1006 Cele patru condiții ale desăvârșirii omului de către Dumnezeu
1 Există patru condiții de bază pentru acceptarea de către oameni a judecății și mustrării lui Dumnezeu și pentru atingerea faptului de a fi desăvârșit: să-ți îndeplinești datoria la un standard acceptabil, să ai o atitudine de ascultare, să fii în esență cinstit și să ai o inimă care se căiește. Când aceste patru condiții sunt îndeplinite, Dumnezeu începe lucrarea de judecată și de mustrare asupra oamenilor. Înainte de a înfăptui lucrarea de judecată și de mustrare asupra oamenilor, Dumnezeu îi va măsura – și cum îi măsoară El? Dumnezeu are mai multe standarde. Mai întâi, El analizează atitudinea oamenilor față de însărcinarea pe care le-a dat-o, dacă sunt capabili să fie loiali și dacă își pot dărui întreaga inimă și putere. Pe scurt, El analizează dacă ești capabil să-ți îndeplinești datoria la un standard acceptabil.
2 În al doilea rând, trebuie să ai o atitudine de ascultare față de Dumnezeu. Înainte de a putea să ajungi la ascultarea deplină, trebuie să ai o atitudine de ascultare. În abordarea ta față de însărcinările date de Dumnezeu, trebuie – pe lângă abordarea acestora în mod conștient și rațional – să fii capabil, de asemenea, să cauți adevărul, să înțelegi voia lui Dumnezeu și să ai o atitudine de supunere, indiferent de tipul de mediul în care te afli, indiferent de evenimentele care se abat asupra ta. Cu alte cuvinte, accepți corectitudinea cuvintelor lui Dumnezeu, iei cuvintele lui Dumnezeu ca adevăr, iei cuvintele lui Dumnezeu ca principiu al practicii tale și, chiar dacă ai o înțelegere limitată asupra principiului, îl poți respecta ca și cum te-ai agăța de doctrină. Acesta este un tip de atitudine.
3 Odată ce ai o atitudine de ascultare, în scurt timp vor urma alte schimbări în cuvintele, conduita și comportamentul tău. Și care vor fi aceste schimbări? Dumnezeu va considera că ești, în esență, onest. Cuvintele și conduita ta vor implica într-o măsură mai mică minciuni intenționate; 80% din ceea ce spui va fi adevărat. Uneori, din cauza obiceiurilor proaste, a mediului în care te afli sau din anumite alte cauze, vei spune întâmplător o minciună, te vei simți rău în sinea ta și, atunci, te vei căi și vei mărturisi în fața lui Dumnezeu și, când astfel de lucruri ți se întâmplă din nou, ele nu vor fi la fel de rele, starea ta va deveni tot mai bună și Dumnezeu te va privi ca pe un om în esență onest.
4 Dumnezeu le cere oamenilor să aibă căință în inimă. În fiecare etapă – fie atunci când Dumnezeu te disciplinează sau te mustră, fie când îți aduce aminte și te sfătuiește – când apare un conflict între tine și Dumnezeu, dacă insiști să te agăți de ideile și punctele de vedere proprii și nu există nicio rectificare a interpretărilor greșite, vinei și nesupunerii tale față de Dumnezeu – dacă nu te schimbi – atunci Dumnezeu te va ține minte. Când te schimbi și îți lași deoparte ideile și intențiile, când ai o astfel de inimă, atunci aceasta va fi în mod firesc și o atitudine de ascultare. Faptul că ești capabil să te schimbi dovedește că recunoști identitatea Creatorului, că Îi recunoști esența. Dumnezeu consideră acest lucru deosebit de important.
5 Când nu trăiești după sentimentele proprii, când nu trăiește după filosofiile tale de viață, ci după cuvintele rostite de Dumnezeu, după principiile pe care ți le-a oferit Dumnezeu, după datoria pe care ți-a dat-o Dumnezeu și pe calea practicii, calea pe care ar trebui să mergi, pe care ți-a spus-o Dumnezeu, indiferent de modul în care te tratează El sau dacă îți acordă atenție, dacă faci ceea ce se cuvine să faci, atunci Dumnezeu te va recunoaște. Odată ce ai îndeplinit aceste lucruri – odată ce ai recunoscut identitatea Creatorului, atitudinea ta responsabilă față de datoria proprie și atitudinea de a fi capabil să schimbi modul în care abordezi adevărul – Dumnezeu va realiza lucrarea de judecată și de mustrare asupra ta și de aici începe mântuirea ta.
Adaptare după Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar când ne rezolvăm noțiunile putem porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (3)”