Am plutit în derivă și-am hoinărit prin lume, în adâncul inimii m-am simțit în largul mării.

Cuvintele Tale calde m-au trezit și am văzut lumina adevărată.

Cuvintele tale îmi luminează inima, sunt toate adevărul și atât de reale.

Reflectând asupra acțiunilor mele, mi-am dat seama că ele mi-au revelat firea stricată.

M-am prăbușit, doborât de remușcări, dorind să mă căiesc și să mă reînnoiesc.

Judecata Ta dezvăluie că-atât de profundă îmi e stricăciunea, Tu mi-ai călăuzit fiecare pas de pe drum.

Când sunt îndepărtat, mă chemi și mă călăuzești departe de ispită.

Când mă revolt, Te-ascunzi și-s afundat în jale și durere.

Când inima-mi se întoarce către Tine, zâmbești și mă ții strâns în brațe.

Când Satana mă înșală, rău îmi face, Tu iute mă salvezi și rănile îmi vindeci.

Când cad în temnița diavolului, Tu ești cu mine și nu mă simt singur.

Atunci știu că vor sosi zorile, că bolta cerului va fi albastră ca întotdeauna!

II

Cuvintele Tale și a Ta lucrare mă călăuzesc, Iubirea Ta mă face să Te urmez.

Mă delectez zi după zi prin cuvintele Tale, Tu mi-ești însoțitor constant.

Când sunt negativist și slab, cuvintele Tale îmi sunt subzistența și tăria.

Când sufăr obstacole și eșecuri, cuvintele Tale sunt mâna ce mă ajută să mă ridic la loc.

Când sunt asaltat de Satana, cuvintele Tale îmi dau curaj și înțelepciune.

Când întâmpin încercări și rafinare, cuvintele Tale mă călăuzesc să mărturisesc ferm.

Cuvintele Tale mă însoțesc și mă călăuzesc, inima mi-e caldă și tihnită.

Iubirea ta este atât de reală, inima plină mi-este de recunoștință.

Îți cânt preamărirea cu glas tare, Tu m-ai salvat de relele Satanei.

Cânt pentru Tine, Tu m-ai purificat, m-ai mântuit.

Fără judecata Ta, eu n-aș mai fi acum aici.

O, Dumnezeu concret Cel întrupat, Tu ai mântuit omenirea.

Dumnezeule Atotputernic, Te vom iubi mereu, atât de demn ești de iubirea omului!