1 Întrupându-Te și devenind om, trecând prin atâta vânt și ploaie, Tu ești smerit și ascuns printre oameni - nimeni nu Te-a cunoscut vreodată. Tu judeci și expui profunda stricăciune a omenirii; Tu mustri nedreptatea și răzvrătirea mea. Deși am trecut prin atâta suferință și rafinare, firea mea stricată a fost curățită. Am fost arogant și plin de ipocrizie și m-am târguit cu Tine - asta a fost cu adevărat egoist și ticălos, mereu dorind să câștig binecuvântarea Împărăției cerurilor în schimbul efortului și suferinței mele. Ce fel de conștiință sau rațiune este aceasta? Am crezut că, având un pic de bună purtare, mă pot alinia cu voia Ta, visând chiar la intrarea în Împărăția cerurilor. Sunt atât de profund stricat, plin de dispoziții satanice. Dacă nu Ți-am acceptat judecata, care va fi rezultatul meu?

2 Judecata Ta m-a curățit; lucrarea Ta m-a transformat, dându-mi viața adevărată. Cum aș putea să nu-Ți fiu recunoscător din toată inima? Deși mai am atât de multă răzvrătire și nedreptate ce trebuie curățite, am văzut cât de multă frumusețe ai Tu. Indiferent de cât de mari vor fi încercările, niciodată nu Te voi părăsi. În trecut, am făcut totul pentru mine și nu Te-am iubit niciodată, rănindu-Te și aducându-Ți durere, cine știe câte lacrimi ai vărsat. Gândindu-mă la iubirea Ta pentru mine, îmi urăsc chiar mai mult această fire stricată. Îmi doresc să urmăresc adevărul pentru a-Ți alina inima! Tu ești Cel care m-a mântuit. Fără judecata Ta, nu aș fi astăzi aici. M-am scăldat în incredibilul Tău har - este cu adevărat mila și iubirea Ta. O, Dumnezeule, Tu ești Cel ce m-a mântuit. Văzând că firea Ta este dreaptă, Te iubesc din inimă. O, Dumnezeule, Tu ești Cel ce m-a mântuit. Voi mulțumi pentru iubirea Ta și o voi preamări mereu!