140 O, Dumnezeule, mi-e dor de Tine
1
În liniște și fără cuvinte tânjesc după Tine, Îți citesc cuvintele și am și mai multe remușcări.
Ochii mi se umplu de lacrimi, sperând să fiu cu Tine iar, în curând.
Inima mea împietrită Te-a rănit des, atât de multe greșeli nu mai pot fi îndreptate.
Mă doare sufletul când nu-Ți pot vedea chipul, te aștept în primăvară, vară, toamnă și iarnă.
Mă învinovățesc și ziua și noaptea.
Lacrimile-mi în curg șiroi pe față, sunt plin de remușcări.
Tânjesc să-mi repar greșelile trecute, îmi doresc să-mi deschid inima în fața Ta.
2
Sunt cuprins de nostalgie când mă gândesc la zilele acelea fericite, deseori mă gândesc la chipul Tău și la zâmbetul Tău.
Sunetul râsului Tău îmi răsună în urechi; nu-l voi uita cât voi trăi.
Acești ani lungi mi-au adus suferință, nu mai pot suporta singurătatea și ezitarea.
Visez să dau timpul înapoi, tânjesc cu adevărat să fiu cu Tine.
Unde ești Tu, iubitul meu?
Îmi arde inima, vreau să-Ți văd chipul, să fiu îmbrățișat de Tine.
Inima mea va bate veșnic în armonie cu a Ta, creând o melodie de iubire minunată.
