai judecat și condamnat pe Domnul Isus, și L-au pironit pe cruce? Care este problema aici? Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, El a predicat cel puțin trei ani, iar tot ce a exprimat a fost adevărul. Cu toate acestea, deși iudeii recunoșteau că aveau putere și autoritate cuvintele Domnului Isus, ei nu au căutat, nici nu au cercetat câtuși de puțin, și nici nu au acceptat adevărurile exprimate de El. Ba chiar L-au condamnat, persecutat și arestat cu frenezie, insistând să-L pironească pe cruce. Preoții de seamă, cărturarii și fariseii iudaismului explicau cu toții frecvent Biblia. În ochii celorlalți, toți înțelegeau Biblia și Îl cunoșteau pe Dumnezeu. Atunci, de ce tocmai ei, dintre toți oamenii, L-au pironit pe Domnul Isus pe cruce? Pe baza acestui fapt, putem trage următoarea concluzie: oamenii care pot explica Biblia nu Îl cunosc neapărat pe Dumnezeu, nici nu I se supun, pentru că ei sunt tocmai acel gen de oameni care L-ar pironi pe Dumnezeu pe cruce.

Astăzi, acești pastori și prezbiteri din lumea religioasă pot, de asemenea, să explice Biblia, dar Îl cunosc ei cu adevărat pe Dumnezeu? I se supun lui Dumnezeu sau I se împotrivesc? Cum ar trebui să discernem acest lucru? Mai întâi, trebuie să vedem că Dumnezeu Atotputernic a exprimat atât de multe adevăruri, pe care oricine le poate citi online. Cum anume tratează pastorii și prezbiterii din lumea religioasă cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic? Câți dintre ei cercetează adevărata cale? Câți dintre ei condamnă și se împotrivesc în continuare? Și câți acționează ca spectatori, nici acceptând, nici împotrivindu-se? Faptul că Dumnezeu exprimă adevărul îi dezvăluie atât de mult pe oameni; înaintea adevărului, fiecare este sortat după felul său. De fapt, nu mulți cercetează adevărata cale când sunt față în față cu adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic, și sunt mult prea mulți cei care I se împotrivesc și Îl condamnă. Acesta este un fapt pe care îl putem vedea cu toții. Pastorii și prezbiterii nu numai că nu cercetează și nu acceptă ei înșiși adevărata cale, dar îi și împiedică pe credincioși să o cerceteze și să o accepte. Ei nu le oferă credincioșilor libertatea credinței și fac tot posibilul pentru a-i prinde în capcană și a-i controla, interzicându-le cu forța să citească cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, să-i găzduiască pe cei care aduc mărturie pentru El și să cerceteze adevărata cale. Acești conducători ai lumii religioase acționează fără niciun simț al rațiunii. Ei fac tot posibilul pentru a condamna arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Nu înseamnă asta împotrivire față de Dumnezeu? Nu cumva au săvârșit păcatul de a huli împotriva Duhului Sfânt? Chiar pe baza faptului că pastorii și prezbiterii lumii religioase îi împiedică pe credincioși să cerceteze adevărata cale și chiar interpretează greșit Biblia pentru a-i induce în eroare, a-i prinde în capcană și a-i controla, putem vedea că, deși înțeleg unele cuvinte și doctrine ale Bibliei, ei nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Aceasta deoarece faptele și acțiunile lor contravin grav Bibliei și, cu atât mai mult, adevărului. Așadar, sunt ei slujitori buni sau slujitori răi? Indiferent ce ar spune oricine, ei categoric nu Îl cunosc pe Dumnezeu; I se împotrivesc lui Dumnezeu și L-ar pironi din nou pe cruce. Prin urmare, pastorii religioși sunt cu toții păstori falși și slujitori răi; sub nicio formă, ei nu sunt aprobați de Dumnezeu. Desigur, avem un temei biblic pentru a spune acest lucru și avem cuvintele Domnului Isus drept dovadă. Domnul Isus a spus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Din cuvintele Domnului Isus, putem vedea clar că, deși pastorii și prezbiterii lumii religioase pot predica și lucra, Domnul nu îi recunoaște, ci, dimpotrivă, îi condamnă ca fiind răufăcători. De ce se întâmplă asta? Deoarece au făcut prea mult rău. Ei i-au vătămat și i-au distrus pe credincioși, făcând ca mulți să devină copii ai iadului după ce s-au alăturat congregației lor. Cum ar trebui explicată această afirmație? De ce devin ei copii ai iadului după ce li se alătură? Pentru că, deși cred în Domnul în cadrul religiei, ei au fost induși în eroare, constrânși și legați de pastori și prezbiteri când Domnul S-a întors. Ei se agață doar de credința în Domnul în cadrul religiei, dar nu acceptă întoarcerea Domnului sau lucrarea de judecată pe care o face El în zilele de pe urmă. Astfel, ei devin oameni care Îl resping pe Dumnezeu, I se împotrivesc și sunt eliminați de El. Oare nu îi face asta copii ai iadului? Acești oameni au fost vătămați și distruși de pastori și prezbiteri. Acest lucru împlinește întocmai cuvintele Domnului Isus: „Lăsați-i; sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). Prin urmare, dacă pastorii și prezbiterii lumii religioase nu le permit oamenilor să cerceteze adevărata cale, ci, în schimb, îi induc în eroare și îi prind în capcană, chiar născocind zvonuri despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, defăimând-o și condamnând-o, atunci ei sunt păcătoși cumpliți; sunt vrăjmașii lui Dumnezeu, iar finalul lor va fi, inevitabil, distrugerea. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernicl: „Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui «Dumnezeu». Ei sunt oameni care poartă stindardul lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, I se împotrivesc voit, care poartă eticheta credinței în Dumnezeu, în timp ce mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli răi, care devorează sufletul omului, demoni-șefi care intenționat tulbură pornirea oamenilor pe calea cea dreaptă și obstacole care zădărnicesc căutarea lui Dumnezeu de către oameni” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Dacă oamenii nu învață niciodată să-i discearnă pe pastorii și prezbiterii lumii religioase, cred mereu ceea ce spun ei și sunt mereu constrânși și legați de ei, atunci sunt cele mai nesăbuite dintre fecioare. Șansele lor de a dobândi mântuirea vor fi complet distruse de pastori și prezbiteri, și vor cădea în întuneric, plângând și scrâșnind din dinți. Spuneți-mi, pot pastorii și prezbiterii lumii religioase să-L întâmpine pe Domnul? Le va da Domnul mai întâi lor o revelație când va veni? Desigur că nu. Dacă vă dați seama cu adevărat că pastorii și prezbiterii lumii religioase sunt antihriști care I se împotrivesc lui Dumnezeu și diavoli care îi împiedică pe oameni să cerceteze adevărata cale, atunci ați mai putea crede cuvintele diavolești: „Dacă o cale este condamnată de lumea religioasă, nu este adevărata cale”? Dacă mai credeți cu tărie că pastorii și prezbiterii lumii religioase îi pot conduce pe oameni în Împărăția Cerurilor, dacă ascultați necondiționat de cuvintele lor și vă supuneți lor și, în cele din urmă, respingeți adevărata cale și respingeți întoarcerea Domnului Isus, oare nu sunteți cei mai proști dintre proști? Merită să reflectați asupra acestei întrebări!