1 Dumnezeu nu mai are ce cuvinte să rostească, dar oamenii nu au ținut pasul absolut deloc și au rămas prea mult în urmă, incapabili să rămână aproape cu fiecare pas, incapabili să urmeze îndeaproape pașii Mielului. Ceea ce ar trebui să respecte nu au respectat; ceea ce ar fi trebuit să practice nu au pus în practică; pentru ceea ce ar fi trebuit să se roage nu s-au rugat; ceea ce ar fi trebuit să lase deoparte nu au lăsat. Nu au făcut niciunul dintre aceste lucruri. Așadar, această discuție despre participarea la banchet este goală; nu are nicio semnificație adevărată și totul este numai în imaginația oamenilor. Se poate spune că, văzuți din prezent, oamenii nu și-au îndeplinit deloc datoriile. Totul a depins de ceea ce face și spune Dumnezeu Însuși. Funcția oamenilor a fost mult prea mică; oamenii sunt gunoaie inutile incapabile să coopereze cu Dumnezeu.

2 Dumnezeu a rostit sute de mii de cuvinte și, totuși, oamenii nu le-au pus deloc în practică – fie că e vorba de lepădarea de trup, renunțarea la noțiuni, practicarea ascultării de Dumnezeu în toate lucrurile în timp ce capătă discernământ și dobândesc înțelegere, de faptul că nu le-au oferit oamenilor un loc în inimile lor, că nu i-au eliminat pe idolii din inima lor, că nu s-au răzvrătit împotriva intențiilor lor incorecte, că nu au acționat în baza emoțiilor, făcând lucrurile corect și fără părtinire, că nu s-au gândit mai mult la interesele lui Dumnezeu și la influența pe care ei o au asupra altora atunci când vorbesc, că nu au făcut mai multe lucruri care avantajează lucrarea lui Dumnezeu, cu gândul să aducă beneficii casei lui Dumnezeu prin tot ceea ce fac, că nu și-au lăsat emoțiile să le decidă comportamentul, renunțând la ceea ce face plăcere propriului trup, eliminând vechile noțiuni egoiste și așa mai departe. Oamenii nu le-au pus deloc în practică.

3 De fapt, oamenii înțeleg câteva dintre aceste lucruri pe care i le cere Dumnezeu omului, dar, pur și simplu, nu sunt dispuși să le pună în practică. Ce altceva poate să facă Dumnezeu și cum altfel poate să-i miște? Cum pot fiii răzvrătirii, în ochii lui Dumnezeu, să aibă încă nerușinarea să-I culeagă cuvintele și să le admire? Cum de au neobrăzarea să mănânce mâncarea lui Dumnezeu? Unde este conștiința oamenilor? Nici măcar nu și-au îndeplinit cea mai mică parte din datoriile pe care s-ar fi cuvenit să le îndeplinească, ca să nu mai spunem că nu și-au dat toată silința. Trăiesc într-o iluzie, nu-i așa? Nu se poate vorbi despre realitate fără practică. E un fapt la fel de limpede ca lumina zilei!

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Concentrează-te mai mult asupra realității”