51 Umanitatea și Dumnezeu împart fericirea uniunii
Dumnezeu Și-a-nceput lucrarea
în tot universul;
oamenii treziți brusc
orbitează-n jurul lucrării Lui.
Ei scapă din robia Satanei
și de cazna lui, scapă de aceste chinuri
când Dumnezeu este în ei.
Ziua lui Dumnezeu a venit
și oamenii sunt fericiți;
ziua lui Dumnezeu a venit
și mâhnirea lor dispare;
norii de tristețe de pe cer
se transformă în aer,
iar oamenii și Dumnezeu împart fericirea,
pentru că sunt împreună.
Dumnezeu savurează acțiunile omenirii
și nu mai e trist.
Când ziua Lui vine, toate lucrurile vii
recâștigă rădăcina existenței lor;
lucrurile pământești revin la viață
și-L consideră esențial pe Dumnezeu,
căci El dă viață lucrurilor
și le face să dispară.
Ele așteaptă porunca lui Dumnezeu
și-s mulțumite cu ce face și spune El.
Ziua lui Dumnezeu a venit
și oamenii sunt fericiți;
ziua lui Dumnezeu a venit
și mâhnirea lor dispare;
norii de tristețe de pe cer
se transformă în aer,
iar oamenii și Dumnezeu împart fericirea,
pentru că sunt împreună.
Dumnezeu e cel mai mare,
dar trăiește printre oameni
și prin faptele omului El manifestă
crearea cerului și pământului.
Când oamenii aduc laudă lui Dumnezeu,
El între toate lucrurile e slăvit;
și sub căldura soarelui,
florile cresc mai frumoase,
iarba crește mai verde
și cerul devine mai senin.
Ziua lui Dumnezeu a venit
și oamenii sunt fericiți;
ziua lui Dumnezeu a venit
și mâhnirea lor dispare;
norii de tristețe de pe cer
se transformă în aer,
iar oamenii și Dumnezeu împart fericirea,
pentru că sunt împreună.
Oamenii fug de colo-ncoace
datorită vocii lui Dumnezeu;
au bucurie pe chip și viața lor crește.
Dumnezeu lucrează printre cei aleși,
fără idei umane,
căci El Însuși face lucrarea, e a Lui.
Și când face lucrarea,
cerul și pământul
și tot ce există-n ele e înnoit.
Când Dumnezeu încheie lucrarea,
omu-i complet reînnoit
cerințele lui Dumnezeu nu-l mai tulbură,
căci sunetul bucuriei se-aude pe tot pământul
și în acest moment,
Dumnezeu binecuvântează omul.
Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 33