210 Dorință sinceră de căință

I

Văzând că ziua slavei lui Dumnezeu e aproape,

inima-mi este plină de grijă și tristețe.

Sfidarea lui Dumnezeu cu regrete mi-o aduc aminte,

pentru datoria către El neliniștite gânduri se ridică.

Dumnezeu m-a ales ca să mă pot alătura ospățului Împărăției.

Dumnezeu ne arată calea ce-ar trebui s-o ținem.

Mă povățuiește în repetate rânduri, dar eu nu ascult.

Nu izbutesc să capăt adevărul și nu cutez să fiu în fața lui Dumnezeu.

Să crezi în Dumnezeu, dar să nu poți

să Îl satisfaci e lucru de rușine.

Neizbutind a fi vrednic de tot ceea ce Dumnezeu a făcut,

chiar știu ce Îi datorez.

Mă voi hotărî să caut adevărul,

să-mi petrec întreaga viață răsplătind harul lui Dumnezeu.

Ce dar rar de la Dumnezeu este

să-mi închin ultimele ore Lui.


II

Doctrinele le văd ca realitate a adevărului.

Practic muncă grea în loc de adevăr,

fără devotament în datoria mea, doar înșelătorie.

Când sunt emondat, mă apăr și nu mă supun.

Dumnezeu le aranjează pe toate să mă ajute să obțin adevărul.

Dar nu mă supun, nici nu caut adevărul.

Îndărătnic merg pe calea Fariseilor, nu voi a mă întoarce.

Urât de Dumnezeu, viața e beznă, mai rea ca moartea.

Să crezi în Dumnezeu, dar să nu poți

să Îl satisfaci e lucru de rușine.

Neizbutind a fi vrednic de tot ceea ce Dumnezeu a făcut,

chiar știu ce Îi datorez.

Mă voi hotărî să caut adevărul,

să-mi petrec întreaga viață răsplătind harul lui Dumnezeu.

Ce dar rar de la Dumnezeu este

să-mi închin ultimele ore Lui.


Cuvintele judecății lui Dumnezeu prin inimă îmi trec ca săbiile,

lăsând-o în chin și durere.

Doar atunci inima mea amorțită și oarbă pornește să se agite

și îmi urăsc împietrita fugă de-adevăr.

Tot ce trăiesc e firea lui Satana,

nu am principiile adevărului, ci doar ideile mele despre datorie.

Nimic din ce-am făcut nu poate fi numit faptă bună.

Chiar sunt nedemn să mă bucur de cuvintele lui Dumnezeu.

Să crezi în Dumnezeu, dar să nu poți

să Îl satisfaci e lucru de rușine.

Neizbutind a fi vrednic de tot ceea ce Dumnezeu a făcut,

chiar știu ce îi datorez.

Mă voi hotărî să caut adevărul,

să-mi petrec întreaga viață răsplătind harul lui Dumnezeu.

Ce dar rar de la Dumnezeu este

să-mi închin ultimele ore Lui,

să-mi închin ultimele ore Lui.

Anterior: 209 Remușcarea din timpul judecății

Înainte: 211 Adânc în inima mea este durere

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

166 Două Mii de Ani de Dor

1 Întruparea lui Dumnezeu a trimis unde de șoc prin toate religiile și sectoarele, a „aruncat în neorânduială” ordinea inițială a...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte