1 Care este standardul după care sunt judecate faptele unei persoane drept bune sau rele? Acest lucru depinde de întrebarea dacă tu, în gândurile, expresiile și acțiunile tale, deții sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii realității adevărului. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci ești fără nicio îndoială un făcător de rele. Gândurile și acțiunile tale exterioare nu sunt mărturie pentru Dumnezeu, și nici nu-l fac de rușine sau îl înfrâng pe Satana; în schimb, Îl fac de rușine pe Dumnezeu și sunt pline de semne care-L fac pe Dumnezeu să-I fie rușine. Nu mărturisești pentru Dumnezeu, nu te sacrifici pentru El, și nici nu-ți îndeplinești responsabilitatea și obligațiile față de Dumnezeu; în schimb, acționezi pentru binele tău. Ce implică „pentru binele tăuˮ? Pentru Satana.

2 Prin urmare, în final, Dumnezeu va spune: „Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!” În ochii lui Dumnezeu, nu ai făcut fapte bune, ci, mai degrabă, ai început să te comporți rău. Nu vei fi răsplătit, iar Dumnezeu nu Își va aduce aduce aminte de tine. Nu este lucrul acesta complet zadarnic? Pentru fiecare dintre voi care vă împliniți datoria, oricât de profund înțelegi adevărul, dacă dorești să pătrunzi în realitatea adevărului, atunci calea cea mai simplă de a practica este să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu în tot ceea ce faci și să renunți la dorințele tale egoiste, la intențiile, motivele și mândria ta. Pune pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu – măcar atâta lucru ar trebui să faci. Dacă o persoană care își îndeplinește datoria nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”