I

Când omul intră în destinația eternă, el I se va închina Creatorului, iar datorită faptului că omul va fi fost mântuit și va fi intrat în eternitate, el nu va mai urmări niciun țel și cu atât mai puțin va trebui să se îngrijoreze că va fi sub asediul Satanei. În acest moment, fiecare își va păstra locul și își va realiza datoria, și deși nu va fi mustrat sau judecat, își va realiza datoria. Atunci, omul va fi o ființă creată, ca statut și identitate. Nu va mai exista distincția dintre cei de sus și cei de jos; fiecare va îndeplini, pur și simplu, o funcție diferită. Însă omul tot va trăi într-o destinație ordonată și potrivită pentru omenire; își va face datoria pentru a se închina Creatorului, și aceasta e omenirea care va fi omenirea eternității. În acel moment, omul va fi câștigat o viață iluminată de Dumnezeu, o viață sub protecția și grija Lui și va trăi împreună cu El. Omenirea va duce o viață normală pe pământ, și toți oamenii vor intra pe calea cea dreaptă.

II

Planul de gestionare de 6.000 de ani îl va fi învins cu totul pe Satana, adică Dumnezeu va fi restabilit chipul inițial al omului după ce l-a creat pe pământ și, astfel, intențiile originale ale lui Dumnezeu vor fi fost satisfăcute. Abia când lucrarea de 6.000 de ani de gestionare a lui Dumnezeu ajunge la final, viața întregii omeniri pe pământ va începe oficial; doar atunci omul va avea o viață minunată, iar Dumnezeu Își va restabili scopul pentru care a creat omul la început, precum și asemănarea inițială a omului.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”