I

Dumnezeu consideră această etapă a gestionării omenirii,

a mântuirii oamenilor,

ca fiind mai importantă decât orice altceva.

El face aceste lucruri nu numai cu mintea Sa și nu doar prin cuvintele Sale și,

în mod cert, nu o face într-o manieră nepăsătoare –

El face aceste lucruri cu intențiile Sale,

în vreme ce are un plan, un scop și standarde.

Se poate vedea că această etapă a lucrării lui Dumnezeu de a mântui omenirea

are o mare semnificație atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om.

II

Indiferent cât de grea este lucrarea, indiferent cât de mari sunt obstacolele acesteia,

indiferent cât de slabi sunt oamenii sau cât de profundă este răzvrătirea omenirii,

nimic din toate acestea nu este dificil pentru Dumnezeu.

Dumnezeu Se menține ocupat, Își consumă sângele inimii Sale

și gestionează lucrarea pe care dorește să o îndeplinească;

de asemenea, El rânduiește totul

și deține suveranitatea asupra tuturor acelor oameni asupra cărora vrea să lucreze

și asupra întregii lucrări pe care dorește să o facă –

toate aceste lucruri sunt fără precedent.

Aceasta este prima dată când Dumnezeu a folosit aceste metode

și a plătit un preț atât de mare pentru a duce

la împlinire acest proiect măreț de a gestiona și a mântui omenirea.

III

În timp ce Dumnezeu îndeplinește toată această lucrare,

puțin câte puțin, El exprimă și dezvăluie oamenilor,

fără nicio rezervă, sângele inimii Sale, ceea ce El are și ce este,

înțelepciunea și atotputernicia și fiecare aspect al firii Sale.

Exprimarea și dezvăluirea acestor metode este fără precedent.

Prin urmare, în întreg universul,

pe lângă oamenii pe care Dumnezeu dorește să-i gestioneze și să-i mântuiască,

nu au existat niciodată făpturi care să fie atât de apropiate de Dumnezeu,

care să fi avut o relație atât de apropiată cu El.

IV

În inima lui Dumnezeu,

omenirea pe care El dorește să o gestioneze

și să o mântuiască este cea mai importantă,

iar El prețuiește această omenire mai presus de orice altceva.

Chiar dacă El a plătit un preț mare pentru oameni

și chiar dacă Îl rănesc și se răzvrătesc în mod continuu împotriva Lui,

El nu are plângeri sau regrete,

El tot nu îi părăsește sau nu renunță la ei

și continuă să-și realizeze lucrarea fără încetare.

Asta pentru că El știe că, mai devreme sau mai târziu,

va veni ziua în care oamenii se vor trezi la chemarea cuvintelor Sale,

se vor emoționa de cuvintele Sale,

vor recunoaște că El este Domnul creației și se vor întoarce atunci de partea Lui…

din Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”