1 Tocmai pentru că trăiți pe același tărâm, pe același pământ murdar ca Dumnezeu, voi sunteți contraste și primiți cea mai mare mântuire. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, cine ar fi fost milostiv față de voi și cine ar fi avut grijă de voi, oameni josnici ce sunteți? Cine v-ar fi îngrijit? Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat ca să lucreze printre voi, când ați fi primit această mântuire, pe care cei dinaintea voastră nu au primit-o niciodată? Dacă nu M-aș fi întrupat pentru a vă îngriji, pentru a vă judeca păcatele, nu ați fi căzut demult în Infern?

2 Dacă nu M-aș fi întrupat și nu M-aș fi smerit printre voi, cum v-ați fi putut califica drept contrast al firii drepte a lui Dumnezeu? Nu sunteți oare un contrast pentru că Mi-am însușit forma umană și am venit printre voi pentru a vă permite să obțineți cea mai mare mântuire? Nu primiți această mântuire pentru că M-am întrupat? Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat ca să trăiască împreună cu voi, ați mai fi descoperit că duceți o viață mai josnică decât câinii și porcii într-un iad uman? Nu ați fost mustrați și judecați pentru că sunteți un contrast al lucrării Mele în trup?

3 Nicio lucrare nu este mai potrivită pentru voi decât lucrarea contrastului, pentru că tocmai deoarece sunteți contraste sunteți mântuiți în toiul judecății. Nu simțiți că a fi calificați să acționați drept contrast este binecuvântarea vieții voastre? Voi pur și simplu faceți lucrarea unui contrast și, totuși, primiți o mântuire pe care nu ați mai avut-o niciodată și pe care nici măcar nu v-ați închipuit-o vreodată. Astăzi, datoria voastră este să fiți contraste, iar recompensa cuvenită este să vă bucurați de binecuvântări veșnice în viitor. Mântuirea pe care o obțineți nu este vreo intuiție efemeră sau vreo cunoaștere trecătoare pentru ziua de azi, ci o binecuvântare mai mare: o continuare eternă a vieții.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”