1

Văd apropiindu-se ziua în care Dumnezeu dobândește gloria. Amintindu-mi trecutul, inima mea simte atâta remușcare.

Am fost atât de răzvrătit în însoțirea mea cu Dumnezeu, că am rămas cu amintiri de nesuportat.

Mă urăsc pentru că mi-am revenit atât de târziu, mă simt vinovat pentru ca am eșuat în a-I răsplăti iubirea lui Dumnezeu.

Nimic din ce am făcut nu era pe placul lui Dumnezeu; atunci cum puteam să am pace și bucurie în inimă?

Dumnezeu S-a întrupat pentru a lucra în lume, pentru a trăi alături de oameni și a le împărtăși suferința.

Este atât de semnificativ pentru om să Îl iubească pe Dumnezeu, eu doar mă urăsc pentru că nu am conștiință sau rațiune.

Mă simt atât de îndatorat lui Dumnezeu pentru că am eșuat să Îl iubesc sincer.

2

Mă bucur atât de mult de iubirea lui Dumnezeu, inima mea tânjește să Îl răsplătească în curând pe Dumnezeu.

Dar natura mea se răzvrătește și eu nu practic adevărul, am ratat atâtea șanse de a fi desăvârșit.

Nu am rămas cu nimic în afară de remușcare și regret, mă detest și îmi e silă de mine și mai mult.

Văd că nu am nicio realitate a adevărului și sunt încă atât de neglijent în îndeplinirea datoriei mele.

Inima mea este nerăbdătoare, vărs lacrimi amare, simt în adâncul sufletului că nu pot sta înaintea lui Dumnezeu.

Socotind atent harul lui Dumnezeu, eu văd cât de bun și de încântător este Dumnezeu.

Dumnezeu a plătit un preț atât de mare pentru a mă mântui, așa că de ce nu-I pot răsplăti iubirea?

Deși nu am izgonit complet stricăciunea, voi face tot ce pot pentru a urmări adevărul.

Pe ultima parte a drumului, îmi doresc să Îl mulțumesc cu credință pe Dumnezeu.