101 Dacă n-aș fi fost mântuit de Dumnezeu
Dacă n-aș fi fost mântuit de Dumnezeu, încă-aș fi purtat de vânt în lume,
zbuciumându-mă dureros în păcat, trăind fără vreo speranță.
Dacă n-aș fi fost mântuit de El, încă-aș fi călcat în picioare de demoni,
bucurându-mă de plăcerile păcatului, neștiind unde e calea vieții omului.
Dumnezeu Atotputernic plin de milă e, mă cheamă cuvintele Lui.
El mă lasă să aud vocea Lui și mă ridică-n fața tronului Său.
Zi de zi, mănânc și beau cuvintele Lui, mă bucur de lucrarea Duhului Sfânt.
Văd că e-atât de-adâncă depravarea lumii, încât chiar avem nevoie de mântuirea Sa.
Adevărul lui Dumnezeu mă purifică și mă mântuiește.
Sunt judecat și supus rafinării de multe ori și firea-mi satanică-i purificată.
Știind că Dumnezeu e drept și sfânt, ajung să înțeleg frumusețea Lui.
Mă pot teme de El, mă pot feri de rău și firea vieții mi-e schimbată.
L-am văzut pe Dumnezeu față-n față, am gustat iubirea Lui autentică.
Văd că adevărul e atât de prețios, că e viața veșnică ce-o dă El omului.
Mă supun Lui și-mi fac datoria; inima mi-e liniștită și-n pace, eu mă bucur.
În urma judecății și mustrării Lui, primesc mântuirea Lui din zilele de pe urmă.
Umblu pe calea vieții strălucită, viața-mi are sens.
Primesc cea mai mare mântuire a Lui, inima mi-e plină de recunoștință nesfârșită.
Dumnezeu e atât de aproape, doresc să-I ofer trupul și sufletul.
Mă voi supune Lui și-L voi iubi toată viața, Îl voi răsplăti cu loialitatea mea.
Mă voi supune Lui și-L voi iubi toată viața, Îl voi răsplăti cu loialitatea mea.
