Părinții Wenyei s-au separat când ea avea doi ani, iar apoi ea a locuit cu tatăl ei și cu mama ei vitregă. Mama ei vitregă n-o suporta și se certa tot timpul cu tatăl ei. El nu a avut de ales – a trebuit s-o trimită pe Wenya la mama ei, dar mama ei era concentrată numai pe afacerea ei și nu avea timp să aibă grijă de Wenya, așa că deseori era trimisă pe la rude și „prieteni” ca să stea acolo. După mulți ani de orfelinat, tânăra Wenya se simțea singură și neajutorată și își dorea căldura unei case. Abia când tatăl ei a divorțat de mama ei vitregă s-a întors la tatăl ei și de atunci au avut o casă, de bine, de rău.

Când Wenya a crescut, ea era foarte cuminte și atentă și învăța foarte bine. Dar în timp ce învăța din greu pentru examenele de intrare la facultate, nenorocirea s-a abătut asupra ei. Mama ei a suferit o hemoragie cerebrală și a rămas paralizată și țintuită la pat. Tatăl ei vitreg a abandonat-o pe mama ei, ba chiar a pus stăpânire pe toate bunurile ei, iar apoi tatăl ei a fost internat deoarece avea cancer la ficat… Wenya nu putea prelua povara gospodăriei, așa că n-a avut ce să facă decât să ceară ajutor la rude și prieteni, dar a fost refuzată…

În timp ce Wenya suferea și nu avea scăpare, două surori de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic au fost martore pentru Wenya, mama și sora ei cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. Au ajuns să înțeleagă rădăcina durerii din viețile oamenilor, prin cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și au înțeles că doar dacă oamenii vin în fața lui Dumezeu pot dobândi apărarea lui Dumnezeu și pot trăi în fericire. Doar prin alinarea cuvintelor lui Dumnezeu au reușit fetele și mama lor să scape de durere și să nu mai fie neajutorate. Wenya a experimentat cu adevărat iubirea și mila lui Dumnezeu; în sfârșit a simțit căldura unei case și a intrat într-o casă adevărată…