I

Omul a parcurs aceste perioade diferite urmându-L pe Dumnezeu,

dar nu știe că Dumnezeu deține suveranitate

peste destinul tuturor lucrurilor și ființelor vii,

nici cum orchestrează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile.

Acest lucru i-a scăpat omului din prezent și chiar și omului din timpuri străvechi.

În ceea ce privește motivul,

nu este acela că faptele lui Dumnezeu sunt prea ascunse,

nici că planul lui Dumnezeu încă urmează să fie împlinit,

ci faptul că inima și duhul omului sunt prea departe de Dumnezeu,

într-atât încât omul rămâne în slujirea Satanei

chiar în timp ce Îl urmează pe Dumnezeu –

și tot nu știe asta.

II

Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor lui Dumnezeu și arătarea lui Dumnezeu

și nimeni nu e dornic să existe în grija și protecția lui Dumnezeu.

În schimb, ei sunt dispuși să accepte coroziunea Satanei și a diavolilor

pentru a se adapta acestei lumi

și regulilor existenței pe care această omenire rea le urmează.

În acest punct, inima și duhul omului

devin tributul pe care omul îl oferă Satanei

și devin mâncarea Satanei.

Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care Satana locuiește

și terenul lui de joacă legitim.

III

Omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor conduitei umane

și valoarea și semnificația existenței umane.

Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om

se estompează treptat în inima omului

și acesta încetează să-L caute pe Dumnezeu sau să-I acorde atenție.

Cu trecerea timpului,

omul și-a pierdut înțelegerea semnificației creației sale de către Dumnezeu,

nu mai înțelege cuvintele din gura lui Dumnezeu

și tot ceea ce vine de la Dumnezeu.

Omul începe atunci să se împotrivească legilor și poruncilor lui Dumnezeu,

iar inima și duhul omului devin amorțite…

Dumnezeu Îl pierde pe omul pe care L-a creat la început,

iar omul pierde rădăcina pe care a avut-o la origine:

aceasta este tragedia rasei umane.

din Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”