379 Trădarea lui Dumnezeu este natura umană
1 Natura omului provine din suflet, nu din trup. Numai sufletul fiecărei persoane știe cum a experimentat ispitele, chinul și stricăciunea Satanei. Aceste lucruri nu pot fi cunoscute de către trupul omului. Prin urmare, omenirea devine, fără să știe, din ce în ce mai întunecată, mai murdară și din ce în ce mai rea, în timp ce distanța dintre om și Mine devine din ce în ce mai mare, iar viața devine din ce în ce mai întunecată pentru omenire. Satana ține sufletele omenirii în prinsoarea lui, așa că, desigur, și trupul omului a fost ocupat de Satana. Cum ar putea un asemenea trup și o asemenea omenire să nu I se împotrivească lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să fie în mod înnăscut compatibili cu El? Motivul pentru care l-am azvârlit pe Satana în văzduh este că M-a trădat. Cum ar putea oamenii, atunci, să fie liberi de implicarea lor? De aceea trădarea este natura umană.
2 Nu contează de cât timp ești adeptul lui Dumnezeu – natura ta încă este aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este în natura omului să-L trădeze pe Dumnezeu, deoarece oamenii sunt incapabili să atingă maturitatea absolută în viața lor, iar în firile lor nu pot exista decât schimbări relative. Indiferent cât de matură este viața lor, cât de profunde sunt experiențele lor, cât de mare este încrederea lor și indiferent de locul în care s-au născut și încotro se duc, natura lor de a-L trăda pe Dumnezeu este susceptibilă să se dezvăluie în orice moment și în orice loc. Ceea ce vrea Dumnezeu să spună fiecărei persoane în parte este acest lucru: să-L trădeze pe Dumnezeu este natura înnăscută a fiecăruia. Intenția lui Dumnezeu nu este să găsească scuze pentru a elimina sau condamna omenirea, ci să-i facă pe oameni mai conștienți de natura omului, astfel încât ei să poată trăi cu atenție înaintea lui Dumnezeu tot timpul ca să primească îndrumarea Lui, ceea ce îi va împiedica să piardă prezența lui Dumnezeu și să pășească pe calea fără întoarcere.
Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)”