Fără Dumnezeu în inimă,

lumea omului e-ntunecată;

nu-i speranță-n viața lui goală.

Mulți încearcă să păstreze progresul omului,

dar, fără Dumnezeu, rămâne gol în interior.

Nimeni nu poate fi viața omului,

teoria, știința

sau democrația nu-l pot consola.

El tot va păcătui și va deplânge nedreptatea.

Ele nu-i împiedică pofta și dorința de-a explora.

Omul n-are nevoie doar de-o societate corectă,

unde toți sunt bine hrăniți, egali și liberi.

Mântuirea lui Dumnezeu, proviziile Sale de viață,

de-acestea are nevoie omul.

Doar când le primește de la Dumnezeu,

nevoile sale pot fi satisfăcute;

dorința de-a explora și golul său spiritual,

aceste lucruri pot fi rezolvate.

Toate-acestea, pentru că omul a fost creat de Dumnezeu.

Sacrificii fără sens și explorări

aduc doar suferință și teamă constantă.

Neștiind să-nfrunte viitorul și calea din fața sa,

temându-se de știință, cunoaștere și de gol adânc.

Fie că trăiești sau nu într-o țară liberă,

nimeni nu scapă de soarta omenirii.

Conducătorii sau cei conduși nu pot scăpa de dorința

de-a explora destinații, mistere ale omului

și nu se pot desprinde de-acest gol adânc.

Aceste fenomene sociale sunt cunoscute omului,

dar niciun mare om nu poate rezolva problemele lui.

Omul e om, iar poziția și viața lui Dumnezeu

nu pot fi înlocuite de niciun om.

Dac-un popor sau o națiune nu-I primesc mântuirea,

pășesc spre întuneric,

iar Dumnezeu le va distruge.

Omul n-are nevoie doar de-o societate corectă,

unde toți sunt bine hrăniți, egali și liberi.

Mântuirea lui Dumnezeu, proviziile Sale de viață,

de-acestea are nevoie omul.

Doar când le primește de la Dumnezeu,

nevoile sale pot fi satisfăcute;

dorința de-a explora și golul său spiritual,

aceste lucruri pot fi rezolvate.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”